Mioara, mi-a placut citatul din Parintele Arsenie de mai sus. De unde e exact? Te rog frumos, mai recomanda niste titluri bune in lupta cu gandurile, daca ai timp.
Numai bine,
Irina

Buna, draga Irina. Ma bucur ca ti-a placut citatul; este din cartea " Margaritare duhovnicesti" de parintele Arsenie Boca. Cartea este aparuta la editura " Pelerinul" Iasi, sub directa coordonare a Manastirii " Petru- Voda".
Cred ca toate cartile duhovnicesti sunt indicate impotriva gandurilor, deoarece ele iti inalta mintea la Dumnezeu si nu mai ai timp de altele.Important este ce ii dam mintii sa lucreze, dupa cum ne sfatuia Parintele Cleopa sa facem: imediat dupa ce ne-am trezit sa facem trei inchinaciuni si sa spunem de trei ori:" Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!". In acest mod ne ridicam mintea catre Dumnezeu si nu lasam portita deshisa pt. alt fel de ganduri.
Pt. tine ( si nu numai) am mai cautat cateva citate despre lupta cu gandurile.
-" Suntem osanditi nu pt. ca intra in noi ganduri pacatoase, ci pt. ca le folosim spre rau"-Sf. Varsanufie cel Mare
-" E mai ferit de primejdii cel ce nu ingaduie dusmanului sa intre in casa decat cel care, ingaduindu-i se lupta apoi cu el"-Sf. Tihon din Zadonsk
-" Nu atacul gandului este pacat, ci convorbirea mintii care vorbeste prieteneste cu el"-Sf. Marcu Ascetul
Doamne ajuta!

Multumesc frumos Mioara, :)
Caut si eu carticica ...:satisfied:

Daca pe primii doi mari sfintzi ii pricep cumva si sunt perfect deacord cumva cu danshii, bineintzeles in mod superficial de laic crestin-ortodox, cu ce spune sf Marcu Ascetul nu pot fi deacord, fie nu-l pricep, fie n-am cum sa-l pricep dintr-o fraza, dar o oarecare interpretare valabila as considera-o in virtutea faptului in care consideri prietenia si discutzia cu gandurile ca un fel de indulcire cu unii mici monstrii ("unele-ganduri") care afirma ca unele pacate pe care le-ai savarsit sau esti pe cale sa le savarshesti sunt asha ceva minor ca un fel de prieteni ai tai... ca altfel n-am cum sa-l pricep, desi fiind sfant ascet s-ar cam cuveni sa-i dau dreptate chiar daca n-o prea pricep...

Eu una inteleg perfect ce spune aici Sf. Marcu Ascetul, pentru ca - intr-o perioada grea din viata mea - am trecut si eu prin aceasta diabolica indeletinicire pe care imi placea sa o numesc "brainstorming", dupa o vestita practica laica occidentala. Din fericire, m-a ajutat Dumnezeu si am scapat de asta, si nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu. Doamne ajuta!

stimata mirelat, poi ai intzeles gresit ce inseamna brainstorming, este defapt un termen pentru o discutzie fara menajamente cand te ocupi de un proiect cu colegii de echipa, nu singur decat daca itzi inchipui cam ca un mare scriitor dialogul intre personaje, si in aceasta etapa se descopera defectele sau punctele forte ale produsului final, pentru a putea in final sa te astepti la succes de piatza...
Deci nu este o boala! Tu cred ca te referi la termenul traditzional arhicunoscut cand spui ca "freci menta, tai frunze la caini, ori ca vorbesti de lupi si lupu-i la ushe" deci nu prea cred ca ai intzeles ce spunea sfantul Marcu... ca nu cred ca se referea asha cum sustzii dumneata la despicarea firului in 4, la jocul pisicutzelor cu motoceii din prichiciul vetrei, la dialogul "simpatic" cu tine sau cu gandurile tale, la vorbirea fara shir si fara rost specifica proorocilor, la depanarea amintirilor si la altele asemenea... e vorba, dupa parerea mea, mai degraba de atashamentul prietenesc pe care il potzi avea, uneori si o viatza, cu unele ganduri care stimabilele, canta in stuna, unor indeletniciri nu prea conforme cu ce ne-a cam cerut Dumnezeu...

draga sovidiu, multumesc de comentarii insa m-ai inteles putin gresit. nu am spus ca ceea ce faceam eu era brainstorming (apropo, stiam ce inseamna asta) ci ca asa imi placea mie sa numesc acesta practica cu care ma indeletniceam la acel moment. aceea de vorbi in continuu inlauntrul mintii cu "cineva", pana la epuizare nervoasa. nu-ti doresc sa ajungi la asa ceva. doamne ajuta!

dar aici ce-ai vrut sa spui?!... sau te-a luat gura pe dinainte?!

va multumesc din tot sufletul pentru cuvintele incurajatoare pe care mi le-ati adresat. O vreme am incercat sa uit, dar se pare ca imaginea parintelui este mereu vie in mintea si in sufletul meu. Am avut un Craciun plin cu lacrimi de dor si durere pentru cel pe care il cinstesc in suflet ca pe un sfant. Sunt plina de durere pt ca nu m-am spovedit intrucat nu mi-a permis parintele sa merg la un alt duhovnic. Oare chiar suntem nevoiti sa asistam in tacere la spectacolul mizerabil, dezgustator pe care ni-l ofera parintele cu curvulitele in biserica. Chiar nu am nici un drept sa combat desfranarea preotului in biserica? Sa-mi raspunda cineva. Nu vreau sa-l judec, mi-e teama de Dumnezeu, sunt indignata enorm ca biserica e pangarita.

Daca crezi in DUMNEZEU trebuie sa crezi si in BISERICA. Am mai auzit unii care spun ca sint credinciosi si nici nu stiau TATAL NOSTRU. E bine in viata sa nu cautam prin gunoaie cind avem atitea lucruri minunate lasate de DUMNEZEU. Oricine poate avea "caderi". Este bine sa stim sa revenim la matca. Pornirea ta impotriva preotilor si a biserici este cel putin ciudata. De ce cautam exceptiile pentru a le face reguli ?