Impreunarea fara cununie este curvie! Pacat grav de altfel care ne opreste de la Sf Euharistie. Se face dezlegare doar daca se cununa pers in cauza si se spovedesc. Pocainta fara indreptare este socotita falsa. Eu am fost oprit ptr ca fumam. Desi [posteam, mergeam la biserica, faceam canonul. Pana nu am lasat tigara nu am primit Sf Impartasanie! Dupa ce m-am impartasit nu am mai simtit nevoia de sa fumez.:)

Doamne ajuta!
Fratilor, eu stiu ca e bine sa ne impartasim cat mai des...eeeeee acum depinde de la pacatos la pacatos si mai ales de la duhovnic la duhovnic, dar pe noi, parintele ne impartaseste des.....
Doamne ajuta!!! Bucurie mare, fratilor......bucurie....

eu sunt adeptul unei impartasiri rare, pentru simplu fapt ca dak ne impartasim o data pe saptamana(dar apoi de 3-4 ori)la un moment dat intervine obisnuitza si Sf. Euharistie isi pierde caracterul ei sacru, din moment ce ne imparsim ca asa ne-am obisnuit nu neaparat ca simtim nevoia

Asa si trebuie sa ne iubim unii pe altii , sa ne toleram, sa ne ajutam la necaz. Este de fapt un element poate cel mai important in drumul nostru spre pocainta. Cat priveste spovedania, nu o facem statistic ci la chemarea sufletului, a eului din noi, pentru impacarea cu noi insine si intru iertarea pacatelor.

:)Sfanta Impartasanie ramane taina Tainelor.
Despre deasa sau rara impartasire exista un studiu introductiv al Parintelui Ioan Ica jr. la cartea Impartasirea continua cu Sfintele Taine, dosarul unei controverse, marturiile Traditiei. Din acest studiu introductiv retinem cele doua practici.
Prima practică - tipic răsăriteană - pune accentul pe pregătirea ascetică prealabilă prin Spovedanie şi post, rigorismul ascetic ducând la o asceză fără Euharistie şi o supralicitare a valorii substitutive a anafurei, al căror exces duce, paradoxal, la indiferenţă şi indolenţă faţă de Euharistie şi supralicitarea eforturilor ascetice personale. Cea de-a doua – tipic apuseană şi adoptată de teologii ortodocşi din diasporă, care insistă pe Euharistie fară asceza minimalizand importanta pregatirii ascetice, a Spovedaniei si a postului. Impartasirea sacramental euharistica de Hristos nu trebuie izolata de impartasirea mentala duhovniceasca prin rugaciune si meditatie de care vorbeste Sfantul Nicodim in Razboiul nevazut pentruca ambele pregatesc impartasirea eshatologica mai adevarata de Hristos in viata viitoare. De aceea PArintele Staniloae vorbea de o convergenta si unitate de principiu in ortodoxie

In ziua de azi,cred ca depinde de fiecare om si duhovnicul sau. Noi ne spovedim si tinem posturi pentru pacatele noastre, nu pentru altceva. Astfel, fiecare are constiinta si asa cum ii dicteaza constiinta, sa faca. Daca ne spovedim, atunci putem sa cerem intrebare de la duhovnic daca putem sa ne si impartasim. Odata ce Duhovnicul iti spune ca poti sa te impartasesti, gata, te impartasesti. Totul e sa avem constiinta curata ca ne putem apropia curati (spovediti curat)de Sfintele Taine. Nu este o reteta aici. Daca pe mine ma mustra constiinta cu ceva, fiindca am gresit, nu tin cont de data cand m-am spovedit si impartasit ultima oara. Normal ar fi sa traim in fiecare zi aceasta, asa cum in fiecare zi ar trebui sa fim mereu in rugaciune si departe de pacat.
Vrednici nu suntem niciunul, dar spre intarirea noastra ne-a fost dat a ne impartasi cu trupul si sangele Mantuitorului. Apoi, un crestinism fara Euharistie ce este ? In antichitatea crestina, toti crestinii care participau la Sfanta Liturghie se impartaseau cu Sfintele Taine. Era ceva firesc fiindca scopul Liturghiei este adunarea laolalta a credinciosilor, rugaciune comuna si impartasirea cu Hristos prezent in Euharistie. Liturghia era socotita si traita ca "Masa a Domnului" si erau invitati toti crestinii care au fost botezati. Era de neconceput participarea la Euharistie fara impartasirea cu Sfintele Taine. Randuiala insa se pierde incepand cu sec al IV-lea, odata cu convertirea in masa, fara pregatirea necesara a paganilor. Este foarte mult de scris la acest subiect, dar recomand o carte daca imi dati voie:
"Deasa Impartasanie Cu Preacuratele Lui Hristos Taine" - Sf. Nicodim Aghioritul si Neofit Kavsokalivitul
Doamne ajuta !

Multumesc, Ovidiu, o sa caut cartea. Si poate s-o prinde ceva si de mine. Am cateodata senzatia ca stau bine la teorie si prost la practica. Si e grav, fiindca la Judecata nici macar nu vom putea sa spunem ca n-am stiut.

Elena

Subscriu la prezentarea lui Dan73.[b]
Cred ca multi dintre noi am cazut in acel rigorism rasaritean si uitam ca Sfanta Euharistie nu se ofera pentru merite. Scopul Taine este iertarea pacatelor si dobandirea vietii vesnice. Nici formalismul apusean nu este indicat, pentru ca unirea mea cu Hristos presupune o schimbare si o pregatire a intregii mele fiinte, asa cum Moise dupa post indelungat a primit Tablele Legii, sau Apostolii, pe muntele Taborului, dupa un efort au privit slava lui Hristos. Este clar, nu putem decide fara duhovnic.
Ma minuneaza faptul ca prin Taina Euharistie avem posibilitatea de a intra in comuniune cu Dumnezeu intr-un mod real si deplin, nu teoretic sau contemplativ, printr-un exercitiu al mintii. Cred ca Evangheliile ne vorbesc de o unire reala cu Dumnezeu, prin Taina Sfintei Imparatsanii, nu teoretica, intelectualista sau abstracta

Pai daca crezi ca Sfanta Impartasanie este ceva OBISNUIT inseamna ca nu simti NIMIC cand te impartasesti si o faci doar pentru ca nu ai altceva mai bun de facut.

POate cineva sa nu mai simta nimic, dar daca are dezlegare, sa se impartaseasca. Harul lucreaza, fie ca ne dam seama , fie ca nu.
Candva aveam dezlegarea de a ne imapartasi doar cu o singura spovedanie. Adica, ne spovedeam o data, apoi ne puteam imapartasi pana cand simteam nevoia sa ne spovedim din nou. Bineinteles ca nevoia venea mult mai repede, deasa imaprtasanie duce la o cunoastere mai aprofundata a sinelui, astfel la o introspectie mai aspra! m-am bucurat sa am aceasta dezlegare si in timpul sarcinii!
Cred ca nici acum parintele nu ne impiedica, dar ma impiedica constiinta.