Cuvinte extraordinare
 

Fă şi tu ca şi cum ai crede şi să vezi cum şi Dumnezeu “se face” ca şi cum există! Şi provocăm “coincidenţe” dintr-acelea.
În esenţă profit ca să zic: să învăţăm, fraţilor, să chemăm pe Dumnezeu în toate împrejurările, să-i cerem sfat lui Dumnezeu, să mulţamim lui Dumnezeu când ne-a dat ceva ce I-am cerut, să-L întrebăm pe Dumnezeu ce înseamnă asta… şi toate nedumeririle noastre. Întâi “Doamne!” să fie în inimile noastre şi după aceea tot restul. Dacă vrei să-l vezi pe duhovnicul tău şi este la 100 de metri de tine, trebuie să faci 100 de metri şi poate altcineva l-a înhăţat sau trebuie să iei telefonul şi să faci un număr. Pentru Dumnezeu – nici atat: acum poţi să zici “Doamne!” şi, cum zicea cineva, ai contactat satelitul “Doamne” :-) şi să vezi cum “se preface” acest Dumnezeu că există.
Parintele Rafail Noica

Ai dreptate, nu au fost rostite, si din moment ce spui „nici insinuate” iti datorez scuze. Am exagerat voit, dar se pare ca am impins prea la extrem. Imi cer scuze fata de cei pe care i-am atins cu aceasta replica.

Sfaturile tale sunt foarte frumoase, si date din tot sufletul...eu insa inteleg totusi intr-un anumit fel aceasta iertare venita pe fondul adulterului ( daca chiar este si cazul lui Eduard) si a altor aspecte negative prezente intr-o casnicie.

Poti ierta si iubi pana la cer, dar totusi si aceste sentimente pot fi tot egoiste..si in vederea " tinerii" partenerului/sotului langa tine..dar fara a incerca sa schimbi ceva si in tine pentru ca el sa fie implinit in cadrul casatoriei. Sunt oameni care raman casatoriti pentru ca le e comod asa, pentru ca sotia gateste bine, pentru ca un divort e prea costisitor pentru bugetul lui...dar practic relatia continua la fel, cu hibele ei, cu defectele fiecaruia, cu sentimentul ca mai bine il mai inseala din cand in cand pe celalalt pentru a putea merge inainte cu o casnicie in care nu se mai simte implinit de muuuult.

Pe langa iertare si iubire, cea din urma existand practic de la inceputul oricarei relatii, si deci nefiind de ajuns pentru ca sotul/sotia sa se simta implinita sau asa cum isi doreste sa se simta...ar mai trebui sa ne mai evaluam din cand in cand, sa incercam sa intelegem ce il poate deranja pe cel de alaturi la noi...sa incercam sa ne dam seama pe unde gresim poate...

Nu stiu, conceptul acesta de iertate si iubire la maxim vine cumva ca ceva ce poate masca multe si care ne poate situa pe un piedestal al crestinului ideal, al partenerului ideal...in timp ce celalalt vorbeste la pereti si noi contnuam sa ne consideram perfecti, in timp ce celalat se indeparteaza de noi pentru ca "e rau, slab si frustrat din cauza perfectiunii noastre" :4:

Cu siguranta cei care inseala, pot insela ( pentru ca mai sunt si unii care inseala fara sa isi poata explica de ce :21:) si pentru ca ajung sa comunice mai bine cu alte persoane, iar cel de acasa sta cu ochii goi si cu mainile in poala si nu intelege de ce trebuie sa i se reproseze lui ceva.

Barbatii joaca rolul asta foarte bine...pe oricare l-ai parasi, reactioneaza ca si cum atunci ii spui prima oara lucrurile pe care i le spui, atunci te vede prima oara nemultumita de el, si atunci gandeste pentru prima oara si incearca sa inteleaga ce s-a intamplat cu tine :21:

Pai de ce nu ar fi?

Toti barbatii cand sunt parasiti, sau pe punctul de a fi parasiti afirma ca sotia/partenera il inseala...Fereasca Sfantul sa recunoasca ca a adus-o la limita si nu mai poate femeia sa il vada in ochi! Nu inseamna ca vai, el trebuie sa greseasca nu stiu cat, sau sa o insele...orice om are limitele lui, si mai ales atunci cand le si expune partenerului in speranta ca va asculta si va incerca sa inteleaga...cel de alaturi chiar trebuie sa incerce sa faca ceva!

Da, asta cu tolba plina, suna cam ciudat...am mai vazut barbati care de moment ce muncesc si aduc banii acasa, considera ca sotia e tratata ca o regina...problema e ca o data ce esti casatorit, nu mai evaluezi tu situatia numai prin prisma ta, pentru ca ar trebui sa il intrebi( asta daca nu cumva iti spune deja cum stau lucrurile)si sa il citesti pe celalalt sa vezi daca e multumit, si daca banii sunt totul pentru el.... :4:

Exista si oameni care inseala si care vor jumatate din bunuri, chiar daca nu au dat un cent pe nimic din ce vor, insa cu siguranta nu toti sunt asa...iar cand se pune problema unui divort, trebuie analizata situatia foarte bine, nu sa iti spui rapid " Ma inseala si imi vrea casa!" ca sa scapi de remuscari tardive!:67:

Multumesc celor care mau mustrat si celor care ma sustin si ma rog la bunul Dumnezeu sa va ajute si pe voi sa nu cadeti prada ispitelor si certurilor care fac numai rau .

Eu am spus acele lucruri gandindu-ma ca :
- casatoria lui a ajuns intr-un punct in care doar Dumnezeu il poate ajuta. (Dar inaintea lui Dumnezeu nu poti veni oricum, ci trebuie sa te cercetezi si sa vii fara ura, daca este posibil: plin de iertare si iubire).
- Omul doreste sa-si salveze casatoria si a declarat ca-si iubeste sotia (am presupus ca este dispus sa treaca cu vederea scaderile ei, ca este dispus sa dea de la el, sa renunte etc.)

Evident, daca ar fi fost alta situatie, poate altele ar fi fost si sfaturile. Dar acum nu mai merge: cumpara-i o floare, ascult-o, mergeti in parc la plimbare..

@Andrusca: spui ca iubirea nu trece peste adulter.
Ba trece.
Am o fosta colega (fotomodel de profesie) care a fost inselata sistematic de sot. Nu s-a despartit de el.. Mai mult, a incercat intotdeauna sa protejeze copiii. Sincer nu stiu ce mai face in ziua de azi (nu am mai vorbit de juma de an), dar situatia ei a durat ani. Nici macar nu este crestina (ca sa cauta un sprijin la Dumnezeu.. sau rasplata). Este singura in lupta ei. Eu sunt impresionata de eforturile si rabdarea ei.

Spui:
Nu. Iertarea este destul de grea, nu face casa buna cu mandria.
Cred ca daca ar ierta cu adevarat si ar iubi.. sotia ar intelege asta.
Dar cat timp pune dreptatea in fata (adica ea mi-a gresit, ea nu m-a inteles etc..) nu va ajunge departe.

Din experienta mea (sper sa nu-mi para rau ca aduc lucruri de acasa): am trecut printr-o perioada grea, cand sotul s-a indepartat de mine.. Evident ca din exterior, nimic nu parea schimbat.. faceam exact aceleasi lucruri ca inainte, imi cumpara ocazional cadouri scumpe.. nu-mi lipsea nimic, teroretic. Dar eram nefericita.
Pana intr-o zi cand a venit de la munca, i-am pus mancarea in fata, el s-a uitat la mine si a spus: dar tu ai mancat?
Atunci am stiut ca lucrurile sunt diferite si m-am bucurat. Este greu de explicat cum un moment cotidian simplu constituie o amintire frumoasa. Este diferenta intre a face ce trebuie si a iubi. Simplu fapt ca m-a privit (ca si cum ar fi constientizat asta esti tu, acesta sunt eu, suntem aici amandoi.. eventual, tu esti cam slaba :)) si mi-a pus o intrebare banala (care inseamna ca s-a pus in locul meu).. inseamna mai mult decat un cadou impersonal care marcheaza statutul social atins de barbat.
(dar evident nu pot sfatui "intreaba sotia daca a mancat", e hilar.. doar am vrut sa arat ca ceea ce numesc eu iubire sparge patternurile din mass media)
Nu am alt sfat pt el decat sa-si iubeasca sotia cu adevarat (asta implica si iertarea) si neegoist. Poate ea va simti.
Pote sunt eu f idealista, dar eu chiar simt cand cineva ma place, simt si dispretul sau antipatia, indiferent de ceea ce face sau zice persoana din fata mea.

Evident ca banii nu sunt mare lucru daca nu ai liniste in casa.
Daca nu ai copii, poate nu este mare lucru daca el castiga mult sau nu.
Dar daca esti mama, diferenta este enorma. Te elibereaza de un noian de griji si ai resursele emotionale pe care le poti indrepta catre copii. Nu minimizati efortul facut de Eduard pt familie.

In Romania am auzit chiar foarte multe cazuri unde femeia trece peste de "dragul copiilor" dar de fapt este disperata si inspaimintata de perspectiva de a ramine singura...si astfel incepe sa creada in tot felul de bazaconii cum ca sotul "pur si simplu este asa de viril ca nu o poate tine in pantaloni, nu este vina lui, saracul, ca este asa de labil, ci ASA ESTE EL :))" sau ca " iar nu-i vina lui pentru ca este vrajit, si are nevoie de descintece,...si astfel sotul PETRECE fara nici o problema! :)) iar sotia isi imagineaza tot felul de scenarii..saracele!

Cu siguranta se poate trece, insa faceam referire mai mult la limitele pe care le are fiecare om in parte, astfel unii se pot desparti din cauza unui lucru banal in opinia celorlalti...dar cu toate acestea este ceva peste care ei nu pot trece pur si simplu, iar altii din cauza violentei domestice sa zicem. Insa ceea ce voiam eu sa subliniez este faptul ca barbatii au tendinta de a minimiza motivele invocate de femei cateodata, si enumarand in gand ce au facut ei in n ani de casnicie: adus bani acasa, jucat cu copiii, dus la scoala dimineata...etc, sunt de ajuns si nu manifesta o reala dorinta de a-si intelege sotia nemultumita ( atunci cand femeia incearca sa discute bineinteles).

Ceva de genul am vrut sa exprim...ca nu trebuie sa isi spuna ei ca au fost soti si tati de nota 10, pentru ca nu e de ajuns, trebuie sa vada ce a impins-o de fapt pe sotie sa ajunga sa isi doreasca divortul de ei, asta e cel mai important lucru de facut.

Ceea ce spun nu se adreseaza lui Eduard, pentru numai el stie cel mai bine ce a condus la aceasta situatie, ci celorlati useri barbati, care dau cu usurinta sfaturi de genul " Pai vad ca tie iti pasa mai mult de copil, decat ei...ia-i totul sa vada cum e!' ca si cum asta ar fi solutia...constrangerile de acest gen, cand poate femeia are si ea motivele ei plauzibile si poate ca nici nu inseala de fapt...zic si eu!

:21:...foarte de acord, exact aceste argumente le-am auzit si eu din partea unora din cele inselate, in loc sa isi puna problema ca cel care se presupune ca le cunoaste, ca ar trebui sa le respecte si sa fie preocupat de armonia in cuplu, le-a inselat sub toate aceste aspecte...ele afirma " Daca o prind pe aia, nu stiu ce ii fac, cum a putut face asa ceva, nu stia ca e casatorit si are copii?"...de parca sotul are tot dreptul sa uite, si cei din jurul lui obligatia sa ii aminteasca in clipele de "amnezie cautata"!!

Asa o fi.
dar fata asta traieste in usa, casatorita cu american