|
Citat:
|
Citat:
Daca aceste carti ale parintele ajung sa distruga vietile unor tineri, concluzia mea e una singura. Tinerii aceia nu prea vor a se desprinde de pacat, si orice afirmatie care ar indemna la parasirea pacatului zgarie si "le face viata amara!" E ca lumina in ochii celui bolnav...deranjeaza.Acum ce sa facem , sa determinam producerea de eclipse de soare ca sa nu deranjam ochii bolnavi? Cunosc atatea familii de tineri care au pus in practica invataturile cuprinse acolo si traiesc asa frumos, autentic crestineste.Isi cresc copii in frica de Dumnezeu, participand in mod activ la viata Bisericii.Iar roadele faptelor lor tainice se reflecta in chipurile lor curate, luminate. Sa nu incercam sa il strambam pe Hristos dupa noi, ci sa incercam sa ne ridicam la masura la care El ne cheama dupa exemplu personal, precum si al sfintilor, printre care si parintele Arsenie. Asa, ca la incheiere, si Hristos a fost acuzat de blasfemie, de incalcare a legii si de cate alte lucruri nascocite de minti strambe. Si culmea acuze inventate de oameni cu legea divina in mana...... |
Citat:
Sa nu judecam parintii cu o viata frumoasa din prisma neputintelor noastre, oricare ar fi acelea. Personal nu cred inregistrarea autentica.Un om cu viata sfanta nu barfeste. Din contra, acopera greseala fratelui sau si se roaga ptr indreptarea lui. Sau pur si simplu tace. dar nu barfeste! |
Citat:
Citat:
Sunt atâția preoți sau călugări (unii din ei încă în viață) care sub îndrumarea părintelui Arsenie Boca au urmat această cale. Mulți dintre ei au depus mărturii în acest sens - dar atenție aceste mărturii sunt înregistrate video și apoi chiar difuzate pe diferite posturi TV. http://www.youtube.com/watch?v=bCRUS...feature=relmfu Citat:
Ieri am fost la Prislop cu un sobor de 3 preoți (unul dintre ei fiind chiar protopop)... O măicuță de la mormânt ne-a povestit și ultima minune de la mormântul părintelui: o femeie care a venit în cârje la mormânt a plecat pe picioarele ei de acolo (femeia este din București). Eu îți recomand să mergi o dată acolo și să vorbești cu părintele Nifon care slujeșete la mănăstirea Prislop și care l-a cunoscut pe părintele Arsenie. E suficient să stai 5 minute cu el de vorbă ca să te convingi cine a fost părintele Arsenie Boca. Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Oameni buni, nu fiti rautaciosi. Ovidiu, de la tine as vrea sa ma astept la mai multa rabdare si ingaduinta, mai ales ca abia ai trecut pe la mormantul Parintelui.
Cititi cu atentie unul dintre mesajele din urma ale lui Marian si veti intelege unde este problema. Nu e drept si nu e corect sa cerem explicatii in aceste conditii. Iar daca o facem, este pacatul nostru. Un moment, datorita unei aluzii la o poveste a lui Ion Creanga, am crezut ca ar fi Daniel-777 cu vesnicile lui rautati la adresa unor duhovnici. Ce-a iesit de-acolo, pe mine m-a intristat foarte mult si m-am simtit vinovat ca m-am legat de acest om. Nu-i drept si nu-i corect. Fiti, va rog buni si cercetati bine cu cine stati de vorba. Faptul ca am putut citi din mesajul lui ca intr-o carte deschisa ce se petrece cu el, nu stiu cui sa o datorez. Dar am invatat o lectie. Ca el sunt multi, dar nu-i cunoastem fiindca nu-si pun sufletul in palma la primul conflict... Mihai, in numele tuturor, iarta-ne, daca te-am suparat. Hristos a inviat! |
Eu am mai scris intr-un mesaj ca am cateva nelamuriri in legatura cu ce a spus parintele Arsenie. Si duhovnicii si chiar si sfintii au fost oameni ca si noi, doar Dumnezeu este infailibil, fara greseala.
Nimeni nu se sminteste ca Sfanta Maria Egipteanca a fost in tinerete mare pacatoasa, multi sfinti au avut acest parcurs. Si cand am spus ca Parintele Teofil a facut niste greseli s-a suparat cineva care tinea la printele. De exemplu parintele Teofil a spus ca si catolicii au taine si ortodocsii care nu au o biserica in apropiere se pot impartasi la catolici, a spus ca nu ii opreste pe oameni sa apeleze la bioenergie si ca papa este si el episcopul Bisericii Universale (!). http://www.crestinortodox.ro/forum/s...1&postcount=65 In cazul parintelui Arsenie nu sunt asa de clar spuse direct, dar am nelamuririle urmatoare: Domnul Mihnea mi-a aratat acum ceva timp cateva citate din cartea “Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca” in care scrie: “Cu privire la Biserica Ortodoxa si cea Catolica, parintele zicea ca sunt doua strane ale aceleiasi Biserici” (Sora Aurica Tinca, Manastirea Sambata). Despre catolici a spus: “Biserica Catolica este aproape fara greseala”.(Gheorghe Silea, 45 ani – Sambata de Sus) De asemenea, mai exista o marturie in care o persoana spune ca la intrebarea daca sa se inchine si al sfintii catolici parintele a raspuns ca se poate inchina, dar sa nu-i uite nici pe ai nostri. Acestea am putea sa le punem pe seama neintelegerii celor ce au auzit, ca nu sunt cartile scrise de parintele, ci marturii ale celor ce l-au cunoscut. Avem insa si pictura de la biserica Draganescu, unde Francisc de Assisi e picat ca sfant intre ceilalti sfinti, si in alt loc biserica Romei si cea a Constantinopolelui sunt pictate impreuna, scris Una, Sfanta Biserica. Acestea pot fi si profetii de unire sau o prezentare a ceea ce a fost in primul mileniu, dar trebuie facute multe potriviri. Mai e si pictura necanonica, au fost multi sfinti care au avut viziuni si profetii, dar nu s-au pictat la biserica, de aceea exista un canon ca sa nu picteze fiecare ce doreste. Toate nealmuririel acestea pot avea si cate o explicatie, pe care am dat-o la fiecare, nu sunt certitudini. |
Citat:
Si la Lourdes (sau Medjugorje) sunt multimi de pelerini, unii chiar se vindeca, dar sunt false aparitii si false minuni (adica nu de la Dumnezeu). Inca odata, nu spun ca cea de la mormantul parintelui sa nu fi fost cu adevarat o minune. |
Citat:
Chiar zilele trecute m-a amuzat penibilul unei explicatii pe canalul tv "Trinitas", prin care cineva incerca sa dea o explicatie despre schimbarea calendarului. Initial se spunea ca ceea ce a determinat schimbarea calendarului a fost (RETINETI!), faptul ca Sfintele Pasti, cadea din ce in ce mai aproape de iarna. Astfel s-a apelat la schimbarea calendarului. Unii au acceptat, altii nu. Ceea ce este extrem de ciudat, noi am acceptat calendarul exact acolo unde nu are nimic in comun cu MOTIVATIA schimbarii, intrucat Sfintele Pasti A RAMAS mai departe acolo unde era... Nu pricep DE CE nu am revenit complet la calendarul vechi, daca Sf Lumina NU a tinut de noul calendar? Era clar ca nu intrarea in iarna a Sfintelor Pasti era problema, ci cu totul alta? De ce am acceptat-o cu atata naivitate? Dar, daca deschidem acest subiect cu orice monah, simtim pe undeva ca ceva nu e in regula in explicatii, oricat ar fi monahul de induhovnicit. Oricum ar fi, stie Dumnezeu ce este in sufletul fiecaruia, iar atat timp cat in constiinta noastra suntem incredintati ca slujim aceluiasi Dumnezeu, indeplinind aceleasi Sfinte Traditii, fie ele in perioade diferite, cred ca Dumnezeu ne-a iertat, mai putin insa pe cei care au indraznit sa initieze acea schimbare sau sa o accepte de la inceput. Si-apoi haideti sa privim lumea cunoscandu-ne pe noi insine. Asa cum fata de noi suntem extrem de ingaduitori si iertatori, de ce cerem celorlalti sa fie perfecti? |
Citat:
|
Intrand azi in librarie sa cumpar celelalte carti, cunoscute de mine, despre parintele Arsenie Boca (marturiile) pentru a le oferi cuiva care nu a auzit de parintele, si pe care am ""starnit-o"" si facut curioasa vorbindu-i atat cat m-am priceput eu despre parintele, am dat peste acest volum, al patrulea: http://www.librariasophia.ro/carti-P...--so-7426.html
Abia astept sa am timp sa-l citesc. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Minunata viata a parintelui Arsenie Papacioc
A făcut în total 231 zile de izolare de când este în pușcărie, iar numai anul acesta a făcut 131 de izolare (dar a stat mai puține – n. red.). După ce a fost băgat în lanțuri, a înțeles că îi vor rămâne oasele în pușcărie. Astfel s-a hotărât să-și-petreacă ultimele zile în cea mai mare „curățenie”.
Când se găsea la izolare a venit acolo unul de la interne, colonelul Koller și colonelul Crăciun. Ala de la interne i-a spus: „Măi, dar tu ești periculos”. La care a răspuns: „Te rog să vorbești politicos ca să nu fiu pus în situația de a te lua tot cu «tu».” Și Koller de colo îl înjură și vroia să vină la el. (Dosar 1185003, vol III, fila 214-215, notă informativă din 5 august 1960 |
Minunata viata a parintelui Arsenie Papacioc
Cand am venit de la izolarea din februarie, doua zile am stat la camera 49 din zarca cu Papacioc Anghel. Era afectat de frig si de foame. Sufla in pumni si se plimba prin camera, incercand sa se incalzeasca.
„Fratele meu, iata cum poate omul sa-si sfarseasca zilele. Cu astia nu e de gluma. N-au nici un pic de mila si intelegere. Suflete de piatra”. Apoi continuand: “Dumnezeu ne-a pus la grea incercare, fie numele Lui binecuvantat. Iata deci, fratele meu, trebuie sa fim intotdeauna gata, cu sufletul pregatit si curat pentru a primi Sfanta Jertfa pe care Domnul ne-o intinde. Un sfant parinte spunea «Nu stii cand zilele tale se termina. Fii gata mereu».” Si Sfintia sa continua cu energie, starnita de frigul care si aici in camera era destul de mare. „Dupa ce m-au bagat in celula mea de izolare, am binecuvantat-o, apoi am cazut in genunchi si m-am rugat si tot timpul dupa aceea am spus psalmi. M-am rugat pentru voi. M-am gandit la tine mult, frate, pentru ca te stiu slab si bolnav”. Eu i-am povestit dupa aceea cum am cazut de oboseala. Militianul m-a vazut si mai tarziu m-a dus la doctor. Acesta a intervenit si noaptea eram dus in zarca, chiar aici, in aceasta camera. Ziua – din nou la arest. Am aratat apoi parintelui Ar*senie ca ma gasesc la capatul puterilor, inima ma paraseste si ca traiesc cu o stare sufleteasca confuza, de prabusire, in care sperantele au inceput sa ma lase. Parintele m-a prins in brate si ma asalta cu tot felul de indemnuri pentru mantuire. „Frate, nu-ti pierde nadejdea in Dumnezeu. E pacat de moarte. Trezeste-te in ceasul al doisprezecelea si pune-ti nadejdea in Cel de Sus. Gandeste-te si te infioara la ce te-asteapta dincolo. Daca aici nu incerci sa te mantui… Pentru ca, sa stii ca nici pe departe chinurile din iad nu se asemuiesc cu chinurile pe care le traim aici. Acolo e mult mai ingrozitor”. Si parintele, cu o imaginatie vie si plastica, a inceput sa-mi prezinte imaginile unui infern care depaseau cu mult inchipuirile lui Dante. „Parinte - i-am spus – m-am gandit acolo in clipele acelea lungi, de chin, la faptele mele de pana acum si m-am ingrozit pentru ca in fata lui Dumnezeu sunt vinovat. Nu stiu daca se mai poate ceva. Daca mai pot avea o speranta cat de mica. Am trecut in puscarie prin incercari grele. Poate ai auzit si matale de Pitesti. Acolo Dumnezeu era hulit si batjocorit cu o furie mare, poate nu o poti intelege. Stii ce s-a intamplat acolo, nu?“. Parintele asculta cu pupilele dilatate si cu un suras satisfacut pe buze. Satisfacut pen*tru ca in fata lui se infatisa o ocazie rara, un om descompus sufleteste, care se simte vinovat in fata lui Dumnezeu si care asteapta de undeva ajutor si dragoste crestina. Si nu este alta bucurie mai mare pentru parintele Arsenie decat o astfel de situatie, in care cu harul daruit lui sa poata interveni pentru a castiga un suflet pierdut si un prozelit pentru oastea lui. In seara aceea, sufland mereu in pumni si plimbandu-se prin camera, ne-am intretinut cu astfel de discutii din care rezulta precis ca eu sunt pe punctul de a ma lasa cu totul in bratele prea sfantului. (Dosar 1185003, vol III, de la fila la 173 data de un informator Andreescu Teodor, s-ar putea sa fie Roman Buzoianu cu care a mai stat in celula, nota din 30 aprilie 1960 |
Minunata viata a parintelui Arsenie Papacioc
Citind aceste marturii de celula,din acei ani intunecati ai domniei satanei,nu poti sa nu te cutremuri,de curajul si forta parintelui Arsenie Papacioc,de a infrunta puterile cele terifiante ale intunericului la ele acasa,in fundul ocnei de exterminare comuniste !!!
Cred ca viata parintelui ar trebui cunoscuta mai bine,ca pilda, si exemplu,spre intarirea noastra a celor slabi si pricajiti in credinta !!! |
Am primit marele dar de a ma afla in fata parintelui Arsenie Papacioc de mai multe ori, ultima data chiar cu cateva zile inainte de plecarea la Domnul a parintelui, de trei ori in aceeasi zi m-a binecuvantat parintele, asa, parca ar fi stiut ca nu o sa mai fie, sa am din plin....
Avea parintele o privire.... nu pot sa descriu cu cuvinte...care trecea prin tine... Nu am avut sansa sa-l intalnesc pe parintele Arsenie Boca, si mult am regretat.... Asta nu ma impiedica sa il pretuiesc pe parintele Arsenie Boca si sa spun ca a fost unul din cei mai mari duhovnici care s-au nascut din acest neam, un trimis al lui Dumnezeu pentru acest neam, la vremea la care a fost randuit sa vina intre noi... Si chiar daca nu l-am vazut aievea, ci doar am citit despre dansul, despre privirea lui patrunzatoare, atunci cand am dat cu ochii intaia data de o fotografie a dansului, primul lucru care m-a frapat a fost privirea -fara sa fi apucat sa citesc ceva despre asta, abia apoi am citit despre privirea lui patrunzatoare, probabil ca a parintelui Arsenie Papacioc- am constatat ca nu ma pot uita mult in ochii sai, acolo in poza, aveam impresia ca ma privesc doi ochi vii, care ma vad din carte, care strabat de dincolo de coala de hartie, de dincolo de lume!!!! Cand m-am intors acasa de la Techirghiol i-am spus parintelui meu ca l-am intalnit pe parintele Arsenie Papacioc si incercam sa ii descriu privirea aceea deosebita a dansului, adanca, parca fara margine, parca ma privea infinitul, culoarea deosebita, un fel de albastru inchis infinit, fara pupila, cu sclipire... nu gaseam cuvintele sa-i spun parintelui ce am vazut, iar dansul dupa ce m-a lasat sa ma fac de pomina tot incercand sa descriu fara sa reusesc, zambind mi-a zis:""ochi de foc"". Da, asa erau. |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Ciudat !
Sigur, si te-ai gasi tu ala intelept..vizionarul..
Batii campii absolut fara nici un pic de gratie desi sunt sigur ca te imaginezi un mare balerin intelectual..[/quote] Nu cred,ca printele Arsenie Boca, de la a carui mostenire spirituala va reventicati ca mare admirator,ar fi foarte mandru de afirmatiile dvs de mai sus,si nici de limbajul ales !!! Ma mir si eu ce v-a apucat sa produceti aceste josnice atacuri la persoana,in contextul in care din partea mea,fata de dvs, nu a existat un asemenea tratament !!! Probabil ati avut, cu siguranta o zi mai proasta,sau prea-insealatorul a vrut sa fa faca o demonstratie de forta ,ceea ce nu va impiedica,insa, sa va cereti scuzele justificate !!! |
Si chiar daca nu l-am vazut aievea, ci doar am citit despre dansul, despre privirea lui patrunzatoare, atunci cand am dat cu ochii intaia data de o fotografie a dansului, primul lucru care m-a frapat a fost privirea -fara sa fi apucat sa citesc ceva despre asta, abia apoi am citit despre privirea lui patrunzatoare, probabil ca a parintelui Arsenie Papacioc- am constatat ca nu ma pot uita mult in ochii sai, acolo in poza, aveam impresia ca ma privesc doi ochi vii, care ma vad din carte, care strabat de dincolo de coala de hartie, de dincolo de lume!!!!
Cu siguranta ca, cei doi mari traitori,in drumul lor de asceza inspre divinitate,au ajuns la inaltimi considerabile,putand presupune ca au primit si charisme pe masura straduintei lor !!! Ma frapeaza,totusi, un fapt,sau o coincidenta pe care nu stiu cum as putea-o explica : Apropo de privirea parintelui Arsenie Boca, pomenita mai sus, am sesizat,o privire in acelasi registu si la personajul istoric si controversat al regimului tarist, calugarul Rasputin !!! O privire foarte puternica se poate vedea si la Rasputin !!! |
Citat:
Si-apoi, numai cine nu cunoaste adevarata istorie a lui Rasputin, poate transa lapidar o concluzie oarecum eronata. Rasputin a fost numit "Omul lui Dumnezeu" si nu degeaba. Chiar daca diavolul i-a urzit o sumedenie de capcane in care el s-a vazut cazand una dupa alta, Dumnezeu i-a harazit un sfarsit cu totul surprinzator, nu asa cum se asteptau toti sa moara (otravit sau impuscat de intreg sectorul de gloante din pistol), ci inecat sub un strat de gheata, asa cum, cu multi ani in urma, ar fi trebuit sa moara. (Pe cand era copil, fratele lui mai mare a alunecat si a cazut intr-un rau inghetat, gheata s-a spart, iar el, desi nu stia sa inoate si era foarte firav, a sarit sa-l salveze. Copiii au fost salvati amandoi de un cineva ce trecea prin preajma, fratele a scapat, dar el a intrat in coma pentru multa vreme. Cand si-a revenit, a spus ca in tot acest timp, Maica Domnului l-a vegheat) Dupa acel incident, viata lui s-a schimbat si parea ca este un supra-om, fie la munca campului, fie la consumul de votca. Avea o cultura religioasa care punea in incurcatura multe fete bisericesti. Cand, la arat, i s-a aratat Maica Domnului cu cetele ingeresti pe cer, a lasat totul, iar la indemnul duhovnicului, a plecat in pustie, unde nu a rezistat prea mult. Oricum, inainte de a deveni un inselat si de a cadea in ispita desfraului si bauturii, a facut adevarate minuni, iar previziunile lui TOATE s-au implinit. Nu spun ca a fost sfant, dar mult timp prin el lucra insusi Dumnezeu. Si in viata monahala, diavolul reuseste uneori sa insele ostenitori pe ultima suta de metri. Iar asta fiindca vrajmasul nu oboseste, nu se odihneste si are posibilitati nebanuite de a ne testa vigilenta. In pustie e mai greu sa cazi, dar inconjurat de femei frumoase cand ai patima curviei si cu bautura la discrete cand ai patima bauturii... oare ce sanse poti sa ai? Deci, chiar daca privirea Parintelui Arsenie Boca are sau nu are ceva in comun cu a lui Rasputin, asta nu spune nimic despre pro sau contra sfinteniei nici unuia dintre ei... |
Dupa parerea mea, cele doua nume nu ar trebui alaturate.... indiferent de privire.
Nu doar puterea, intensitatea privirii este importanta, ci ce anume transmite, ce anume resimtim noi privind in ochii cuiva. Nimic rau la parintele nostru. In rest... nu ma pronunt. |
Citat:
Citat:
Reciteste ce ai scris, poate ai avut o zi proasta si ti-a scapat pur si simplu.. Citat:
|
Atunci cand oamenii se indoiesc de cei mai mari ai bisericii,inseamna ca si in sufletul lor exista indoiala,sufletul le este indoielnic...Sa nu uitam ca si Toma s-a indoit de Hristos ca a inviat ,iar cand Mantuitorul Iisus Hristos a venit la el ,i-a alungat indoiala celui care se indoise..Spunand:"Fericiti sunt cei ce n-au vazut si au crezut"sa incercam sa credem in sfintenia parintelui ,aceasta sfintenie pe care a dus-o in Manastire,invatand pe oameni despre iubirea Lui Dumnzeu si binefacerile Sale.Sa ne aducem aminte de cuv.Mantuitorului:"Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi.
Iar toate acestea le vor face voua din cauza numelui Meu, fiindca ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis."Mereu sa vor gasi tot felul de acuzatii sau dezvaluiri aduse bisericii si slujitorilor ei,asa ca sa ne pastram credinta in ceea ce credem cu adevarat. |
Citat:
insa eu, te iert, din oficiu ! Chiar daca nu poti face ce ti-am recomandat,iti iert iesirea negioaba, si slabiciunea de a nu recunoaste, mai ales tiand cot ca pe saitu asta mai circula si tot felul de oameni sarmani, cu diferite afectiuni,si care uneori pot gresi,si fata de care trebuie sa manifestam intelegere si toleranta !!! |
parere !
nici eu nu cred ca se poat alatura, cele doua nume !
cred ca privirea lui Rasputin,mai degraba emana ceva diabolic,inspaimantator,intunecos si tenebros ! pe cand a parintelui Arsenie Boca, emana, ceva limpede si tare,ca un peisaj alpin luminos !!! |
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
deci ,iarasi, te rog ,sa citesti mai cu atentie unele postari,pentru a nu mai trage concluzii pripite !!! |
Imi cer iertare in primul rand de la admiratorii, sa spun asa, Parintelui Arsenie Boca, daca precizarea pe care o voi face va suna prea sec ori va parea lipsita de evlavie.
Eu stiu ca Sfintii nu sunt numiti de cineva anume, nu sunt decretati ori impusi ci sunt considerati Sfinti in primul rand de constiinta colectiva a credinciosilor. Sfintii au trait printre oameni si, prin faptele lor minunate, pilduitoare, prin viata lor curata si plina de iubire jertfelnica au lasat urme vii si sfintitoare in inimile oamenilor. Pentru aceasta, pentru viata lor indumnezeita, Biserica a hotarat canonizarea. Asadar, nu insusirile fizice (ochii si privirea lor, diverse parti ale trupului, alura etc.) sunt criteriul sfintirii ori al mantuirii. Nicidecum. Ci modul de a fi, sfintenia vietii, iubirea dovedita pentru Dumnezeu si aproapele (inclusiv pentru vrajmasi). Sfantul este viu in constiinta individuala si colectiva a oamenilor insuflati de el intru Hristos, prin faptele sale. Sfantul a dovedit prin fapte ca este vas ales al Duhului Sfant. Acesta cred ca este criteriul, celelalte referiri le consider secundare. |
Citat:
|
http://www.basilica.ro/ro/stiri/20_d...enie_boca.html
Despre părintele Arsenie Boca, atât de prețuit în părțile Ardealului și nu numai, sunt foarte multe de spus. În puținele rânduri pe care le avem acum la dispoziție, nu vom face altceva decât să răspundem la o întrebare: de ce l-a urmărit Securitatea pe părintele Arsenie? și să aducem în atenția cititorului câteva fragmente din dosarele poliției politice care pot ajuta la conturarea efigiei marelui duhovnic, de la a cărui trecere la cele veșnice se împlinesc astăzi 20 de ani. Primul lucru care trebuie precizat este faptul că părintele Arsenie a intrat în vizorul autorităților încă de dinainte de instaurarea regimului comunist. Masele de oameni care se îndreptau spre Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus în anii celui de-al Doilea Război Mondial puteau să cuprindă și oameni potențial periculoși pentru ordinea de stat, atât de fragilă în contextul istoric atât de delicat. Cum drumurile aveau drept țintă cel mai adesea pe părintele Boca, în mod firesc organele de ordine s-au întrebat cum și în ce fel acest călugăr poate avea influență asupra oamenilor. Printre miile de pelerini la Sâmbăta s-au numărat și tineri simpatizanți ai Mișcării Legionare, care au căutat sfat la vestitul duhovnic. La semnalele date de informatorii din preajma mănăstirii, pretinsele legături ale părintelui cu Mișcarea Legionară au fost verificate, dovedindu-se lipsa lor de fundament. În schimb, bănuiala a rămas consemnată în dosarele Siguranței, care vor fi preluate mai târziu de Securitatea comunistă. În vara anului 1945, părintele Arsenie a fost arestat pentru prima dată. Totul a plecat de la excesul de zel al proaspătului ministru al Cultelor, Constantin Burducea, care, pentru a se face util guvernului Groza, promisese că va curăța Biserica de persoanele vinovate de participarea la crime de război și la dezastrul țării. Printre cei „vinovați“ a fost considerat și părintele Boca, care, în acea perioadă, desfășura o amplă campanie catehetică, menită să-i pregătească pe monahi și credincioși să facă față tăvălugului comunist. Anchetatorii, care nu dobândiseră încă năravurile Securității, și-au dat repede seama de eroare, iar părintele a fost eliberat, întorcându-se la Mănăstirea Brâncoveanu. Aceasta a intrat însă curând în centrul luptei dintre forțele anticomuniste din munți și trupele de Securitate. Căutat de cei din rezistență și urmărit permanent de agenții regimului, părintele Arsenie a urmat în toți acești ani o cale ale cărei ecouri reverberează în textele pe care le vom oferi mai jos. Suspiciunile au ajuns atât de mari, încât în anul 1948 părintele este din nou arestat și anchetat și din nou nu i se găsește vreo vină. Eliberat, părintele Arsenie nu se mai duce la mănăstirea sa de metanie, unde frământările erau prea mari, ci primește stăreția unei foste mănăstiri greco-catolice, Prislopul, de care își va lega definitiv numele. Aici, la Prislop, Arsenie Boca încearcă să constituie o comunitate monastică model. În scurt timp, mii de oameni se îndreaptă spre mica mănăstire, aducând mari bătăi de cap securiștilor din raionul Hațeg, care se trezesc cu năpasta pe cap (din punctul lor de vedere). Nenumărate ordine de la centru cer acestor securiști de provincie să stabilească activitatea „ostilă“ regimului care se desfășura la Mănăstirea Prislop. În mod zadarnic, deoarece nici o anchetă nu a reușit să găsească ceva compromițător. Cum oamenii veneau în număr tot mai mare la mănăstire, „centrul“ a găsit în cele din urmă soluția trimiterii părintelui în colonie de muncă (la Canal), pentru reeducare, în perioada ianuarie 1951-aprilie 1952. Această detenție nu a făcut decât să mărească faima părintelui în rândul credincioșilor din regiunea Hațegului. Revenit la mănăstire, Arsenie Boca continuă programul său duhovnicesc, urmărit îndeaproape de securiști. În 1955, Securitatea a crezut că l-a prins în sfârșit pe părintele Arsenie. În contextul frământărilor legate de arestările operate la Mănăstirea Vladimirești, părintele este reținut pentru a da mărturie că în acel loc s-au desfășurat activități legionare și că el însuși este parte a unui vast plan al foștilor membri ai Gărzii de Fier, menit să submineze regimul comunist. Cu toate eforturile depuse de agenții regimului, părintele nu a putut fi găsit vinovat de ceva. Din nou, Securitatea era obligată să-l pună în libertate. Părintele revine la Prislop, însă pentru scurtă vreme, deoarece, în contextul acțiunilor premergătoare adoptării Decretului nr. 410/1959, Arsenie Boca este scos din mănăstire și din monahism, ca un element „dușmănos“ regimului democrat-popular. Din acel moment, părintele Arsenie nu a mai îmbrăcat niciodată haina monahală. În anii care au urmat, până la sfârșitul vieții lui, părintele a continuat să fie urmărit de agenții Securității, în pofida faptului că și aceștia deveniseră convinși că apartenența la legiune a lui Boca este o glumă. Mai mult, părintele renunțase la însemnele exterioare ale monahismului (rasa, barba) și se îmbrăca elegant, ca un om de lume, așa cum erau indicațiile regimului, care credea că, odată schimbată înfățișarea exterioară, și omul va deveni altul. Cine l-a privit însă cu atenție pe părinte a văzut în el același călugăr plin de trăire duhovnicească și de putere în cuvânt. De aceea, oriunde l-au purtat pașii, până la trecerea la cele veșnice, o mulțime tăcută l-a urmat, în căutare de ajutor duhovnicesc. |
De fapt, această urmărire absurdă de aproape cinci decenii nu a avut decât o singură rațiune: Arsenie Boca a fost o persoană carismatică, capabilă să atragă mulțimile de credincioși. Autoritatea puternică, capacitatea de convingere erau elemente de potențial pericol, chiar dacă niciodată părintele nu a făcut ceva dubios. Prin urmare, părintele Arsenie a fost scos din mănăstire și ținut sub supraveghere pentru un „posibil“ care nu s-a întâmplat niciodată și pentru a împiedica pe oameni să se apropie de o persoană care le vorbea atât de convingător despre Hristos.
În dosarul său, printre multele hârtii fără valoare, există și câteva mărturii frumoase despre părinte, cu atât mai revelatoare cu cât sunt date de oameni aflați sub anchetă sau informatori. Una din ele datează din 1964 și aparține informatorului „Iulian Nicoară“, care spune despre părintele Boca următoarele: „Ducând o viață extrem de severă și supunându-se unei asceze riguroase, s-a impus atenției tuturor călugărilor și credincioșilor care mergeau la mănăstire. El mânca foarte puțin și numai legume, numai de post. El dormea jos pe podele și se ruga necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi la rugăciune. A început apoi să predice și să spovedească credincioșii care veneau la el. Atât în predică, cât și în spovedanie era sever, aspru cu greșelile, cu păcatele oamenilor. A fost extremist, era riguros și exagerat în pretenții de viață curată, de post, de rugăciune, de înfrânare, de spiritualism. Pentru sine a început să scobească în stânca muntelui, la înălțimi mari, o celulă, unde voia să se retragă și să trăiască izolat de lume. Construcția fizică fiind puțin rezistentă - el a fost totdeauna slab, palid, anemic -, s-a îmbolnăvit de piept. Medicii i-au interzis postul și i-au recomandat hrană și odihnă. Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea țării. Lumea venea nebună spre el (…). Era în timpul războiului. Dureri, necazuri și suferințe erau multe. Țăranii și intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu «Sfântul» de la Sâmbăta“. O altă mărturie frumoasă aparține lui Nichifor Crainic, fiind dată cu ocazia anchetei din 1955: părintele Arsenie Boca „este de reală valoare spirituală, care s-a făcut foarte cunoscut în părțile ardelene prin viața lui personală, riguros morală, prin predicile lui de o mare putere de influență asupra sufletelor și printr-o pătrunzătoare artă de a lămuri stările de psihologie religioasă și de a da sfaturi duhovnicești (…). În scurtă vreme, Mănăstirea Sâmbăta de Sus a ajuns un loc de pelerinaje religioase, sute și mii de oameni venind să-l asculte pe părintele Arsenie. Până în anul 1945, dată după care eu nu mai știu nimic, mișcarea de la Sâmbăta de Sus avea un caracter pur religios, fără nici un fel de amestec politic“. Mai târziu, în lume, Arsenie Boca era adesea ispitit să vorbească despre politică, Biserică și comunism. Răspunsurile au fost, de fiecare dată, cum nu s-au așteptat informatorii. Astfel, în 1967, Boca răspundea informatorului „Rafael“: „Eu n-am făcut politică niciodată și nici nu voi face. Mă voi încadra și voi respecta legile țării, dându-mi exemplu din Biblie, când la Iisus au venit evrei cu o monedă cu efigia împăratului, voind să vadă ce spune. Iisus a spus: dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu“. Mai multe lucruri a spus părintele în dialogul cu „Vicol Tatiana“, din 1976: „Conducerii de astăzi nu-i trebuie mănăstiri. Ei au lăsat câteva mănăstiri istorice și atât. Ei vor ajunge să cuprindă întreg pământul și vor conduce lumea. Până atunci va fi bine de noi. Atunci se va vedea care este creștin adevărat, că va răbda toate. Care nu, va cădea în valul lumii. Eu (informatoarea) am zis: eu nu cred că vor ajunge să cuprindă tot pământul, mai ales că sunt oameni fără credință. Arsenie Boca a răspuns: Sunt îngăduiți de D-zeu și le ajută să pună stăpânire pe întregul glob pământesc (…). Nu te pune cu ei rău, ci să fii credincioasă, că Dumnezeu este în orice loc, la Ierusalim ca și la noi. Căci biserica din inima noastră nimeni nu o poate dărâma. (…) Dumnezeu cere de la noi faptele și sufletele, atât. Trebuie să fim dezbrăcați de orice și numai pe Dumnezeu să-L avem în suflet“. Aceste scurte mărturii se adaugă sutelor, poate miilor de amintiri despre părintele Boca, culese și publicate după 1990, alături de diverse însemnări personale, predici, cuvântări scrise de părinte sau consemnate de alții. Numărul extrem de ridicat al acestor volume dovedește impactul profund pe care personalitatea părintelui a avut-o asupra a mii de oameni. Din păcate, dintr-un anumit punct de vedere, aceste ediții sunt mai mult acțiuni de pioasă restituire și de inițiere duhovnicească. Lipsește încă o „ediție critică“, realizată pe baze științifice, a însemnărilor părintelui sau a mărturiilor despre el, care să ajute la înțelegerea mai completă a unui duhovnic de excepție și a unui teolog valoros. Cine dorește să scrie o biografie serioasă a lui Arsenie Boca sau să analizeze concepțiile sale spirituale și teologice cu siguranță va avea mult de muncă. Iar, după 20 de ani de la trecerea părintelui la cele veșnice, acest lucru se impune cu necesitate. |
Citat:
|
Citat:
|
editat.....
|
Epistolar monahal: Parintele Ilie Cleopa catre Parintele Arsenie Boca
În dosarul de urmarire informativa care i s-a întocmit parintelui Arsenie Boca în perioada 1943-1989[1], printre alte marturii documentare de mare valoare se afla doua scrisori, în original, batute la masina si semnate de parintele Ilie Cleopa. Epistolele, pe care le redam mai jos, au fost trimise parintelui Arsenie Boca, duhovnicul manastirii Prislop între 1949-1959. Prezenta lor în dosar dovedeste faptul ca acestea niciodata nu au ajuns la destinatar, ci au fost interceptate de catre Securitate, asa cum s-a întâmplat cu altele trimise de credinciosii care mergeau în pelerinaj la asezamântul nicodimian. Continutul acestor marturii arata o comunicare care exista între cele doua oaze de spiritualitate din România supusa de comunism: în Moldova era manastirea Slatina, al carei staret era parintele Cleopa, cu o comunitate formata din traitori de înalta tinuta duhovniceasca, care de altfel vietuiau dupa rânduiala Sf. Teodor Studitul[2], si în Ardeal, manastirea construita de Cuviosul Nicodim de la Tismana si care reprezenta un etalon religios pentru neînsetatii izvorului spiritual. Scrisorile au fost interceptate de organele de represiune în scopul ruperii legaturilor dintre cele doua centre monahale. Pelerinajele la cele doua manastiri îngrijorau politia politica din România, care a incercat prin orice mijloace sa le diminueze activitatea religioasa. De fapt, ideea centrala din aceste documente era dorinta obstei din Moldova de a se bucura în mod direct de cuvintele de învatatura ale parintelui Boca. Prin publicarea acestor doua scrisori dorim sa redam o secventa din mult framântata istorie a monahismului ortodox românesc din timpul persecutiei comuniste. Adrian Nicolae Petcu, cercetator la CNSAS -------------------------------------------------------------------------------- s1t RPR Sf. Mitropolie a Moldovei ”OBSTEA SF. TEODOR STUDITUL” SFÂNTA MANASTIRE SLATINA Comuna Draceni-Judetul Baia 1950 iulie 6 Prea Cuvioase Parinte Arsenie, Cu cea întru Iisus Hristos frateasca dragoste si cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici, va scriu aceste putine rânduri, care as dori sa va gaseasca în momentul cel mai fericit al mântuirii si al cugetarii spre cele Ceresti. Parintele meu, De multa vreme, vestea P.C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind ca sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos cele însetate de apa vietii. Mult am dorit si eu însetatul a ma adapa din acest izvor al cuvintelor pline de întelepciune ale P.C. Voastre, dar pentru lenea mea, am ramas încurcat cu grija vietii în spinii pacatelor mele care m-au tot încurcat si ma încurca de a ma duce dupa hrana cea cuviincioasa si sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre. Iar fiindca, pentru pacatele si lenevirea mea nu am putut în timpul trecut a va vedea si a primi sfatul P.C. Voastre de care am trebuinta ca un frate mai mic si prost si care pentru lenevirea mea îmi pierd vremea cea mai scumpa decât toate cele de sub soare, în raspândire si moleseala, m-am gândit sa va scriu aceste rânduri prin care mai întâi, cer iertare de întârziere, caci stiu ca trebuie sa va scriu mai de vreme, dar gândul ca poate ma voi învrednici sa va vad m-a facut sa tac cu scrisoarea, dar acum vazând iarasi altele ma împiedica a va vedea, macar prin scris am dorit a vorbi. Parintele meu, Mai întâi tin sa va multumesc din tot sufletul ca totdeauna ati fost binevoitor si cu parinteasca dragoste fata de smerita noastra obste si ne-ati trimis de acolo, pe unii din ucenicii P.C. Voastre care i-ati nascut prin cuvânt, hranindu-i pâna la o vreme, pâna ce ati socotit scat pot sa se hraneasca singuri si apoi i-ati îndreptat sa vina aici la noi în maidanul nevointelor vietii de obste, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile Târulescu si Parintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-ati nascut în predicile de la Sâmbata când erati acolo. Ei totdeauna cu mare dragoste si evlavie pomenesc numele P.C. Voastre la Sfintele rugaciuni si chiar în timpul vorbirei, nu fara evlavie amintesc de numele P.C. Voastre. Sunt oameni sinceri si merg cu Dumnezeesc dor în calea poruncilor Lui, desfatându-se întru ele ca întru toata bogatia, eu însa, sunt sarac si neiscusit si nu am cu ce sa-i folosesc întru cele spre zidire caci nu am iscusinta cea din lucrarea care sa-i foloseasca tacând, dar dragostea lor si râvna trece peste toate si nu iau în seama neputintele mele, pentru ca pamântul rodeste uneori si fara de lucrare. Mare bucurie ati face atât mie pacatosului, cât si parintilor si fratilor covietuitori, ca sa ne cercetati cu prezenta P.C. Voastre, pentru ca, cu totii va pastram evlavie si dorim a ne învrednici de mântuitoarele învataturi ale P.C. Voastre si va rugam cu totii în numele Domnului nostru Iisus Hristos si al Prea Curatei Sale Maici, daca aveti putinta sa ne cercetati ca mare mângâiere ati aduce cu aceasta sufletelor noastre. Mila Domnului nostru Iisus Hristos si a Prea Curatei Sale Maici sa va ajute sa veniti pe la noi si sa ne folositi pe noi cei saraci si neiscusiti. Pâna atunci am dori sa ne bucurati macar cu o epistola spre a noastra zidire si lamurire, dar pe cât dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea de va rândui Domnul, o zi ca aceea si de este voia Lui, asa pentru noi ar fi neuitata. Mila Domnului sa va plateasca dragostea si sârguinta care ati depus si la scrierea Filocaliei, împreuna cu Parsintelet Prof. Dr. Dumitru Staniloae, ca ati dat la lumina acest tezaur mistic si ascetic al Sf. Parinti, de unde se adapa cei doritori de a merge spre urcusul desavârsirii, cred ca bunatatea si mila Domnului nu va va lasa nerasplatiti, pentru aceasta osteneala, pentru care v-ati sârguit a pune nutret ales duhovnicesc în ieslea oilor Lui Hristos. La încheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi pacatosii, iar daca pentru aceasta nu suntem vrednici, macar a ne mângâia prin scrisoare. Al P.C. Voastre mai mic si neiscusit frate în Hristos Domnul, care ma plec sarutându-va mâinile. Staret Arhimandrit - Cleopa si soborul ss Cleopa Ilie Mărturii - vol. 4, Părintele Arsenie Boca - un om mai presus de oameni |
Deci asa ceva!!!
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 08:47:48. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.