Si din cate stiu si eu, degeaba oamenii ii vor spune lui Iisus la Judecata "Doamne, Doamne, dar nu in numele Tau am facut minuni, si nu in numele Tau... " pentru ca Domnul, la toti cei care nu au respectat aceasta Lege a iubirii (in care nu dai nici macar o palma unui om, nu-i zici nici macar un cuvant jignitor, ci te rogi pentru el chiar daca este si cel mai mare vrajmas, ii dai o paine chiar si de este cel mai mare dusman etc), deci la cei care nu au facut asa, cu toata rugaciunea lor de Doamne, Doamne, si cu toate minunile facute in numele Lui, tot le va spune ca nu ii cunoaste...

Daca va uitati in Biblie,in Evanghelia dupa Luca (3:14),veti observa o scena interesanta.Ioan Botezatorul este intrebat de un grup de ostasi:,,Dar noi ce să facem?".In mod surprinzator Ioan nu le spune ,,Lasati armele! Nu mai fiti ostasi"ci le cere sa nu asupreasca,sa nu invinuiasca pe nedrept si sa fie multumiti cu solda lor(stiut fiind faptul ca multi se dedau jafului).Adica le cere sa isi respecte regulile de onoare ale meseriei lor.Nu sa isi abandoneze meseria.Daca va mai uitati si in Epistola catre Romani a Apostolului Pavel 13:3-4 veti observa ca stapinirea poarta sabie,face voia Domnului si il pedepseste pe cel rau.Cu sabia.

Sincer mie nu mi e frica de moarte , stiu ca dincolo am sa traiesc, sufletul meu va exista, dar mie frica de modul cu as putea muri si daca as muri tanar,adica sa nu mi fi trait viata.

Bine spus guardianule!!! Sa incercam sa nu ne surprinda cu sufletul nepregatit trecerii dincolo de ea...Sa fim in pace cu Dumnezeu ! Doamne ajuta!

Mie imi este frica de ce va urma.Simt ca sunt un om rau , ca m-am indepartat de Dumnezeu.O sa ma duc sa ma spovedesc pentru ca ma simt intr-un fel plin.

Pai eu vad lucrurile cam asa:

Cine respecta cuvintele "Sa nu asupriti pe nimeni", nu poate pleca in razboi unde oamenii se omoara lasand familii fara tati, frati, soti, unde se schingiuiesc etc. Din cum le vorbeste Iisus: "Sa nu asupriti pe nimeni, nici sa invinuiti pe nedrept, si sa fiti multumiti cu solda voastra." acesti ostasi par sa fie mai degraba niste aparatori ai ordinii publice, pentru ca doar acestia pot sa invinuiasca pe cineva, nu militarii, si de asemenea tot aparatorii linistii publice pot sa isi rotunjeasca in mod ilegal veniturile, nu militarii, decat daca isi jefuiesc victimele.
Iisus nu se contrazice niciodata. Daca undeva pare sa fie o contradictie intre ceea ce a spus intr-o parte si ceea ce spune in alta parte, inseamna ca undeva nu s-a resituat bine in context.

Iar in epistola Sf. Ap. Pavel se vorbeste tot despre cei care aparau ordinea publica, care vegeau sa se respecte legile, ca un fel de politai de astazi.

Mie mi-a placut foarte mult povestirea in care un sfant catolic, Don Bosco, scoate la un moment dat la plimbare niste puscariasi fara sa le puna catusele. Si minunea are loc, nici unul nu incearca sa evadeze desi ar fi fost atat de usor. Asa ca imi zic mereu ca orasele ar fi mult mai bine pazite daca pe post de oameni ai legii ar veni cat mai multi sfinti care sa aiba ca arma iubirea, mila si rugaciunea...

Doamne ajuta!

Scuze, am scris Iisus in loc de Ioan. Cum putin mai inainte zice ca pomul care nu face roade se arunca in foc, exact cum a zis apoi si Iisus, am asimilat foarte usor invatatura sfantului Ioan Botezatorul cu cea a lui Iisus, a carui cale o pregatea. Dar despre Ioan este vorba.
:)

Frumos.Probabil ca in Orasul Ceresc asa si este.Dar aici,pe Pamint,din nefericire,nu este asa.Ar fi frumos sa fie asa dar nu este asa.Razboiul este parte a civilizatiei umane.Din mai multe motive.Inclusiv cand Mantuitorul era printre noi se purtau razboaie.Este o problema extrem de complicata.Imaginati-va ca Stefan cel Mare i-ar fi intimpinat pe turci/tatari cu o imbratisare de iubire pe ziduri.Acum in loc de Putna ati fi admirat o moschee.Ii casapea si apoi construia un lacas Domnului.

Mantuitorul a vindecat pe sluga centurionului roman(Matei 8:5-13) fara sa-i ceara sa nu mai fie soldat.Si era invadator.Ba chiar s-a mirat de credinta acelui soldat roman.In Faptele Apostolilor(10:1-2) se vorbeste de alt centurion din Legiunea Italica care era ,,Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna".Si acela era un invadator.Si omorase oameni probabil.Destul de multi din moment ce era centurion. Insa era si credincios.Un paradox oare?Nu neaparat.Lucrurile sunt mai complicate decat par,in lumea asta de gri.Mai rar de alb si negru.

Eu am o alta intelegere a acestor texte si anume faptul ca cei pe care i-ati pomenit au fost ca si Ap. Pavel, adica vreau sa spun ca or fi omorat oameni cat inca nu-l cunosteau pe Hristos, dar dupa ce au devenit credinciosi, nu au mai facut relele dinainte. Oamenii de genul acesta isi pastrau slujba chiar si dupa ce deveneau crestini, insa nu mai acceptau sa faca ceea ce, prin Hristos, au invatat ca nu trebuie sa mai faca. Si dealtfel, asta ii dadea de gol pe unii dintre ei despre faptul ca erau crestini.

Daca Stefan cel Mare i-ar fi intampinat pe turci cu o imbratisare de iubire, ar fi murit multi ca martiri, dar se stie bine ca primii crestini au fost martiri fara ca asta sa insemne ca puneau in pericol crestinismul ci dimpotriva, erau destui pagani care se converteau si deveneau crestini cand vedeau curajul martirilor in Hristos. Primii crestini nu au pus niciodata mana pe arme desi erau masacrati in masa, insa jertfa lor a fost cu mult mai folositoare decat daca se apucau si ei sa ii omoare pe paganii din jurul lor.
Si evreii care l-au urmat la inceput pe Iisus au crezut ca Mesia trebuie sa fie vreun razboinic care sa lupte impotriva paganilor, iar apostolii nu au putut sa accepte ideea ca Iisus va muri, ca daca Mesia moare, pai cine ii mai salveaza pe evrei? Si iata ca un astfel de gand venea de la satana.