În prealabil postat de Annyta (Post 493759)

Cred că s-ar încadra aici şi o discuţie despre standardul de viaţă.

Am înţeles că nici bogăţia nu te osândeşte, nici sărăcia nu te mântuieşte. Votul sărăciei îl dau monahii/ monahiile. Pentru cineva care trăieşte în lume eu aş vedea ca binevenit un echilibru între suflet şi muncă, între timpul "acordat" lui Dumnezeu şi cel folosit pentru agoniseală. Evident, şi când lucrăm e bine să lucrăm ca pentru Dumnezeu. Vreau să spun doar să nu ne lăcomim şi să muncim mai multe decât ne ţin puterile, ci să ne menţinem şi pacea sufetească.

Deşi de multe ori nu putem alege, să zicem că ne rugăm şi Dumnezeu ne ajută, să avem un serviciu ok, care ne permite şi echilibrul de care vorbim mai sus. În ce măsură trebuie să rămânem modeşti (în îmbrăcăminte, concedii, locuinţă etc.)? Trebuie să fim modeşti? Şi termenul acesta/ standardele de viaţă le văd ca fiind discutabile. Până la urmă cred că dacă sufletul nostru nu se lasă subjugat de lăcomie, zgârcenie, răutate, el însuşi ne va spune cât să ne întindem cu confortul propriu şi cât să folosim pentru semeni. Cred că Dumnezeu ne ghidează, dacă avem dubii putem să apelăm şi la duhovnic.

Cunoaşteţi însă mireni care aleg sărăcia de bună voie? Are această alegere folos duhovnicesc? În părintele Cleopa era o povestire despre o căsătorie albă în care cei doi erau binecuvântaţi cu bogăţie din roadele muncii lor, din care dăruiau şi bisericilor/ mănăstirii/ altor oameni. Deci Dumnezeu dă şi bogăţia. Mi se pare ciudat ca, nefiind monah, să cauţi de bunăvoie să fii sărac. Din păcate sărăcia este pentru mulţi o realitate pe care nu şi-au ales-o...

În prealabil postat de AndruscaCIM (Post 180617)

M-am intrebat de-a lungul timpului de ce se bate inspre saracie, smerenie si modestie muuulta, acestea fiind atributele crestinului adevarat??? Din ce stiu eu sunt cateva pilde in care bogatia este un dar al lui Dumnezeu pentru cei iubiti ai lui, daruind chiar unsutit. Sa inteleg ca toti oamenii de afaceri, sefii, directorii, toti bogatii, toti imparatii sunt considerati automat ca fiind pacatosi, in timp ce toti saracii sunt evlaviosi si mantuiti?????Nu poate exista om bogat care sa faca mai mult bine in lume decat pot face altii?

Ar mai fi existat Manastiri, Biserici,ctitorii, troite, comercializarea albumelor de muzica psaltica, icoane, vesminte preotesti, milostenie...daca toti ar fi saraci si asta ar fi idealul de crestin adevarat??? :7::106:

În prealabil postat de Tomita (Post 494186)

Mi-a placut prima parte a post-ului.
referitor la ultima parte:
Sunt o multime de persoane in tarile vestice (cunosc in Olanda) si nordice (Suedia...daca nu ma insel un exemplu era fondatorul IKEA) care au un mod de viata f., f. modest.
Din pacate nu din motive duhovnicesti si nici nu sunt ciudati..doar au respectat un mod de viata traditionalist/conservator ..asa au invatat in familiile lor. In Olanda de exemplu pana la generatia trecuta daca nu curatai totul din farfurie erai prost crescut, privit urat de cei din jur pt ca arunci mancarea. Si acum au hartia igienica impartita pe bucati pt a nu irosi multa, etc.
Si asa sunt mutumiti....
Unii de la noi (romani) desi se imbraca dupa cea mai scumpa marca tot mai privesc in jur pt comparatii...vor 5 case, 7 terenuri, cel putin 3 masini desi nu au nevoie, etc...sunt o multime de parveniti - nu aplica nici cele mai simple reguli de igiena dar au masina scumpa.
Ne lipsesc multi ani de educatie...si avem pretentii economice la nivel european dar suntem de o iresponsabilitate nemaivazuta (cunosc personal caz de taximetrist care vrea sa castige ca la Maasctricht dar da banii pe tigari scumpe (sa zicem o slabiciune) si sparge lemne in casa).
Poti macar sa te amuzi de ironia situatiilor pentru ca in mod sigur asa realitati ca la noi nu mai gasesti pe nicaieri.