Sa citim de cate ori avem nevoie de ajutor!

"In anul 1955, o femeie din jurul Bucurestiului avea sotul paralizat si bolnav de nervi. Nemaiputand ea suferi, a venit la Sfantul Dimitrie si a cerut sfatul preotului. El i-a dat sa citeasca acatistul cuviosului si sa se inchine cu credinta la sfanta racla. Femeia s-a intors acasa. Pe la miezul noptii a strigat-o sotul bolnav si i-a zis:

- Ai chemat vreun doctor din Bucuresti la mine?
- Nu! i-a raspuns femeia.
- Cum nu? a zis sotul. Acum cateva clipe a fost la mine doctorul si m-a consultat. De ce n-ai venit sa-l platesti? S-a urcat intr-o trasura cu cai albi si a plecat spre Bucuresti.
- Si Te-a consultat? intreba femeia.
- M-a uns cu untdelemn sfintit pe mana si pe piciorul paralizat si mi-a poruncit sa nu te mai ocarasc, nici sa mai injur, ca ma vindec. Te rog, iarta-ma, Marie, ca de acum inainte nu te mai supar! Dar nu uita, du-te dimineata si plateste-i doctorului, ca tu l-ai chemat si stii unde locuieste.

Dimineata, bolnavul s-a sculat din pat complet sanatos, iar sotia a mers plangand la moastele Sfantului Dimitrie si cu multe lacrimi a multumit binefacatorului ei."

din Patericul romanesc, de arhimandrit Ioanichie Balan.

Paraclisul Maicii Domnului
 

Stiu ca Paraclisul Maicii Domnului nu se citeste simbata seara...dar simbata dimineata se poate de citit acest paraclis?

Rânduiala care prevede ca Paraclisele Maicii Domnului să nu se cânte sâmbătă seara sau în ajunul marilor praznice se referă la slujba Paraclisului săvârşită în biserică şi nu la pravila privată a credinciosului. Rostul acestei interdicţii ţine de logica tipicului bisericesc şi de temele marilor praznice, prioritare în faţa oricărui act de evlavie individuală sau preferinţă devoţională.

Paraclisele Maicii Domnului sunt la origine utrenii speciale ale unor sărbători mariologice, iar în ajunul marilor praznice şi sâmbăta seara se săvârşesc slujbe de priveghere care conţin deja utreniile praznicelor/duminicilor respective. Astăzi în unele parohii şi mănăstiri unde nu se slujeşte Liturghia zilnic se cântă Paraclisul mic într-una din zilele fără Liturghie, dar în general în marea majoritate a bisericilor fie nu se mai cântă deloc, fie se transferă în pravila individuală zilnică a credincioşilor (mai ales sub forma canonului de îndreptare consecutiv spovedaniei).
Privatizarea slujbelor Bisericii este un alt simptom clar de sărăcie duhovnicească şi de slăbire a coeziunii liturgice, care alături de celelalte delăsări asemănătoare, acceptate cu păguboasă seninătate deopotrivă de cler şi popor, ne îndepărtează tot mai mult de esenţa Tradiţiei şi ordodoxiei autentice.