Parintele Ciprian este sigur la Manastirea Sihastria am vorbit cu dumnealui azi la ora 12 si era la chilie, va sta pana dumineca. Poate ajuta pe cineva aceasta informatie. Doamne ajuta!

Scrisoare catre Parintele Ciprian
 

Am auzit foarte multe lucruri despre Parintele Ciprian si as dori sa trimit o scrisoare, deoarece nu pot ajunge prea curand la dansul. Exista oare posibilitatea asta?

Parintele Ciprian este la manastirea Sihastria pana dumineca 9 martie 2014, va mai reveni dupa 1 aprilie.

Parintele Ciprian program
 

Parintele Ciprian este acum la Bucuresti, vineri am fost la dansul vorbeste cu toata lumea si primeste pe toata lumea cu conditia sa aveti rabdare sa va vina randul eu am reusit sa vb cu dansul la ora 23 fara putin dar este minunat am plecat de la biserica plutind de fericire....
Numerele de telefon de la pangarul Paraclisului sunt 0727278789 sau 0722275200 .
Doamne ajută!

Minunea de la mormântul Părintelui Arsenie Boca - Mărturia Părintelui Ciprian Negrean
 

Părinte Ciprian aţi avut o experienţă legată de Părintele Arsenie Boca, pe care nu l-aţi cunoscut în viaţă fiind.

Nu l-am cunoscut în viaţă, dar altfel simt că l-am cunoscut, şi încă foarte bine...Eu sunt unul dintre acei oameni despre care dânsul zicea că "după ce o să piară asta"- şi îşi arăta cortul de piele - "voi ajuta pe mai mulţi". Eu sunt unul dintre cei ajutaţi "după aceea".

Aţi auzit ceva despre dânsul înainte?

Nu am stiut absolut nimic. Fratele meu studia Teologia, era deja în anul II şi mă "ameninţa" pe mine, student la Filozofie pe atunci, cu un Părinte deosebit, care are mormântul la Prislop. Pe mine nu mă interesau aceste lucruri, eram total împotriva, mi se păreau nişte exagerări imense. Ce mai, pentru mine erau autosugestionări, isterie în masă etc.

Ce vârsta aveaţi?

20 de ani. Căutam cu ardoare un scop în viaţă, şi mi se păruse că acesta poate fi filozofia. Atunci gândeam aşa: omul se naşte fără să şi-o dorească, însă apoi trebuie să-şi de-a seama cât mai repede că trebuie să se sinucidp; viaţa e o suferinţă fără margini - spirituală şi trupească. Singura realitatea clară era sinuciderea, ca un act total de împotrivire lui Dumnezeu. Evident, Dumnezeu era un tiran care ne-a aruncat în lumea astă imperfectă.

Deci nu eraţi ateu...

Nu. Sunt fiu de preot. Totdeauna am ştiut că există Dumnezeu. Dar acest Dumnezeu nu mă interesa. Voiam să-i stau împorivă cu orice preţ. În timp, aceste trăiri mi se adânceau. Toţi autorii (Nietzsche, Cioran, Camus etc.) care pledau cumva pentru sinucidere - sufletească sau trupească - îmi erau dragi.

V-aţi gândit vreodată să vă puneţi capăt zilelor?

Era filozofia vieţii mele! Ajunsesem sa îi conving şi pe alţii de asta. Şi, culmea, nu aveau argumente împotrivă! Cine nu-l avea pe Dumnezeu ca argument absolut îmi devenea "victimă" sigură. Ani de zile am ştiut şi de ce copac urmează să mă spânzur. Nu ştiu dacă cei ce citesc acum nu se vor sminţi, dar asta era atunci. Dar, vedeţi, făceam toate astea foarte greu. Noaptea adormeam cu ele în minte, dimineaţa trebuia să o iau de la capăt, să reconstruiesc totul în minte. După somn, îmi trebuia un nou început. Atunci mi-am propus să nu mai dorm, ca să nu o mai iau de la capăt. Dormeam doar o oră două pe noapte, şi asta ani de zile. Va daţi seama în ce stare fizica şi psihică eram...

Cum aţi ieşit din acest groaznic impas?

Tatăl meu încerca să mă trimită la spovedanie, dar nu mă duceam. Într-o seară, fratele meu a înţeles pe deplin ce gânduri negre îmi treceau prin minte, inclusiv faţă de el. Apoi (era prin luna mai), fratele meu mi-a zis: "Dacă te dai aşa de mare, du-te la mormântul Părintelui Arsenie de la Prislop şi vei vedea ce se întâmplă cu tine". L-am sfidat şi i-am zis: "Fii serios, mă duc oriunde cu convingerile mele!" Am şi plecat în noaptea aceea spre Prislop; am călătorit toată noaptea, am schimbat trenuri şi autobuze, după care am mai urcat şi cei 3 km până la mănăstire. Acolo sus, lume multă (era hramul Sf. Ioan Evanghelistul pe 8 mai). Ei bine, de la mănăstire, lumea tot mai urca spre ceva. Eram cu "ucenicul" meu (ajuns acum şi el preot), căruia i-am spus: "Hai şi noi". Am ajuns sus, Unde atunci erau mult mai puţine morminte. Mormântul Părintelui Arsenie nu avea brazi in jur, ca acum. De fapt, eu am văzut un buluc de oameni care stăteau în jurul a ceva...Ne-am pus şi noi sub mesteacănul care este acolo şi azi, să ne tragem sufletul. Stând aşa, pe iarbă, am simţit cum încep să-mi curgă lacrimile. Vă spun din senin. Nu mai plânsesem de mult, de 14-15 ani; plânsul era o cădere de neînchipuit, o recunoaştere a neputinţei tale. M-am speriat şi am sărit în picioare: "Ce-i cu mine?"În tot acest timp, gândurile rele îmi dădeau târcoale neîncetat. M-am uitat la cel de lângă mine: plângea şi el! Dacă era o chestie de autosugestie, doar unul din noi păţea asta; dar aşa, amândoi!?! În clipa aceea, stând în picioare - Doamne, nu voi uita clipa aceea toată viaţa mea - a coborât o linişte incredibila peste mine. Era ca o umbrela ce mă ferea de ploaia neîncetată a gândurior rele care curgeau peste mine tot timpul. Ca în Evanghelie, care ne spune că s-a făcut o linişte adânca pe mare...Atunci, în liniştea aceea, parcă am auzit glasul lui Dumnezeu. Singurul gând care îmi venea era acesta: "Unde am fost până acum?" Toate întrebările mele filozofice au căpătat răspuns în Dumnezeu, în clipa aceea.

Cum a fost după?

Din clipa aceea, am fost ca un nebun. 6 luni îi îmbrăţişam pe toţi oamenii pe care îi cunoşteam, le vorbeam despre Dumnezeu, despre înviere. Credeţi-mă, nu era nimic de la mine. Am simţit atunci atâta dragoste, încât nu putem pricepe asta: eu am fost tot cu răul, Dumnezeu tot cu binele! Asta m-a "dărmat"! Dragostea Lui m-a făcut praf şi pulbere. Tot atunci am început să întreb cine este omul la mormântul căruia mi s-a întâmplat una ca asta. Pentru mine, să-mi dovedească cineva în scris că a făcut - să zicem - erezii sau vrăjitorii, eu ştiu că este şi rămâne omul lui Dumnezeu...

Din revista "Lumea Credintei" mai, 2006

Să mai scriu odată: Pentru mine, să-mi dovedească cineva în scris că a făcut - să zicem - erezii sau vrăjitorii, eu ştiu că este şi rămâne omul lui Dumnezeu...

Dacă un preot spune asta ce să mai zicem de mirenii necatehizați? Un tânăr fără habar de lupta spirituală cu diavolul are o experiență neclară (plânge fără să știe de ce, trecându-i gânduri rele prin minte) apoi are parte de liniște și aude glasul lui Dumnezeu. De aici deduce un presupus ajutor al părintelui Arsenie Boca. Este apoi atât de exaltat încât orice ar auzi (chiar dovedite) la adresa ”binefăcătorului” său nu ia în seamă.

Interesant este că în toate cazurile de ”minuni” intens mediatizate (Lourdes, Fatima, Medjugorie...) de ele nu au parte părinți vrednici de crezare, îmbunătățiți, cu discernământ și experiență în lupta cu diavolul ci tot copii sau tineri fără credință. Dumnezeu prin sfinții Lui face minuni dar este mare econom și nu aruncă cu darurile la oricine și oricum. Ologul din Evanghelie a răbdat 38 de ani de s-a învrednicit a fi tămăduit, femeia gârbovă avea duh de neputință de 18 ani și tot așa... Orbul din naștere capătă vederea la maturitate, leproșii probabil că se chinuiau de mulți ani...

Ia să vedem ce face tânărul Cristian. Ajunge la Prislop de hramul Sfântului Ioan Evanghelistul, îl ignoră și merge ca mulți alții mai departe... la mormântul unui mort. Biserica nu s-a pronunțat de este sfânt au ba dar ce contează! Face minuni! Și dracul dragii mei face minuni și te vindecă de boală dacă vrea să te ducă în înșelare. Iar apoi nu te mai interesează de unde a venit ”minunea”, că te-ai văzut sănătos. ”...să dovedească cineva în scris că a făcut - să zicem - erezii sau vrăjitorii, tu ”ştii” că este şi rămâne omul lui Dumnezeu...”.

ciprian gradinaru nu este aceeasi persoana cu ciprian negreanu
 

Domnule Ivan Turbinca, ai un nume predestinat. Nu incurca capra cu varza. Acesti doi parinti sunt minunati fiecare in felul si in lumea lor. Este de preferat sa pastrezi tema legata de persoana pentru care s-a deschis acest thread.

Sunt convins ca ne intelegi. Sa fii binecuvantat in lumea ta.

Mai poate anunta cineva cand mai ajunge Parintele Ciprian de la Sihastria in Bucuresti?

Azi 24.06.2014 parintele Ciprian a slujit la bisericuta Paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului....deci este in bucuresti

Parintele Arhimandrit Ciprian Gradinaru
 

V-as ruga, pe cine stie, unde slujeste acum Parintele Ciprian Gradinaru, precum si eventual adresa Manastirii sau am inteles ca slujeste si la un Paraclis. Multumesc

Paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului-Bucuresti

Stie cineva daca saptamana asta este in Bucuresti?

Interviu cu Parintele Ciprian
 

Este considerat unul dintre marii duhovnici români, sub epitrahilul căruia oameni din țară și din străinătate își găsesc încredințarea în marea milostivire a lui Dumnezeu. Neobosit mărturisitor al lui Hristos, părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, Eclesiarhul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, este un foarte bun cunoscător al sufletului uman. Învățămintele sale au crescut duhovnicește generații de credincioși, iar o parte dintre acestea pot fi desprinse din interviul pe care ni l-a acordat.

Care considerați că este marea dramă a omului contemporan?

Omul de astăzi caută mult în exteriorul lui. Vrea să vadă în depărtare și uită să privească în interiorul său. Evită să se întâlnească cu el însuși. Cea mai grea întâlnire pe lumea aceasta este întâlnirea omului cu propria lui persoană, deoarece conștiința din noi este glasul lui Dumnezeu. Drept urmare, de multe ori, omul devine propriul lui dușman prin felul său de a fi, de a gândi, de a percepe lumea. Găsim soluții pentru alții, dar nu și pentru noi, deoarece nu vrem. Amânarea este un mare păcat!

Ce determină această amânare și cum o putem evita?

Lipsa de credință, lașitatea și conștiința lui Cain, care nu este altceva decât fuga dată de păcatul săvârșit. Omul fuge de Dumnezeu și de el însuși. Conștiința păcatului este conștiința căderii lui Adam din Rai, cel ce fugea de Dumnezeu.
Sfinții Părinți ne învață că rugăciunea este împărăteasa și izvorul faptelor bune. Prin rugăciune, harul lui Dumnezeu se pogoară în inima omului, în mintea lui, iar primul semn, primul dar al sfințeniei este discernământul sau dreapta judecată. Mintea și sufletul sunt conduse de darul lui Dumnezeu, care ne învață ce să facem spre mântuire. Rugăciunea nu este altceva decât vorbirea cu Dumnezeu. Ce poate fi mai frumos decât să stai de vorbă cu Ziditorul creației? De aici și motivația pentru care creștinii și monahii iubitori de Dumnezeu au preferat să tacă și să se roage mai mult. Asta i-a determinat să plece în pustie, să se retragă în mănăstiri, să ducă o viață dăruită în exclusivitate lui Dumnezeu. A-L iubi pe Dumnezeu este cel mai frumos sentiment! A face o faptă plăcută în fața Lui este unul dintre gesturile care înnobilează sufletul. De aceea un călugăr sau un bun creștin nu va face altceva decât să aibă o conștiință vie și permanentă care întreabă: „Oare Îi place lui Dumnezeu ceea ce fac eu acum?” Gândul acesta contează foarte mult - să am conștiința trează, care să mă oprească la timp de la păcat, semn că darul lui Dumnezeu este spre mine.

Când conștiința devine oarbă și inima se împietrește, ce e de făcut?

Se ajunge la conștiință mortificată sau oarbă și la inimă împietrită din cauza păcatelor și a indiferenței noastre. Un mare dar pe care ni l-a lăsat Dumnezeu nouă, oamenilor, spre deosebire de celelalte creaturi, este libertatea. Depinde de fiecare cum o folosește. Smerenia este o mare virtute a creștinismului. Când nu clădești faptele bune pe temelia smereniei, totul se năruie. Celui smerit Dumnezeu îi dă har, celui mândru îi stă împotrivă. Nimic nu smerește mai mult sufletul unui om îngâmfat decât necazul. Sunt lucruri în această lume pe care mintea și puterea omenească nu le pot înțelege și face, doar mila lui Dumnezeu le poate împlini. Dumnezeu dă mântuirea celor care o caută. Dumnezeu nu bagă pe nimeni cu forța în Rai, pentru că nu ar sta, nu s-ar regăsi. Atât Raiul, cât și iadul încep din lumea aceasta. Un om care după puterea și voința lui caută să facă voia lui Dumnezeu totdeauna va căuta să ducă o viață plăcută Lui. Adevărata credință se poartă în suflet, cu multă discreție, fără spectacol sau fără să fie folosită în scopuri meschine. Râvna pentru mântuire depinde de voința fiecăruia, pentru că se spune în Psaltire: „Râvna casei Tale m-a mâncat, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea”. Dorința de mântuire, sălășluită în suflet, declară război diavolului, care mă lasă să fac orice pe lumea asta, numai să nu caut mântuirea.
Un om cu frică de Dumnezeu, care dorește să se mântuiască, va avea o conștiință curată și, după puterea lui, își va căuta mântuirea. Dacă eu nu vreau să postesc, altul nu poate să postească pentru mine, dacă eu nu merg la Biserică, altul nu poate merge la Biserică pentru mine. Din fericire, poporul român, în toată frământarea lui, și-a păstrat evlavia. Fiecare etapă a istoriei a avut sacrificiile, necazurile și încercările ei, dar un creștin, care are nădejdea mântuirii, trece peste toate, căci știe că viața aceasta nu este decât o trecere și o pregătire pentru veșnicie. Oamenii, indiferent de cultură, condiție socială, educație, își pun nădejdea în Dumnezeu. Cine se ține de Biserică și se roagă nu este lepădat din brațele Maicii Domnului.

Trăim vremuri în care singurătatea, însingurarea, indiferența fac tot mai multe victime. Cât de importantă este relația cu semenii noștri în economia mântuirii?

Mântuitorul a spus că toate legile și poruncile stau în cuvintele: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și din toată puterea ta” și „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Modul de judecată va fi aproapele nostru. Nu o să ne întrebe Dumnezeu de ce nu am făcut minuni. Totul se va raporta la aproapele nostru. El va spune: „În temniță am fost și nu ați venit la Mine, bolnav am fost și nu M-ați cercetat, însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau”. Cine nu poate iubi nu-L are pe Dumnezeu în sufletul lui.

Aveți o experiență impresionantă ca duhovnic. Dacă ar fi să identificați unul din marile păcate care macină sufletul omului de astăzi, care ar fi acela?

Mântuitorul nu a condamnat alte păcate cum a condamnat dedublarea, fățărnicia: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici!” Din lașitate și pentru că și-a urmărit interesul, omul a căutat dintotdeauna să pară ceea ce nu este. Dar Dumnezeu, Care cunoaște inima fiecăruia, răsplătește după inima fiecăruia. La Prorocul Isaia, Dumnezeu spune: „Iadul este gol înaintea Mea, cum nu și inimile oamenilor?” De ochiul, de iubirea sau de mânia lui Dumnezeu nimeni nu poate scăpa.

Sursa: http://ziarullumina.ro/adevarata-cre...ie-102871.html

Da,o sinteza foarte buna ,scurta si la obiect.

Buna ziuati, va rog frumos să îmi transmiteti numărul de la pangard. Îmi
 

Buna ziua. Va rog frumos sa îmi transmiteti si mie numărul de la pangard . imi dires foarte mult sa pot vorbi cu Parintele Ciprian. Va multumesc.

Parintele Ciprian
 

Buna ziua,

Am mare nevoie de un numar de telefon al Parintelui Ciprian, de aseara de cand am fost la dansul simt am o teama mare in suflet. va rog din inima sa ma ajutati. Multumesc.

Daca nu poti gasi pe numarul atunci poti sa-l rogi in rugaciune pe parintele Ciprian sa te ajute.Simplu !

Programul Parintelui Ciprian
 

Ii rog pe cei care au fost la Sfintia sa sa-mi spuna programul dansului. As vrea sa stiu cand as putea veni in timpul saptamanii, am inteles ca vine multa lume si se asteapta cateva ore. Intreb pentru ca as vrea sa imi iau o zi libera pentru a putea vorbi cu parintele.

Parintele Ciprian
 

Buna,.Au trecut multi ani de atunci..insa abia anul acesta am ajuns la parintele Ciprian..si m a ravasit raspunsul dumnealui..Tot despre relatia mea am vrut sa aflu un sfat,dupa 5 ani jumatate ,ne am despartit insa eu il iubesc inca .Pana la urma,tu si prietenul de atunci ati ramas impreuna...sau ti ai refacut viata langa altcineva..sufar foarte mult si as fi vrut sa stiu cum esti