În prealabil postat de dobrin7m
(Post 291563)
Lumea credintei, reportaj `` Africa ortodoxa``
``Nu sunt „ecumenist”. Când însă, după zile întregi petrecute între musulmani sau băștinași, întâlneam un creștin, era o bucurie. Măcar știa de Hristos.
Biserica Ortodoxă nu a făcut misiune prea puternică în Africa neagră, comparativ cu catolicii sau cu sectele neoprotestante. Cei catehizați de aceștia descoperă însă acum cu bucurie și primesc mult mai ușor învățătura Bisericii Drept*măritoare Ortodoxe. Și astfel, Biserica din Africa, prin pronia lui Dumnezeu, creș*te încet, dar sigur. ``
``Zambia, Misiunea Ortodoxă din Lusaka
Când am plecat din țară, calculasem ca a doua dumini*că în Africa să o petrec în ca*pitala Zambiei, Lusaka. „Tre*buie să fie pe-acolo vreo biserică”, mi-am zis. A fost însă cu adevărat o minune că am găsit-o. Lusaka are prea pu**ține construcții înalte și se în*tin*de pe o suprafață foarte mare.
Dis-de-dimineață către biserică au început să vină localnici, în general femei cu copii. Foarte mulți copii. Slujba a ținut-o, ca de obicei, părintele Silvestru, ajutat de diaconul său.
Nectarie și Victor, doi tineri absolvenți ai Seminarului Teologic Ortodox din Nairobi (Kenya), însă originari din Zambia, erau sufletul comunității. Ei au cântat la strană în kiswahili și din când în când în greacă sau engleză. Li s-au alăturat încet-încet mai multe femei, așa încât cântarea a prins putere. În Africa însă nu poți să cânți fără să dansezi. Așa că, pe fondul cântării psaltice, corul se legăna cu mișcări precise, însă suficient de discrete. Pur și simplu nu se puteau abține. Așa s-au dus să se împărtășească. A fost emoționant…
Nectarie se îngrijea de copiii care mergeau la împărtășit. Micuții trebuiau însă să treacă un examen: să se închine corect. Cine greșea stătea pe loc și repeta până reușea.
Poate că cel mai frumos moment a fost însă când, după predică, părintele Silvestru ne-a prezentat, pe mine și pe prietenul meu Kiril din Bulgaria, și toți cei prezenți, pe rând, s-au grăbit să ne strângă mâna și să ne ureze bun venit.``
``Am întâlnit foști credincioși catolici de culoare care, în căutarea lor sinceră, au descoperit ortodoxia. În general, de altfel, oamenii din Zambia, Zimbabwe, Malawi, Tanzania sau Kenya au un fond foarte bun. Sunt și secte ciudate, dar cred că, în majoritate, africanii sunt sinceri și chiar Îl caută pe Dumnezeu.
Neoprotestanții nu sunt ca sectanții de la noi. Nu îi urăsc pe ortodocși, ci, din contră, descoperind parcă o altă lume, sunt fascinați de moștenirea noastră bizantină și sunt dornici să afle cât mai multe. Când mă vedeau pe stradă, alb și cu barbă, copiii mă strigau “Moise”, dar nu în batjocură, ci cu prietenie și cu bucuria că mi-au găsit... porecla potrivită.
Îmi amintesc de soldatul înarmat care mă însoțea într-unul dintre parcurile naționale. Era o fire foarte tăcută și retrasă, iar eu, fascinat de animalele din jur, nu am avut timp prea mult timp pentru el. Când ne-am despărțit, mi-a strigat însă cu dragoste: “Frate, să ne vedem în rai!”. Altă dată, un băiat din Zimbabwe m-a abordat la Cascada Victoria. Am crezut inițial că vrea să-mi vândă ceva sculpturi de lemn și de aceea încearcă să ne împrietenim. El însă venise să vorbim de Dumnezeu. Nu era botezat. Am petrecut vreo 3 ore povestindu-i pilde din Pateric. Când a plecat, mi-a cerut adresa de e-mail și zilele trecute m-am pomenit cu un mesaj de mulțumire de la el “pentru cuvintele înțelepte” pe care i le-am zis.``
`Revenind la Sfânta Orto*doxie, deși am stat numai două zile în Nairobi, am avut șansa să îl întâlnesc pe Mi*tro*politul Macarie. Un om extraordinar, smerit și cu multă dragoste și jertfelnicie, despre care de altfel auzisem deja foarte multe lucruri bune. Știam că au semi*nar teo*logic, școli, colegii, grădi*nițe, biserici și preoți misionari, dar ajungând acolo am realizat că activitatea sa misio*nară a transformat Kenya în inima ortodoxiei africane.``
``Părintele John (Ioan) Kihanga s-a născut în Mbarara, în sud-vestul Ugandei. în 1971, într-o familie deja ortodoxă. El este primul din cei 6 frați (3 băieți și 3 fete). A urmat școala primară în localitate, iar liceul în Tanzania, devenind profesor de chimie. A absolvit apoi Seminarul Teologic Ortodox din Nairobi și a fost hirotonit ieromonah de ÎPS Proterios, pe atunci Mitropolit de Irinopolis (Dar-Es-Salaam). De șase ani slujește în biserica ortodoxă din Arusha, la poalele Muntelui Kilimanjaro.
Am petrecut împreună două duminici. Înainte de ascensiune și după.
Este un om de o blândețe și o cumințenie deosebite. Nu cred că ar putea vreodată ridica tonul sau să se certe cu cineva. Deși nu a ajuns niciodată în Sfântul Munte, am regăsit la el același duh de dragoste, delicatețea și smerenia părinților aghioriți.
Când i-am spus că sunt din România, a ridicat privirea luminat la față și mi-a zis: „România, Țara Ortodoxiei!”.
Romani, mostenirea noastra de la strabuni este ortodoxia. Pana si africanii stiu asta. Aveti grija de aceasta mostenire sfanta si nu o pierdeti.
`
|