A deznadajdui ,pentru mine ,inseamna a te da batut.Exact cum Iuda a deznadajduit , crezand ca n-o sa mai poata avea iertarea lui IISUS,s-a dat batut si l-a lasat pe diavol sa castige luindu-si viata.(Ionela)

foarte frumos am ochi in lacrimi,dar ce sa facem unul singur a putut zice asa, noi nu sintem vrednici nici sa ridicam privirea spre el,cu toate ca scrie in biblie ca D-zeu nu si intoarce fata de la noi,si nu doreste moartea pacatosului pentru ca nu are nici unul de pierdut,si daca noi facem un pas spre el,el face sapte spre noi,asta scrie dar mai trebuie sa ai credinta sa crezi si daca ai credinta atunci nu mai esti in deznadesde dar sub lovituri mai uiti ,si atunci apar toate deznadejde,indoiala,neincredere si lupta devine tot mai grea doamne ajuta

Exact. Chiar daca biruirea vrajmasului este imposibila de unul singur, niciodata nu trebuie sa capitulam in fata acestuia si sa zicem ca nu avem sanse in fata lui. Il avem pe Hristos in noi, deci avem mare putere.

Pentru mine ce este mai grav sunt actiunile disperate care sunt adesea intreprinse de cei atinsi de deznadajduire.

A te da batut poate avea si aspecte pozitive. Te poti da batut in fata unei prostii in care te-ai complacut.

Da, este un aspect pozitiv.
Insa cred ca este singurul, anume acela de a renunta la o ambitie prosteasca.

A pierde speranta.
In tine, in oameni si cel mai grav in Pronia Domnului privind viata ta si a semenilor.
A crede cu tarie (forma a orgoliului, a mandriei propriei minti) ca stii tu cum ca Dumnezeu nu te va ierta pentru pacate. A nega pur si simplu Mila, Dragostea, Puterea lui Dumnezeu.
A te lasa coplesit de necazurile tale si a nu le raporta la voia lui Dumnezeu.
Fereasca Domnul de asa cumplit pacat!

A deznadajdui..implica o intrebare..ce te-a facut sa deznajduiesti?
Raspuns(varianta mea):Lipsa de la Sf Liturghie, canonul dat de parintele duhohvic.'facut' cam sporadic...si mai rara spovedania...Sf. Liturghie..e cea mai puternica slujba...

Hmmm..poate par 'imbacsita'.dar personal, am 'experimentat'...majoritatea starilor acestea sunt date de o inconstanta a rugaciunilor..Si da, exista deznadejea dincolo de explicatiii..ca o piatra de incercare, ce ne solicita s-o urnim din greu, ne pune la incercare taria sufletului, pentru a face mai apoi, dand-o la o parte, sa aflam din nou cararea credintei....

Lavinia a privit inspre cauze, ca vine de undeva si deznadejdea asta, desigur.
As privi acum inspre remediu, cu vorba unui duhovnic incercat (citez aproximativ, din memorie):
Cand esti tentat sa ii arati lui Dumnezeu cat de coplesitoare e puterea necazurilor tale, atunci arata-le necazurilor tale cat este de mare puterea lui Dumnezeu!
Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Cu adevarat, cata vreme suntem coplesiti de duhul deznadejdii, nu tinem seama de marea putere a lui Dumnezeu, de iubirea Sa de oameni. Devenim insensibili la dragostea Sa.

Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi?
Nadajduieste in Dumnezeu ca-L voi lauda pe El; mantuirea fetei mele este Dumnezeul meu.