iti spun eu cui servește: dezbinătorului. Satan este cel care desparte, Dumnezeu este cel care unește.

Hai sa nu schimbam subiectul topicului. Nu ma intereseaza propovaduirea si sugestiile tale.

asta înseamnă că poate cunoşti foarte bine Răul (dezbinătorul) dacă te poţi pronunţa cu atâta fermitate, cu toate că mesajele tale despre ce reprezintă libertatea şi credinţa indică o oarecare tulburare! nu cred că trebuie să te simţi acuzat de necredinţă, câtă vreme doreşti să aflii Calea dreaptă (dacă l-ai simpatizat pe buda nu te judecă nimeni ci trebuie cu ajutorul rugăciunii să ajungi să distingi şi să discerni între realitatea lumii cu toţi idolii ei şi realitatea vieţii veşnice). Eşti prea sensibil!

da, il recunosc pe dezbinător instant când aud pe cineva zicând: "Religia mea e singura adevărată. Toate celelalte sunt inselari diavolesti!".

Doamne ajuta. Pace si iubire.

Poate fi f. inselator.

1. Tocmai te-ai contrazis singur.
2. O data ce-l gasesti, te va face liber. Atat timp cat bajbaii dupa el, inca esti prizonier.

N-am auzit niciodata expresia "Fiule, indoiala ta te-a vindecat."

Nu e nevoie sa judeci (prea mult) ceea ce este atat de evident..

"Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Mat. 12:36-37)

Exista istorie si interpretari ale istoriei.
De obicei, oamenii se serversc de cea de a doua, fiecare in conformitate cu aplecarile sale sufletesti.

Despatimit dupa standardele crestine sau budhiste?
Inselat raportat la cat poate un om atinge, filosofic vorbind sau inselat in raport cu Revelatia?

O postare caracteristica ultra-dogmaticilor, indiferent de religie.
Ca sa stai tu linistit, eu mi-am gasit raspunsurile la majoritatea intrebarilor si nu am indoieli legate de ele. Dar nu ma bat cu pumnul in piept pe aici ca si tine spre exemplu, pentru ca nu ma intereseaza sa manipulez pe nimeni.

Inca o data iti recomand sa nu mai tratezi de sus pe oamenii care vad lucrurile diferit de tine.

Te sfatuiesc sa iesi din intunericul ignorantei si sa intri in lumina cunoasterii. Pune-te si studiaza budismul si despre Budda inainte sa critici. Stiu ca exista aceasta tentatie sa critici fara cunosti lucrurile in profunzimea lor, incearca totusi sa lupti cu ea.

Cred ca te referi la ceva similar cu ce vorbeste acest om:
http://www.oxigen2.net/2012/03/logos...ia-budismului/

Unii au redescoperit crestinismul studiindu-l pe Buda.

Sunt niste paralele interesante in Buda si Isus!

a!!! pai nu asa! ca si eu pot "recunoaste" in tine omul superficial (fariseul) care pune semnul egal intre habotnicie si consecventa!! intre intensitatea trairii umilintei inimii smerite si "multumirea" gandului ca daca n-am dat in cap nimanui, sunt fara de pacate!!

uite ce spune un sfant parinte ortodox: Stareţul Nicon de la Optina: “Nimeni şi nimic nu poate vătăma pe om, dacă nu se vatămă el însuşi pe sine. Cel care nu se depărtează de păcat, chiar de i s-ar da mii de mijloace de mântuire, cu nimic nu i-ar folosi. Unul este răul în lume: păcatul. Iuda a căzut, cu toate că a fost permanent cu Mântuitorul; iar dreptul Lot s-a mântuit, cu toate că trăia în mijlocul Sodomei”.

cu alte cuvinte, crestinul-ortodox care nu aplica in viata de zi cu zi invatatura si poruncile lui Dumnezeu, daca nu se spovedeste, impartaseste si nu face canon de indreptare, nu se mantuieste cat ar fi el de ortodox!! sa stii ca doar Sfanta Liturghie mai tine lumea ...vezi ce spune parintele Arsenie Boca despre Jertfa petrecuta in cadrul Liturghiei si ce importanta are Euharistia si-o sa intelegi DE CE toate celelalte "credinte" sunt inselari diavolesti!!

si vad ca iarasi pomenesti de iubire!! hm.... cam seaca exprimarea cu pacea si iubirea!
daca te vei uita putin peste Epistola Apostolului Pavel in care descrie atat de minunat ce este dragostea, vei fi mai prudent cu aruncarea cuvintelor! e o melodie (nu stiu a cui) "dragostea nu se explica, ea se simte"... posibil s-o stii! dar nu dragostea ca aprindere a simturilor, a navalirii sangelui, ci aceea fara de care oricata stiinta si credinta ai avea, nimic nu esti!!
fara sa te consideri lezat in vreun fel de indrazneala mea iti trimit urmatorul link care iti va risipi indoiala privitoare la dreptatea lui Dumnezeu, fiindca sunt convinsa ca va avea asupra ta o influenta hotaratoare si-ti va schimba total conceptia despre religie! vei fi silit sa-ti analizezi credinta si standardele dupa care iti traiesti viata si nu vei putea ramane nemiscat in indiferenta citind aceasta carte:
http://www.scribd.com/doc/10731998/D...sa-Lui-Cristos

fie ca Hristos sa te lumineze cu Harul Sau!!

Sfaturile rupte de realitate n-au valoare.
Afirmatiile fara argumente la fel.

Am sa-ti dau un raspuns, sper sa intelegi raspunsul.

Singura vina este a celei care l-a avortat, a avorta inseamna a ucide, parintele care a facut asta si cei care au indemnat parintele sa faca asta vor plati scump. Acum nu este vina lui Dumnezeu pentru ca omul a comis acest pacat si din mila lui prea mare nu prea are cum sa dea pierzarii acele suflete nevinovate. Fiecare are dreptul la viata, deci Dumnezeu avea intentia de a le da viata pe pamant, insa acest lucru a fost stopat de om prin avort. Acum Dumnezeu nu are vreo vina pentru ca un om care nu stie ce vrea de la viata a facut acest avort si a stopat viata pe care un prunc trebuia sa o aiba. Sincer ar trebui sa le punem o intrebare celor care avorteaza copii, sa-i intrebam de ce fac asta?. Sper sa intelegi raspunsul meu

Frate Cezar, sa te bucure bunul Dumnezeu cu mila Lui. Am vazut astazi filmul si "l-am pus deoparte" sa-l vedem duminica din nou, in familie!
Multumesc pentru recomandare si la randul meu, o fac mai departe oricui doreste sa aiba o imagine cat de cat clara, despre cum "lucreaza" Dumnezeu, in masura in care poate si vrea sa perceapa esenta si "mesajul".
Doamne-ajuta!

.......:)
Inca pastrez o puternica impresie, desi au trecut cateva luni de la vizionare. Ce sa zic.... ma cutremur si tac.
Doamne ajuta!

Am văzut filmul şi m-a impresionat, cum altfel? Cred că întreaga paletă a problematicii credinţei e abordată aici, iar argumentele, şi de o parte, şi de cealaltă, sunt mult vehiculate, inclusiv pe acest forum.

Deosebit de interesantă am găsit asemănarea dintre credinţa lor şi credinţa noastră, faptul că Ortodoxia se aseamănă atât de mult cu iudaismul, continuându-l, de fapt, cu o mare, capitală diferenţă: Hristos, cel care „n-a venit să strice ci să plinească (desăvârşească)” Legea, înnoind-o şi făcând-o universală.

De aici şi fatalismul în care se aflau acei evrei, pentru că nu-L cunoşteau pe Dumnezeu sub chipul lui Hristos. Altfel au înţeles suferinţa, altfel au îndurat-o creştinii care au trecut prin experienţe similare.

Evident, doar sfaturile tale si ale institutiei tale sunt valoroase. Noi restul suntem doar niste inselati pentru fanaticii ca tine.

Da clar! Nu exista iubire si pace decat la ortosocsi nu?! Numai fanaticii ortodocsi sunt autentici, restul suntem niste falsitati si mincinosi nu ?!

Inca sper ca Dumnezeu intr-o zi va eradica fanatismul religios din noi. Doamne ajuta!

"Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-aţi voit. Iată vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă. Nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!"

Luca 13, 31-35

adica? ce vrei sa spui?

vrea sa te lumineze, dar nu are pe cine.

Sergiu_B,

Parerea mea este ca nu poti primi un raspuns satisfacator pentru tine la intrebarea "Este Dumnezeu drept?" de la niste credinciosi crestini practicanti.

Pentru un credincios crestin, afirmatia "Dumnezeu este drept" este o premiza acceptata prin credinta, nu prin logica sau dovezi. Chiar si intrebarea in sine este, pentru crestini, aproape o blasfemie, nu un subiect legitim de discutie. Biblia este oricum plina de relatarea unor evenimente in care Dumnezeul crestin comite el insusi sau incurajeaza fapte extrem de nedrepte si imorale.

Dumnezeul creştin este cunoscut în persoana lui Hristos, şi nu cred că I se poate atribui Lui încurajarea unor astfel de fapte.
Dumnezeul Vechiului Testament (imaginea Lui) este aşa cum L-au cunoscut evreii, nedeplin, şi despre care se poate spune că a fost părtinitor cu aceştia.
Creştinii, însă, Îl cunosc pe Tatăl prin Fiul, în Duhul Sfânt.

există Dumnezeul creştinilor şi Dumnezeul VT?!

M-am referit la felul în care a fost cunoscut Dumnezeu, nedeplin în VT, deplin în Hristos.
De aceea Vechiul Testament se citeşte/înţelege prin prisma Noului.

Nimeni nu a afirmat ca ar exista doi Dumnezei.

Se pare ca exista o categorie de atei foarte apropiati de ceea ce critica: credinciosii.

De stiut, nu stiu mare lucru - decat la nivel informativ, in schimb cred cu tarie ca ceea ce li s-a servit este legitim, rational, etc.

Poate ar trebui sa citesti mai intai Biblia cap-coada nu sa folosesti doar afirmatiile altor atei pe post de fals argument.

of, ca tare ca piatra esti omule!! ce conceptii ai!!! in Crez ce spui, crezi ceea ce zice sau il reciti ca pe poezie??
te afli cumva intr-o ravna peste puteri? ti se pare ca "fanatismul religios" este extremist?? da' ce zici, Hristos o fi extremist?? cand a dat de pamant cu mesele negustorilor si a schimbatorilor de bani si a rasturnat scaunele celor care vindeau porumbei, strigandu-le: "Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi o faceti pestera de talhari!" ??? ce crezi ca vroia sa spuna?? dac-ar fi fost "diplomat" crezi ca altul I-ar fi fost "succesul"??? care crezi ca e Calea de Mijloc, dupa "indreptatita" ta parere? o fi toleranta? asa-zisa libertate "ingaduita" pentru ca fiecare are dreptate in felul sau?? sau o fi "adevarul" care ne reprezinta pe fiecare in parte??

Totul tine de cum dobandesti discernamantul, pentru ca Parintele Nicolae Steinhardt spune: "Aşa e cu Hristos. E pe viaţă şi pe moarte, nu-i de joacă, nu-i de şagă, nu-i cu jumătăţi de măsură, nu-i cu fofarlica, uite popa nu e popa, nu-i cu „să vezi că”, nu-i cu „ce putem face", cu „împrejurările m-au silit"!!!
Tocmai acel lipsit de smerenie aduce acest in favoarea lui argumentul "Nu judeca si nu vei fi judecat!" Ceva genu'...Sa stam deoparte, sa nu deranjam pe nimeni, nici chiar pe dracu'...
Judecăţile lui Dumnezeu nu se pot împăca cu judecăţile oamenilor. Lucrarea dreptei socoteli este de a elimina şi curăţa judecăţile omeneşti, pentru ca ele să devină după Dumnezeu.
Nici chiar sfinţii mari care au căutat să cerceteze judecăţile lui Dumnezeu n-au reusit. Spre exemplu, unui bătrân cu viaţă sfântă ce a stat mult timp în pustie şi se ruga lui Dumnezeu să-i descopere judecăţile Sale, i se arată un înger care îl întreabă: “Ce doreşti?” “Vreau să ştiu judecăţile lui Dumnezeu”, zice sfântul. Îngerul îi răspunde: “Nu este om care să ştie aceasta, dar pentru că m-ai rugat îţi voi da nişte exemple”. Şi îngerul l-a luat pe pustnic şi după o zi de mers au ajuns la o gazdă. Au dormit noaptea, iar gazda i-a servit cu ce avea mai frumos, cu o tavă de argint. Au servit cele de pe tavă, iar la sfârşit, îngerul ia tava şi o aruncă într-o prăpastie. Şi au pornit mai departe. Au ajuns la o grădină foarte frumoasă. Au poposit lângă un izvor şi stând la un loc mai ferit, văd un om bătrân care se aşază şi el. Apoi apare un călăreţ care începe să-i ceară banii. Bătrânul nu întelege despre ce bani era vorba. Călăreţul se înfurie şi îl bate până îl omoară. Sfântul şi îngerul au plecat mai departe. Au ajuns în cele din urmă la o casă părăsită, din care mai rămăsese un singur perete în picioare. S-au asezat să doarmă, iar îngerul, în loc să doarmă, a dărâmat complet zidul şi l-a refăcut. Dimineată, părintele foarte neliniştit îl întreabă: “Eşti înger sau eşti demon? Ce înseamnă toate cele ce le-am văzut?” Îngerul răspunde: “Creştinii la care am înnoptat sunt evlavioşi şi au făcut multe fapte bune. Tava de argint era însă câştigată prin nedreptate. Şi pentru ca să nu-şi piardă plata faptelor bune şi mântuirea, am luat tava de la ei. Bătrânul mort, în tinereţe a omorât pe cineva. Călăreţul era stăpânul locului unde am poposit şi urmărea hoţul care tocmai îi furase banii. Astfel, bătrânul a plătit cu viaţa sa uciderea făcută de el mai demult, ca să i se ierte din păcate. Iar în locul zidului părăsit a fost o casă foarte mare. Şi ultimul din casa aceea a îngropat o comoară în zid, care era cât pe-aci să se surpe. Stăpânul de acum ar fi găsit comoara şi ar fi trăit în nedreptate şi răutate. Zidul făcut acum va dura până se va naşte cineva care, găsind banii, îi va folosi într-un scop bun. Deci”, i-a zis îngerul, văzând mirarea sfântului, “nu mai cerceta judecăţile lui Dumnezeu, ci îngrijeşte-te de păcatele tale”.
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...lea-de-mijloc/

oxigen pentru sergiu
 

ia frate si maninca fiind-ca e bun.la dinti de lapte e cam tare.

"Se spune ca la un Batran fara vedere a mers odata un mare om politic. Acesta din urma, cu multa ingamfare, i-a zis parintelui:
- Parinte, Dumnezeu e nedrept. Pe tine te-a facut orb, iar eu am vedere.
La care Batranul, cu multa simplitate, i-a raspuns:
-Dumnezeul tau este nedrept, al meu este drept!"

asta înseamnă că VT este o înşiruire de povestiri, ale unor oameni care nu prea aveau habar despre ceea ce scriu.

Nu tocmai. Mie mi se pare că VT abundă de prezenţa lui Dumnezeu, de vorbirea Lui cu oamenii, cu poporul ales şi prin ei cu toată omenirea. Nu am explicaţii pentru părtinirea pe care le-a arătat-o în defavoarea altor popoare. Pur şi simplu mă declar depăşit, n-am ajuns să înţeleg. Dar poate nici ei n-au înţeles întotdeauna bine ce le spunea Dumnezeu.
Pe mine mă preocupă, însă, viaţa nouă în Hristos, şi ştiu că în El S-a revelat nemijlocit şi deplin Dumnezeu.

şi văzut filmul Dumnezeu la judecată? (sau judecata lui Dumnezeu, nu mai ştiu titlul în engleză).
un grup de evrei dintr-un lagăr nazist judeca dreptatea lui Dumnezeu.
concluzia unuia, după o argumentare foarte riguroasă, este că Dumnezeu nu este drept, ci doar ... a ţinut cu ei.

Probabil e vorba de filmul "God on trial".

http://www.imdb.com/title/tt1173494/

Da, l-am văzut recent, la recomandarea lui Cezar Ioan (da, God on Trial). De acolo am preluat răspunsul pe care ţi l-am dat. Filmul mi s-a părut deosebit de interesant, între altele şi pentru această diferenţă dintre „Dumnezeul lor” şi „Dumnezeul nostru”. Ei, necunoscându-L pe Hristos, trăiau o tragedie. Creştinii, în situaţii asemănătoare cu a lor, sunt mângâiaţi ştiind că Hristos suferă cu cei ce suferă, că El însuşi S-a făcut unul dintre noi.

mie cel mai mult mi-a plăcut faza din spre final.
când tipul care nici nu era evreu 100% si care nici nu credea în Dumnezeul evreilor, într-un moment de maximă sfidare faţă de nazişti, le spune: nu îi lăsaţi să vi-L ia pe Dumnezeu, chiar dacă el nu există.

Da, pentru că, chiar admiţând că nu există, numai credinţa în El i-a făcut să supravieţuiască peste veacuri şi n-aveau nicio şansă să supravieţuiască fără această credinţă; s-ar fi dezintegrat ca popor şi ca indivizi. Lucru valabil, de altfel, pentru oricine: nevoia de sens postulează existenţa lui Dumnezeu.

trebuie să admiram acest fapt, fie că ne plac fie fă nu. mă refer la continuitatea lor.

Pai acum nu prea mai ai ce sa admiri la ei,ca inca il asteapta pe Mesia...
EL fiind chiar sub nasul lor ,cum se spune...
Nu-i judec,doar ca nu-i admir :)

da ... lăsând la o parte necredinta mea ... este ca si cum ţi-aş spune că eu îl aştept încă pe Moş Crăciun, iar tu mi-ai spune că la tine a venit încă de cand aveai 5 ani, iat eu ti-as spune: nu nu era ăla cel adevarat. la mine vă veni cu mult mai multe cadouri :))

Este o comparatie putin hazardata,nu :) ???