Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie.

Egoistul nu-L urmeaza pe Hristos, pentru ca nu se indura sa se lepede de sine.
Sfaturile Mantuitorului ii par cu neputinta de implinit. Ar vrea sa-L urmeze pe Dumnezeu, dar fara sa-si poarte crucea.
Insa calea ii este deschisa catre iad, intrucat in Imparatia lui Dumnezeu intra doar purtatorii de cruce.

Cuviosul Nichita Stithatul arata ca "pe cel ce s-a gatit de curand spre lupte, nimic nu-l impiedica asa de mult de la lucrarea poruncilor, ca atotreaua iubire de sine. Aceasta este pricina inaintarii celor ce vor sa se sarguiasca. Aceasta le pune inainte boli si patimiri ale trupului, greu de vindecat, prin care raceste caldura sufletului si-l indupleca sa se fereasca de greutati, ca fiind vatamatoare unei vieti care vrea sa se simta bine".

Cum suportati egoismul celor de langa voi, din imediata apropiere ? Repet, iata, dupa doi ani, cam aceeasi stare: raman fara replica, fara arme, fara vlaga ... Pur si simplu ma sfasie.

Drama se naste acolo unde egoismul celui de langa noi intampina propriul nostru egoism.

Daca aproapele ma intampina cu iubire si caldura, sunt sanse ca eu sa ma schimb, sa nu mai percep si sa traiesc viata in mod egoist.

La fel, daca aproapele meu da dovada de egoism, il pot altfel "suporta" printr-o inima incalzita de iubire.

Cert este ca egoismul lasa rani oriunde se manifesta. Doar iubirea de Dumnezeu si de aproapele, face ca aceste rani sa fie mai putin dureroase.

Aveti dreptate dar mai sunt si cazuri in care raspunzand cu altruism calduros egoistului, nu facem decat sa-i confirmam purtarea egoista... Cu toate astea va impartasesc parerea.
Egoismul ca si mandria ( surori gemene) sunt niste "paraziti" greu de starpit. Si odata ce ne-am pricopsit cu ei, greu mai scapam.
De cele mai multe ori noi, parintii (unii dintre noi) suntem vinovati de egoismul si mandria copiilor nostri.

Daca nu ne-ar pazi Dumnezeu de egoismul, de rautatea celor din jur, am muri. Dar, din fericire, suntem ocrotiti de harul dumnezeiesc.
Si, mai mult, am convingerea ca veninul egoismului din inima mea ar fi sufiecient sa ma ucida; dar nu ingaduie Bunul Dumnezeu.
Dupa cum infricosatoare e vederea diavolilor, tot asa de infricosatoare - poate intr-o masura mai mare - e vederea uraciunii din inimile noastre.

Sa-I dam slava lui Dumnezeu ca nu murim otraviti de propriul nostru egoism!

"Cel ce se iubeste pe sine nu poate iubi pe Dumnezeu. Dar cel ce nu se iubeste pe sine, din pricina bogatiei covarsitoare a iubirii lui Dumnezeu, Il iubeste pe Dumnezeu, fiindca unul ca acesta nu cauta niciodata slava sa, ci pe a lui Dumnezeu. Caci cel ce se iubeste pe sine cauta slava sa. Iar cel ce iubeste pe Dumnezeu, iubeste slava celui ce l-a facut pe el.

Fiindca e propriu sufletului simtitor si iubitor de Dumnezeu sa caute pe de o parte pururea slava lui Dumnezeu in toate poruncile pe care le implineste, iar pe de alta sa se desfateze intru smerenia sa.

Caci lui Dumnezeu I se cuvine slava, pentru maretia Lui, iar omului smerenie, ca prin ea sa ajungem sa fim ai lui Dumnezeu. De vom face aceasta si noi, bucurandu-ne intocmai ca Sfantul Ioan Botezatorul de slava Domnului, vom incepe sa zicem neincetat: Acesta trebuie sa creasca, iar noi sa ne micsoram" (Diadoh al Foticeii, Cuvant ascetic, Filocalia I).

Egoismul , din MANDRIE purcede !

Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin!

Exista si persoane neiubite care-si duc amarul la extreme:vesnic neimpliniti si nefericiti,cu o fata catranita,mereu pusi pe harta ,fierb in propria invidie ca altii au o alta atitudine.
O sa ziceti ca-i condamn...nu,nicidecum nu-i condamn ci doar ii observ cum isi duc amarul prin viata,am oameni din acestia la serviciu si tare rau este sa-i suporti sau sa le stai prin preajma;cum te vad ca apari zimbitor si fericit expresia fetei lor spune:"ce-o avea si prostanaca asta de zambit,aici la serviciu suntem pe viata si pe moarte,totul este o lupta serioasa,cine isi permite sa fie fericit?ia,lasati fericirea la intrare!"
Persoanele astea dezvolta si manii legate de activitatea in munca,astfel ca daca nu urmezi "regurile"maniilor lor adio zambet pe buze in ziua aia,vor avea ei grija sa-ti dispara!!!

Am vazut si persoane raftatate foarte dulci,de aceea cred ca lipsa iubirii aduce mai multe pagube sufletului omenesc decat surplusul ei!

Referitor la subiectul acestui thread,eu cred ca egoismul se vindeca cu opusul lui,generozitatea!
Am observat ca egoistii au doua origini: prima,atunci cand egoismul apare in urma unor traume si a doua,cand apare in urma surplusului de atentie aratat de cei din jur(pozitie sociala exceptionala,frumusete,calitati deosebite...)

In oricare dintre cazuri,daca sunt tratati cu generozitate si iubire au toate sansele sa se schimbe,la fel cum dintr-un comportament gresit al semenilor lor au devenit egoisti!

Si desigur,ceea ce ne deranjeaza la altii ne deranjeaza si la noi insine:te deranjeaza o persoana aroganta?inseamna ca si nivelul tau de aroganta este destul de ridicat...