Pentru Sofia şi noi toţi !
 

Tot pe site pe prima pagină :"Ce sunt şi de unde vin dogmele" . Foarte interesant şi mai ales folositor.

Stiam si eu povestea (eu stiam de doi pe o insula.. in fine), dar cred ca poate fi inteleasa gresit: pe ei SMERENIA i-a ridicat, nu o rugaciune originala!
De fapt cred ca povestea apare intr-o carte cu povestiri despre smerenie, adunate de parintele Savatie Bastovoi.
In nici un caz nu se sustine ca putem sa ne rugam cum credem noi ignorand invatatura bisericii.

(aici nu te critic pe tine.. vorbesc la modul general :) )

SMERENIA. Citind inca o data si inca o data, nu se poate sa nu te infioare si sa nu-ti scape o lacrima printre gene. Acelasi sentiment il traiesc aproape in fiecare duminica la Sfanta Liturghie, cand parintele spune: "Ale Tale, dintru ale Tale, Tie-Ti aducem de toate si pentru toate!' iar noi incepem sa cantam "Pe Tine Te laudam!..." Cred ca in aceasta smerenie se inmagazineaza toata frumusetea credintei noastre ortodoxe, toata bucuria si pacea care se asterne peste sufletul fiecaruia care primeste Sfantul mir, iar mai apoi Sfanta anafura!
Ma simt neputincios si trist fiindca, desi ne numim cu totii ortodocsi, nu stiu cati accepta sa vina duminicile la biserica si astfel sa poata simti aceasta stare care aproape nu poate fi descrisa in cuvinte!...

Cand o sa simt smerenie, o sa anunt cu veselie.. :)
Deocamdata nu simt nimic.

Si la Liturghie eu sunt cu copiii mici si stau in spate ca am copii neastamparati.. abia aud ceva din slujba, dar'mite sa mai am trairi. Daca pot sta toata slujba inseamna ca am facut mare isprava.

Sunt mahnita si coplesita de ceea ce se intampla pe acest forum..si voi incerca sa ma fac inteleasa..
Printre noi sunt multi oameni, frati si surori pe acest forum f.bine instruiti - informati in ceea ce priveste credinta noastra ortodoxa - cinste lor..dar sunt si multi frati si surori abia incepatori..abia daca l-au descoperit pe Hristos..multi il cauta...asa cum pot unii mai repede altii mai incet...pt. acestia descoperirea dogmelor nu se poate face dintr-o data...dar pe mine ma doare altceva ..de ce nu putem ajunge la inima omului...de ce spanand adevarul trebuie sa-i intristam si mai mult pe cei in suferinta, blonavi, oprimati de tot felul de probl.sociale..familiale..etc..pe acestia eu cred nu trebuie sa-i intristam si mai tare...nu trebuie sa-i dojenim altfel decat cu duhul blandetii...pt. ca asa ne invata Sf.Ap.Pavel....."cearta-l pe apropaele tau dar cu duhul blandetii"...acestia nu trebuie sa se simte si mai raniti sufleteste ca pana acum au ratacit drumul..si au unele pacate.oare nu nopi toti avem diferite pacate..altele decat ale lor dar pacate..de acestia nu trebuie sa ne plictisim..cu acestia trebuie sa avem rabdare si dragoste...pe acestia trebuie sa-i cautam cu dinadinsul si sa le spunem ..uite aici nu este asa...este asa...nu stiai..nu ai aflat pana acum...dar uite ne invata Mantuitorul, aflam din Biblie, din Psaltire indeosebi, din invataturile sfintilor parinti..dar cuvantul nostru trebuie sa invete si sa aline in acelasi timp si nu sa doara..pe omul bolnav nu-l certi si nu-i tragi palme ca s-a imbolnavit..ci cauti sa-l vindeci ..sa-l insanatosesti..sa-l alini si suflteste ca este speriat saracul de ce i se intampla...D-zeu este Dreptate si Iubire dar mai mult decat orice este iubire..altminteri ...nu s-ar cumineca si mantui nimeni...pt.ca nu pt.dreptatea noastra sau pt.vrednicia noastra se dezleaga pacatele la taina marturisirii ci pt.mila si dragostea lui Hristos.Vreau sa stiu si eu daca este o singura persoana care poate afirma ca se impartaseste cu trupul si sangele Mantuitorului pt.ca este vrednic...si drept.
Deci daca cuvantul nostru nu linisteste si nu convinge inseamna ca nu este spun intr-un mod potrivit..numai dragostea poate convinge mai mult decat dreptatea!si nu eu spun acestea ci sf.Apostol Pavel.
Si atunci pt. ce sa ne suparam pe cei care nu inteleg...inca..de ce sa nu ni apropiem si mai mult pana vor intelege si pana ii vom putea convinge de adevarul si credinta noastra mantuitoare.
Fratilor si surorilor acesti oameni necajiti pe care v-ati suparat ca nu inteleg la fel de repede ca voi trebuiesc iubiti si nu certati ..in acest stadiu!
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Sfântul Pavel în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13:1-13, traducere ortodoxă

N.B.D-voastra toti cei care stiti mai mult...cand mergeti la taina spovedaniei ce spuneti acum..eu stiu tot ce trebuie ..si nu mai fac pacate..si sunt vrednic/ vrednica de a ma impartasi cu trupul si sangele Mantuitorului..asa se intampla..eu cred ca inca nu au atins masura sfinteniei nici unul dintre forumisti..pt ca spun sfintii parinti..pana catre sfarsitul zilelor noastre ingaduie Domnul sa facem anumite pacate pt. a nu cadea in mandrie ..pt. a invata adevarat smerenie...putem spune despre noi..oricine am fi ca suntem cu adevarat smeriti...?!!!sau desavarsiti?!!...
Dna Sophia va rog sa-mi scrieti pe MP doresc sa va ajut cu ce pot...si va sunt alaturi sufleteste pt. ca pe acest forum ati avut stari sufletesti grele...toti gresim..dar uitam sa ne iubim...nu putem sa invatam si sa iubim in egala masura?! Oare pe cati dintre voi v-a iertat Domnul pt. ca ati fost buni si drepti. eu cred ca pe toti ne-a iertat pt.ca ne iubeste si nu doreste sa renunte la noi in ruptul capului.

Ce faci tu este mai mult decât mult! Ai copii şi mergi cu ei la biserică!!!
Ce lucruri mai plăcute lui Dumnezeu şi mai împortante ca acestea poţi face?
Eşti asemenea lucrătorului cel bun.Într-o zi vei culege roade bogate!

Aceasta remarca ma face sa-mi amintesc cu placere de un fost elev care era spaima tuturor colegilor mei. Intotdeauna deranja orele, era hiperchinetic. Nu era impertinent, nici obraznic, dar nu putea sta mai mult de cateva secunde intr-un loc. La mine la ora avea voie sa faca ce doreste. Le spuneam celorlalti sa nu-i dea atentie, sa fie doar atenti la mine si la ce lucram impreuna. Dragos toata ora era pe sub banci, in cosul de gunoi, in dulapurile din sala. La final, cand sa verific ce au inteles din ceea ce am predat in timpul orei, am scris pe tabla cateva idei de sprijin si am inceput sa discutam in jurul lor. Cele mai clare raspunsuri, la subiect si coerente le-a dat, cine credeti? Dragos!

Postarea asta mi te face si mai draga.
Fiul meu mare este hiperactiv.. nu poate sta nici macar la masa sa manance (se ridica, pleaca, vine, ne zapaceste pe toti). Ne este greu sa-i acceptam felul de a fi cu calm.
Sunt placut surprinsa de intelegerea ta.

Un astfel de copil isi revine pe parcurs daca este valorizat pozitiv. Sa i se scoata in evidenta calitatile, ceea ce face cu bun simt si daruire. De exemplu, in treacat, fara ca el sa fie centrul atentiei unei discutii, poti spune "cum dragut a facut astazi (numele)...". Incet, incet vei vedea schimbari. Insa daca toata ziua toti sunteti cu gura pe el atentionandu-l, riscati sa i se accentueze starea.
Iti tin pumnii, Domnul sa va dea calm, rabdare si mult umor!

Am citit aceasta istorioara intr-o carte pentru copii intitulata ,,Istorioare duhovnicesti''. Pustnicii aceia nu au vrut sa fie originali. Ei ajunsesera pe trepte inalte in practicarea rugaciunii inimii. Erau in primul rand smeriti, dar aveau o traire aparte in rugaciune. Sfintii Parinti au stabilit noua trepte ale Rugaciunii lui Iisus. Iar pustnicii respectivi , conform acestor Scrieri, ajunsesera pe ultima treapta, la care ajung foarte putini. Ei si-au dedicat viata rostirii acestei rugaciuni.

Aceasta rugaciune nu are o forma fixa. Acest lucru am vrut sa-l evidentiez. Intr-o forma simpla, ei se rugau Preasfntei Treimi in loc sa pomeneasca numele lui Iisus: ,,Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul."