"maioneza" de usturoi? Suna bine :D

Yas, la noi nu am vazut in comert maioneza vegetala (probabil este, dar nu am ochit-o inca).

Sophia, eu prefer vinetele cu maioneza; mi se pare ca au un gust mai bun, insa le mananc si fara mioneza fara probleme. Acum este avocado si in tara; trebuie saincerc varianta cu avocado; am mai auzit de ea.

Legat de dovlecei, imi plac prajiti la cuptor, stropiti cu putin ulei de masline si "sos" de usturoi (facut cu apa+ulei sau cu lapte/smantana).

Fuck mayonnaise. Ce nevoie e de ea? Nu au, atatea mancaruri, gust si fara ea? Incepand de azi, noi facem salata de vinete la greu.

Da, bun sfat..

Ce-i drept cred ca-i sosul care nu prea are niciun sens. Nici nu poti spune ca are cine stie ce gust. :)

.................................................. ..............

Fraţilor !

Nu există post în care să-ţi satisfaci poftele !

Dacă ai pofte să mănânci cartofi prăjiţi, şi e miercuri sau vineri, şi ai făcut şi-ai mâncat cartofi prăjiţi, nu ai mai ţinut post !
Sau dacă ai poftă să mănânci o iahnie de fasole sănătoasă.
Sau să te uiţi la un film bun ! Ortodox, dom'le ! Acela nu-i mai post...

Postul înseamnă înfrânare, asceză, nevoinţă, răstignire !

Nicidecum cartofi prăjiţi fie ei cu puţin ulei de floare soarelui, nu mult, sau orice ispitire vă mai vine, chiar dacă-i mâncare de post, când ţi-ai făcut pofta, n-ai mai postit !
Fie acel caşcaval fără cazeină, nu mănânci nici soia, fiindcă imită carnea, te amăgeşti singur, ca şi cum ai mânca carne.

Deci oprire, de la orice provoacă plăcere. Nu cauţi gust bun. Nu te mai gândeşti la mâncare...

Sfinţii Părinţi, în Pateric, presărau cenuşă peste fiertura de legume.
Ca să nu mai fie bună la gust, să nu mănânce mult.
Nu spun să faceţi la fel.
V-am arătat doar o măsura a adevăratului post.

Iubiţilor !
Doar asceza mai salvează Biserica. Fiindcă aduce smerenie şi vindecare...

Hristos a înviat.

A patimilor, Remus, a patimilor...
A pornirilor rele, nedemne de un crestin.
Or, nu orice placere este patimasa ori rea.
Ar insemna ca daca, de pilda, mie imi face placere (si ce placere imi face!) sa ascult o cantare frumoasa ori sa privesc un rasarit de soare sau, de-a dreptul, sa ma rog ori sa citesc un pasaj din Evanghelie - ce vom zice? Ca pacatuiesc?....

Nu toate placerile sunt patimase. Sunt si placeri nevinovate ale vietii, ale trupului si sufletului. Moderatia e suficienta, pentru acestea. Altele da, putem incerca sa le stopam, pe cat ne sta in putinta, deoarece stim ca ne molesesc cugetul, ne abat mintea de la preocuparile nobile, bineplacute Domnului.
Cea mai buna metoda de identificare a placerilor nefolositoare ori de-a dreptul stanjenitoare este rugaciunea. Daca esti obisnuit cu rugaciunea, ca stare permanenta a vietii tale sufletesti, atunci iti dai seama imediat ce placeri te stanjenesc si care nu.


Acela era post adevarat pentru ei, pentru masura si ravnirea lor. Dar postul nu e adevarat doar cand e crunt. Pentru unii e adevarat si cand se abtin de la mititei sau de la satisfactia injuraturilor sau de la prea multa vorbarie pe forum...:)

Masura in lucruri, masura in toate cred ca este, deja, o buna exprimare a smereniei.
In mod cert e semn de niscaiva sanatate sufleteasca!...:)
Dar de cand are Biserica nevoie sa fie salvata? Eu credeam ca noi avem nevoie sa fim salvati, prin si in Biserica...:)

Adevarat a inviat!

Frate, bine este sa fi cat mai drastic cu persoana matale cand vine vb de post si alte nevointe.

Din fericire,Dumnezeu nu ne-a cerut sa adunam virtuti de pe capul spart al altuia; ci jertfa trebuie sa fie a noastra 100% .
De ce trebuie sa-mi pierd eu linistea ca alt ortodox la biserica a mancat branza sau carne ?...poate este in cancer terminal si nu mai conteaza acum pe ultima suta de metri ,poate are dezlegare...asta nu-mi da mie dezlegare dar nici nu ma sminteste sa-l iau la palme ca nu respecta Legea.

Ah daca iti cere unul parerea...atunci poti sa-i spui ce au zis Apostolii,sfintii si mucenicii, nu ce credem noi .
Dar din pacate,noi suntem nimic pt ca nimeni nu ne cere parerea!

Fiecare se nevoieste cum poate,astazi cu cartofi prajiti si cu cascaval de post,anul viitor poate cu cartofi fierti cu sare,existe trepte in toate.
Nu-i mai speriati pe bietii oameni cu legume fierte fara sare,ulei si stropite cu cenusa ca fuge si mama lor la alta religie.

Eu nu stiu de unde le scoateti atata,ca pana si la manastire se face o mancare buna , gustoasa, hranitoare -chiar daca simpla.
Ca Domnul nu vrea sa-l omoare pe om iar postul sa tine pt curatie,pt a intra pe o anumita frecventa... nu pt a deveni aerofag,a uri mancarea si trupul.

Multi acum au duhovnicul lor ,deci au unde sa intrebe si sa ceara directii.

PS-si filmele ortodoxe cu tematica crestina pt cine se fac? pt iubitorii de pornografie cumva? indirect,s-or face si pt ei, ca sa vada si sa se pocaiasca ,dar piata filmelor crestine,suntem tot noi,crestinii!

Nu ţi-a dat nimeni cu nimic în cap.
Igor a zis ce făceau Părinţii din Pateric. Şi ce este normal să faci în post: înfrânare de la toate cele ce te leagă de pământ. Am mai zis-o: părintele Cleopa (Dumnezeu să-l ţină în rând cu sfinţii!) zicea că atât de mult îi place fasolea iahnie că în post el nu mănâncă aşa ceva.

Dacă pentru cineva este o jertfă să mănânce "doar" cartofi prăjiţi în untură de raţă, să fie primit, zic. Da' asta nu înseamnă că dacă altul aratâ cum făceau Părinţii pustiei acela ţi-ar da, chipurile, cu cine ştie ce virtuţi sau reguli în cap.
Fiecare să postească cum poate şi cum îl dezleagă părintele duhovnic, dar asta s-o facă în taină, ştiut fiind de Dumnezeu, duhovnic şi familia lui. Altfel e sminteală ori cu "habotnicia" ori cu "căldiceala".

Să nu uităm însă ce este postul: zdrobirea patimilor, de orice fel. În primul rând ale trupului pentru că pe acelea ne este cel mai uşor să le înfrângem. De vrem, fireşte.

Da, Dragos si as completa cu legatura dintre patimile trupului si starea duhului.
Desi, din ratiuni pedagogice/de clarificare minimala, facem distinctie intre patimile trupului si cele ale sufletului, in fapt toate cele trupesti sunt si exprimarea celor sufletesti.
Patima fumatului, de pilda, este derivata (zic unii mai scoliti in asta) dintr-o nevoie patimasa de ocrotire si alinare. Au mai fost pomenite si "fumurile" mandriei, insa de baza ramane functia protectiei, dereglata la unii (protectie/paravan fata de propriile trairi negative resimtite ca prea agresive pentru confortul narcisist al eului).
Patima alcoolului are in spate lacomie, egoism, neliniste, neincredere si gustul pentru moliciuni de tot felul.

Programele (lumesti) de renuntare la fumat si baut distructiv pun mereu in prim plan, dupa o perioada initiala cand se acorda intens asistenta somatica, pe lucrul sufletesc: igiena morala, insusirea unui program asazis spiritual, cultivarea virtutilor etc. Altminteri au loc recaderi, cu efecte mai severe, de obicei.