Multumesc, dar raman sceptica peste fiinta mea.

De vom merge pe calea cea batatorita dinainte de sfinti la glasul Chemarii lui Dumnezeu si vom tine cararea catre Hristos fara sa mai dam inapoi, ca drumul este lung, stramt si anevoios, ci mergem tinta la El, multumindu-I pentru incercari si suferinte, neluand seama la ele ca sa ne poticneasca din drum, inlaturand spinii incercarilor dinaintea noastra si de pe marginea drumului fara sa ne vaicarim si sa cartim ca ne-am lovit, dar sa ne pansam la spovedanie de ne-au lasat urme si rani, primind insanatosire cu Sf.Euharistie, AJUTAND si pe altii la inaintarea catre Hristos, cu siguranta pazind si iubind pe Hristos vom ajunge sa ne MANTUIM! AMIN!

Foarte important , capital pot spune , e sa nu deznadajduim !
 

Sa avem in minte spusele Sfantului Ioan Gura de Aur : "De a ajuns cineva abia in casul al unsprezecelea , sa nu se teama din pricina intarzierii , caci darnic fiind Stapanul , il primeste pe cel de pe urma ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai ; si pe cel de pe urma il miluieste , si pe cel dintai il mangaie ;si aceluia ii daRUIESTE , SI ACESTUIA II PLATESTE ; SI FAPTELE , LE PRIMESTE , SI GANDUL IL TINE IN SEAMA , SI LUCRUL IL PRETUIESTE , SI VOINTA O LAUDA . Pentru aceasta , intrati toti intru bucuria Domnului nostru ; si cei dintai , si cei de al doilea, luati plata . Bogatii si saracii , impreuna bucurati-va . Cei ce v-ati infranat si cei lenesi , cinstiti ziua . Cei ce ati postit , si cei ce n-ati postit , veseliti-va astazi . . . "

Cantecul potirului
 

Nichifor Crainic

Când holda taiata de seceri fu gata
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice în picioare
Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când painea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Ca painea, dand abur cu dulce miros,
Parea ca e barba lui Domnu Cristos.

Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,
Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin tine,
Tu painea de-a pururi a neamului meu.

Din coarda de vita ce-nfasura crama
Bunica si mama
Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea;
Copile, graira, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mama varsate prinos
La casnele Domnului nostru Cristos.

Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul si tata
In joc de calcaie jucand nestemate
Ce lasa ca rana siroaie-nspumate,
Copile, graira, e must sangeros
Din inima Domnului nostru Cristos.

Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce;
Adapa-mă, seva de sfant Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate si lanuri manoase,
Pamantul acesta, Iisuse Cristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane
Si sangera-n struguri si frange-te-n paine,
Tu, viata de-a pururi a neamului meu.

Din nou, noi
 

Nichita Stănescu

Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi…
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Dar noi, dar cu noi?…
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume şi ce anume?
Suntem, dar ne este urât!

Nu merge . N-aveu pe Hristos

Efeseni 2

4. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi! -
6. Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
7. Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus.
8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.

Cand impielitatul nu are argument, da drumul la ha,ha, ha!