Iata un exemplu de iubire de semeni de care este nevoie:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...972#post195972

M-a impresionat teribil, pentru ca si eu cunosc aceasta situatie.
Marturisesc din nou ca nu inteleg folozofiile unora, mai ales la un subiect atat de simplu:
A iubi aproapele inseamna sa fii pentru el cand are nevoie, cu fapta, cu vorba, cu sfatul, cu mangaierea.
Si aceasta este si esenta credintei, nu dogme, nu filozofii, nu tomuri intregi...

DA, mesajul Elenei "Va iubesc" ne-a mers tuturor la suflet; cu toate astea situatia descrisa este numai UNA din multele, in care e nevoie de iubirea pentru aproapele. Noesis le-a insirat ceva mai sus pe toate...

LA MULTI ANI, Elena, oriunde te-ai afla!

Iata alt model de pe acest forum:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=204

Dar va rog sa mai scrieti, sa mai exemplificati, ca sa invat si eu sa imi iubesc aproapele...

Daca cineva vrea sa iti ia haina:
a) te aperi
b)Incerci sa vorbesti,sa ii explci ca e singura ta haina
c) i-o dai ,ca sa 'vada el' ce om esti
d)I-o dai din toata inima

Ei bine,nici unul din aceste raspunsuri nu e cel castigator,nici macar ultimul.
Nici unul nu e o definitie a iubirii,ci doar o fapta corecta sau buna
Definitie a iubirii este urmatrorul raspuns ,suprauman de bun,venit de la Domnul:

e) Ii dai si camsa

Acest exemplu simplu este definitia iubirii aproapelui,caci arata si cedare,si gandul bun din tine,si chiar dare pe deasupra,si ca nu ai nici un resentiment in tine fata de el ,ci doar bucurie de a darui. Arata ca nu traiesti pt tine,ci pt el.
Iata cum iubirea desavarsita ne e la indemana,nu in cine stie ce carti,ci in gesturi simple,la indemana ,dar care trebuie facute cu desavarsire. Nu de astfel de prilejuri ducem lipsa ,ci de calitatea si desavarsirea cu care raspundem in aceste situatii. Viata e o scena minunata,din care nu luam nici 1% din bucuria pe care am putea-o avea ,aratind iubirea desavarstita ,in situatiile aparent obisnuite. Nu cer o altfel de viata,ci putere sa descopar aceste gesturi mici dar absolute ,in viata de zi cu zi. Si nu e deloc putin....

Bun si cine de aici face ca in subpunctul e?
Tu parinte asa faci pe strada, daca vine un tigan de exemplu sa-ti ia cu forta haina de pe tine?
sau faci ca in a?...sau d?

Doar de vreo 2 ori,si doar m-am apropiat de aceasta perfectiune.
A fost referitor la alt citat :
"Cand daruiesti sa nu daruiesti ca sa fii vazut de lume,ci milostenia ta sa fie in ascuns .Si sa nu stie stanga ce face drepata "
Am vazut o baba care cersea.In mod normal nu le dau ,ca ma gandesc ca banii ajung la sefii burtosi ai mafiei locale.Dar atunci m-am uitat in jur,am vazut ca nu era nimeni in tot pasajul de la metrou,eram doar eu si ea,si i-am dat o multime de bani,incercand apoi sa nu intorc capu sau sa ma gandesc la asta caci "sa nu stie stanga ce face drepata " nu-i asa !
Vreau sa zic ca orice as fi luat de acei bani ,sau ce acte de caritate as fi facut ,nu mi-a adus atat de multa fericire in suflet ,ca acel gest .
Aceasta arata ca astfel de gesturi ne sunt mereu la indemana ,depinde doar cat de departe mergem cu daruirea in ele
Si eu mi-am pierdut plata din cer pt acel gest ,ca vi l-am povestit voua ,in loc sa uit de el :)
Chiar daca nu reusesc sa fiu asa perfect cum ne-a aratat Mantuitorul,totusi am bucuria intreaga ca macar El ne-a aratat aceasta desavarsire ,si uneori ne putem ridica la jumate din urma prafului din talpile Sale

'Facutul', macar un pic din 'stiutul', acesta ramane
 

'Milostenia e un mod de a învăţa să iubeşti' (de aici: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/200...ta-sa-iubesti/)

Pentru mireni, parintii spun ca este temelie a vietii duhovnicesti. Alte lucruri poate se pot face mai greu (rugaciunea, asceza), insa milostenie poate face toata lumea; mireanul are o multime de 'aproapele' pe langa el, precum si, in general, totdeauna, o cat de mica posibilitate.

Parintele Porfirie spunea ca sa nu plece cineva de la tine, daca ti-a cerut, fara sa-i fi dat; exista mai multe pilde (in Pateric?), in care se spune despre intalnirile cu Maica Domnului sau Mantuitorul care cer milostenie, in chipuri de saraci. Cine oare isi poate permite sa 'rateze' o astfel de intalnire (cum spunea eduardd)? Nemaivorbind de ceea ce Mantuitorul spune: 'de cate ori ati facut unora din acestia mici, Mie Mi-ati facut' ...

Necajiti sunt, mai ales in zilele noastre. Daca nu ti-i trimite Dumnezeu, incearca sa-i gasesti, incearca sa le intelegi necazul si ajuta-i, constant, in cel mai mare anonimat ('sa nu sit stanga ce face dreapta'). Roaga-i sa nu spuna la nimeni si poate iti agonisesti o particica de rai. Nu mai spun de spitale, inchisori si celelalte, stiute ...

La fel, cuvantul bun, a carui valoare este la fel de mare: consoleaza-i pe cei intristati, da un sfat cand se cere, gandeste-te cat de mult ti-a dat Dumnezeu in comparatie cu altii si te micsoreaza ... samd, samd.

Ca sa fie primite, toate astea trebuie facute din inima, cu smerenie, in taina si fara a astepta plata. Sfanta Evanghelie din Duminica Infricosatoarei Judecati ne avertizeaza asupra a toate acestea. Si chiar facand astfel, doar va fi un semn de inceput, 'ca atunci cand le vom fi facut toate acestea, tot slugi netrebnice ne vom numi' ... sau cum spunea parintele Cleopa, 'nici macar inceput bun nu am pus'.