Sfantul Ioan Scararul.
Un citat mai hazliu: ":-Sarbii ortodocsi sunt adevaratii sarbi.-Nu, tovarase, eu sunt sarb, dar nu sunt ortodox, a replicat ofiterul.-Atunci prin ce esti sarb?-M-am nascut pe pamant sarbesc.-Si boii se nasc pe pamantul sarbesc si nu sunt sarbi."

Bine ai revenit!

Nu stiu... Dar am si eu una nostima: 'Eu sunt un ortodox ateu'.

Parintele Iustin Popovici ?

Apropo de asta, am citit o perlă a unui copilaș : Mami creștină tati ateu, eu ce sunt, creștino-ateu? :)

Ha ha..
Citatul, mai bine zis perla, este a lui Lukasenko, prsendintele Bielorusiei.

Nu e prea fain un astfel de președinte...

"By three methods we may learn wisdom:
First, by reflection, which is noblest;
Second, by imitation, which is easiest;
and third by experience, which is the bitterest."

În traducere : Putem învăța înțelepciunea în trei feluri. Întai, prin reflecție, care este cea mai nobilă. Apoi, prin imitație, care e cel mai ușor. Și, în fine, prin experiență, care e cel mai amar mod de învățare.

Confucius.

"Nadejdea este mangaierea, odihna si alinarea celor intristati. Ii scoate din primejdia deznadejdii, provocata de necazurile vietii si de osteneala. Odihneste sufletul obosit de nedreptatile si de nenorocirile cumplite ale schimbatoarei sorti."

Sfântul ce v afi trecut de la anul şi-n calendarul nostru ortodox? Sfântul Luca al Crimeei?

Nu, Sfantul Nectarie, intr-o carticica foarte frumoasa, pe care o recomand: Sfantul Nectarie, Invataturi alese de Presb. Dionisie Tatsis.
In ceea ce-l priveste pe Sf. Luca al Crimeii, nadajduim sa-l vedem in calendarul de anul viitor. Si sper eu, si pe Sf. Ioan Maximovici:)

Păi chiar va fi Sf. Luca.

Și eu sper tot așa !

Încă un citat, pentru amatorii de șarade :) http://img.expatforum.com/expats/ima...ted/ranger.gif

"Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi și orbul îl poate vedea."

Mark Twain, am mai citit asta recent, nu stiu daca tot la topicul acesta.

Corect! Asteptam un nou citat..

Parintele Porfirie isi iubea foarte mult fiii duhovnicesti si voia sa-i bucure povestind minunatele lucrari ale Harului divin. De multe ori cita cuvintele Avvei .... ..... fratilor: "Iubitii mei, fiindca mi-am pierdut mintile, nu mai pot pastra in tacere taina, ci iata, sunt nebun pentru folosul fratilor."

Isaac Sirul

Da, el este. :)

Nimic nu ilustrează mai bine atributul splendorii decât un deal împădurit, toamna, când totul intră în marea derivă a brunurilor. Primăvara e a jubilaţiei, vara, a unei omogene deplinătăţi, iarna – a ascezei cathare. Dar splendoarea, splendoarea adevărată nu e de întâlnit decît toamna, în octombrie, pe o zi însorită. Moartea vegetală debutează cu o cutremurătoare sărbătoare. Şi e de înţeles că anul bisericesc începe tocmai cu anotimpul acesta, în care sfîrşitul şi slava se întrepătrund. Întregul mister al credinţei îmi pare a porni de aici: de la intuiţia morţii ca glorie. Şi ca prag al unei nesfîrşite diferenţieri. Toamna, fiecare specie încheie altfel şi fiecare individ vegetal se singularizează într-o culoare proprie. În această diversificare extatică a particularului stă splendoarea spectacolului autumnal şi, poate, a destinelor noastre postume. . .(”Ştiu, vom muri, dar câtă splendoare!“)
Soarele de toamnă e o metaforă mai adecvată a cunoaşterii decât soarele estival, care poate duce căldura pînă la fierbinţeală şi disoluţie.
”Căldura“ duhului nu trebuie nici să topească, nici să exalte lucrurile: trebuie să le mângâie.

Superb citatul ales ! Am gasit ca este din Andrei Plesu - Jurnalul de la Tescani (aparut la Humanitas in 2003).

Da, este o mică bijuterie prelucrată de meşterul Pleşu în timpul exilului la Tescani.

O sa postez eu, cum nu a mai postat nimeni:

Nasterea Domnului din Femeie "marturiseste harisma oricarei femeii de a-L naste pe Dumnezeu in sufletele pustiite ".

Paul Evdokimov

Ai onoarea.

"Nu cred că există simbol mai convingător şi mai la-ndemână al puterii în slăbiciune decât tăria ascunsă în puţinul oarecare al candelei. Tremurătoare şi aparent nevolnică, pâlpâirea ei modestă susţine rezistenţa casei întregi. Micuţa flacără e în stare să divulge reţeaua de îngeri ocrotitori, a cărei prezenţă înfricosează şi derutează semeţia oricăror nefârtaţi din preajmă. Aceeaşi luminiţă acţionează ferm, fără emfază, aproape nebăgată în seamă, menţinând deschisă, zi şi noapte, interfaţa dintre mister şi realitate, dintre vizibil şi invibil. Centrul de greutate al casei tale, e bine să ştii, se află în acest punct strălucitor, pe care se poate sprijini, oricând şi oricât, pârghia lăuntrică ce-ar putea să răstoarne sorţii războiului nevăzut. În penumbra încăperii, candela e singura baliză de lumină după care Dumnezeu îi recunoşte pe ai Lui şi, la fel, doar flacăra ei ferită te poate ajuta, pe tine, cel ce-L chemi încetişor, să-I distingi trăsăturile cereşti şi să-I contempli felul prietenos de a sosi la întâlnire. Cînd te prăbuşeşti, răpus de oboseala şi dezgustul zilei, te poţi lăsa liniştit în seama ei. Veghea fidelă a candelei ţine răutatea ostatică, asmuţind asupra casei adormite trezvia lucrătoare a îngerilor. Aşa neînsemnată cum pare, ea concentrează întreaga energie a opoziţiei la rău, de care trebuie să se învrednicească o aşezare de oameni. Duhul candelei răspândeşte discernământ şi măsură, restabilindu-i oricărui eveniment de peste zi proporţiile reale. Prezenţa ei, deopotrivă certă şi ireală, însufleţeşte credinţa, echilibrîndu-i elanurile vizionare. Nicicând închipuirea nu e mai ancorată şi mai puţin rătăcitoare decât atunci când respiri obscuritatea ocrotită a unei încăperi în care arde o candelă. Într-o lume dezamăgită, scânteierea ei minusculă probează speranţa de care eşti în stare, calitatea şi consistenţa răbdării tale, mai presus de ameninţarea care te împresoară. Când zaci doborât şi neluminat, candela casei tale rămâne lumina ta de poziţie, continuând să aştepte în beznă, încurajatoare şi profetică. Ceea ce vindecă fiinţa rănită de dezamăgire a unui oraş, împiedicând-o să-şi pulverizeze speranţele, e licărul candelelor aprinse, lumina lor neclintită pe care o zăreşti la ferestrele câtorva case."

maestrul si prietenul tau Sorin Dumitrescu?

Corect. Îţi predau ştafeta.....

,,O altă metodă concretă a lucrării minţii şi a sufletului nostru este aceea de a tăcea.
Citisem la Părinţi că tăcerea este o cale către Dumnezeu. Şi orice începător care tace descoperă ce învălmăşeală de gânduri avem, ce neputinţă de a tăcea avem, câtă nevoie avem să fie gălăgie în noi, măcar muzică psaltică, dacă nu alt zgomot, numai şi numai să nu rămânem singuri cu noi. Aceasta este frica de propria noastră conştiinţă..."

Am gasit ca citatul dat este din maica Siluana (Vlad).

Dumnezeu este roata cea mare
 

Am pregatit si eu un citat pentru voi. :)

"Roata mare se invarteste mai incet, dar ajunge roata mica, care se invarteste mai repede.
Cu cat roata este mai mare, cu atat si invartitura ei este mai inceata, din care cauza face si mai putin zgomot; cu cat insa roata este mai mica, cu atat invartitura este mai repede si zgomotul sau mai mare. Acest fapt se potriveste si lucrurilor, si oamenilor.
Roata sau cercul cel mai mare din sufletul omului este Dumnezeu. Marginile lui nu se pot vedea; iar din cauza multimii si a galagiei rotilor celor mici, nu se poate auzi nici umbletul lui.
Insa in clipa in care toate rotile cele mai mici din sufletul omului se linistesc si inceteaza, sufletul se oglindeste in nemasurata roata dumnezeiasca, in care se cuprinde cerul si pamantul. Iar in timpul acestei viziuni, pe cat de rara, pe atat de neasteptata, sufletul simte o bucurie de nespus."

Foarte frumos, nu am gasit..

Va dau si eu unul (probabil celebru):

'Putina stiinta indeparteaza de Dumnezeu, multa stiinta duce la El'.

Citatul meu era din Sfantul Nicolae Velimirovici - "Invataturi despre bine si rau".

Al tau Fani, nu stiu inca. Ma mai gandesc cand ma trezesc mai bine.. :)

Ah, am gasit, Louis Pasteur!


Inca un citat si de la mine (de data asta, celebru :)).

“Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri.”

Nu stiu..

Da, Pascal. L-am regasit cautand chestii despre Dumnezeu si stiinta pentru elevi. Daca mai are cineva citate interesante in acelasi sens..
Alta este: Dumnezeu nu da cu zarul. Dar si asta e celebra.

Până la urmă, era Pascal sau Pasteur ?

Da, Albert Einstein... mai am una celebră, de data asta cu autor necunoscut. (ca să nu vă mai chinuiți să-l ghiciți :))

"În viață nu contează unde te afli, ci pe cine ai alături."

John F. Kennedy

Pardon, neicusorule puicusorule. Era Pasteur.

De Pascal este una frumoasa: 'Cine se face ca e inger, se va purta ca animalele.' (in traducere libera: 'Qui fait l'ange fait la bête')

'Tot cuvantul adevarat, oricare ar fi autorul, vine de la Duhul sfant.'

Va dau o indicatie: este un sfant parinte din primele secole.