Este atacat doar obiceiul de a te închina şi pupa crucea, nu crucea în sine, cu atât mai puţin crucea lui Hristos.

e usor sa te joci cu cuvintele dar'' din cuvintele tale vei gasit drept sau vei fi osandit''.degeaba te dai pe dupa prun ca tot in drum esti...

Pai daca cinstesti ceva iti manifesti concret respectul ,venerarea,dragostea pt acel ceva.Nu trambitam ca cinstim ceva,in cazul de fata crucea,dar nu o aratam nici intr-un fel,inchinare,sarutare,purtare.Cand iubesti pe cineva nu te rezumi doar sa ii spui ca il(o) iubesti ci ii arati acesta.Deci nu e de ajuns doar credinta si harul,mai trebuie si fapte.

Credinţa şi harul se dovedesc prin fapte vrednice de pocăinţă (Fapte 26,20) nu prin pupatul crucii ori frecatul mătăniilor.

Credinta si harul se dovedesc si prin faptele de pocainta si prin sarutarea crucii. Asa cum inchinarea la cruce ,fara pocainta,e simpla fatarnicie,la fel si faptele ,fara pocainta in fata crucii,nu ne pot da putere.
Si ca sa nu te impiedici iar in aspecte marunte,si anume in materializarea crucii in icoane,e suficient pentru voi sa va plecati in fata crucii pe care a suferit Mantuitorul.
Deci iata cum gestul ortodox formal si in plus in opinia voastra,devine de fapt un gest de intoarcere la jertfa Mantuitorului,si de a depune toata puterea noastra de a face binele,la picioarele Crucii lui,cerandu-i ajutorul si recunoscandu-i sprijinul.
Iata de ce mare ajutor e acel mic obiect numit cruce.
Si cum,daca sunteti crestini,si voi aveti nevoie de ajutorul crucii,doar ca ii negati reprezentarea .Greu trebuie sa va fie !!!

Am mai răspuns ieri acestei postări, însă administratorii au fost deranjaţi de ceva anume şi mi-au şters postarea. Ce anume domnilor v-a deranjat? Vorba voastră: v-or fi ars cuvintele poeziei despre cruce...

Puteţi proba afirmaţia aceasta cu vreun text biblic?

Crucea lui Hristos nu e obiect mic, e MARE, măreţ chiar - cel mai măreţ tron pe care a stat vreodată un împărat!

Sigur că avem nevoie de crucea lui Hristos, ba avem nevoie să ne purtăm propria cruce -zilnic chiar-. Şi nu ne plângem că e grea, căci Hristos Însuşi ne-ajută s-o ducem cu bucurie, aşa cum zic versurile Imnului 373 din cartea de cântări adventiste:

1. Podoabă şi medalion
Mi-e crucea lui Hristos!
Cu El să fiu biruitor,
O port prea bucuros.

2. Cu drag port crucea, să mă crezi,
Umil, precum e drept,
Pe pieptul meu tu n-ai s-o vezi,
Căci eu o port în piept.

3. Chiar şi când doare sau mi-e greu,
Urmez încrezător!
A suferit Isus al meu
Mult mai îngrozitor...

4. Şi dacă eu voi suferi
Cu-al meu Mântuitor,
Cununa mi-o va dărui
Când va veni, pe nor!

Nu am nimic de dovedit .Invatatura despre reprezentarea crucii ca si despre icoane vine prin har,prin Duhul,si a fost relevata de a lungul Traditiei .Sunt lucruri foarte fine acum,dar care pt primii crestini erau evidente.
Nimeni nu va acuza ca nu respectati simbolul vazut al crucii.Eu ma bucur ca il respectati macar pe cel nevazut.
Totusi din strofa aceea,se vede cat de tare fugiti de simbolurile vazute.Pentru ca ea zice:
"Pe pieptul meu tu n-ai s-o vezi," Adica va definiti in raport cu atii,care poarta crucea la piept.Nu va afirmati prin ceva propriu ci prin negarea altora.
In rest sunt de acord cu 90% din postarea ta,si in sfarsit vad ca putem avea credinte comune pana la un punct.

Cumva trebuie să se remarce identitatea noastră, totuşi n-aş fi atât de sigur că fugim de simbolurile văzute, atâta timp cât poţi vedea crucea pe bisericile şi în cimitirele noastre. În aceeaşi idee: procentul de 10% care ne diferenţiază e chiar neglijabil - cu bucurie constat lucrul acesta! Mai să mă apuce aşa un val de ecumenism pozitiv (e ştiut faptul că atât ortodocşii, cât şi adventiştii sunt anti-ecumenişti convinşi).

daca toti crestinii am incerca sa-l primim pe Iisus in inimile noastre, nu ne-am mai incurca atata in micile diferente dintre practici, manifestari trupesti, etc. unul canta una, altul canta alta, unul isi face cruce cu mana, altul cu sufletul, altul deloc, unul pune cruce pe biserica, altul cocos, etc etc... Cuvantul lui Iisus, credinta si faptele bune, pe acestea ar fi de folos sa ne concentram. nu atat de mult pe diferentele dintre noi. ar fi frumos sa ne dorim apropierea dintre noi, nu departarea. foarte greu de realizat in zilele noastre. e mult prea tentant si placut sa ne credem mai buni, mai sfinti, mai 'adevarati' decat restul...

Domnul sa te binecuvanteze!