![]() |
Citat:
Rezultatul e bun. Dar nu am nici un merit. Sa avem incredere in Domnul, caci ne vrea numai binele. |
Citez Silverstar:
"Tu creyi ca fara efortul tau, fara actiunea ta, ai fi obtinut ceva doar rugandu-te? Dumnezeu da, de multe ori da poate necuvenit de mult, dar fara actiunea celui care doreste nu se poate obtine nimic. Ia ca exemplu un elev care are un examen greu pe care trebuie sa-l promoveze. Se roaga de face rani la genunchi, dar nu invata nimic. Crezi ca va promova examenul? Niciodata!... Puterea de a obtine ceva, de a realiza ceva sta numai in noi, in actiunea noastra!" Raspunsul meu, in completare la ceea ce i-am scris lui mirelat: Lupta care se da in zilele noastre nu mai e fatisa. Ea se da pe subconstient, adica cu puterea gandului. Daca nimeresti pe nepregatite intr-un asemenea viespar, nici nu stii cand si de cine ai fast atacata. Ajungi sa nu mai judeci tu, ci ti se spune ce sa vrei, ce sa zici, ce sa faci. Buddhistii ii zic mesmerism, iar mai pe romaneste ii zice hipnoza. Norocul meu a fost ca il stiam pe Domnul Iisus Hristos, dinainte de a ajunge acolo. Deci nu efortul meu personal m-a ajutat, ci Domnul: mi-a ascultat rugaciunile mele si ale inca unei persoane si m-a avertizat neincetat. Scriu acest lucru, caci nu cred ca sunt un caz singular. Dar din pacate cei care nu cred, cad usor prada minciunii, iluziei. |
Citat:
Scuze! |
Draga Anca, in mare sunt de acord cu tine. Si totusi, sa nu fim ipocriti spunand ca n-avem nici un merit, s.a.m.d. Asta ar insemna sa incurajam ignoranta si indolenta. Oricat de netrebnici am fi, tot suntem datori sa facem un pas catre Dumnezeu si El ne va iesi in intampinare facand 99 pasi catre noi. Hristos nu intra cu forta in viata noastra, ci ne lasa pe noi sa intelegem de bunavoie ca altceva decat CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE nu este pe lumea asta. Iar mai mare dintre ele este DRAGOSTEA, deci fie ca ea sa ne calauzesca intotdeauna, asa sa ne ajute Dumnezeu!
|
Draga Mirela, Ai perfecta dreptate. Noi facem primul pas. Spatiul si timpul sunt prea scurte pentru a spune prin ce am trecut, dar atat mai pot adauga, ca am simtit in permanenta o sabie atarnand deasupra capului meu si ca aportul meu a fost chiar mai mic de 1%. Ceea ce am facut eu cu adevarat, a fost sa spun Rugaciunea lui Iisus pentru Sine, cerandu-I lui Dumnezeu sa hotarasca pentru mine, eu fiind in incapacitate de a lua o hotarare. Apoi incetul cu incetul am inceput sa vad despre ce e vorba, sa ma dumiresc, dar tot cu ajutorul lui Dumnezeu. Intr-un interviu televizat, un fost detinut politic a afirmat: " Tot ce am facut rau este de la mine; ce am facut bine e de la Dumnezeu." Il inteleg perfect, asa e. As vrea as pot spune despre mine uite ce grozava am fost, dar daca vreu sa respect adevarul, nu-mi pot atribui mie, ceea ce Dumnezeu a facut pentru mine.
Iti multumesc ca ai vrut sa ma incurajezi. Dorinta ta de bine eu o intorc, spunand asa cum stau lucrurile. |
Poate mai sunt si alti colegi de forum, care sa vrea sa ne impartaseasca din experienta lor de crestini-practicanti.
Cred ca din fiecare relatare avem ceva de invatat, caci nu suntem doi la fel si nu avem aceleasi experiente. |
Buna tuturor, as dori si eu sa fiu lucratoare mai mult cu fapta...decat cu vorba...dar cand e vorba de un sfat bun nu preget sa-l dau...de ex. ma bucur ca datorita mie doua cunostinte femei au reusit sa aiba cate un bebelus...sfatul meu le-a folosit...unei pers de sex masculin i-am gasit un loc de munca stabil...am grija de parintii mei bolnaviori, am grija de copilul meu de la 8 luni de cand m-a lasat taica-sau cu el, si pana acum cand are 9 ani,si alte or mai fi dar sincer fara Dumnezeu nu as fi reusit...cine m-a adus aici catre Dumnezeu? ...m-am nascut intr-o familie de oameni muncitori dar total fara inclinatii crestinesti..nu post, nu mers la biserica,nimic duhovniceste...si din aceasta cauza mi-a fost tare greu,lipsea ceva ,care mi-ar fi umplut inima...nu stiam ce.m-a casatorit si foata mea soacra o femeie credincioasacu frica lui dumnezeu mi-a insuflat asta...dar fiul ei fostul meu sot nu avea nimic in comun cu credinta...superficial...ba mai mult m-a tradat in prima luna de la casnicie...si tot asa din rau in mai rau...dupa 10 ani din care vreo 3 am convietuit si am facut si un copil minunat, el plecand la munca peste hotare s-a produs despartirea..nici acum nu constientizam dragostea lui Dumnezeu...dupa cativa ani buni de lupta singura cu viata ,cu un copil, cu divortul ,cu partajul chinuitor si greu,simteam ca am nevoie de Dumnezeu...asa ca dupa o vizita la manastirea Tudor Vladimirescu cu o buna prietena(sunt din Galati)la o maicuta draga,care ne-a indemnat sa ne ducem la un preot minunat care a devenit duhovnicul meu,si dupa ce am citit cartea marelui prooroc al neamului romanesc, parintele Arsenie Boca- Taina Sfintei Cununii,viata mea a luat o alta intorsatura...m-a miscat din temelii,mi-a schimbat cursul vietii, si am gasit alinarea sufletului in biserica ,in invataturile sfintilor parinti, si ajutorul multora dintre acestia...sunt fericita ca Dumnezeu ma suporta, ca e bun cu mine si ca ma sprijin in ceea ce fac ,mereu. asa ca nu deznadajduiti, NOI NU PUTEM SA-L IUBIM PE DUMNEZEU ,CUM NE IUBESTE EL PE NOI. ma simt implinita si multumita, pot spune ca aceasta e adevarata fericire. Doamne Ajuta-ne pe toti!
|
Dar voi, cei mai noi pe forum, cum ati ajuns ortodocsi practicanti? Poate invatam si noi din experienta voastra; si poate ajungeti sa ne incalziti cu relatarile voastre zilele acestea de primavara, care se cam lasa asteptata...
|
scos de la naftalina
Hristos a Inviat!
Anca draga, ce frumos topic ai scos de la naftalina! Abia cand am dat de mari, mari greutati am inteles care este calea de rezolvare. Rugaciune, rugaciune, rugaciune! Noi in zadar actionam in sensul nostru daca nu cerem de la Domnul sa ne sprijine in ceea ce facem. Si daca voia noastra coincide cu voia LUI se implineste cererea noastra. Atat am inteles: rugaciune, efortul nostru neincetat prin munca, privire calda asupra nevoilor curate ale aproapelui si lepadare de voia noastra. Ce vrea Domnul este sigur mult mai bun si negandit de frumos, desi caile LUI ni se par zbuciumate. |
Fac parte dintr-o familie paralela cu religia. Pana in adolescenta habar n-aveam de Hristos, de rugaciune, biserica, post, icoane s.a.m.d. Dar de mica am fost inclinata spre bine, spre frumos, tindeam spre ideal, imi doream sa intalnesc perfectiunea, sa gasesc un taram minunat in care exista bucurie, pace, iubire. Cam prin clasa a IX-a, m-a luat o vecina la biserica si mi-a placut asa de mult incat m-am indragostit iremediabil de biserica desi multa vreme nu intelegeam nimic din slujba. Treptat, eram din ce in ce mai insetata sa aflu cat mai multe despre credinta, sorbeam pur si simplu fiecare invatatura despre Dumnezeu, despre sfinti. In aproape 20 de ani cat a trecut de atunci, nu pot spune ca am mers numai in linie dreapta, ci am mai calcat si stramb, dar m-am ridicat si iata-ma ca nici acum nu mi-a trecut ,,indragosteala´´, si acum ma minunez cat de minunat este Dumnezeu, cat de frumos este sa traiesti credinta, sa te rogi, sa tii post, sa citesti o carte ziditoare de suflet, sa mai afli de viata unui sfant...
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 11:39:19. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.