Cred că primul lucru pe care îl face un om care alege cărarea îngustă a credinţei este conştientizarea faptului că este robul patimilor.Scăparea este numai Dumnezeu care poate vindeca sufletul de mulţimea acestora.
Ce patimi ne stâpânesc mai mult? Dacă le ştim este deja un pas înainte.Următorul pas este să le spovedim şi să luptăm pentru a nu le mai face.
Dar patimile sunt dulci asemenea păcatelor şi este deajuns o imagine, un cuvânt o atingerea un miros sau o desfătare a ochiului pentru ca patima veche să pună stăpânire pe noi .

Lăcaşul patimilor este trupul care îşi cere mereu şi mereu drpturile sale.Societatea ,mediul în care trăim ne menţine şi ne alimentează toate poftele acestui trup robit păcatului.

Spunea cineva că este stâpânit de mânie.Mânia vine de multe ori din excese necontrolate.Trebuie să facem totul după puterile noastre căci încercând să facem lucruri care ne depăşesc(chiar şi în lupta cu patimile) ne vom lovi de propriile limite pe care neputând să le depăşim vom deveni mânioşi sau vom cădea în deznădejde.

Patimile sunt asemenea vântului puternic care vrea să scoată copacul din rădăcină.Atâta timp cât copacul are rădăcină puternică (credinţă ) chiar dacă se va frânge va da din nou ramuri verzi.

Aşadar să luptăm cu patimile dar nu peste puterile noastre ca nu cumva să cădem în deznădejde care distruge credinţa şi ne pune sufletul în mâna celui rău.

Citat:
"Cine vrea sa-mi urmeze mie,sa se lepede de sine,sa-si ia crucea si sa-mi urmeze mie".Mania provine din multa iubire de sine si a iubirii de slava desarta.I-mi place cum sunt,cum arat,iubesc aprecierile celor din jur,ma simt bine cand cineva ma aproba,etc.Ei si atunci cand apar momentele contrare parerilor noastre vine si iutimea.Intr-un citat mai sus spunea cineva f.frumos,cu cat iubesti mai mult din placerile lumesti cu atat mai mult te vei mania atunci cand apare un obstacol in calea ta care sa te impiedice a obtine acel ceva, indiferent ca este vorba de iubire de arginti,slava desarta,defranare,lacomia pantecelui,s-a.m.d.Renunta la tine,la valorile care tu crezi ca le ai.Lepadarea de sine este un proces de durata si nu presupune izolarea de lume ci renuntarea la placerile lumesti,renuntarea la a mai sluji eu-lui tau si a incepe sa slujesti aproapelui tau.Nimic nu place mai mult lui Dumnezeu la om decat jertfa si iubirea de semeni.Cum altfel o sa invatam" Invatati de la mine ca sunt bland si smerit cu inima",daca nu ne unim cu Hristos,nu punem in practica Cuvantul lui Hristos? Toate se obtin prin asceza si rugaciune,nimic nu se dobandeste fara osteneala.

Incerc sa explic mai bine ce am vrut sa zic despre lepadarea de sine.Dupa cum stii sora Sophia cuvintele de mai sus nu-mi apartin mie ci Mantuitorului Iisus Hristos.Din activitatea mesianica a Mantuitorului se reflecta o lepadare totala de sine,cu toate ca a facut atatea minuni si in cele de urma s-a adus pe sine jertfa de impacare intre om si Dumnezeu nicioadata nu s-a preaslavit pe El INSUSI,ci in toate l-a preaslavit pe Dumnezeu ca omul sa-l cunoasca pe adevaratul Dumnezeu prin Fiul Sau,Iisus Hristos.In toate mesajele Sale a indemnat pe om la iubire si la slujirea aproapelui,la fel si sf.Apostol Pavel ,la fel si ceilalati apostoli,la fel si sf.parinti.In toata activitatea(minuni,proorocii,jertfa)lor si in tot locul L-au preaslavit pe Dumnezeu si nu pe ei.Zic toate astea ca sa intelegi mai bine ca, crestinul nu se poate fi crestin decat prin asemanare cu prototipul sau Iisus Hristos.Existenta omului nu se defineste prin "eu sunt",(daca ai fi singura in acest univers cine ai mai fi?,sau de unde s-ar mai desprinde existenta ta?)ci prin semenii lui.Exist atata timp cat ma implic in viata semenilor mei,ei sunt cei care i-mi atesta existenta,lepadarea de sine si jertfa pentru semeni presupune ca eu nu mai viez mie ci viez pentru semenii mei,acesta este mesajul Mantuitorului.Cand spune Mantuitorul sa renunti la tine, la valorile(lumesti)pe care tu crezi ca le ai( si din cele pe care le-ai enumerat tu),daca nu le socotesti ca niste daruri primite de la Dumnezeu crezand ca sunt ale tale si meritul este al tau,cazi in iubirea de sine de care vorbim.Nu spune Mantuitorul nu stiudiati,nu invatati,nu munci,vezi sa nu aia,aia si cealalta,ci spune TOATE I-TI SUNT DARUITE DE SUS,DE LA TINE PARINTELE LUMINII.Daca facem asa,preaslavind pe Dumnezeu in toate cate ne-a dat(si pentru cate si pentru ce ne-a dat)punand toate cate le avem in slujba semenilor nostri,am renuntat la noi,ne-am lepadat de noi si ne unim cu Iisus Hristos.Instrainarea (nu am zis ca trebuie sa plecam in pustie sau mai stiu ce ai inteles)vine atunci cand promovezi eu-ul tau ,chiar de esti in lume sau esti in pustie,atunci esti singur pentru ca "te vezi numai pe tine",ceilalti din jurul tau nu mai exista pentru tine.In mare cam acesta este mesajul Mantuitorului,punandu-l in practica vom dobandi harul Duhului Sfant si ne vom uni cu Hristos,"Veniti la Mine binecuvantatii Tatalui Meu,Flamand am fost si m-ati hranit,Insetat am fost si mi-ati dat sa beau,Bolnav am fost si m-ati oblojit,In temnita am fost si m-ati cautat,"facand referire la acei micuti ai Lui(oamenii).Intelegi cat de cat cum stau lucrurile draga Sophia?,atunci cand avem preocupari pentru noi insine si vedem potrivnici si contre in telul nostru personal incepem sa vedem viata grea,incepem sa cartim,sa ne plangem,s.a.m.d.Daca cautam mai intai Imparatia Cerurilor(in aceste cuvinte putine sunt cuprinse toate;SF.Scriptura,Cuvantul Mantuitorului,indemnul la practica,scrierile sf.parinti,slujbele bisericii ortodoxe),toate celelalte se vor adauga noua.Nu este usor a renunta la tine in aceste vremuri de promovare a eu-lui,a personalitatii desarte,este nevoie de rugaciune ,asceza,taierea voii,lucruri de care si duhovnicul tau spune,trebuie doar sa le pui in practica.Personalitatea crestinului sta in unirea cu Iisus Hristos,EL viaza in noi si ne conduce viata.Deci sa renuntam la noi,sa urmam poruncilor Lui, ca EL sa ne conduca pasii spre Imparatia Cerurilor.Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Citat:
In alta ordine de idei, viata noastra pe pamant este necesita pur si simplu si lucruri mai ne-ortodoxe.
Si voi le-ati facut si le faceti: ati trait mai bine ca altii mai sarmani, ati dat pe altii la o parte ca sa intrati la facultate, sa luati un post mai bun, sa capatati ceva (mancare, haine etc. mai ales in alte epoci stim noi ce lupte erau pentru fiecare capetel de ata), cati au fost si sunt modesti sau cedeaza ceva in favoarea altora etc., sau ca sa obtina aleasa /alesul inimii...Ehehei.

Vezi tu Sophia ce faci aici,judeci pe cineva ca ar fi facut niste lucruri de care nu ai nici o dovada.Omul din gandurile sale si din faptele sale vorbeste.Daca omul face niste compromisuri el crede ca asa fac si semenii lui.Omul bun din visteria inimii sale scoate cele bune,la fel si omul rau din visteria inimii sale scoate cele rele.Viata noastra pe pamant nu necesita niste compromisuri,cei drept putem cadea in compromisuri mai mici sau mai mari dar nu sunt necesare pentru mantuire,din contra trebuie o mai mare incredintare in Dumnezeu si sa ne ferim de aceste caderi pe cat posibil.Acelasi indemn iti dau ,lepadarea de gandurile tale si o mai mare incredintare in Dumnezeu.

Trebuie sa-i dau dreptate sophiei, ca omul are si niste "valori" si preocupari neortodoxe, precum barfa, taclalele interminabile, invidia, gelozia, dorinta de a iesi in evidenta cu orice pret, preocuparea excesiva pentru aspectul exterior, moda, banii, succesul la barbati/femei, increderea in propriile forte, si multe altele. De aceste "valori" e bine sa ne indepartam si sa le recunoastem ca pe roade ale celui rau.

Dragostea învinge mândria , cerând iertare şi sălăşuieşte în suflet SMERENIA . Dragostea toate le crede, le nădăjduieşte, toate le suferă , le rabdă. Ea nu are cădere , este deasupra mereu si spulberă tot răul .

<< Dragostea îndelung rabdă ; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte , nu se laudă , nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale , nu se aprinde de MÂNIE , NU GÂNDEŞTE RĂUL. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede , toate le nădăjduieşte , toate le rabdă. . . .>>
( I Corinteni 13 , 4-8 )

Cel mânios "se îmbată de patima lui , nu se gândeşte ce are în faţă. . ." ( Sf. Vasile cel Mare ) , face jurăminte mincinoase, urlă , loveşte, ESTE LIPSIT DE DRAGOSTE, DE DRAGOSTEA CE
TE ÎNVAŢĂ SĂ RABZI !

Cu siguranţă de aceste "valori " trebuie să fugim cât ne ţin picioarele, în schimb, dobândirea virtuţilor morale , precum : înţelepciunea , dreptatea , cumpătarea , bărbăţia . . . , ne vor ajuta în lupat noastră până în ultima clipă a vieţii de aici !

Saracul cu duhul se multumeste numai cu Dumnezeu si este cel mai bogat cand are dragostea Lui . Omul care doreste bogatii si comori pamantesti , orbeste , iar cel ce orbeste in patimi traieste si-n fara de legi , draga Dorina ! Nimeni nu se gandeste atat de putin la Dumnezeu si la al sau suflet , ca si cel ce vrea sa adune multe lucruri lumesti ( vezi Topicul "Sunt sarac" de la Generalitati , sau cel ce se refera la cei ce vor sa dea bir cu fugitii din tara , etc . ) . Dorinta flamanda de a avea , ocupa sufletul , acest chip grozav indeparteaza orice inteles al lucrurilor duhovnicesti si impiedica inima ca sa nu auda glasul lui Dumnezeu care-i vorbeste . Mare adevar , ca niciodata nu vom fi asa de liberi ca atunci cand vom trai in saracie cu duhul . Bine spunea un Sfant Parinte : "Ce bine iti aduce aurul si argintul , daca ele te zdrobesc mai intai cu grijile ( cu patimile - adaug eu ) si apoi iti rapesc si cerul ? ". Cine crede ca Dumnezeu este drept , se va ingrozi de orice pacat , dar tot atat de adevarat este ca cine crede ca Dumnezeu este milostiv si bun , nu deznadajduieste , iar cine crede ca Dumnezeu este Atotputernic , nu primeste nici un gand rau . Oriunde vom vedea raul , acolo cu siguranta lipseste adevarata credinta

Rugaciune catre Maica Domnului grabnica ajutatoare

Prea Binecuvantata Stapana, Pururea Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Dumnezeu Cuvantul mai presus de fire, pentru mantuirea noastra si Te-ai aratat ca o mare a darurilor Dumnezeiesti si rau pururea curgator al minunilor si reversi bunatati celor ce cu credinta alearga catre Tine!

Cazand inaintea Chipului Tau cel Minunat, ne rugam Tie prea buna Maica a Iubitorului de oameni Stapana! Revarsa asupra noastra milele Tale cele bogate si grabeste a implini rugamintile noastre pe care le aducem Tie, Grabnica ajutatoare, care ne sunt de folos, mangaiere si mantuire pentru fiecare randuindu-le.
Cerceteaza cu harul Tau Prea Milostiva Stapana pe robii Tai si daruieste celor inviforati liniste, celor legati slobozire si pe toti mangaie, care sunt intristati de felurite necazuri!

Izabaveste, Prea Milostiva Stapana, toate orasele si satele de foamete, de boale, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, si de orice alta nenorocire sau pedeapsa vremelnica sau vesnica, indepartand, prin indrazneala Ta de Maica, toata mania lui Dumnezeu!

Slobozeste pe robii Tai de slabanogire sufleteasca, de tulburarea patimilor si a caderilor in pacat, ca fara impiedicare, vietuind in veacul acesta, intru toata buna cinstire a Ta, sa ne invrednicim de vrednicile bunatati prin Harul si iubirea de oameni ale Fiului Tau si Dumnezeului nostru, caruia sa cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de Inceput al sau Parinte si cu Prea Sfantul Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor! Amin!

Doamne ajuta!