KittyNou |
15.06.2010 00:02:10 |
Citat:
În prealabil postat de florinbrasov0
(Post 259325)
Nu traim in suferinta continua, suferinta e impletita cu bucuria, la fel cum sunt impletite ziua cu noaptea.
Suntem calatori pe acest pamant, cu un scop, sa ne intoarcem de la cine am plecat. Sutem liberi, vrem sa facem asta, e alegera noastra, nu vrem sa facem asta e tot alegerea noastra numai sa nu ne trezim dupa aia ca de fapt am fi vrut sa facem cealalta alegere.
Blaise Pascal spunea ca daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul.
|
Pierd timp crezand in cineva care nu exista. Timp si energie. Daca Dumnezeul accesta exista, intai as vrea sa-i fac o lista de intrebari si daca ma trimite in iad, ok, mie imi sta bine, este cea ce-mi merit.
Chiar daca conceptul de suflet nu pot sa mi-l imaginez: cand un om moare, noi ne imaginam sufletul care se desparte se corp si incepe sa urce spre sus. In ce mod pot trece amintirile sale, ne natura cerebrala, de la stat solid la stat aereu adica la atomi de oxigen. Energie? Poate. Infrarosi, onda radio. Dar la celalalt capat trebuie sa fie cineva care sa descifreze informatiile. Ceva dincolo de pamant, poate spaziu. Infrarosii pot calatorii pe distanze foarte mari, deci poate fii o alta planeta, o alta galaxie, un asteroid, o stea. Dumnezeu poate fii toate accestea. Dumnezeu poate fii...... ops.... un extraterrestru. Este logic.
|