Erată: Da, cum să nu! De pe aeroporturile adventiste din mediul rural decolează exclusiv avioanele teologice ale lui Trices.

Inainte de a citi anumite comentari la parabola cu bogatul si Lazar, este bine (si usor) de observat faptul ca atat Lazar cat si bogatul sunt prezentati cu parti trupesti, pe tot parcursul parabolei. In concluzie, consider ca este deplasata incercarea de a demonstra teroria "sufletului nemuritor" cu aceasta parabola (in care nu se foloseste deloc cuvantul "suflet").

Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă. [1 Petru 3:18-20]

Hristos predică duhurilor ţinute în închisoare. Care duhuri ? Versetul 20 spune că duhurile sunt aceia care în trecut, odată au fost necredincioşi. Când au fost necredincioşi ? Tot versetul 20 ne spune că au fost necredincioşi în zilele lui Noe. Prin urmare este evident că acei oameni, care fuseseră necredincioşi în zilele lui Noe, morţi însă fiind, totuşi au primit predica sau predania Mântuitorului Hristos, acolo în închisoarea în care erau ţinuţi. Deci, Hristos Însuşi predică acestor duhuri ale acelor oameni morţi de atâta vreme. Concluzia este evidentă, şi anume aceea că omul continuă să existe, să trăiască după moarte, într-o formă spirituală (în acest versete se menţionează prin „duh”, la Matei 10:28 se menţionează prin „suflet”). Acestor eu-uri spirituale ale acelor oameni, eu-uri care continuau să existe după moartea lor, chiar şi după multă vreme, Hristos le-a predat şi evident asta conduce şi la concluzia nu doar a existenţei spirituale după moartea fizică, ci şi la concluzia existenţei spirituale conştiente, pentru că erau evdient conştiente de vreme ce au primit predania lui Hristos.

Cine s-a coborât să propovăduiască ?
Hristos.

Cui a propovăduit ?
Duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată.

Când fuseseră neascultătoare ?
În zilele lui Noe.

Textele sunt prea evidente pentru a le mai putea răstălmăci. Şi este evidentă inconsistenţa logică a părerii tale (nebiblice) pentru că nu avea cum să le predea nimeni Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos acelor oameni din vremea lui Noe. Nici măcar Noe. Pur şi simplu nu avea cum. Iar versetul spune clar că duhurile erau ţinute în închisoare. Evident este vorba despre nişte oameni care muriseră. Ei, însă ca duhuri, aşa cum îi denumeşte sfîntul Petru, continuau să existe, acolo în acea "închisoare" spirituală. Când fuseseră aceia necredincioşi ? În zilele lui Noe. În zilele lui Noe aceia fuseseră necredincioşi; nu le predica nici Noe şi nici altcineva vreo Evanghelie a Mântuitorului Hristos. Nici nu avea cum, decât dacă venea Hristos în persoană să le-o predice. Iar Noe era prea ocupat cu construirea arcei, şi nu avea timp să le propovăduiască o Evanghelie pe care nu o ştia. Prin urmare, inconsistenţa logică este evidentă, iar minciuna (adventistă) şi mai evidentă. Hristos S-a dus să predea acelor duhuri ţinute în acea "închisoare" spirituală. Asta vorbeşte foarte clar despre continuitatea existenţei umane după moarte în acel chip sufletesc/spiritual, şi despre capacitatea de a fi conştienţi după moartea fizică. Hristos deci a predat acelor morţi, după cuvântul Bibliei. Şi a făcut-o pentru că ei existau şi erau conştienţi, că altfel nu aveau cum să recepteze nici o predanie de la Mântuitorul Iisus Hristos.

Aceste lucruri v-au fost explicate şi de membri ortodocşi, chiar şi de protestanţi (în speţă, Scoţianul). Este evidentă reaua-credinţă a adventiştilor pentru oricine care studiază atent acest forum. Aşa cum şi minciuna nebiblică a adventiştilor este evidentă. Errare humanum est, perseverare diabolicum.

Aici mă tem că nu ai înţeles cu totul doctrina adventistă şi consecinţele ei. Conform doctrinei lor, lucrurile aşa ar părea că stau, şi anume că omul cade într-un somn inconştient. Dar aceasta este fals pornind de la premizele lor. Şi asta pentru că ei spun că sufletul fiinţează din momentul unirii trupului zidit cu suflarea de viaţă. Ori pe baza unor asemenea premize (false dealtfel, din punctul de vedere al adevărului) la moarte, fenomenul care se petrece este acela de des-fiinţare a sufleului, şi asta pentru că, prin moarte şi retragerea duhului inconştient de viaţă, sufletul nu trece în stare de inconştienţă, ci în stare de non-existenţă. Persoana sau sufletul NU MAI EXISTĂ, NU MAI FIINŢEAZĂ. Deci, nemaiexistând, nu are cum să fie nici măcar în stare de inconştienţă. Acestea sunt concluziile logice care decurg din teoria adventistă, iar ţinând cont de ceea ce ei susţin, se vede minciuna şi greşala lor şi din aceea că nu sunt consecvenţi nici măcar cu premizele propriei lor teorii. Pentru ei sufletul fiinţează din clipa unirii duhului inconştient de viaţă cu trupul zidit. Ori este evident logic că la moarte, dispărând condiţiile care au făcut posibilă apariţia în fiinţă a sufletului, dispare în neant şi sufletul. Astea sunt consecinţele logice pe care ei nu le pot evita. De aceea teoria lor este de fapt una a anihilaţionismului pe timpul morţii, şi nu una a inconştienţei. Prezenţa acestei teorii nu este de natură să surprindă; există mulţi "teologi" protestanţi care cred în anihilaţionism.

Domnule Savonarola, sunt încântat a vă face -iată-al doilea compliment. Ce ciudată e viaţa aceasta! În aceeaşi zi putem fi dezamăgiţi de comportamentul unor semeni şi surprinşi de schimbarea în bine a altora. Apreciez că faceţi efortul de a ne înţelege mai bine şi mai corect.:5:

Intr-adevar, teoria inconstientei e versiunea edulcorata, soft a ereziei anihilationiste.
In discutiile cu az7 (mai degraba solilocvii) am tot vorbit degeaba si singura la peretii forumului despre om, creat dupa chipul NEMURITOR al Celui Vesnic Viu, despre alcatuirea lui noo-psiho-somatica, despre latura materiala unita simbiotic cu latura pur spirituala.


Am constatat cu durere ca az7 izbesc constant cu piciorul in tepusa logicii Celui ce e Logosul. Numai din rea-vointa poate cineva nega ca partea spirituala a omului, creata din suflarea lui Dumnezeu se poate anula, anihila, neantiza.

Ceea ce e creat din suflarea Celui ce este Fiinta nu poate deveni non-fiinta.
Prin suflet, omul e o fiinta aflata in cel mai intim grad de rudenie cu FIINTA-prin excelenta-ce-nu-se-descompune-niciodata incat nu are cum sa se neantizeze.

Fiind de origine divina, partea spirituala a omului este co-proprietatea persoanei careia i l-a incredintat Daruitorul iar Daruitorul nu are cum sa-si auto-desfiinteze propriul chip din omul creat dupa chipul si asemanarea Lui. Nu are cum sa-si trimita propria suflare in non-fiinta si inconstienta.

Prin latura lui spirituala, omul e in legatura continua cu Dumnezeu. Fie o legatura de iubire ( mai mult sau mai putin intensa), fie una de sfidare sau respingere a iubirii. In functie de alegerea fiecaruia.

Dar nu are cum sa nu fie deloc in vreo relatie. Nici atata timp cat vietuieste in trup, nici dupa ce se desparte de trup.

Latura spirituala e simpla, nu se poate des-compune si atomiza asemenea materiei trupului. Odata creata de Cel-ce-e-Fiinta si atribuita, asimilata, daruita unui trup, latura spirituala nu are cum sa fie a-nulata, redusa la nefiinta, la non-existenta de dinainte de a fi existat.

Ontologic vorbind, e imposibil ca ceea ce e creat din suflarea Celui-ce-e-Fiinta sa intre in non-fiinta, non-existenta, sa se neantizeze.
E efectiv imposibil ca ceva creat din suflarea Fiintei, odata adus la existenta, sa intre in starea de a nu fi existat niciodata.

Cu atat mai mult, erezia adventista isi arata fata schimonosita, demonica, atunci cand adventistii nu se opun inconstientei lui Hristos pe timpul mortii.

Din conceptia lor ca Hristos a fost inconstient in timpul mortii, rezulta niste consecinte, una mai aberanta si mai halucinanta ca alta:

1. Daca Hristos a fost inconstient, inseamna ca hristosul in care cred ei nu are fire divina, intrucat firea divina e VESNIC VIE SI VESNIC CONSTIENTA. Daca hristosul in care cred adventistii nu are fire divina vesnic constienta, INSEAMNA ca nu e Dumnezeu si om si deci e un hristos mincionos si fals, altul decat Hristosul in care credem noi.

2. Daca hristosul adventistilor a fost efectiv imobil, inert, anesteziat, inconstient, inseamna deci ca nu e una si aceeasi Persoana cu Unul din Treimea cea Vesnic Vie.
E imposibil ca Insusi Dumnezeu-Datatorul Vietii sa fie mort, total neputincios si sa nu se poata manifesta nicicum in timpul mortii trupesti, in timp ce diavolii sunt cat se poate de activi.

3. Daca az7 nu se opun pe fata ereziei inconstientei lui Hristos, atunci trebuie sa recunoasca pe fata ca Dumnezeu Insusi si-a trimis propria Fiinta in non-fiinta, adica un Ipostas divin s-a auto-desfiintat pe Sine prin moarte, ceea ce duce la concluzia ca a existat un timp cand Sf. Treime a devenit Sf. Doime.

Si cum Persoanele Sf. Treimi isi impartasesc una alteia starile, ar insemna ca intreaga Sf. Treime s-ar fi auto-desfiintat, s-ar fi trimis in non-fiinta. Cat de biblic, nu-i asa?

Deci... reveniti-va oameni buni din erezia adventista, cat inca se mai poate!

Am scris un mesaj anterior, la pagina

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=120

Poate te uiţi peste el, în cazul în care nu l-ai citit şi să vezi dacă ţi se pare pertinentă poziţia pe care am susţinut-o, deşi nu pretind nici o orginalitate.

Delia, vei continua să vorbeşti singură şi cu pereţii dacă mai susţii asemenea enormităţi! Asemănarea cu Creatorul nu se referă în niciun caz la NEMURIRE (căci nemurirea a fost primită condiţionat), ori/şi la latura materială unită cu cea spirituală (căci "Duh este Dumnezeu", nu are corp material). Nu poţi susţine că omul a fost creat un fel de Iehova - cel ce este [Veşnic Viu NEMURITOR] prin Sine Însuşi. Niciuna din aceste calităţi nu se reflectă în sintagma "după chipul şi asemănarea".

Şi această constatare este nelalocul ei... adu-ţi aminte de câte ori ţi-am scris doar eu că suflarea lui Dumnezeu, suflarea de viaţă, spiritul, duhul nu trebuie confundat cu sufletul (Geneza 2,7). Suflarea de viaţă nu se anulează/anihilează/neantizează, ci se întoarce la Cel care a dat-o Ecl.12,7 (în original, ori în versiunile nefalsificate). Încep să-ţi înţeleg disperarea (nu exasperarea), dar asta nu-ţi dă dreptul să ne pui în gură vorbe ce nu le-am rostit niciodată.

Acesta este motivul pentru care ţi-am scris, căci se pare că ni te adresezi de fapt nouă, "ereticilor" adventişti, nu preafuriosului Savonarola. Pe care oricum am început [şi sub acest nick] să-l ignor până la îndreptare.

Tricesimus, dar tu poti sustine ca daca NU AR FI INTERVENIT PACATUL, omul ar fi fost muritor?
Ar fi avut creatura Viata Vesnica daca nu ar fi fost pacatul? Sau nu?
Cum l-a creat initial Dumnezeu pe om? sa fie vesnic viu sau nu? Evident, nimeni nu sustine ca omul ar fi avut Viata de la sine si prin sine, pt. ca acest atribut al aseitatii apartine doar Creatorului.

Dar dupa restaurarea ontologica a firii umane facuta de Hristos, s-a anulat sau nu starea thanatos, de despartire de Dumnezeu datorata pacatului?
Daca omul e inca despartit de Dumnezeu dupa moarte, inseamna ca Hristos
n-a anulat nici un pacat, n-a iertat inca nimic iar intre uman si divin nu exista nici o punte.
Tricesimus, ce anume e moartea? Nu prapastia de netrecut cauzata de pacat? A desfiintat Hristos prapastia pacatului sau nu? A recreat Hristos situatia ontologica a firii umane, starea lui Adam de dinainte de a i se taia filmul? Sau nu?
Poate creatura sa se alipeasca in duh cu Creatorul sau nu, daca dobandeste starea metanoetica, starea de cainta si daca traieste apoi in Hristos?
"Cel ce traieste in Mine, chiar de va muri, va trai". Hristos dixit, Tricesimus.
Nu eu! Nu pe mine trebuie sa ma crezi, ci pe El!
Prin moarte trecem doar in alta stare de existenta metafizica: ori cu Hristos, adica vii si constienti de asta /ori fara El, adica intr-o stare asemanatoare cu cea a diavolilor, care sufera de moartea thanatos si care nu inseamna deloc non-simtire. "Cel ce mananca Trupul Meu, RAMANE INTRU MINE SI EU RAMAN INTRU el" ( evident, laolalta cu toate celelalte criterii).

Hristos cu tine!

Satu Mare este majoritar adventist ?

Si cu invierea pentru mostenirea vietii vesnice (fagaduita de Mantuitorul) cum ramane?

Ce ne-a fagaduit Domnul Iisus Hristos? Trecerea "intr-o alta stare de existenta metafizica" sau inverea pentru viata vesnica?

"Cã aceasta este voia Tatãlui Meu, ca oricine vede pe Fiul si crede în El sã aibã viatã vesnicã si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi." (Ioan 6:40)

P.S. Treaba asta cu "existenta metafizica" de unde ati preluat-o? Din filozofia greaca sau din religiile orientale? Ca din crestinism nu este.

Nu pot susţine şi nici n-am susţinut aşa ceva. Decât că omul n-a avut viaţa în sine (i-a fost dăruită de Dumnezeu şi susţinută în fiece secundă tot de către El) şi nici nu e/n-ar fi fost veşnic. Veşnicia presupune nu doar viaţă veşnică (cum vor avea toţi cei mântuiţi), ci şi existenţa din veşnicii.

Restaurarea, readucerea la starea iniţială dinainte de păcat încă nu s-a încheiat. Procesul e în plină desfăşurare. Abia după a doua venire a lui Hristos, după învierea celor drepţi putem vorbi de "restaurare". Şi nici măcar atunci... căci Apocalipsa mai prezintă un pas: pedepsirea celor răi (oameni şi demoni) şi aruncarea morţii în iazul de foc. De curiozitate, citeşte în original Apoc. 20,14. Acolo scrie de θάνατος că va fi aruncat în iazul de foc. Ceea ce presupune că "starea de thanatos" nu a fost încă "anulată".

M-am căznit să caut versetul acesta în versiunea ortodoxă şi nu l-am găsit, ceea ce presupune că Delia dixit, nu Hristos. Însă posibil să fi parafrazat cuvintele Domnului din Ioan 11,25:

Saracutul de tine,Tricesimus, nu trebuia sa te caznesti atata, doar e versetul imediat urmator de la Ioan 11, 25-26
"Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
Şi oricine TRAIESTE şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?"

Pune eventual in paralel cu cuvintele apostolului Pavel: "nu mai traiesc eu, ci Hristos TRAIESTE in mine".
si cu celelalte cuvinte ale lui Hristos:"cel ce mananca Trupul Meu, ramane intru mine si Eu intru el".

Mai zi-mi o data, cel ce crede si traieste si ramane in Hristos si Hristos in el, intra in starea thanatos (despartire de Hristos cauzata EXCLUSIV de pacate necaite) sau nu? Hristos zice ca un asemenea om nu va muri in veac, adica nu va intra intr-o asemenea stare thanatos, tu zici ca da. Hristos zice ca un asemenea om nu va muri in veac, (Ioan 11, 25-26) never ever, jamais, ton aeona, in aeternum, ci va ramane El-Cel-viu in acestia.

Si acum, mai zi-mi o data, Delia dixit sau Hristos dixit?

Cat priveste restul postarii tale, nu mai reiau ad infinitum tot ce am zis si pe topicul "Eu sunt Invierea si Viata" si pe alte topicuri, ca oricum vorbim in paralel.

Hristos cu tine, Tricesimus.

Nu e vina "sărăcuţului" de mine că ai modificat cuvintele lui Hristos (şi le-ai mai şi pus între ghilimele!)Funcţia "search" incorporată Bibliei Ortodoxe online nu poate depista şi parafrazele. Ca să nu mai vorbim de falsificări... ar fi o catastrofă!

Însă oricum ar fi, şi versetul acesta, tot în contextul învierii a fost rostit... degeaba o mai suceşti/învârteşti.

Păi "restul postării" era mai important (partea cu θάνατος), dar te înţeleg de ce ai evitat-o...

Şi cu duhul tău!:103:

Ti-am mai spus perspectiva ortodoxa despre nadejdea invierii la Parusie, pe larg, pe topicul asta si nu numai http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13337. Nu mai reiau si aici.


Grasule, fiul risipitor a fost mort si a inviat, inainte de ziua de apoi, nu? Si culmea, inainte de a muri cu trupul si de a fi pus in mormant.

Ce anume a inviat din fiinta lui, inainte de ziua de apoi? Partea de materie, adica trupul? Pai, nu, ca inca nu murise.
Atunci, ce anume a inviat? Nu cumva partea spirituala care se despartise de Dumnezeu din cauza pacatului? Si ce inseamna ca a inviat? Nu cumva ca a intrat in relatie de iubire cu Datatorul Vietii?

Dupa ce a inviat din starea de pacat, sa presupunem ca a ramas in aceasta stare pana la incetarea functiilor biologice ale trupului si deci a murit biologic fiind deja inviat spiritual, fiind deja in Hristos si Hristos in el.
La parusie, ce anume trebuie Hristos sa mai invieze dintr-un asemenea om nascut din nou in Dumnezeu?

Ce anume din fiinta lui a ramas in moarte? Trupul pus in mormant si facut una cu tarana sau partea spirituala care fusese deja inviata, inca din timpul vietuirii in trup, cand s-a intors de la pacat? " cel ce crede in Mine, chiar de va muri, va trai".
La parusie, cele doua parti ale omului (materie si nematerie) se unesc din nou. La asta se refera cuvintele lui Hristos: "pe cel ce crede in Mine, il voi invia in ziua de apoi".

Hristos cu tine! Nu te grabi sa dai reply. Gandeste-te doar si roaga-te!

Tricesimus, partea cu θάνατος ti-am explicat-o in extenso pe topicul "Eu sunt Invierea si Viata" http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13337, unde m-ai lasat cu ochii-n soare. Te inteleg si eu de ce ai evitat tot
ce-am scris acolo.

Hristos cu tine! Aaa, sa nu uit, e vorba de Hristos-Cel-vesnic-Viu-si-niciodata-inconstient-nici-macar-in-moarte.

Nu e nevoie sa mai dai reply-uri tipic adventiste cu minim de argumente logice si maxim de izbituri cu piciorul in tepusa. Just think about it!
:103:

Dar tu te-ai gândit când ai postat? Ori te-ai mulţumit că s-au gândit alţii în locul tău?
Păi hai s-o luăm simplu şi logic (logica Scripturii, nu logica omenească): la moarte, trupul merge în pământ, iar suflarea de viaţă merge la Cel ce a dat-o. Voi spuneţi că această suflare de viaţă/duhul/spiritul are autonomie faţă de trup, gândeşte, are sentimente, chiar părţi trupeşti (după interpretarea haotică a parabolei ăleia). Bun. Mai intervine în această mixtură babilonică şi sufletul în accepţiune ortodoxă care se pare că e tot o entitate de sine conştientă şi independentă de corp... Cine să mai descâlcească amestecul acesta?

Arată bine extenso-ul tău:

The webpage cannot be found

HTTP 404

E probabil vorba de cearşaful acela îmbibat copyos în gândirea lui Platon şi a discipolilor lui creştini. Mulţumesc. Dacă vrei să-mi răspunzi la fel şi postării de mai sus, mai bine lipsă. Aş aprecia să-mi expui în maximum o frază ce înţelegi tu prin suflet şi prin suflare de viaţă. Măcar în privinţa corpului suntem pe o idee. Sper.

Argumentele aduse de Delia31 pe topicul „Eu sunt Invierea si Viata” impotriva eresurilor advente le gasiti aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=13337&page=2

Pai, daca le-ai incalcit asa, te cred si eu ca nu le mai descalceste nimeni.
Tricesimus, sincer te intreb, tu ai citit ce am scris pana acum si pe topicul cu viclenia sectantilor si pe celelalte in care ti-am raspuns?
Citesti pe diagonala, suferi de scapari de memorie sau e doar „maladia facerii ca ploua” ?
Nu stiu de cate ori am spus pana acum si eu si altii despre complexul uman. Pe topicul „Eu sunt Invierea si Viata” am dat cateva premize antropologice. Evident, nu am pretentia ca am fost exhaustiva. Ai citit macar asta? http://www.crestinortodox.ro/forum/s...postcount=2876

Ce facem acuma? O luam iar de la capat, ne invartim iar in cerc? Ne duelam iar folosind citatele din Scriptura ca arme albe? Incepem iar sa ne acuzam reciproc de decontextualizare? Qui prodest? Pe tine chiar te intereseaza pt. propria-ti mantuire ce ma intrebi acum?
Serios, de ce nu va duceti si pe forumurile iehovistilor, catolicilor, mormonilor, ateilor, budistilor, shintoistilor, jainistilor sa va incercati norocul si pe acolo? Pentru ce mai ramaneti pe un forum ortodox daca detestati atat de mult ortodoxia iar ce spunem noi sunt doar enormitati pt. voi?

Ca sa nu zici iar ca noi suntem cei ce evitam analiza din cine-stie-ce motive obscure si ca sa nu te lansezi iar in innuendoes tipic „tricesimusiene”, hai sa mai fac o incercare ( a enshpe-a ) in acest dialog paralel.

Este omul creat din materie si nematerie?
Este. Pana aici esti de acord, nu?
1. Noi numim partea materiala - trup/corp/soma. La fel si voi.
2. Iar partea nemateriala, data prin suflarea de Viata de la Dumnezeu, o numim pnevmato-psiho. Sau noo-psiho. (Noo e abrevierea pt. nous-ul sau pnevma sau duhul omului, partea cea mai adanca a omului).


Facere 2,7 „Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ, şi a suflat asupra lui suflare de viaţă şi s'a făcut omul întru suflet viu”

Versiunea originala Septuaginta: „kai eplasen o Theos ton anthrōpon choun apo tēs gēs kai enephusēsen eis to prosōpon autou pnoēn zōēs kai egeneto o anthrōpos eis psuchēn zōsan”

Expresia „kai egeneto o anthrōpos eis psuchēn zōsan”- e tradusa in romana cu „si s-a facut omul intru suflet viu” (versiunea anania).

Sintagma eis psyhín zoosan inseamna suflet viu, adica suflet care traieste VIATA ZOE”.

Adjectivul „zoosan=viu” face parte din aceeasi familie de cuvinte cu substantivul „Zoe=Viata harica izvorata din Dumnezeu” si cu verbul „zao=a avea Viata Zoe, harica”.

Suflarea de viata, fiind transcendenta, necorporala, necircumscrisa vreunei ingradiri, a invaluit, a invesmantat trupul creat din tarana atat pe dinauntru, cat si pe dinafara cu un vesmant luminos de har.

Suflarea de viata a fost absorbita si inlauntrul trupului material de unde iradiaza, dar in acelasi timp, il si invaluie in exterior. Astfel ca materia si nemateria care il alcatuiesc pe om se impletesc intr-o simbioza de nedespartit. Materia e patrunsa osmotic de nematerie, tarana e impregnata in fiecare atom cu suflarea Datatorului de Viata, pamant unit, patruns de cer.

Nu suflarea de viata ii este supusa trupului, ci invers, trupul ii este supus. Suflarea de viata nu se afla inchisa in trup ca intr-un spatiu de unde nu poate transcende, ci mai degraba trupul, limitat se gaseste inlauntrul acestei suflari divine, ca intr-un halou de har.

Odata, atribuita, daruita unui trup material, aceasta suflare de viata ii devine proprie acelei persoane, dar in acelasi timp e si co-proprietatea Daruitorului. Omul insa e liber sa isi orienteze latura spirituala spre ce doreste: fie spre cele ale lui Dumnezeu, fie spre cele opuse.

Doar omului i-a dat Dumnezeu aceasta alcatuire pnevmato-psihico-somatica, adica doar pe omul modelat din materie l-a invaluit, l-a invesmantat si pe dinauntru si pe dinafara cu suflarea Lui, imprimandu-i astfel trasaturile Chipului Sau (adica ratiunea, sentimentele, vointa). Omul e singura creatura cu toate aceste trasaturi nemateriale, atribuite unui trup material.

De aceea spunem ca omul e o alcatuire noo-psiho-somatica, fara sa intelegem prin asta o structura trihotomica, ci doar materie si nematerie, insa duh-suflet-trup.
Vezi ce zice si Apostolul Pavel: „Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească”- 1Tes 5, 23

Partea nemateriala a omului, latura lui transcendenta, necorporala, spirituala e numita generic suflet (psyche), insa in adancul lui, se afla o „zona” (ca sa zic asa) mai subtila, mai fina, mai rarefiata, mai profunda, numita pnevma/ nous/ duhul omului.

Prin intermediul acestei zone mai profunde si mai rarefiate a partii lui spirituale, numita pnevma sau duh sau nous, omul se poate relationa cu Duhul lui Hristos.

Duhul/ pnevma/ nous-ul e cea mai inalta capacitate a omului, cea prin care omul se poate transcende pe sine si prin care se relationeaza in duh cu Duhul Sfant.

Acest duh al omului/pnevma/ nous e de fapt partea nemuritoare din om. In acest duh e imprimat chipul lui Dumnezeu. Prin acest duh, care e sinele nostru cel mai profund, ne putem relationa cu Duhul lui Hristos.

Prima conditie e reorientarea nous-ului catre Hristos, meta-noia, deschiderea nous-ului catre primirea harului, iesirea din inchiderea propriilor bariere ale suficientei de sine.

De aceea, orice om, indiferent de eventualele handicapuri psihice, are sansa de a se relationa prin duhul, pnevma proprie cu Duhul lui Hristos.

Chiar si oligofrenii sau autistii sau altii care nu inteleg logic continutul religiei dar care au deschidere pt. primirea harului in duhul lor („fericiti cei saraci cu duhul”) pot ajunge partasi dumnezeiestii firi.
Singura conditie e ca duhul omului sa ramana deschis pt. primirea harului Duhului Sfant, sa nu intervina bariera pacatului.

Odata pus inceputul pt. a primi treptat harul nesfarsit al Duhului Sfant, acesta ramane in duhul omului, atata timp cat nu e „izgonit” din cauza pacatelor.

Or, un credincios in care s-a salasluit Hristos in duh, prin Botez, s-a imbracat in Duhul lui Hristos, a fost invaluit si pe dinlauntru si pe dinafara in Duhul lui Hristos:” cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat” (parca Galateni, nu mai stiu exact ce verset).

Un asemenea om, care in timpul vietuirii in trup, se uneste tot mai profund in duh cu Hristos, poate ajunge sa zica si el ca Pavel: „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”, in sensul ca e invaluit pe dinafara in Duhul lui Hristos si e impregnat launtric de harul Lui.

Un asemenea om „invesmantat” in Duhul lui Hristos ca intr-un halou de har, un asemenea om care se straduieste sa ramana invesmantat in Hristos si care trece dincolo in aceasta fericita stare, nu mai are cum sa fie despartit de Hristos, decat daca dupa moarte ar savarsi vreun pacat. Ceea ce e ilogic.

De aceea a si zis Hristos: cel ce crede in Mine, cel ce se straduieste sa Ma primeasca pe Mine in El, cel ce Mananca Trupul Meu, RAMANE INTRU MINE SI EU RAMAN INTRU el”. Prin urmare, un asemenea om a pus deja inceput unirii nesfarsite prin iubire cu Hristos, intre ei exista o relatie de iubire de la duh la Duh.
Un asemenea om nu are cum sa se des-fiinteze dupa moarte. El ramane dupa moarte intru Hristos, chiar daca biologic, trupul nu-i mai functioneaza- Duhul lui e in relatie vie si constienta cu Duhul lui Hristos.

Daca tu ai alta interpretare, daca omul prin moarte devine un cadavru, atunci trebuie sa explici cum poate ramane Hristos intr-un cadavru si cum poate un cadavru sa ramana in Hristos.

Hristos cu duhul tau!

Doamna Delia, ati scris mult insa nu ati demonstrat calitatea intrinseca de nemurire pe care o are sufletul.

Nu scap în sfârşit ocazia să vă aprob într-o privinţă...:41: Demonstraţia bineînţeles se cere a fi făcută cu versete biblice.

Da, si eu doresc ca doamna Delia sau altcineva sa-mi explice in ce consta nemurirea sufletului. Ca eu am citit ca nemurirea este numai a lui Dumnezeu, El este singurul nemuritor. - 1 Timotei 6:16. Iar Romani 2:7 imi arata ca crestinul trebuie sa caute nemurirea. Daca o cauta, inseamna ca nu o are.

Corect. http://yoursmiles.org/msmile/pozitive/m1212.gif

"Da, Dumnezeu zidit-a pe om spre nestricare,făcându-i chip asemeni cu veşnicia Lui." Intelepciunea lui Solomon 2:23.
E suficient?

Dumnezeu i-a facut pe oameni ca sa traiasca vesnic, sunt de acord cu asta, deci scopul acesta este. Numai ca pana nu se nasc din nou, nu pot intra in Cer si implicit nu pot mosteni nemurirea. Deci omul nu e nemuritor din nastere, sau daca doriti, sufletele oamenilor nu sunt nemuritoare din conceptie.

La aceasta mai adăugaţi că "Înţelepciunea lui Solomon" este o carte necanonică.

Corect.

De ce implicit? Şi cei răi sînt veşnici, deoarece şi ei sînt creaţi după Chip, adică după modelul divin. Indiferent dacă vorbim despre îngeri sau despre oameni.

Să nu confundăm nemurirea cu veşnicia. Trecerea prin moarte nu implică extincţie pentru cei care au îmbrăţişat o filosofie contrară voii divine.

Dacă unele fiinţe ar avea parte de o existenţă temporară, ar însemna că Dumnezeu nu este bun, ceea ce e fals!

Asta ar insemna ca Dumnezeu permite raul pentru vesnicie. Ma indoiesc. Cauza suprema fiind Dumnezeu, ar insemna ca raul face parte din El, daca si raul este vesnic.

Da, pentru că libertatea este tot un atribut al Chipului divin sădit în fiinţele Sale. Da, răul va dăinui atît cît va dori, cît se va împotrivi Binelui.

Este o greşeală clasică, cea de a-L acuza pe Dumnezeu că le-a permis creaturilor Sale să aleagă între Bine şi non-bine. Cauza răului (a se înţelege răul ca ideea-de-a-fi-rău, nu ca o substanţă existentă) este numai în fiinţele create, care deşi au fost bune la început, au ales să se împotrivească voii Lui Dumnezeu. Au ales după raţiunea lor proprie, fără a fi influenţate în vreun fel dinafară.

Dumnezeu va purta pentru totdeauna un dialog continuu cu fiinţele Sale. Această comunicare va fi pentru cei buni o stare de fericire, iar pentru cei răi o stare de, să zicem în limbaj omenesc, disconfort.

Poate inteleg eu gresit, asa ca incerc sa rezum:
1. Sufletul este nemuritor
2. Mantuirea este posibila doar pentru cei ce se vor naste din Duh
3. Cei rai vor merge la osanda vesnica, iar cei drepti la viata vesnica

Dupa Judecata Universala nimeni nu isi va mai schimba starea. Asa ca cei care au ales viata fara Dumnezeu vor "resimti" dragostea Lui Dumnezeu, doar ca acesta nu le va produce bucurie. Desi raul, insemnand lipsa comuniunii cu Dumnezeu, pentru ca doar astfel de va mai manifesta, va fi vesnic.

Ati inceput gresit. Sufletul nu este nemuritor. O spune Sfanta Scriptura: "sufletul care a gresit va muri" (Ezechiel 18:4) sau "Sufletul care pãcãtuieste va muri (Ezechiel 18:20).

verset scos din context. Intregul capitol se refera la poporul evreu. Mai pe inteles: omul care gereseste (pacatuieste) va muri. Doamne ajuta!

"Pentru că plata păcatului este moartea, dar harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică întru Hristos Iisus, Domnul nostru." Romani 6:23
Dar moartea nu se refera la extinctia sufletului.
"Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică“. Matei 25:46
Moartea este lipsirea de comuniunea cu Dumnezeu. De altfel e destul de evident ca osanda vesnica presupune existenta vesnica.
Ca dupa moarte sufletul pacatosilor nu dispare a aratat Mantuitorul in pilda saracului Lazar.
Daca in alte aspecte exemplele sunt mai putine, pe tema acesta se pot aduce nenumarare exemple,

Apocalipsa 20, 10
Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor.

E adevărat, dar nu se știe în ce fel va fi acel chin și nici dacă pe măsură ce vecii vor urma vecilor răul va stagna sau nu în aceeași stare ca în veacul următor. Aici nu facem decît să ne dăm cu presupusul, habar nu avem nici ce fel de existență îi așteaptă pe cei din Iad, nici pe cei care vor fi aproape de Dumnezeu.

A nu se confunda ce am scris mai sus cu ideea de apocatastază, cu care nu pot fi nicicum de acord.

Stiu ce este viata vesnica pentru ca ne spune chiar Hristos:"Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis.".
Cum va fi aceasta intra-adevar nu stim.
Si cum vor fi pedepsiti cei ce nu vor fi in comuniune cu Dumnezeu intr-adevar nu stim. Dar stim ca "va fi plangerea si scrasnirea dintilor" si ca va fi "in veci vecilor".
In timp ce la cei ce sunt in comuniune cu Dumnezeu stim ca va fi o vesnica apropiere si crestere, la cei ce nu sunt in acesta stare nu se poate vorbi nici de crestere, dar nici de indepartare, deci starea lor va fi constanta.

Asta nu mai scrie în Rom.6:23. Scrie doar că plata păcatului este moartea. Punct.
Dacă ar fi scris că "plata păcatului este viaţa" aş fi crezut, dar nu scrie asta. Am cerut de nenumărate ori pe această secţiune a forumului să mi se aducă versetul biblic care afirmă textual că "sufletul este nemuritor". Încă n-a găsit nimeni aşa ceva... poate reuşiţi dumneavoastră.

Pentru că aţi adus în discuţie acest text paulin ce pune în contrast viaţa veşnică cu moartea celor păcătoşi, vă mai dau un text - ce-L are autor pe Însuşi Mântuitorul:

"Osanda" sau "pedeapsa" vesnica poate fi nimicirea, in contrast cu viata vesnica. Pentru ca daca ar fi vii, chiar daca in chinuri, atunci tot viata vesnica ar primi si cei rai !

2 Petru 3:10 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.

deci nelegiuitii vor pieri, vor disparea.