Se pare ca deocamdata am ramas multi (inclusiv preotii) la stadiul de "cu FRICA de Dumnezeu", sau de preot.
Spui f.frumos de cina si de gazda si sunt convinsa ca multa lume ar dori sa se infrupte, dar daca sunt atatea oprelisti...

Multe , foarte multe "oprelisti" cam singuri ni le facem :76: Singuri ne osandim , singuri ne complicam calea , singur ne complacem in cele nefolositoare , si tot singuri ne vaitam pana la moarte !:2:. . .

Tare ne mai plangem de oprelisti dar nu vrem sa schimbam nimic in viata noastra. Sophia pune inceput bun azi si lasa un pacat. Fie el si unul mic..atat cat poti. Straduieste-te in dreptul tau si schimba ceva. Fa ceva! Sa vada Hristos ca misti si tu ceva... Am mai spus asta..
Ajutorul/Harul/Bucuria/Pacea e ca la banca. Ca sa primesti trebuie sa depui tu intai ceva! Alta cale NU exista!

UIte Sophia, priveste viata ca pe o cursa. Pacatele ca pe niste obstacole. Ei bine, imagineaza-ti sa tu stai undeva in spatele lor si plangi sa sunt prea inalte...in timp ce altii inainteaza voiosi pe langa tine. Uite nu poti tu, dar macar incearca sa te apuci de poala unuia ( acela este DUHOVNICUL!!) capabil sa te treaca de ele. Iar cand ai apucat poala, pai striga asemenea femeii cu scurgerea de sange. DOAMNE TU POTI TAMADUIESTE-MA!!! MILUIESTE-MA! AJUTA-MA!


Intelege odata, caci din si cu iubire iti spunem, nu cu mustare, nu cu emfaza, nu cu rautate, ci ca unii care doresc sincer si dezinteresat sa te ajute sa pasesti mai departe!
Nu te incapatana Sophia...pentru ca incapatanarea aceasta te face sa ramaii in acelasi loc..nu Canoanele nu Duhovnicul Nu Hristos ci tu insuti.

Daca si aceste cuvinte te vor supara ca majoritatea povetelor primite de colegii de forum atunci..
Dumnezeu cu mila peste tine si peste noi toti. Amin!

In rest, pace si Bucurie!:6:

@Cristi, Eduardd
1. De ce va luati de mine? Spuneam ca sunt multi care ar vrea sa se impartaseasca mai des si nu pot.
2. De ce ma luati in ras si de ce vorbim in paralel?
Voi despre care oprelisti si obstacole vorbiti?
Eu vorbesc despre post, renuntare la sot/sotie si spovedanie. In fiecare saptamana.
Iar o luam de la capat si nu am gasit raspunsul.
Ce sa fac eu cu duhovnicul? Pot numai sa-i cer sa-mi dea dezlegare sa ma impartasesc dupa viata normala ( sa nu postesc, sa nu-mi abandonez sotul).
Altceva?
Sa ma duc asa la impartasanie? E mai bine?
Da, daca se da liber in felul asta, ati vedea ca toti s-ar duce la impartasanie.
De asta spun: venim cu drag la masa, dar deschideti-ne usa, lasati-ne sa venim si noi oamenii, laici, femei, casatoriti, bolnavi.

Nu are nimeni nimic cu tine, Sophia.
Fa cum iti spune duhovnicul.

Exact draga Sofia ! Sincer nimeni nu ar avea nici cea mai mica intentie sa te tulbure , dar tot atat de sincer iti spun sa te feresti de vorbele mieroase sau de "sfaturile" care sunt doar pe aceasi lungime cu ale tale ganduri . Vorba lui zaharia , in Ortodoxie nu putem si nu avem voie sa mergem cu PRESUPUSUL ! Nu exista Duhovnici osanditori , ci , doar Duhovnici indreptatori , si tot atat de adevarat este ca nimeni nu a murit din post , rugaciune si ascultare ! :1:

Vineri am fost in Bari unde am dormit la un camin. Acolo s-a intamplat :) ca in aceeasi camera s-a cazat pentru cateva nopti un calugar de la Muntele Athos. In varsta, cu barba alba si cu ochii blanzi. Mereu vesel si atent cu cei din jur. Isi zicea "novice la Sfantul Munte".

Am povestit putin cu el si l-am intrebat, bineinteles, cum e pravila la ei in privinta Sfintei Impartasanii. Mi-a raspuns ca ei se spovedesc de patru ori pe an si se impartasesc saptamanal, Duminica. In caz ca ii mustra constiinta pentru oarece pacat mai grav, se spovedesc si mai des, de cate ori e nevoie.

Sfanta Imprtasanie trebuie privita cu frica si cu cutremur, nu ca pe un dar care ni se cuvine. Este Trupul si Sangele Domnului.

Ma aplec pana la pamant in fata celor care duc o viata aleasa si se impartasesc saptamanal. Asta presupune sa fii calugar, sa ai duhovnicul aproape si sa fii pregatit in acest scop, adica sa duci o viata de post si rugaciune.

Noi ceilalti trebuie sa avem grija sa ne caim pentru pacatele savarsite si sa consideram ca nu suntem vrednici sa primim Sfanta Impartasanie nici macar la intervalul stabilit de duhovnic. Daca bagatelizam aceasta mare Taina, se poate sa se intoarca totul impotriva noastra. In schimb, daca ne spovedim curat si ne caim pentru pacate, putem sa simtim Ca Sfanta Impartasanie e un prilej de bucurie.

De aceea, e necesar postul de sapte zile inaintea Sfintei Impartasanii. Ne pregatim cu emotie sa-L primim pe Hristos in trupul nostru. Daca nu ne pregatim, avem parte doar de paine si vin, in cel mai fericit caz, caci Dumnezeu Isi retrage Harul. Sa nu uitam ca Sfanta Impartasanie ,,foc este si arde pe cei nevrednici." Aceste cuvinte se gasesc in Randuiala Sfintei Impartasiri care se citeste de credincios inainte aceasta Taina.

Mai inainte de bucuria Invierii a fost jertfa rastignirii. Si noua ni se cere sa ne rastignim macar pentru putin timp patimile si poftele pentru a-L putea primi pe Hristos.

Pentru a ne intalni cu niste colegi ne imbracam intr-un fel. Intr-o intalnire de afaceri - in alt fel. Se cuvine ca atunci cand ne intalnim cu un imparat lumesc sa avem o tinuta speciala. Trebuie sa constientizam ca, prin taina Sfintei Impartasanii, noi ne intalnim cu Insusi Imparatul Ceresc. Imparat fiind, S-a smerit luand chip de rob. Se cuvine ca si noi sa ne smerim si sa cautam sa fim cat mai curati cu prilejul acestei intalniri.

Fiecare se va impartasi dupa cum ii este dorinta.Insa fata de cele spuse de mai sus am unele amendamente.

1.Nu stiu daca este un dar care ni se cuvine sau nu,dar indemnul Mantuitorului,dupa cate l-am inteles eu,este sa ne impartasim la fiecare Liturghie la care participam.
2.In privinta postului,un crestin posteste ,daca respecta calendarul bisericesc,mai mult de jumatate de an.Deci,cel care respecta postul instituit de Biserica nu trebuie sa posteasca suplimentar.
3.Nu cred ca cel care se impartaseste mai rar se impartaseste mai cu evlavie decat cel care se impartaseste mai des.Dimpotriva,cel care se impartaseste des,prin experienta pe care o capata,poate fi mai pregatit pentru a primi Impartasania.
4.Focul care ii arde pe cei nevrednici care se impartasesc ,este numai in cazul acelora care au pacate mari,de moarte.In rest nu cred ca Dumnezeu arde pentru mai putina sau mai multa pocainta pe care o are crestinul in momentul impartasirii.
5.A ne rastigni patimile pentru Hristos este datoria zilnica a oricarui crestin,chiar daca nu se impartaseste sau se impartaseste.Daca insa te referi la legaturile trupesti,da,aceste trebuie sa fie foarte rare in cazul desei impartasiri.
6.Nu cred sa existe cineva care se impartaseste des care sa indrazneasca sa nu fie curat in ziua cand trebuie sa se cuminece.Dimpotriva,am vazut cazuri de oameni care se impartasesc in posturi,care nu sunt atat de pregatiti pentru impartasanie.
7.Nu trebuie criticat nici cel care se impartaseste des nici cel care se impartaseste rar.Pana la urma este o optiune individuala.Insa nu este nici un canon care sa spuna sa te impartasesti mai rar.Asa ca, crestinul sa respecte legile Bisericii,adica sa mearga la Liturghie si sa tina posturile,iar Sfanta Impartasanie sa o ia fiecare dupa ravna pe care o are,fara sa condamne pe cei care se impartasesc mai des sau mai rar.

Si as dori sa mai completez un lucru.La Liturghie,inainte de Impartasanie,se spune Tatal Nostru.Si in aceasta rugaciune ne rugam "Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi".
Aceasta cerere se refera tocmai la impartasanie,care este painea cea spre fiinta,painea cea cereasca.Cum sa cred ca facem aceasta cerere,dar dupa ce cerem ,si ni se da ceea ce cerem,noi refuzam?
Normal ar fi ca sa participam zilnic la Sfanta Liturghie si sa ne impartasim zilnic,asta ar fi idealul,dar pentru zilele saptamanii s-a randuit sa luam Anafura,ca un inlocuitor si ca o mangaiere ca nu putem lua Impartasania.
Deci asa stau lucrurile dupa parerea mea.