Nu sunt de acord cu tine.

Sunt persoane care s-au raportat cu totul altfel la acest film si auzindu-le am inceput sa-mi pun intrebari despre mine - cat sunt de departe de credinta, cum de nu ma misca/impresioneaza nimic, cum de cred pana la o vreme dupa care ma prefac ca nu stiu/n-am auzit.

Mai aveam de vizionat cam 1h din partea a 3-a si pot sa-ti spun doar atat - imediat dupa vizionare s-a produs o schimbare infima cu mine, dar n-a durat decat pana a 2-a zi, dupa care am revenit la ale mele; n-a fost ceva profund si nu pentru ca filmul e aiuristic, exagerat sau mincinos ci pentru ca eu sunt greu de miscat in directia cea buna.

Parintele despre care povesteau acei oameni a fost un om deosebit, cu har de la Dumnezeu, care a spus ceea ce multora dintre noi ne vine foarte greu sa credem/acceptam; negasind loc prielnic, cuvinte despre ceea ce ne asteapta sau traim raman doar simple vorbe, basme pentru creduli.

Problema as zice ca e in noi, nu in mesajul filmului cu privire la vremurile prezente si viitoare.

Nasterea Domnului. Desen animat rusesc
https://www.youtube.com/watch?v=tADvrHsq3xo

Foarte bun cuvant!!!
 

https://sfantulmunteathos.wordpress....na-atena-2013/

"Daca nu le dam copiilor nostri pe Hristos, studiile nu le folosesc"

Şi care a fost acea schimbare? Să te raportezi la oameni şi preoţi în funcţie de cele materiale: cipuri, maşini etc...Adică să spui "Hristos nu a fost cu maşina" şi să judeci preoţii pe acest motiv. Sau că oamenii care au acte cu cip gândesc altfel şi că nu te mai poţi înţelege cu ei. Nu realizezi dezbinarea? Reia primul film şi vizionează ultima parte cu aşa zisa monahie. Dacă pentru tine e un exemplu, eu nu mai am nimic de spus.

Nu am contestat viaţa părintelui. Dar nu pot pune mai presus de Biserică cuvântul unui părinte, fie el şi cu viaţă sfântă. Orice om a fost supus greşelilor, de asta părinţii ne sfătuiesc să ascultăm în primul rând de Biserică.

Vremurile prezente şi viitoare numai Dumnezeu le ştie. Apocalipsa a trăit-o şi o poate trăi fiecare generaţie.
Ce spui de faptul că Dioclețian la sfârșitul perioadei persecuțiilor și-a pus în gând să distrugă cu totul creștinismul? A legiferat distrugerea creștinismului: „nu este legitim să existe creștin”. Creștinii de atunci citind Apocalipsa puteau vedea „fiara” în Dioclețian? Nu puteau ei interpreta după semnele vremurilor venirea sfârșitului?
Dar pe vremea lui Stalin? Sau mai bine spus pe vremea comuniștilor? Și exemplele pot continua. Bineîţeles, că acele vremuri de pe urmă vor fi cumplite.

Observ că eşti intereată de subiectul actelor cu cip. Poate te ajută următorele puncte de vedere:

Pr. Rafail Noica - Cardul biometric de sănătate: https://www.youtube.com/watch?v=FS-_3JcP84Y (video) şi http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=208 (text)

Pr. Prof. Dr. Mihoc despre Apocalipsă: 1.http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=157
2.http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=158

Arhim. Daniil Gouvalis comentarii la Apocalipsa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...hatologice-cu/

As intrazni sa recomand un film emotionant, nu stiu daca l-as incadra intr-o categorie teologica dar mie mi-a placut foarte mult. Se numeste ,,Calul de lupta" si este, in aceasta saptamana, difuzat pe Antena 1 daca am inteles bine.

Un film de referinta ortodox - Ostrovul - https://www.youtube.com/watch?v=UDRE917S2eY
Se poate vedea integral on-line si este subtitrat in romana. Vizionare placuta.

Un film documentar șocant al lui Arkadiy Mamontov despre propaganda homosexuală și pedofilă - SODOM (Subtitrare în limba română) - https://www.youtube.com/watch?v=ryrssUswmxI

Şocant e puţin spus. Bieţii copii!

Talpa Maici Domnului si Minunile din Lavra Pociaev din Ucraina: https://www.youtube.com/watch?v=yvMF_Zq6kcY

Omul de la coadă: https://www.youtube.com/watch?v=4XmU3JmR4SY

Ceva deosebit: RUTH!
 

Va recomand tuturor!
 

http://www.marturieathonita.ro/sfant...-spre-golgota/
http://www.marturieathonita.ro/de-in...inge-si-lumea/

De 70 de ani în Siberia... Femeia care nu ştia că a avut loc al 2-lea război mondial.

Agafia, născută şi rămasă în Siberia, viaţă de pustnică. (traducerea din rusă în engleză, iertare, cei care nu cunoaşteţi engleză, măcar imaginile să le priviţi, sunt... incredibile, doar 35 de minute, din anul 2013)

Documentarul e uimitor...

Agafia, vorbeşte printre altele, împotriva codului de bare şi a "chipului".

https://www.youtube.com/watch?v=tt2AYafET68

Minunat!!
 

https://www.youtube.com/watch?v=kVoCAauxHfo

Multumim Parintelui Pimen pentru aceste cuvinte atat de actuale si folositoare!

Am ramas masca sa vad(cunosc)o asemenea femeie!
In primul rand nici nu ai ghici ca are 70 de ani! Cu parul aproape negru,fata senina,brazdata doar de niste riduri de expresie si cu toti dintii in gura ,femeia arata ca o taranca de vreo 55-57 de ani.
Are o seninatate de sfanta in ea.

Am mai gasit si filmul asta ,de data asta filmat vara...se poate vedea frumusetea ,salbaticia si puritatea Siberiei pe timp frumos :)

https://www.youtube.com/watch?v=BFK3DJ7Kn6s

https://www.youtube.com/watch?v=BFK3DJ7Kn6s

M-a intristat acest film cu Agafia.
Se termina cu scrisoarea ei catre alti frati de credinta.
Inca mai asteapta pe cineva cu care sa vietuiasca,se simte singura,batrana,fara putere.
Si mai trist ,un nenorocit I-a intinat viata violand-o acolo in pustie.
Sa-I dea Domnul multa sanatate si de aici in colo si un prieten de nadejde si ajutor in pustie! Doamne Ajuta!

http://rtd.rt.com/info/agafias-letter/

Simplitatea cea minunata!
 

https://www.youtube.com/watch?v=DWLDMZ5MQTQ

Post binecuvantat!

Cuviosul Gavriil Georgianul, cel nebun pentru Hristos


https://www.youtube.com/watch?v=REvewJizG5U

Purtarea crucii in familie
 

Cand eram copil imi doream foarte mult un avion. Il tin minte si azi, cum statea acolo in vitrina, la libraria din Calarasi unde mergeam adeseori cu mama in vizita la rude.
De cate ori treceam pe langa librarie o rugam pe mama sa mi-l cumpere. Cand am invatat sa scriu i-am scris mamei un biletel, de 1 Martie, pe care am trecut (alaturi de ghiocei si inimioare) o rugaminte mica: "te rog, mama, ia-mi avionul!"
Dar mama imi spunea mereu indurerata: "nu avem bani"... Era prea scump, costa, tin minte, 120 de lei.
Vedeti, au trecut cam 40 de ani de atunci si copilul nu a uitat...:(
Intre timp am zburat de multe ori cu avionul. Dar nu era ca acela din vitrina!....:)
Nici un avion nu va fi vreodata ca avionul acela atat de dorit si niciodata capatat.
Sunt trist.
....:)

P.S. Copiilor mei nu le prea plac avioanele. Curios lucru!!
P.P.S. Odata am vrut sa cumpar unui copil ceva pe care bunica nu isi permitea sa il cumpere. M-am nimerit la o coada in Auchan. Bunica s-a uitat atat de urat la mine, a gesticulat atat de fioros incat m-am speriat si am renuntat sa mai spun ceva... Altadata era sa fiu luat la bataie de un tatic. Alteori am fost injurat de cate o mamica. Pana la urma am renuntat sa mai intreb "imi permiteti sa..." sau "va rog sa...". La noi esti privit cu suspiciune cand vrei sa ajuti, din proprie initiativa, pe cineva. De ce? Habar n-am.

Acuma, daca tot am dat curs amaraciunii, hai sa va mai zic una. De fapt doua (iertati!).
Nu prea ma dumiresc cu reactiile semenilor atunci cand vrei sa faci si tu o fapta buna, cat de cat, acolo...

In adolescenta m-am hotarat sa fiu miner....:) Am lucrat cateva luni in Paroseni, Valea Jiului. Ce ma mira foarte tare acolo era ca, atunci cand voiam sa dau unui confrate ceva de mancare (multi erau tineri ca mine si nu aveau bani, se muncea din greu, ii auzeam plangindu-se de foame etc.), de pilda o paine si niste conserve, ma refuzau taios. Imi cereau in schimb sa mergem la "pierde sut" (asta era bodega de la intrarea in mina). Ei bine, la pierde-sut am lasat multi bani, crezind ca, deh, asta e modul in care pot sa ii ajut pe fratii mei. Din pacate nu prea am ajutat pe nimeni, cred astazi... Doar m-am obisnuit cu bautul...

In satul meu e un barbat evitat de multi. A facut el o fapta condamnabila, a facut si puscarie pentru asta. Fapt e ca traieste in conditii mizerabile, e de nedescris ce locuinta, daca o pot numi asa, are acel om.
Intr-o zi, mustrat peste masura ca stiu de acela dar nu fac absolut nimic pentru el, m-am hotarat sa il vizitez si sa ii dau ce aveam. Ajuns langa casa lui am avut prima surpriza: vecinii se uitau la mine ca la un nebun. Cum adica sa il vizitezi pe X daca nu esti de la Politie sau ceva similar? Nimeni nu merge la X.
Eu totusi am strigat si, pentru ca nu mi-a raspuns nimeni am indraznit sa intru. Nu era greu, omul nu are poarta, a bagat lemnele la foc...
Cand m-a vazut, X a luat un cutit mare, din acela de taiat porcii si s-a repezit la mine. Din fericire am gasit tonul potrivit si gesturile ca sa lase jos cutitul (l-a infipt in pamant).
Apoi am stat nitel de vorba, i-am dat ce aveam de dat. Era atat de nedumerit... De suspicios... Am reusit sa il conving ca fac asta doar pentru ca am trecut si eu, de cateva ori, prin ce trece el si stiu cum e sa iti fie foame, sa iti fie frig, sa fii singur etc. Nu minteam, iar el a inteles asta.
La plecare mi-a facut si el un dar: cativa pestisori pe care tocmai ii ardea pe jar si cateva seminte de pepeni...:)

Dar tot imi tremurau genunchii cand am plecat de acolo.
Nu e usor sa faci un gest de camaraderie intr-o lume care a uitat ce e asta...

Gandeste-te cum era privit IIsus in momentul cand a inceput sa faca minuni, sa tamaduiasca oameni, etc...Oamenii sunt intr-adevar suspiciosi pt ca nu-s invatati cu bunatate, empatie, mila, chestii din astea..Poti sa-i condamni?
Asta imi aduce aminte de mitul pesterii lui Platon, de oamenii care au trait atata timp in intuneric, incat cand au iesit in sfarsit afara, mai sa orbeasca de lumina soarelui...
Off topic, parerea mea este ca trebuie sa petreci mai mult timp in "pestera"ta interioara..inca nu te-ai rupt 100% de trecut si nu te-ai iertat tu pentru niste chestii vechi...sunt inca acolo si cand ti-e lumea mai draga, ies la suprafata.
Ajuta-te pe tine in primul rand daca vrei sa fii apt sa-i ajuti pe ceilalti.Inca o data scuze daca ma insel..Dar simteam ca trebuie sa-ti spun ceea ce gandesc despre tine.

ahilpterodactil @
Partea buna, e ca ai ramas cu ceva palpabil de la acel avion jucarie, necumparat!Dorinta de a ajuta!
Eu nu am incercat atat de des sa ajut, dar acum cateva zile eram in Auchan si o femeie mai in varsta isi dorea o carte anume despre incercarile din temnitele comuniste si spune ca ar fi luat-o dar nu avea destul.Am ajutat-o dar nu a refuzat.Cred ca in situatii din astea oamenii trebuie priviti in ochi, asta e cea mai buna sigurranta care i-o poti da, ca esti bine intentionat, si cum ai spus in ultimul caz, si tonul este foate important.
Asta este si unul din factorii ca in lumea virtuala sunt mai multe conflicte ca si in lumea reala faptul ca nu isi vad ochii,daca ne-am vedea ochii cand spunem ceva, asta e cea mai buna garantie ca si crezi in ce spui.

Pe mine mult m-a ingandurat si nedumerit ca actualul presedinte pe langa mesajul pe Facebook de anul nou, nu a dat si un mesaj pe Televizor ptr tara cum s-a facut dintotdeauna.E bine sa privesti oamenii in ochi cand le spui ceva,cand nu o faci lumea crede ca esti ascuns si nu ii dai siguranta.
Ma rog am dispretuit si modul cum s-a facut reclama contra lui Ponta desi nu sunt PSD-ist."Puie Monta." arata nivelul de respect ce ni-l dam unii altora.
Doamne ajuta!

Aha! Va sa zica sa exersez privirea asertiva si celelalte...
Stiam eu ca tre sa fac un curs de reeducare!...:)

Vezi si eu bine intentionat sunt, si parca traiesc cu senzatia ca esti in aparare.Faza aia ce ai spus-o cu reeducarea ma face sa cred asta!Noroc ca ai pus un zambaret.:-)))
ahilpterodactil sa stii ca viata acum este mult mai stresanta ca acum 26 de ani.Si asta e una din cauze ca lumea e mai suspicioasa in zilele astea.

Înţeleg. :) Poate că ar fi bine să căuţi mai adânc în inima ta şi să găseşti un folos din toată povestea asta tristă şi să-i dai un sens pozitiv, folositor, atât ţie, cât şi celor din jurul tău. :)

Depinde de ceea ce vrei să oferi. Am observat mulţi care insistă să ofere dulciuri, deşi frumos şi respectuos li se spune că nu e potrivit momentul. :) Şi asta am observat-o cel mai des în biserică. :)

Se poate ca bunica să fi invocat lipsa banilor doar ca motivaţie pentru a scăpa de cerinţa copilului, iar ceea ce ai vrut să oferi se poate ca acel copil să fi avut deja. Cel mai bine ştie cel apropiat copilului, nu cel străin care vrea să ofere. Nu exclud varinta ca tu să fi intuit bine, adică să nu fi existat posibilitatea financiară reală a bunicii/tatălui/mamei să cumpere copilului acel ceva. Ca să nu mai fii dezamăgit, oferă celor care cer. :)

Nu mai fi trist! :)
Asa ai invatat sa fii sensibil la dorintele altor copii!
Nici sa nu te gandesti sa te opresti din a oferi ceva sau a te oferi spre ajutor copiilor, chiar daca vei intampina si refuzuri. Poate nu stii, dar toti copiii abia asteapta sa te intalneasca! :)

P.S. Ignora-i pe adultii insotitori care refuza sau isi dau ochii peste cap. Sunt bolnavi!

....:)
Pai, vezi tu, tocmai aceasta nu pot face. Tocmai de aceea...:)
Doar ca, vai mie nu prea stiu ce sa fac...:(
Cu fratii mei, copiii, ma mai descurc cat de cat. Dar cu adultii, nu prea...:(

Viata inseamna sa te trezesti dimineata si sa mergi mai departe orice ar fi.”
 

Jenica, fă si tu o prezentare, ceva la filmele astea. Nu doar aruncă link-ul, si fugi! :))

Ok Mirela! Desi, sincer, sunt atat de bine prezentate lucrurile in filmulete ca nu stiu ce as mai putea adauga eu.
Spre exemplu m-a marcat foarte mult acest cuvant..acest mod de marturisire..a dragostei a Ortodoxiei, de fapt..


"Această lume moare, iar voi vă purtați ca și cum navigați într-o croazieră captivantă
– Cand, ocupandu-ne cu activitatea misionara, discutam cu oamenii pe strada, cu ce trebuie sa incepem? Trebuie sa facem referire la Evanghelie sau trebuie sa vorbim in acel lim*baj care este mai clar, adica in limbajul laic? Insa, cu ajutorul lui nu poti exprima idei duhovnicesti inalte.

– Limbajul in care trebuie sa vorbiti este limba*jul dragostei. Slujiti aproapelui. Sunteti capabili de asa ceva? Inchiputi-va, daca in Sankt Petersburg… cate biserici sunt in Petersburg?

– Sapte sute.

– 700??? Si, avand 700 de biserici, orasul arata asa? Iar eu, vazand cum se imbraca oamenii seara, eram aproape gata sa cred ca orasul vostru ia parte la vreun concurs in a capata cea mai necrestineasca ca reputatie… Daca fiecare biserica din acest oras va gasi cinci voluntari, veti obtine 3500 de oameni, care ar putea, o data pe saptamana, sa mearga cate doi in diferite parti ale orasului si sa intrebe de-a dreptul pe fiecare om pe care il vor vedea: „Va pu*tem ajuta cu ceva?” – si asta ar fi de ajuns.

– Vorbiti despre asistenta sociala?

– Eu nu vorbesc despre asistenta sociala, eu vor*besc despre dragoste: „Pot face ceva pentru dumneavoastra?”Dragostea de aproapele exprimata in fapte concrete, practice, in primul rand ii va schim*ba radical pe insisi acesti 3500 de oameni si, de ase*menea, pe oricine cu care ei vor intra in contact. Ganditi-va la aceasta."

Nu, eu ziceam de o scurtă prezentare atunci când dai un link. Eu una nu deschid link-uri asa picate din cer, adică dacă nu se spune nimic despre ele, n-au nici un minimum de "cuvânt introductiv". Dar poate sunt doar eu, le-or urmări altii..

Spovedania unui Samurai "Ierei-San": https://www.youtube.com/watch?v=zgFcBmoD7kk

De la „Mortal Kombat” la „Spovedania unuisamurai”
Actorul american de origine japoneză Cary-Hiroyuki Tagawa (Panteleimon după numele de botez) este invitat de un studio din Rusia să joace rolulul principal de preot ortodox în filmul de actiune "Ierei-San". Doi ani mai târziu (noiembrie 2015), luptătorul japonez se converteşte la ortodoxie. (acţiunea filmului este alta)

Bine ai revenit printre ... voi!

Dimineața care nu se va sfârși: http://www.diseara.ro/ro/filme/15928...va-sfarsi.html

Povestea din „Dimineața care nu se va sfârși” izvorăşte, cum mărturiseşte autorul, dintr-o mare durere: o durere preoţească, a duhovnicului pentru suferinţele altora. La prima spovedanie pe care a asistat-o ca duhovnic, preotul-cineast a aflat o poveste similară cu a eroinei din film, o româncă fugită dintr-o familie dezorganizată, ajunsă să se prostitueze în Cipru. Au urmat la scaunul spovedaniei nu mai puțin de două sute (!) de mărturisiri de aceeași factură, povestește regizorul. O dramă socială a cărei amplitudine nu ne-o imaginăm, despre care nimeni nu vorbește, mușamalizată de ambasadă, de presă și de justiție. E vorba de tragedia româncelor sosite în Cipru prin firme de recrutare-fantomă, obligate ani de zile să se prostitueze, devenite prizoniere în mafia acestei ilegale industrii, cu complicitatea tacită a autorităților locale și a diplomației române.