............... am editat, pentru ca de fapt nu are nici un sens sa comentez asemenea afirmatii.:(

Desi as fi vrut sa nu existe astfel de exemple ..cam despre asta vorbeam cand spuneam ca cel de langa tine, cel cu care esti casatorit(a) are o mare putere asupra ta, chiar si cand crezi ca nu te implici prea mult afectiv, si oricat de stabil te crezi iti poate face lucruri sau mai bine zis te poate face in stare de lucruri care nici macar nu ti le-ai fi inchipuit..

Omul de care vorbim aici, si pe care unii il judeca cu atata usurate si dispret chiar (tot mandria, bat-o vina) chiar daca a clacat, si-a oferit un timp de gandire chiar daca nu la modul cel mai inofensiv (pentru el in special).
Pe langa o intamplare ca cea mai de sus mai ca-l poti felicita ca a procedat astfel.

Desi as fi vrut sa nu existe astfel de exemple ..cam despre asta vorbeam cand spuneam ca cel de langa tine, cel cu care esti casatorit(a) are o mare putere asupra ta, chiar si cand crezi ca nu te implici prea mult afectiv, si oricat de stabil te crezi iti poate face lucruri sau mai bine zis te poate face in stare de lucruri care nici macar nu ti le-ai fi inchipuit..

Omul de care vorbim aici, si pe care unii il judeca cu atata usurate si dispret chiar (tot mandria, bat-o vina) chiar daca a clacat, si-a oferit un timp de gandire chiar daca nu la modul cel mai inofensiv (pentru el in special).
Pe langa o intamplare ca cea mai de sus mai ca-l poti felicita ca a procedat astfel.

Sa nu cumva sa ajunga ei intr-o situatie asemanatoare si sa ne arate ca se poate si mai rau.

Am revenit!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
 

Buna ziua din nou,

Am fost plecata doua zile si constat, dupa ce am revenit ca v-ati inversunat in opinii :D.

Si eu si el suntem genul care nu ne exteriorizam imediat. E foarte rau pentru ca te distruge in interior. Incercam sa schimbam acest lucru, dar................credeti-ma ca e, cred, cel mai dificil lucru: sa iti schimbi propriile reactii si mai ales in momente de furie. Ce poti face maxim e sa inveti cand vin si sa intrerupi cearta si sa iesi sa iei o gura de aer. Cam atat, dar daca ai intrat in jocul nervilor.........nu te mai poti controla. Genul nostru de oameni sunt cei care fac acest tip de gesturi inexplicabile : omor cu 40 de lovituri, se sinucid fara explicatie................o clipa de nebunie...........

Asta nu ne face neaparat periculosi, dar putem fi si pentru altii si pentru noi.

Categoria care se exteriorizeaza: e plina puscaria si de ei, pentru ca, deobicei, sunt cei care dau o palma la nervi si cel lovit cade si da cu capul de vreo piatra sau colt de masa. De ei nu se mira lumea, dar tuturor le pare rau spunand: era baiat bun, dar ..........prea nervos cateaodata..............

Astea sunt cele care imi vin in cap. Nici una nu e ideala, dar eu cred ca daca ajungi sa te cunosti poti sa-ti controlezi reactiile..........cat de cat. Asta se numeste experienta de viata.......nu faptul ca ai lucrat in zeci de locuri sau ai avut zeci de relatii. Poate nu m-am exprimat eu bine, dar incerc sa fiu cat mai succinta in exprimari pentru a nu plictisi.

Experienta mea vine mai ales din rabdarea de a asculta omul (mi se pare un animal interesant - e o gluma- ca sa nu ma trezesc cu reactii :D), de a nu-l judeca.

In adolescenta ma jucam asa: daca intalneam omul perfect ii cautam defectele, daca intalneam omul ponegrit de toti ii cautam calitatile. Doar de curiozitate pentru ca eu nu cred ca exista oameni rai si oameni buni.Doar oameni........Iar cei care sunt extrem de rai cred ca au probleme psihice grave care nu pot fi tratate.

Daca va intrebati cum sunt: de duminica nu vorbesc cu ai mei. Nu sunt suparata, doar ne-am certat rau. A inceput acel moment de furie si eu am " iesit sa iau o gura de aer" (cearta la telefon). Si, in primul rand, am nevoie de o pauza ......... m-am hotarat sa o iau. Chiar daca ma gandesc la ei minut de minut, macar pot sa-mi fac ordine in ganduri si in viata. Am inceput , din nou, sa ma pot concentra la birou, sa incerc sa-mi rezolv chestiuni urgente personale .........
Dupa ce voi rezolva partial din ele, dar macar sa-mi limpezesc mintea, voi relua legaturile cu ai mei " daca voi nu ma vreti, eu va vreu" :D. Dar acum am nevoie de liniste si sa ma impac eu cu mine. Vorba prietenului meu : sa ajungi, din nou, sa te respecti tu pe tine. Cam despre asta e vorba dupa o psihanaliza personala (:D) de vreo 3 zile.

Si pentru ca tot a ajuns lumea la concluzia ca sunt " nebuna", luni ma duc sa vorbesc, de data asta, cu un psihiatru (psihologul saracu era usor mai slab pshihic decat mine :P).

Si asta nu e legat de subiectul de aici, doar vroiam sa va explic ca e normal sa mergi la psihiatru si sa vezi ce ai. Depresia de care sufar este o chestiune fizica. Organismul nostru este un fel de motor, daca ii lipseste ulei (vitamine........) se gripeaza. Si ca sa nu aud ca sufar de depresie si de aia ma marit va rog sa cautati pe net cum se manifesta si veti intelege ca 99% din timp creierul e ok, dar acel 1% iti da batai mari de cap atat ca si comportament cat mai ales fizic.

Multumesc tuturor celor de aici care mi-au scris si ce vroiam sa aud si ce nu. Cei care ati stat luni langa mine sa stiti ca m-ati oprit din gandurile negre.

V-am facut capul calendar azi, dar sunt hotarata sa-mi rezolv problemele in ciuda " gurii lumii". Am revenit cu forte proaspete........se poate!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Draga Ioana, asta inseamna ca ai taiat "cordonul ombilical". Nu in sensul ca ai intrerupt comunicarea, ca aia se va relua dupa pauza aferenta, ci ai taiat dependenta decizionala de mama ta, devenind un om responsabil si pe propriile picioare. Bine-ai venit in lumea celor liberi! Optimism, incredere, speranta!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Multumesc :). Chiar am senzatia ca se va rezolva cate ceva........

Ioana,depresia nu este o cauza doar a dezechilibrului neuro-chimic,iar daca mergi la psihiatru este ok,probabil iti va da niste medicamente care vor restabili acest echilibru,insa fara a aborda in paralel sedinte de psihoterapie,nu vei trata problema decat pe jumatate,ca sa nu spun un procent si mai mic,prin urmare ea nu va disparea decat poate de fatada,temporar.
Daca nu consideri ca psihologul la care mergi iti este de ajutor,atunci poate el sau poate metoda psihoterapeutica nu se potriveste problemei tale.Eu iti pot recomanda doua psihoterapii (nu ca nu ar exista si altele) care ating prin analiza psihicul uman in profunzimea lui si nu doar incearca sa rezolve problemele la suprafata: psihanaliza si psihoterapia experientiala.Despre ambele poti gasi informatii pe internet,probabil despre prima cunosti deja cate ceva daca spui ca esti pasionata de psihologie,a doua fiind o metoda mai noua,insa foarte complexa si eficace.
Pentru persoanele depresive sau care isi reprima agresivitatea,foarte mult ajuta practicarea unui sport,pentru ca acesta contribuie la cresterea nivelului de serotonina din sange si la eliberarea pulsiunilor agresive intr-o anumita masura.Ma refer,insa,la ceva mai dinamic,nu exercitii fizice gen pilates sau altele de acest gen.
Si tot pentru ca suntem la acest subiect si stiu ca esti pasionata,iti sugerez sa citesti doua carti care le poti comanda pe internet de la editura "For You",ambele scrise de psiholoaga si psihiatra Debbie Ford :"Partea intunecata a cautatorilor de lumina" si "Secretul umbrei".
Cartile le am si eu acasa,iar pretul ambelor,impreuna cu taxele postale s-a ridicat la doar 20 de ron,un pret prea mic comparativ cu ce ofera.Ti le recomand cu caldura,sunt sigura ca te vor ajuta!

Draga Alin si Mellisa,nimeni nu poate scoate din noi ceea ce nu exista deja acolo.Cu cat ne reprimam mai mult agresivitatea,cu atat cresc sansele sa izbucnim intr-un mod neasteptat,de nedorit si uneori cu consecinte extrem de grave.
Agresivitatea face parte din fiinta umana si trebuie sa invatam sa o acceptam ca atare si sa o exprimam intr-un mod constructiv.Cu cat o vom nega si respinge,cu atat cresc sansele ca ea sa se transforme in violenta.
Si eu aveam tendinta sa ii invinovatesc pe cei din jur pentru greselile mele,pentru iesirile mele la nervi,pentru toata nefericirea mea,pana cand a venit momentul si s-a facut lumina in mintea si in intelegerea mea: am inteles ca fiecare persoana care a exista intr-un anumit moment in viata mea a existat cu un scop,nicidecum la intamplare,a fost o oglinda care mi-a aratat atat partile mele bune,insa si cele intunecate,pe care mi le respingeam.Fiecare din acesti oameni,partea mea de lupta interioara,bucuria,dar si suferinta,toate m-au ajutat sa evoluez,sa imi arate noi si noi lucruri despre mine insami si despre partile pe care trebuia sa le lucrez.
Nu putem evolua daca nu intelegem ca suntem proprii responsabili atat de fericirea sau nefericirea noastra,de fiecare actiune si alegere,ca nimeni nu poate avea putere asupra noastra de a ne face sa actionam intr-un anumit fel,ci ca suntem singurii care alegem constient sau inconstient.
Cand aratam cu degetul spre oameni,viata,soarta,Dumnezeu,nu facem decat sa traim intr-o continua negare,iar abia atunci cand incepem sa ne punem noua insine intrebari despre noi,sa cautam cauza in propria fiinta,abia atunci incepem sa pasim spre transformarea noastra.
Va spun toate acestea nu pentru ca vreau sa par eu filosoafa forumului :),ci pentru ca am trait si traiesc chiar si in aceste momente acesti pasi ai transformarii interioare,care de multe ori te arunca de la cer la pamant,de la agonie la extaz,pentru ca nu e usor,credeti-ma cand va spun...sa constientizezi lucruri despre fiinta ta,sa iti recunosti tie deschis anumite lucruri,insa este minunat apoi,cand vezi ca peste intuneric ai adus lumina,ca esti un om mai intreg,mai responsabil si implicit mai intelegator cu tine si cu semenii,ca incepi sa privesti cu totul alti ochi experientele de viata si toate capata un cu totul alt inteles fara de care erai orb pana atunci.
Este adevarat ca am fost si sunt ajutata pe acest drum,de aceea ma bucur daca la randul meu pot darui un strop din aceasta experienta si celor din jur,mai ales celor care cauta raspunsuri,asa cum am facut-o si o fac in continuare si eu.

Da draga mea, ai perfecta dreptate.Tocmai de aceea sustineam ca niciodata nu poti sa prevezi reactiile celui de langa tine.Deoarece faptul ca cel de langa tine este o apa lina,un om bland ,impecabil din punct de vedere social,nu-ti garanteaza securitatea personala,pentru ca n-ai de unde sa stii cata frustrare a acumulat, cata furie a reprimat, pana la varsta la care l-ai cunoscut.

De aceea eu am si spus ca prefer oamenii care reactioneaza pe loc.

Da, si eu sunt de parere ca atunci cand ceva nu iese sau nu este cum dorim, la noi trebuie sa cautam raspunsul, nu la cei din jur.
Depinde de noi cum reactionam la tot ce vine din afara fiintei noastre.Problema este insa ca multa lume nu realizeaza cat de fatal poate fi pentru propria persoana,neacceptarea propriilor reactii negative si "camuflarea" lor .
Defapt,problema nu este ce sa faci cu furia de exemplu.Cum sa o exteriorizezi constructiv sau cum sa o reprimi.Adevarata incercare este sa descoperi CUM SA LUCREZI CU FIINTA TA, sa ajungi sa NU MAI SIMTI FURIE. Aceasta este adevarata imblanzire a firii. Si ca sa ajungi aici, primul pas este acceptarea si nu reprimarea!
Foarte adevarat si sunt total de acord.:53:Atunci cand deja incepi sa fii mai intelegator cu tine insuti,inseamna ca ai inceput procesul de acceptare,de care vorbeam mai sus.

Vorbeai de sport la un moment dat.Persoanelor cu exces de "energie" ca sa nu spun agresivitate,le-as recomanda jogging-ul.E la indemana oricui si ai sentimentul omenesc ca fugi de probleme, cand defapt incepi sa le rezolvi..:66:

Sunt in asentimentul tau cu tot ce ai spus,insa referitor la citatul de mai sus,ideea este tocmai sa ne permitem sa traim cu emotiile noastre si sa le acceptam ca facand parte din noi,asta insemnand si cu cele pe care cei din jur le catalogheaza ca fiind defecte ori de nedorit,precum tristetea,furia,sentimentul de revolta,teama si orice alta traire omeneasca.
Din momentul in care iti doresti sa nu le mai simti,deja le-ai etichetat,deja ai respins o parte din tine.In momentul in care se petrece acceptarea iti vei da voie sa traiesti aceasta emotie,insa proportiile vor fi altele si transformate intr-o maniera benefica pentru noi si cei din jurul nostru.
Foarte important este sa invatam sa exprimam fata de cei din jur ceea ce simtim,indiferent de natura sentimentelor,ce dorim,ce nevoi avem,insa printr-o comunicare asertiva,in care fiecare il asculta pe celalalt si cauta sa gaseasca nu tapul ispasitor,ci numitorul comun la problema lor.
Fiecare asa zis defect al nostru poate sa ne conduca spre a descoperi calitati despre care nu banuiam ca ar exista in noi:dandu-ne voie sa ne infruntam teama,ne putem descoperi curajul,lasandu-ne sa traim tristetea,vom gasi dincolo de ea bucuria si asa mai departe.

Draga mea, citatul la care tu faci referire mai sus, intradevar, contine mult prea putine cuvinte, ca sa exprime corect ideea pe care am vrut s-o expun.:5:

Deci tot ceea ce ai spus mai sus, exprima foarte frumos si corect,etapa constientizarii si acceptarii.Sunt de acord cu tot ce ai spus.

DAR, ceea ce eu am vrut sa cuprind in ideea pe care ai citat-o, este URMATOAREA etapa.Cea la care trebuie SA TINDEM cu totii. De a NU MAI SIMTI FURIA.( merg tot pe acest exemplu, dar este valabil pentru toate exprimarile negative ale fiintei noastre).
Adica sa ajungem la asa un nivel EVOLUTIV, incat toleranta si iubirea pentru aproapele nostru, sa ne eleveze, sa ne transforme astfel incat sa nu mai simtim furie, ci COMPASIUNE SI IERTARE.

Cam asta a fost diferenta intre vecinul de la parter aparent calm ca o apa lina,bland si rabdator si parintele Teofil Paraian:IUBIREA,COMPASIUNEA SI IERTAREA! Astea fac diferenta( desigur, erau multe alte diferente,avand in vedere ca am adus drept exemplu un mare duhovnic).Pentru ca primul isi reprima sentimentele negative, iar al doilea si le-a transformat. Desi atitudinea exterioara parea la fel..blanda,rabdatoare si binevoitoare..

Acum cred ca ai inteles ce am vrut sa spun..:5::53:

Da,acum am inteles,Mellisa...:)
Sa dea Dumnezeu sa ajungem cu totii la un asa nivel de elevare spirituala in care sa ne contopim cu divinul si sa devenim doar si numai Iubire...

Eu personal sunt departe de o asa realizare, dar ma straduiesc, iar Ioan Gura de Aur, ma linisteste :"Dumnezeu nu rasplateste rezultatele, ci intentia."

Asa cum spui,sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa ajungem la acest nivel, pe care atat de frumos l-ai descris.Pentru ca singuri, n-o sa reusim, deoarece "cetatea daca n-o pazeste Dumnezeu, degeaba o vegheaza paznicii"(Ioan Gura de Aur)
:53:

Cred ca ai inteles gresit, n-am sustinut ca acea femeie a fost exclusiv vinovata pentru gestulul acelui om, este pur si simplu un exemplu cum viata, cei din jur, propriile slabiciuni pot crea combinatii nefericite.

Nu prea exista un unic vinovat, si de multe ori se intampla ca victima sa fie si agresorul sau invers daca vrei.

Cum spunea Ioana - nimeni nu este atat de bun cat pare dar nici atat de rau, e bine sa ne temperam atat asteptarile (la pomul laudat..) si e bine sa nu osandim nici pe cei care ne par chiar fundamental rai, sau au facut greseli care ni se par mari - in viata, cu atat mai putin cu cat nu-i cunoastem personal ci din relatarile altora.

Nu a fost de vina ea, de fapt cred ca devina au fost amandoi. S-au casatorit din motive gresite. El isi dorea o familie, considerand ca nu conteaza cum e nevasta doar sa faca copii........ea isi dorea sa plece de acasa si uite asa s-a incropit o familie care nu avea nimic in comun. Nu se cunosteau si nu se acceptau asa cum sunt. El a subestimat puterea unei femei, ea si-a dorit sa-l transforme in altceva decat era. Nu cred deloc ca era rea, doar o femeie ambitioasa care isi dorea un alt fel de barbat...si a crezut ca fortandu-l poate sa-l schimbe.

In concluzie vina e de ambele parti si acest fenomen se petrece in foarte multe familii. De cele mai multe ori societatea are o foarte mare vina prin presiunea pe care o pune asupra tinerilor de a-si forma o familie fara sa le explice greutatile care vin dupa aceea si adevaratele valori ale familiei.

Va dati seama ca si eu (pana la 34 de ani) am trecut prin tot felul de presiuni din partea tuturor, La un moment dat ma gandeam sa ma marit doar sa nu-i mai aud intrebandu-ma " tu, cand ai nunta?" :D. Am reusit sa nu fac acest pas doar de gura lumii, dar............multi nu reusesc si de aici multele divorturi si multele familii nefericite.

Multumesc de directie :)

Chiar trebuie sa fac ceva si stiu ca sportul " da drumul" la serotonina. Nu e foarte grav ce mi se intampla, dar nu am forta, dorm incontinuu si nu ma pot concentra la nimic. Asta pe langa scurtele reprize de senzatie ca lumea se sfarseste aici si ca nu mai are nici un rost.
In ultimele zile am reusit sa mai fac putina curatenie in viata mea. Pana la urma doar de mine depinde ..........Eram o persoana foarte activa si " bataioasa" dar ultimii 2 ani si jumatate cu aceasta " criza economica" mi-a stricat busola si nu gasesc directia. Pe langa cele povestite aici s-au intamplat foarte multe.........fiecare zi nu stiu ce-mi aduce si cred ca acest sentiment ca nu pot controla nici macar 5 min ce se intampla in viata mea m-a debusolat :D

Ma voi descurca pana la urma ca, daca reusesc sa-mi redescopar forta mea interioara, pot muta si munti, doar ca va trebui sa le iau pe rand. Toate odata nu pot sa le rezolv.........

Multumesc inca odata

Am revenit, dupa cum am promis, cu actualizarea datelor.
Nu am mai scris mare lucru deoarece sunt cu pregatirile de nunta in intarziere si nu prea mai am timp.
Poate nu am mai scris nici pentru ca nu am reusit pana acum sa ma tin de cuvant si sa ma duc la un preot sa discut. Acum am reusit: vinerea trecuta am fost la o manastire si am discutat acolo vreo ora cu parintele, miercuri acum am fost si la un preot de pe langa Beclean.


Ca sa explic pe scurt: mama tot nu a incetat cu amenintarile, tata asteapta linistit sa treaca timpul. Mama a reusit sa-si convinga fratii ei ca eu de asta ma marit deoarece mi s-au facut farmece si eu nu mai gandesc clar. Pentru a-i convinge ca nu e asa am fost acum miercuri (insotita de o matusa) la un preot despre care se spune ca are har si ca isi da seama din prima privire daca ai ceva probleme. La manastire am fost pentru linistea noastra sufleteasca.

Ambele fete bisericesti mi-au spus acelasi lucru: vezi-ti de viata ta si nu iti fa probleme ca parintilor tai le va trece supararea candva.

Deoarece, dupa ultima vizita la biserica, fratii ei i-au explicat ca nu mai are nici un motiv sa faca scandal, s-a suparat si pe ei si nu mai vorbeste cu nimeni care ma primeste in casa sau vine la nunta mea.

Dupa cum am mai spus: daca nu ar fi trist, ar fi hilar.

Sunt relativ linistita si impacata cu ce va urma (ati avut dreptate, aveam nevoie sa ma duc la o manastire sa ma linistesc) si ma ocup intens de pregatirile de nunta.

Daca apar ceva noutati va mai tin la curent........si cum am promis revin cu poze de la nunta.............iar peste un an cu situatia la zi :)

Ma bucur, draga Ioana, ca ati primit aceleasi sfaturi si de la preoti. Inseamna ca nici noi n-am dat sfaturi gresite. Va trece, cu timpul, si supararea mamei, desi acum ti se pare ca va tine o vesnicie. E tipul de persoana care cedeaza greu, am cunoscut la viata mea astfel de persoane, foarte sufletiste dar si foarte acaparatoare, chiar dictatoriale, dar dupa ce le trece supararea sar sa te ajute. Insa, tu trebuie sa mentii pozitia de independenta, castigata atat de greu. Nu trebuie sa tii suparare ci doar distanta, adica sa nu permiti ca in intimitatea caminului vostru sa se intre intempestiv. Sa vii cu vesti de la nunta, te rugam.
Har, smerenie si jertfa de sine.

De asta am si scris, ca sa stiti ca toate sfaturile de la voi mi-au fost de ajutor si au fost corecte.
Am urmat sfatul tau si nu i-am mai raspuns la provocari. De doua saptamani imi tot trimite mesaje la care nu dau nici un semn de viata. Oscileaza intre amenintari si rugaminti.
Azi chiar m-am distrat (a aflat de la fratii ei ca am fost la preot) ca am primit un mesaj in care imi spune ca doar un anumit preot poate sa-mi spuna real ce este......si sa ma duc la el. Am vrut sa-i raspund ca sper sa ajung la el cat mai tarziu (preotul e mort si ea nu stie), dar am zis ca nu va gusta gluma asa ca m-am abtinut.
Mi-a trecut si supararea, mai am doar dezamagire.........Inca tot nu-mi revin, nici eu si nici alte persoane, din socul comportamentului ei. O stiam altfel de persoana, dar...........viata ne ofera multe surprize.

Am promis ca vin cu poze de la nunta.............asa ca ma tin de cuvant.

*********************************++++++++++++++++* ******************

Iartama dar nu cred ca vreun preot a avut aceasta atitudine fata de parinti tai care teau nascut si crescut, iar daca au avut atunci nu Slujesc lui Dumnezeu ci oamenilor.
Ce spune porunca lui Dumnezeu ???
Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca sa traiesti Intru multi ani si freiciti pe pamInt.
sau nu se refera copiilor ???
Ai mare grija ca de multe ori cel ce nu asculta de parinti cade In vreun blestem scapat din gura de un parinte la suparare si la mInie si pote sa cada pe cineva pIn la a 7 vita .
Eu am dat sfaturi fetei mele si nu ma ascultat crezInd ca este mai inteligenta si stie ce vrea stii ce mea zis acum 6 ani nu te amesteca eu vreau sami fac veata mea si sa traiesc cum vreau , acum este singura cu o fetita de 5 ani si de nu ar fi fost prosti de parinti ce ar fi facut cum ar fi crescuto si sa se duca la servici . acum se trage de cap dar totul este In zadar . noi nu iam reprosat si nui reprosem nimic dar ea sa framInta si se consuma si vad ca se gIndeste la ce iam spus eu si masa.
asa ca si tu nu fii foarte Increzatoare ca nu cunosti pe nimeni pIna nu manInci cu el doi saci de sare .
si este o vorba la noi la ardeleni cIt Ii sita noua este tot In cui dar dupa ce se Invecheste mai ajunge si pe sub pat.
Iti doresc din tot sufletul meu si din toata dragostea cu care ma Inzestrat Bunul Dumnezeu sa fii freicita si sa nu cunoasti supararea In veata ta ,Bunul Dumnezeu sa va sfinteasca si sa va faca vase alese si placute Lui amin amin amin
S L A V I T sa fie D O M N U L In veac amin

Si totusi ce legatura are un proverb popular cu invatatura crestina?
Daca ne-am casatori cu cineva doar dupa ce il cunoastem f bine,eventual dupa consumarea sacilor de sare,am cadea in curvie-o viata traita in curvie doar pt aprofundarea cunoasterii celui de langa tine...?!?!?

Parintii mai si exagereaza uneori in relatiile cu proprii copii,nimeni sub soare nu este indeajuns de bun pt copiii lor;isi pun copiii pe un pedestal astfel ca devin idoli pt ei.
Masura in toate!

"@ yasmina
 

Iubita mea surioara iartama dar eu nu am spus ca cineva sa tariasca In curvie departe de mine acest gInd.
Mam referit la faptul ca nici dupa ce am consumat acea sare nu ne cunoastem reciproc Intre noi .
Vrajmasul omului sta si asteapta sa rabufneasca din adIncul nostru cu patimile trecutului si de cele mai multe ori chear si reuseste, pt ca noi nu ascultam pe Dumnezeu crezInd ca noi putem sa schimbam ceva In mesul lucrurilor.
As mai adauga ca noi chear ne impotrivim vointei lui Dumnezeu .
Nu spune si Biblia ca din greselile altora poti sa Inveti ceva bun???
Eu sunt sarman si lipsit Intelepciunea lui Dumnezeu si nu trbuie sa va luati dupa mine dar nu pot crede ca aceasta M A M A sa fie nebuna sa doreasca ficei ei raul, dincontra cred ca vrea sa o fereasca de rau sau de a experimenta ceva ce sa dovedit ca nu are veata lunga de catre alti care au cercetat si au scris aceste evenimente de comportament ale oamenilor patimasi care se stapInesc o perioada dar revin la deprinderile trecutului lor, si uni cu mai multa patima.

Doamne Dumnezeule daruieste noua sa facem voia ta si sa plinim porucile tale amin amin amin +++ +++ +++ +++ S L A V I T sa fie D O M U L In veacul veacului amin

Nu am mai vrut sa spun nimic legat de acest lucru, dar hai sa mai zic ceva: m-au sunat ieri si alaltaieri doi unchi care m-au rugat sa nu fac un copil in perioada asta. La intrebarea mea de ce? mi-au rapspuns ca e periculos pentru ca mama m-a blestemat sa moara copilul in mine. Ma doare groaznic. Acum 5 min am primit un mesaj de la mama care ma intreaba daca sunt insarcinata?
Sunt la servici si nu ma pot concentra la munca.
Nu pot sa inteleg cat de tare i-am putut gresi incat sa-mi doreasca asa ceva.
Ieri am vorbit cu ea la telefon (m-a sunat) si i-am spus ca oricat ar fi de suparata nu are dreptul sa ma blesteme. Ea sustine ca nu e asa, dar sa fiu sunata de neamuri si sa ma avertizeze sa nu fac copii..............e prea mult.
Mi-e teama ca ajung s-o urasc.
Ma rog incontinuu sa dispara acest sentiment...........
Si ca o completare: nu mai vorbeste cu abolut nimeni pentru ca toti vin la nunta mea. Cu aceste blesteme i-a facut pe toti sa ma sustine. Nimeni nu mai poate sa inteleaga ce e cu ea si de ce ma uraste.

Aceste blesteme dovedesc ca atitudinea ta de neascultare a ranit-o(mandrie) si subconstient iti doreste o situatie similara prin care si tu sa ai de suferit!Dinte pt dinte.
Numai o mama ar trebui sa stie prin ce ar trece o alta mama la moartea copilului ei...dar cum se intampla si altora,mandria este cea care ne intuneca constiinta si ne ucide iubirea!
Pacat...

Da,dragul meu...Cateodata am si eu niste interpretari de toata jena,te rog sa-mi ierti graba cu care m-am aruncat!
Tu trebuie sa sti mai bine cata DRAGOSTE simti pt copiii tai ,eu nu sunt parinte inca!
Dar stiu ca oricate greseli am facut mama nu m-a renegat niciodata,nici nu si-a dorit sa nu ma mai vada,nu a avut atata mandrie pt propria persoana!M-a iubit cu tot cu greseli si cu parti negative,caci asa iubesti cu adevarat!
Nu si-a dorit sa se mandreasca pe la cunostiinte cu ultimele mele realizari,si-a dorit doar sa-mi fie bine si uite ca binele asta al meu a sacrificat de multe ori binele ei!

Incercati sa va rugati mai mult in aceasta perioada pentru aceasta problema.Este clar ca este influentata de un duh rau,daca nu i-ati dat prilej intemeiat sa va urasca.
Rugati-va ca acel duh rau sa o paraseasca,sa nu o mai influenteze.

Ma tot intreb de ce mi se intampla aceste lucruri. Pana la urma cred ca Dumnezeu a vrut sa ma aduca mai aproape de el

De cand am aceasta problema ma rog incontinuu si m-am apropiat de biserica. Poate ca tot raul inspre bine.

Daca reusiti in rugaciune,se poate ca si mama D-voastra sa se apropie de Dumnezeu mai mult.

Mama sustine ca este religioasa. Eu nu cred ca exista vreun motiv ca cineva sa blesteme in asa fel. Nu cred ca cineva iti poate gresi in asa hal incat sa-i doresti un asa mare rau. Cu atat mai putin eu care i-am ajutat cat am putut. Nu zic ca nu am gresit.......pentru ca nu ar fi adevarat, dar niciodata cu dorinta de a le face lor rau. Pana la urma orice pacate am sunt cu sufletul impacat ca nu au fost facute intentionat. Oricat ar fi fost de mari pacatele mele nu au fost cu rea intentie.
Imi amintesc ca cel mai rau gand pe care l-am avut pentru un barbat care mi-a facut mult rau a fost " sa nu poata sa ma uite niciodata, sa-si aminteasca intotdeauna de mine si sa nu poata fi linistit din cauza asta...." :).
Poate ca suna pueril pentru cineva de varsta mea, dar asta a fost cel mai rau gand pe care l-am avut. In rest..................si eu ca tot omul.
De aia nu pot sa inteleg de unde atata ura si asta doar fiindca ma marit cu cine nu este ea de acord.

A fi religios nu inseamna automat si a fi in ordine fata de Dumnezeu.Si eu sunt "religios" si fac in continuare pacate mai mici sau mai mari.

Problema noastra ,a "religiosilor" este sa fim din ce in ce mai buni,sa ne apropiem de sfintenie,si asta se face cu jertfa si rugaciune.

A crede in Dumnezeu nu ne transforma in oameni desavarsiti,ci este un inceput in urcusul duhovnicesc.

Şi zici că ăla nu e un mare rău?
Roagă-te într-una şi cere-ţi iertare de la acel om.

Poate o să înţelegi; cu cât mai repede cu atât mai bine pentru voi, cei implicaţi.

"@yasmina
 

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ +++++++++++++++++++
Iubitiva uni pe alti precum si eu vam Iubit pe voi este porunca MIntuitorului, Iar alta spune ca atunci cInd pacea vom Iubio pururi si va fi dragoste Intre noi atuncea lumea va cunoaste ca suntem Ucenici Lui Hristos .
Vezi tu nu toti cei ce zic Doamne Doamne si se numesc ortodoxi vor si intra In Imparatia cerurilor ce aceia care stiu sa se sacrifice pentru alti cum a facut si iubita ta ta mama vor vedea pe Dumnezeu , sa ne ajute Parintele cresc sa putem duce si noi crucea si sa urcam pIna la capat In Imparatia creurilor.
sa nu crezi vreodata ca mas supara pe cineva ca nu ma supar pentru tot binele din lumea aceasta , cai goana dupa vint si desertaciune tot ce este sub soare cum spune proorocul .
Dincontra la fiecare rugaciune ce o Inaltam In comun sara sau peste ziua ma rog ca Bunul nostru MIntuitor sa ne lumineze pe toti cu Lumina cunostintei lui si sal recunoastem numai pe El Domnul si MIntuitorul nostru si numai lui sa ne Inchinam ca numai Lui se Cuvine toata Slava si Inchinaciunea In veacul veacului amin

S L A V I T sa fie D O M N U L In veacul veacului amin

Dupa parerea mea,problema este acum la mama Ioanei....si vad ca destul de grava....un om cu credinta in Dumnezeu,un crestin adevarat nu blestema niciodata.E mare..mare,...mare ..pacat sa-i doresti cuiva raul ,dar mai ales copilului tau.Asa ceva este inadmisibil.Si eu am trecut prin o experienta de genul asta ,cu fiica mea cea mare ,care iubea un baiat "nepotrivit",sa-i zicem(nu intru in amanunte)...si eu am plins,am implorat-o sa nu continuie relatia cu el,dar in acelasi timp,m-am apropiat de biserica,de duhovnic...plingeam si ma rugam: sa-mi lumineze mie Dumnezeu mintea ,sa-l pot accepta pe acel baiat...(dar nu sa-mi blestem copilul ,din cauza ca nu voia sa ma asculte deloc)....nu..nu....pina la urma totul s-a rezolvat cu ajutorul lui Dumnezeu.......si pentru asta ii multumesc Bunului Dumnezeu in fiecare zi a vietii mele......Doamne Ajuta!!!!!...

Una din voi doua (iarta-ma ca-ti zic)..nu stie cum sa se roage in asa o situatie(incercare )...daca mama ta nu poate ,incearca tu sa te rogi pentru ea si ptr,tine....catre Maica Domnului,insa cu "frangerea inimii"...si multe lacrimi......deci sa o simti....in inima......crede-ma ca stiu ce zic.....incearca......Doamne Ajuta!!!!

Iolanda, nu stiu de ce, dar de azidimineata sunt foarte trista. Trista pentru mama. Crede-ma ca ma rog, ma rog in primul rand pentru linistea ei sufleteasca. Ieri seara m-a sunat dinnou si am vorbit cu ea. Chiar daca mi-a spus, din nou, chestii rautacioase am simtit-o ca e debusolata. E prima data cand o simt total dezorientata. Ieri m-a sunat sa ma intrebe daca sunt insarcinata. Nu am vrut sa-i raspund pentru ca stiam ce a reusit sa scoata pe gura. Acum cred ca e speriata de ce a zis. Am fost rea ca nu i-am infirmat temerile, dar e singura varianta pe care am gasit-o ca s-o opresc din blesteme. Ea acum e convinsa ca eu sunt insarcinata (eu i-am spus sa creada ce vrea ca oricum asa face) si ca blestemele ei s-ar putea sa ma afecteze. M-am trezit de dimineata cu un sentiment de neliniste legat de ea. De atunci ma gandesc doar ce e in mintea ei si ce pot sa fac s-o ajut. Chiar ma gandesc sa ma duc pana acasa in weekend, dar e foarte riscant. Daca ma simte iar ca sunt ingrijorata o va lua de la capat..............Inca nu stiu ce sa fac decat sa ma rog sa aiba liniste. Stiu ca din punct de vedere fizic e ok ca o vad cand intra pe internet. Ea nu stie ca ii este setat calculatorul ca sa i se deschida automat yahoo messenger. Asta ma mai linisteste. Problema care va aparea e ca sambata pleaca din tara sa lucreze in strainatate. Mi-e mila s-o las sa plece cu sufletul asa greu, dar nu stiu cum sa fac ca sa nu inrautatesc situatia. Nu mai vorbeste cu absolut nimeni, s-a certat cu toate neamurile .........si zau ca suntem o familie mare. Efectiv ma doare pentru ea........
A avut dreptate ca nu voi putea fi fericita daca ea e nefericita. Dar in acelasi timp nu pot s-o mai las sa-mi conduca viata. A trecut la un fel de paranoia: toata lumea ii vrea raul, toti sunt impotriva ei. Asta imi aminteste de primele discutii dintre noi:" mai intreaba si tu pe altii sa vezi ca nu sunt singura de parerea asta". Acum s-a dovedit ca e singura. Si acest lucru o doare. Chiar mi-e mila de ea, dar nu mai stiu cum sa rezolv situatia. Ca de cate ori m-am dus sa vorbim de fiecare data s-a intors impotriva mea.
Ma rog si ma rog din tot sufletul meu. Si nu ma rog pentru mine, ma rog pentru ea si pentru tata. Sper sa-i ajute Dumnezeu sa treaca peste asta, chiar daca nu impreuna cu mine, dar sa nu mai sufere........E trist ca am ajuns aici. Nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge sa ma cert cu parintii mei............
Ei sunt convinsi ca tot ce fac e ca sa le fac rau lor.
Poate cineva va reusi sa ma inteleaga, vreau si eu familia mea........vreau sa am un copil si vreau sa ma asez la casa mea. Am "copilarit" destul.

Mama ta este foarte mandra...celelalte au venit de la sine!
Cred ca singura care se poate ajuta este ea,iar acesta este momentul cu care ar trebui sa inceapa schimbarea-momentul in care a realizat ca a gresit,ca nu are intotdeauna dreptate!
Gasesc santajul emotional al parintilor depasit,de moda veche dar si foarte ineficace,ca metoda de impunere.
Faptul ca pleaca pt o vreme ii da toate sansele sa trateze problema in mod obiectiv,analitic fara a se risipi in crize emotionale,cine stie se va intoarce cu zambetul pe buze si cu o imbratisare?!?!
Sa speram de bine!

"A avut dreptate ca nu voi putea fi fericita daca ea e nefericita."
Este un punct de plecare gresit,urmare a santajului emotional la care ai fost supusa.Sunt situatii in care parintii isi plaseaza copiii in situatii nefericite,nedorite(de-a dreptul abuzive);de exemplu dorinta parintilor ca copiii sa urmeze o anume meserie/ocupatie fara a tine seama de idealurile si abilitatile lor.Dramele sunt aceleasi,refuza relatiile normale,nu se mai vad,nu-si mai vb intocmai pentru a insinua raul cauzat de neascultarea vointei lor.

Poti sa fi nefericita daca mama ta nu o duce bine...insa nefericita deoarece dansa este nefericita ca nu-i urmezi planurile care le are pentru viata TA?
Daca esti tare pe pozitie,isi va reaminti varsta ta reala si iti va da drepturi de proprietate asupra vietii tale!

Ioana,eu zic sa nu o lasi pe mama ta sa plece la munca,pina nu va rezolvati divergenta dintre voi doua....si stii de ce?pentru ca atat tie cit si ei nu o sa va fie prea bine.Veti suferi amindoua foarte rau. Incearca sa mergi la ea in vizita si roag-o sa mergeti impreuna la un preot=de exemplu la biserica unde te vei cununa. Vorbiti cu preotul despre aceasta "tulburare" dintre voi doua si va spun sigur(cu mana pe inima),ca nu veti ramane fara raspuns. Pentru linistirea sufletelor voastre "agitate" sunt si niste rugaciuni speciale ,pe care sa cereti sa vi le citeasca.Sper sa reusiti pina la urma asa cum e cel mai bine ,dar mai ales asa cum a randuit Bunul Dumnezeu.Daca as fi stiut numele mamei tale ,incercam si eu (daca nu te superi)sa o pomenesc in rugaciunile mele de seara.Doamne Ajuta pe Ioana si mama ei sa primeasca linistea sufleteasca ,de care au nevoie atat de mult......

Ma tot gandesc la asta........la mers acasa si vorbit cu ea, dar am un sentiment puternic de frica. Daca poti sa-ti inchipui ca mi-e frica de propria mama :(. Numele ei este Elena. Daca ma poti ajuta cu rugaciuni...........ti-as fi recunoscatoare. Nu am de ce sa ma supar, orice ajutor cat de mic imi este de folos. Ma prind de orice mana intinsa ca sa rezolv situatia asta. Pe langa mine si ea mai sufera cel putin 3 persoane care nu pot sa inteleaga ce se intampla si in sufletul carora se naste sentimentul de ura. Acestia 3 sunt cei doi frati ai mei si tata. Eu cu mama probabil ne vom rezolva problemele candva, dar sentimentele de ura care se nasc in sufletele celorlalti nu stiu daca vor trece, sau nu cu adevarat. Stiu ca suna ca o scuza, dar chiar nu am vrut asta si chiar mi-e teama de ce va urma. Daca aveam cea mai mica idee de ce va urma nu faceam nunta. Acum e tarziu............daca continui nu e bine, daca ma opresc nu e bine. Orice aleg nu va fi bine ...........

Te inarmezi cu un "Doamne Ajuta"....si mergi sa vorbesti cit mai urgent cu mama ta.......ea cind trebuie sa plece la munca?,iar nunta cind este??sa vedem ce timp mai ai la dispozitie...