şi eu mi le aduc aminte :)

deci un ortodox compatibilist?

http://orthodoxwiki.org/Evolution

Evident ;)

Dupa o lunga pauza de forum am reintrat acum cateva luni si am ramas uimita intelegand ca sunteti alt om, vizibil mai intelept si mai echilibrat decat cel cu care vorbisem demult. Astfel de schimbari pot dovedi neortodocsilor ca si Ortodoxia poate aduce roade frumoase. Si o fac mult mai bine decat carti intregi de teologie...
A fost o surpriza placuta...

India este cel mai mare,divers, puternic,pur centru spiritual din lume si primele sisteme filosofice religioase acolo au aparut.

Multumesc pentru link. Il gasesc interesant... sper sa am timp de cateva dintre pistele pe care ma trimite.

Deocamdata vreau sa vad care e treaba cu Luca al Crimeii si cred ca mi-ar fi utile mai multe resurse.

Intotdeauna ortodoxia a fost in concordanta cu adevarul si stiinta, ar fi o contradictie sa fie impotriva unui adevar. E in contradictie doar cu teoriile false, datorita faptului ca acestea sunt eronate.
Credc a e bine sa citesti mai intai lucrari care combat teoria evolutionista si din perspectiva stiintifica, daca cineva nu cunoaste ambele pozitii nu poate avea o privire obiectiva.

Articolul de pe orthodoxwiki este scris chiar de un cineva care sustine evolutionismul teist, spune chiar el ca a realizat acel articol (Fritts, Kevin Basil).
Este un credincios din SUA, aproape toti compatibilistii trecuti acolo sunt din Nordul Americii. Tot articolul este scris prin prisma acestei conceptii, autorul spunand ca ar fi doua grupuri aproximativ egale (lista de compatibilisti fiind si mai mare). Doar in SUA este un procent mai mare de ortodocsi care au impbratisat aceasta noua teorie, la noi sau in tarile majoritar ortodoxe nu exista astfel de controversa in sanul ortodoxiei. Toate scrierile se bazeaza pe o carte a unui doctor, Kalomiros, care era stilist.

Puterea inimii:

Download HTML: http://www.archive.org/details/Sfant...pputereaInimii
Download PDF: http://www.archive.org/details/Sfant...ereaInimii_487


http://ia600805.us.archive.org/21/it...ereaInimii.pdf
http://ia700801.us.archive.org/18/it...reaInimii.html


Am iubit patimirea - autobiografie

Download HTML: http://www.archive.org/details/Sfant...IubitPatimirea
Download PDF: http://www.archive.org/details/Sfant...IubitPatimirea


http://ia600806.us.archive.org/4/ite...tPatimirea.pdf
http://ia700805.us.archive.org/4/ite...Patimirea.html

Doamne ajuta

Acum ceva timp am deschis un topic despre sf. Luca al Crimeei: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15475
Discutia despre evolutionism e pe topicul: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=8760&page=44

idei si filozofii pagane, care duc numai si numai la rau, si nu ajuta cu absolut nimic o societate, dimpotriva, o fac sa regreseze; si asta se intampla in India.

3.
 

1. Refuz sa cred ca omul este doar un simplu proces biologic, o mare de atomi sau cum vrei sa privesti stiintific; un accident al inertiei aleatoare din cosmos.

2. Nu stiu exact cine a zis, dar citez: "Omul fara Dumnezeu este doar un biet animal rational, care vine de nicaieri si se duce spre nicaieri."

3. Constiinta strigatoare ca tragedia omului, a istoriei si a intregii umanitati va fi supusa intr-un final unei dreptati absolute.

Toate cele bune!

Undeva aici pe forum cineva a pomenit de teoria evoluţionistă, n-am s-o susţin niciodată, nici măcar Charles Darwin nu credea în propria-i teorie dar a trebuit să se supună ordinii piramidei masonice am văzut asta în filmul INGERUL DIGITAL, s-au făcut tot felul de speculaţii mai ales în manualele şcolare din clasele V şi IX unde li se tot împoaie capul elevilor cu porcăria asta ştiinţifică.

Intr-adevar, decat sa studieze copiii porcarii stiintifice mai bine sa vada filmul "Ingerul digital" intre doua slujbe. In felul asta nu vor fi supusi ordinii piramidei masonice si, as adauga eu, isi vor lua intotdeauna medicamentele la timp.

Mai nou orice copil de 11-12 poate şi mai mic îşi dă seama că nu e adevărat, când eram şi eu clasa V tot făceam haz pe teoria asta şi râdeam de prima lecţie de istorie însă nu aveai cum să nu ştii că nu aveau cum să existe anii 3000000-2500000 î.Hr. pentru că sunt doar 7521 de ani de la facerea lumii până acum.Poate greşesc.Corectaţi-mă.

este o minciună.

greşeşti.
nici un om cu un dram de raţiune şi o sumă elementară de cunoştinţe, nu crede în teoria Pământului tânăr.

Logic. Sunt ruine si mistere atit de vechi, incit teoria asta, a Pamantului tanar, crezuta de credinciosi doar pentru ca au spus-o niste clerici, intre care si cativa sfinti, pica.
Inca ceva: o testoasa din cele din Dobroagea poate trai peste un secol si ceva. Se pare ca si dnosaurii si diversele lor rude traiau chiar mai mult. Asa ca nu pot fi inghesuite generatiile lor in varsta scurta a Pamantului bisericesc, sa ii zic asa. Si cum e cam greu sa negi fosilele de dinosauri...;)

Corect. Sincer, cand aud la ce delir ajung unii adepti (nu ma refer aici pe forum; repet, nu jignesc pe nimeni, aici s-au scris lucruri inca acceptabile in cea mai mare parte, insa tocmai discutam cu cineva zilele trecute, si nu imi venea sa cred cat batea campii, altfel om foarte inteligent) ma intreb si eu, desi nu psihiatru, dar ca tot omu' empiric: nu cumva nebunia se si ia? Uneori?
Ce mai gogonata chestie e alianta pecetluita intre oculti si reptilieni. =))
Parca mai de bun-simt sunt aia care se cred Napoleon sau traiesc mental in basmele cu Harap-Alb.

Eu cred ca pamantul e tanar. Ma puteti numi prost, retrograd, invechit, dar eu cred asa cum spune Biblia. Colegul Celestial Pottery spunea de generatiile de dinozauri.
Dar cine stabileste cate generatii de dinozauri au trait pe pamant?
Iar la urma urmei, daca negam faptul ca pamantul e mai tanar decat cred evolutionistii, atunci inseamna ca tot ce scrie in Biblie e o legenda.
Nici un personaj de acolo nu exista, totul e alegoric, totul e o poveste.
Astea sunt consecintele acceptarii evolutionismului teist.
Mai demult citeam o carte de cardinalul Ravasi - Intrebari privitoare la credinta.
Omul facea eforturi "monstruoase" sa mentina adevarul Bibliei, sustinand in acelasi timp ca totul e o alegorie. Ca nici Adam si Eva, nici Cain sau Abel sau Set, nici Noe sau Enoh nu sunt personaje reale, ci doar alegorii, metafore. Bietul cardinal, nici nu mai stia cand a devenit omul om. Ba zicea ca odata cu limbajul, ba odata cu constiinta. Dar pe urma isi dadea seama ca nici asa nu merge, fiindca dupa evolutionisti, totul a aparut treptat, si limbajul, si ratiunea si constiinta. Asa ca omul inceputurilor era de fapt un sub-om, sau o jumatate de om, sau un om redus mintal, etc.
Doamne, cate aberatii!
Ce eforturi penibile trebuie sa faca unii ca sa impace ateismul , pardon, evolutionismul cu crestinismul.

lasă evolutionismul şi dinozaurii.
gândeşte-te că au fost civilizaţii mai vechi, uneori cu mii de ani, decât vârsta tânără a Pământului atribuită de unii.

Dumitru,
Eu as spune altceva. Din cate stim, izvoarele noastre scrise nu ne duc mai departe de anul 3000 inainte de Hristos. Chiar si mai aproape nu dispunem decat de informatii vagi si aproximative. Cu alte cuvinte, inainte de anul 3000 i. Hristos, istoria se pierde in negura.
Nu stim prea clar ce a fost inainte de aceasta data aproximativa.
Atunci cum putem sa stim ce a fost acum 10 000 de ani sau chiar mai tarziu, cum afirma unii?
Eu unul am dubii serioase.

câteva date:
http://www.descopera.org/cea-mai-vec...atie-din-lume/
în plus noi ne lăudăm cu tablitele de la Tărtăria, care ar putea fi din anul 5500 î.e.n.

Ma rog, dar chiar si in acel articol in care se vorbeste de civilizatiile mesopotamiene, egipteana, chineza, indiana etc, se afirma tot asa, ca cele mai vechi vestigii arheologice dateaza de maxim 7000 pana la 9000 de ani.
Daca datarile sunt corecte, ceea ce e de investigat, atunci asta se suprapune relativ bine pe cronologia biblica. Noi nu sustinem ca omenirea are neaparat 7521 de ani, ci aceasta e o cifra aproximativa. Biblia, precum se stie, a circulat in manuscrise. S-ar putea ca cifrele si anii sa nu corespunda cu exactitate absoluta. Dar conteaza ordinul de marime.
Nu putem afirma pe baza Scripturii anul exact de la Facerea lumii, dar, asa cum spunea parintele Serafim Rose, e vorba de o cifra de pana la 10 000 de ani.
Ceea ce vine in concordanta oarecum si cu ce scrie acolo.

vezi cum ai făcut că vârsta Pământului să crească brusc de la 7 mii şi ceva de ani la zece mii?
şi chiar tu spui că datele biblice sunt relative.

Da, e adevarat, dar e vorba totusi de un ordin de marime.
Daca privim referatul biblic nu ca pe o metafora sau alegorie, ci ca pe o realitate, atunci avem succesiunea generatiilor si stim aproximativ ordinul de marime, care e pe undeva pe la 10 000 de ani. In orice caz nu putem vorbi de milioanele de ani sau chiar miliardele de ani evolutioniste.

nu ţi se pare curios că,s-a trecut de la 7 la 10 mii după ce s-a dovedit că au existat aşezări în vârsta de 10 mii de ani?

ÎNTREBĂRI Sl RĂSPUNSURI
Din cursul despre Cartea Facerii (1981 si 1982) - Parintele Serafim Rose
1. Vârsta pământului
STUDENT: După cronologia biblică, pământul are cam 7500 de ani vechime; dar după evolutionisti, si chiar după istoria predată în licee, pământul are miliarde de ani vechime. Cum explicati acest lucru ?

Parintele SERAFIM: Avem câteva cărti pe această temă, pe care vi le voi arăta. Există destui oameni care, în ultimii zece sau douăzeci de ani, au început să contraatace pe cei ce sunt extrem de siguri de această teorie. Există un grup în San Diego numit Institutul de cercetări creationiste si un altul în Michigan, numit Societatea pentru cercetarea creatiei. Ei au dat la iveală câteva cărti de stiintă care examinează problema: pe ce temei fac oamenii aceste prezumtii despre milioanele si miliardele de ani ? Se dovedeste că teoria contine mult mai multe ipoteze decât fapte.

Există o carte scrisă de un evolutionist, intitulată Cum s-a alcătuit scala timpului preistoric (The Growth of a Prehistoric Time Scale), in care autorul (William B.N. Berry) admite că pentru a interpreta milioanele si miliardele de ani trebuie presupus că fiintele fosilizate din nivelurile inferioare de roci sunt strămosii evolutivi ai celor din nivelurile superioare. Dar se întâmplă adeseori ca aceste straturi să fie în ordine gresită după teoria evolutionistă straturile cu organisme mai primitive se află în partea de sus.

Prin urmare, este la fel ca în vremea lui Copernic. Pe-atunci exista interpretarea ptolemeică a miscării corpurilor ceresti, potrivit căreia soarele planetele si stelele se învârteau toate în jurul pământului. S-a pus întrebarea- de ce oare planetele nu corespund cu stelele ? Unii antici ziceau că aceasta se datorează faptului că se află în sfere diferite. Adică stelele sunt mai îndepărtate iar planetele mai apropiate; deci planetele par a se deplasa mai iute Dar atunci de ce uneori planetele merg înainte iar alteori înapoi ? Pentru explicarea miscării lor astronomii ptolemeici trebuiau să spună că ele se rotesc fiecare în jurul alteia, într-o miscare foarte complexă de cicluri si epicicluri oscilând în jurul pământului. Unele merg înapoi, altele alcătuiesc cifra opt.

Urmărirea miscărilor planetelor după modelul ptolemeic devenise atât de complicată, încât lui Copernic i-a venit ideea că poate toate acestea sunt gresite - poate că pământul si planetele se miscau în jurul soarelui. A început să facă socoteli pomind de la această idee, iar teoria lui s-a dovedit mult mai simplă. Până la urmă am ajuns să acceptăm că teoria lui era cea adevărată.

Continuare
 

"Asemeni astronomilor ptolemeici, evolutionistii ce studiază straturile care contin fosile descoperă adesea că ele sunt cu susul în jos, în ordinea gresită, sau prea apropiate între ele conform ideilor evolutioniste. Ei numesc aceste lucruri "disconformităti", "paraconformităti" sau "pseudo-conformităti". Ei trebuie să găsească justificări pentru faptul că totul este în ordinea gresită. Dacă îi întrebi de unde stiu care e ordinea corectă, vor admite că singurul motiv după care cunosc ordinea corectă este faptul că stiu că evolutia e adevărată.[Vezi W.B.N. Berry, Growth ofa Prehistoric Time Scale, ed. cit., p. 42.] Vedeti, este ceva necurat la mijloc. Ar trebui să dovedească teoria, iar pentru a dovedi teoria trebuie să pornească de la ea. Deci nu este ceva atât de concret pe cât se spune.

Creationistii stiintifici, cum îsi spun ei însisi, au câteva cărti interesante despre dovezile vechimii pământului.[Principalele cărti la care făcea referintă Părintele Serafim sunt Potopul din Cartea Facerii (1961) si Creationismul stiintific (1974), ambele de Dr. Henry Morris.] Depinde doar de felul dovezilor de care te servesti. Este o ceva foarte ipotetic. Nu este nici pe departe la fel de clar precum Cartea Facerii."

continuare
 

"2. Datarea cu Carbon 14
STUDENT: Ce ne puteti spune despre sistemul de datare cu Carbon 14 ?

Părintele SERAFIM: Datarea cu carbon se foloseste doar pentru substante organice. Perioada de înjumătătire al Carbonului 14 este de 5700 de ani, deci e limpede că această metodă nu poate merge prea departe în urmă. Unii cred că se poate ajunge cu ea până la 20 000 de ani sau mai mult, dar aceasta ar implica atât de multe presupuneri, încât nu poate fi precisă. Chiar apărătorii ei spun că te poti încrede în ea cam până la 3000 de ani în urmă, dar, dacă se merge mai departe, devine din ce în ce mai putin demnă de încredere. Sistemul se bazează pe un întreg set de presupozitii.

[Robert Lee, redactor sef adjunct la revista Anthropologîcal Journal of Canada, scrie despre incertitudinea datarii cu radiocarbon: "Problemele metodei de datare cu radiocarbon sunt incontestabil adânci si serioase. în ciuda celor 35 de ani de perfectionare tehnologică si unei mai bune întelegeri, principiile ce stau la baza metodei au fost putemic puse la îndoială... Continuarea folosirii metodei depinde de un demers de tipul "îndreptării pe parcurs", permitând aici o contaminare, dincolo o fractionare si ajustare ori de câte ori este posibil. Astfel că nu e de mirare că cel putin jumătate din datari sunt respinse. E de mirare faptul că cealaltă jumătate ajunge să fie acceptată. [...] Indiferent cât de "utilăť"este, totusi metoda radiocarbonului nu este capabilă să ofere rezultate precise si demne de încredere.
Există mari discrepante, cronologia e neuniformă si relativă, iar datele acceptate sunt de obicei datele selectate" ("Radiocarbon, Ages in Error", în Anthropological Joumal of Canada, vol. 19, nr. 3, 1981, pp. 9; 29).]

continuare
 

"Conform specialistilor, cel mai de încredere sistem de datare nu este ra diocarbonul, ci datarea după inelele de crestere a copacilor [dendrocronologie]. Recent s-au putut testa o întreagă serie de lucruri, comparându-se datele sistemului radiocarbon cu datele oferite de cercurile copacilor, si s-a descoperit că metoda datării cu radiocarbon se abătea mult mai mult decât se credea. Calculele după inelele copacilor aveau tendinta să dea vârste mai mari cu câteva secole decât cele cu radiocarbon. Alte metode radiometrice se folosesc pentru a obtine vârste de milioane si miliarde de ani: metoda potasiu-argon etc. Si aceste metode se bazează pe tot felul de idei preconcepute; trebuie să accepti acele idei preconcepute înainte ca sistemul să "functioneze".
[Datarea cu radiocarbon de bazează pe un alt set de presupuneri decât celelalte metode. Pentru o scurtă trecere în revistă a acelor presupuneri vezi Henry M. Morris, Scientific Creationisin, op. cit., pp. 140-49; 162-67.]

Toate pornesc de la presupunerea că nu a existat vreo contaminare de-a lungul secolelor între un element si celălalt, si că nici unul dintre elementele finale [componentele "fiice"] nu a fost prezent la început. Evolutionistii nu stiu aceste lucruri; ei presupun că totul era uniform, de la zero până la ceea ce cunoastem acum. Dacă lucrul acesta e adevărat, iar rata schimbării a fost uniformă, atunci putem calcula vârsta fosilelor oarecum precis; dar dacă nu e adevărat, întregul sistem poate fi foarte departe de realitate. Au existat greseli notorii. Oamenii au făcut teste radiometrice asupra unor roci care se formaseră de putin timp, si au ajuns la vârste de până la trei miliarde de ani."

3. Straturile geologice
STUDENT: Ce ne puteti spune despre diferitele straturi, precum cele din Marele Canion, despre care se presupune că s-au depus cu o anume periodicitate ?

Părintele SERAFIM: Exista o vastă problematică stiintifică legată de straturi. Straturile nu au etichete care să spună: "Eu am cinci milioane de ani vechime; eu am zece milioane de ani vechime". Există o carte excelentă pe această temă, Potopul din Cartea Facerii (The Genesis Flood) de Henry Morris, în care el interpretează straturile în termenii unei singure catastrofe, adică Potopul lui Noe. Prezentarea este stiintifică. O puteti cerceta si puteti vedea dacă are sau nu dreptate.

Cred că ar trebui ca mai multi oameni să privească ambele fete ale medaliei si să vadă care model are mai mult sens. In foarte multe privinte modelul evolutionist are lipsuri în ceea ce priveste straturile; de fapt, chiar evolutionistii însisi ti-ar spune, probabil, acelasi lucru. Intrebarea este: oare celălalt model este mai corect ?
Când se ajunge la ceva de felul straturilor, este vorba, desigur, de o problemă stiintifică. Depunerea straturilor este, evident, un proces stiintific ce a avut loc în timp.

[Una dinti-e cele mai interesante cercetări în domeniu a fost făcută de geologul francez Guy Berthault, întâi la Institute de Mechanique des Fluides din Marsilia, iar apoi la laboratorul hidraulic de la Colorado University's Engineering Research Center. "începand din 1985", scrie Richard Milton, "Berthault a realizat o serie de experimente de laborator ce cuprindeau vărsarea unor sedimente în niste recipiente mari cu apă în miscare, pentru a studia structura internă a straturilor si felul cum are loc stratificarea... Berthault a descoperit că... sedimentele se asezau la fund aproape imediat, dar particulele fine erau separate de particulele mai mari de curentul apei, dând impresia de straturi... Rezultatele au fost publicate de către Academia Franceză de Stiinte în 1986 si 1988 si au fost prezentate la Congresul national al sedimentologilor de la Brest în 1991... Lucrările de laborator nu au fost făcute izolat, ci au fost suplimentate cu observatii pe teren ale unor dezastre naturale precum inundatia de la Bijou Creek, Colorado, din 1965, formatiile sedimentare ce au urmat eruptiei de la Mount St. Helens din 1980, ca si forajele marine făcute de vasul Glomar Challenger în 1975... După Berthault, ŤExperimentele contrazic ideea lentei construiri a unui strat după altul. Scala temporală se reduce de la sute de milioane de ani la una sau două catastrofe ce produc aproape instantaneu stratificăriť [Berthault, Compte-Rendus Academie des Science II, 3 decembrie 1986, 16 februarie 1988]. Aceste cuvinte aparent inocente vestesc moartea ideii că existenta miilor de metri de sedimente este in sine o dovadă in favoarea unei vârste mari a pământului" (Milton, Shattering the Myths ofDarwinism, ed. cit., pp. 77-78). (n. ed.)]

Prin urmare, este altceva decât cele Sase Zile ale Facerii - este vorba despre ceea ce a avut loc după cele Sase Zile. Este un lucru supus dezbaterii stiintifice."

continuare
 

"4. O chestiune de modele
Părintele SERAFIM: Savantii dispun de ceea ce se cheamă modele. Ieri am vorbit de modelul ptolemeic - în care pământul e centrul universului, iar toate
stelele si planetele se învârt în jurul pământului. Intrucât, după cum se poate observa, planetele se miscă în jurul pământului cu viteze diferite de ale stelelor, trebuia ca astronomii ptolemeici să aibă teorii despre felul cum mergeau înapoi si înainte, formau cifra opt etc. Cum puteti vedea chiar acum, în ultimele sase luni sau cam asa, Saturn si Jupiter au fost pe cer împreună. Dacă le-ati fi observat, ati fi putut vedea cum la început una mergea înainte, apoi amândouă au mers înapoi, apoi Saturn a devenit mai palidă iar Jupiter mai strălucitoare. După modelul copernican se poate explica de ce se întâmplă asa, fiindcă ele sunt în faze diferite în orbitele pe care se rotesc în jurul soarelui. Din punctul nostru de vedere ele par a se apropia, când de fapt ele nu fac decât să se rotească în jurul soarelui. Un alt exemplu e Venus. Chiar acum Venus a devenit încă o dată luceafăr de seară în jos, la orizont.

Acum câteva luni era luceafăr de dimineată - fiind deja acolo în zori înainte de răsăritul soarelui.

Modelul ptolemeic a fost dovedit deficitar fiindcă nu explica faptele la fel de bine ca modelul copemican. Copemic a spus că, dacă interpretăm pământul si celelalte planete ca rotindu-se în jurul soarelui, atunci toate miscările capătă sens; adică sunt foarte usor de explicat matematic. Până la urmă acest lucru a fost acceptat. Astăzi, calculând conform modelului copernican, putem trimite nave spatiale până aproape de Saturn fără să gresim; de fapt este chiar ceva uimitor de precis. Pare deci evident că toate planetele se învârt în jurul soarelui, chiar dacă, după observatiile noastre, soarele se roteste in jurul pământului.
Prin urmare, este foarte important ce model adoptăm. în cursul de fată vom studia modelul patristic despre cele Sase Zile ale Facerii."

5. Originea corpurilor ceresti (cosmogonia patristica)
Părintele SERAFIM: Relatarea Cărtii Facerii despre Ziua a Patra a Facerii este greu de adaptat ideilor obisnuite despre univers, fiindcă Scriptura si Sfintii Părinti afirmă cu certitudine că soarele a fost creat în acea Zi, după ce pământul, plantele si copacii existau deja. Mai mult, Părintii spun că soarele, luna si stelele (ca si toate găurile negre si tot ce se mai află în spatiu) au fost create în Ziua a Patra într-o clipită. Dumnezeu a făcut un semn cu mâna si toate au luat fiintă, la distante de triliarde de mile. Bineînteles că Dumnezeu este mai mare decât universul, deci de ce nu ar fi fost în stare să facă acest lucru ? Pentru el nu e deloc greu.

Aceasta dă o cu totul altă perspectivă asupra lumii. E o întreagă cosmogonie - explicarea începutului lucrurilor.
Cosmogonia evolutionistă modernă, popularizată de oameni precum Carl Sagan, sustine că a existat un punct care a avut un "big-bang", iar apoi totul s-a dezvoltat din el fără nici un Dumnezeu.
[Omul recunoscut a fi "părintele" cosmogoniei Big-Bang-ului a fost Abatele George Lemaître (1894-1966), un preot iezuit. Intr-o zi a anului 1931, pe cand citea un articol despre originea si sfârsitul lumii, i-a venit ideea că universul a explodat si apoi a evoluat dintr-un "atom primordial". Contemporan cu colegul său iezuit Teilhard de Chardin, el a încercat să facă pentru astronomie ceea ce Teilhard făcuse pentru biologie: să creeze o sinteză a crestinismului cu conceptia evolutionistă a stiintei moderne. Desigur că "atomul primordial" este echivalentul cosmogonic al "supei primordiale" a lui Darwin (din care se presupune că a apărut si a evoluat viata). "Ideea de evolutie", scria Lemaître, "a jucat un rol important în dezvoltarea astrofizicii... Evolutia lumii poate fi asemuită cu un spectacol de artificii ce tocmai s-a încheiat" (C.G. Lemaître, The Primeval Atom, D. Van Nostrand Company, New York, 1950, pp. 87, 78). (n. ed.)]

Dacă crezi acest lucru, este firesc să crezi că cel mai mare corp, soarele, a apărut primul, iar apoi a făcut să apară cumva pământul. Sunt tot felul de teorii despre cum a făcut acest lucru. Unii cred că soarele s-a format dintr-un nor de gaze si praf, iar căldura sa a făcut ca gazul să fie eliminat, rămânând numai praful, care s-a condensat si s-a răcit, formând planetele. Altii cred că soarele s-a ciocnit partial cu o stea călătoare, făcând gazele să fie smulse de pe suprafata solară, gaze care mai târziu s-au transformat în planete. Diferitele teorii sunt în întregime speculatii, fiindcă nimeni nu a fost acolo în acele momente, iar astfel de lucruri nu mai au loc în prezent. Poate că ele sunt în concordantă cu ceea ce credem noi că trebuie să fie adevărat, întrucât ni se pare că toate corpurile mai mari trebuie să fie anterioare celor mai mici. Dar după Cartea Facerii si după Sfintii Părinti, pământul - acest măruntis neînsemnat, această picătură din univers - a fost primul, iar grozavul soare a aparut după el."

continuare
 

"Astăzi filosofilor atei le place să spună că dimensiunea relativă a pământului dovedeste că omul e doar o picătură pierdută în univers. Ei spun: "Pământul este atât de mic, iar universul atât de mare - deci evident universul e mai însemnat decât omul, iar Dumnezeu nu a făcut totul pentru om". Dar dacă gândesti în termenii celor spuse de Părinti - că soarele a fost făcut după ce pământul exista deja - atunci este limpede că totul a fost făcut pentru om.

STUDENT: în galaxia noastră există multi alti sori. Spun ceva Sfintii Părinti despre acesti sori ?

Părintele SERAFIM: Nu, fiindcă ei cunosteau mai putin despre alcătuirea universului decât stim noi acum. Pur si simplu nu există practic vreun motiv să vorbim prea mult despre ei, în afară de a spune că ei se află acolo si că i-a făcut Dumnezeu. Singuml loc unde stim că locuieste omul este numai acesta.

STUDENT: Există vreo contradictie între întelegerea ortodoxă a facerii lumii si faptul că există mai mult decât un soare ?

Părintele SERAFIM: Nu, fiindcă pentru noi există un singur soare.

continuare
 

"STUDENT: Ceilalti sori sunt stele.

Părintele SERAFIM: Da. Pentru noi nu sunt sori. Soarele e un lucru deosebit, centrul vietii noastre, care ne dă lumină si căldură, pe lângă care crestem si fără de care nu putem trăi. Celelalte stele nu sunt pentru noi centrale, ca aceasta. Dacă ar exista alti sori, cu alte pământuri, lucrurile s-ar complica. Dar nu avem nici o dovadă că ceva de felul acesta ar fi adevărat.

Scripturile si Părintii privesc întotdeauna lucrurile asa cum se văd de pe pământ. Nu te poti plasa într-un loc ipotetic, în vreo altă galaxie, ca să te uiti înapoi spre pământ. Acesta e un mod cu totul abstract de a privi lucrurile, fiindcă noi nu ne aflam acolo, ci aici. Nouă ni s-a spus ceea ce avem nevoie să stim spre a ne mântui sufletele, nespunându-ni-se nici măcar un singur lucru despre acesti alti sori, planete etc. Dacă ne-ar fi fost de folos să le stim, Dumnezeu ni le-ar fi spus.

Este totusi un lucru interesant: toate datele sondelor spatiale trimise către alte planete până acum parcă ne-ar da indicatii deliberate spre a ne arăta că pământul este locul vietii. Alte locuri sunt corpuri moarte.

STUDENT: Ce părere aveti despre speculatiile privitoare la fiintele de pe alte planete ?

Părintele SERAFIM: Oamenii care caută fiinte de pe alte planete intră în legătură cu o întreagă filosofie ocultă a vietii care vorbeste despre existenta unor fiinte superioare ce vin să ne salveze si să ne dea ajutor; nu trebuie decât să ne prostemăm în fata lor si ei ne vor da toate puterile de care avem nevoie. In fapt, toate miturile despre fiinte de pe alte planete corespund cu ceea ce stim despre diavoli si despre felul cum ei lucrează. Dacă începem să speculăm despre aceste fiinte si ne lăsăm cuprinsi de idei despre rase superioare de extraterestri - totul duce către diavoli. In afară de îngeri, singurul fel de fiinte inteligente despre care stim sunt diavolii."

Nu pot să nu remarc simplitudinea Cuviosului Părinte Seraphim Rose cu care răspunde la întrebările acelui intervievator, ce frumos explică cu privire la domeniile ştiinţifice ale universului, orice ateu ar putea înţelege cuvintele Cuviosului Părinte asta depinde ce şi cum crede şi concepţiile lui pentru că sunt puţini atei care au răbdarea să asculte şi să discute cu calm aceste probleme care ne macină pe tot mai mulţi dintre noi creştini sau necreştini. Vreau să-i pun o întrebare userului care a deschis acest topic cu privire la psihologia Karma şi ce înseamnă ea defapt?

ÎNTREBĂRI Sl RĂSPUNSURI
Din cursul despre Cartea Facerii (1981 si 1982) - Parintele Serafim Rose

6. Creationistii stiintifici
Părintele SERAFIM: Există o multime de scrieri în prezent privitoare la problema creatiei si evolutiei, problemă ce a devenit vitală mai ales în ultimii zece sau douăzeci de ani.
Recent a apărut un articol foarte părtinitor în revista Time, unde erau luati în râs cei ce sunt împotriva evolutiei, prezentati ca niste fraieri - imbecili ce se întorc la vremurile de dinaintea Procesului Maimutelor al lui Scopes, si asa mai departe.

["Darwin din nou pe banca acuzatilor - Creationistii "stiintifici" atacă teoria evolutiei", în rev. Time, 16 martie 1981, pp. 80-82. Articolul se încheia cu un citat din Theodosius Dobzhansky: "Nimic nu are sens în biologie, decât numai în lumina evolutiei." (n. ed.)]

Dar citirea scrierilor unora dintre creationisti este ceva foarte interesant. Există un grup in San Diego, numit Institutul de cercetări creationiste, care a scos câteva cărti foarte interesante. Una dintre ele se numeste "Creatia: realitătile vietii", abordând câteva dintre problemele stiintifice; o alta este despre fosile: "Evolutie ? Fosilele spun nu !" Există o carte excelentă cu titlul "Creationism stiintific", destinată a fi manual pentru licee. Mai există o carte bună si serioasă despre dinozauri, deloc greoaie. Ea nu pomeneste nimic despre evolutie, ci doar spune povestea dinozaurilor. Este o carte pentru oameni ce vor să citească fără să li se bage pe gât tot felul de ipoteze stiintifice

Grupul de care am pomenit este foarte bun, căci nu încearcă să se ocupe de Biblie. Ei stiu că nu pot pătrunde în scolile publice dacă fac acest lucru, astfel că scot cărti (precum Creationismul stiintific) ce prezintă materialul dintr-un punct de vedere pur stiintific. Si nu îl prezintă doar ca niste antievolutionisti, ci prezintă două modele. Asa cum v-am vorbit despre modelul copernican fată in fată cu cel ptolemeic, ei prezintă modelul creationist fată în fată cu cel evolutionist, apoi pun întrebarea: care model explică mai bine faptele ? Cartea Creationismul stiintific dă o serie de fapte, apoi dă explicatia conform modelului creationist si conform celui evolutionist. Ei cred că modelul creationist are mai mult sens, căci evolutionistii sunt obligati să alcătuiască tot felul de "cicluri" si "epicicluri" spre a explica tot felul de lucruri stânjenitoare.


In 1960, celebrul film "Procesul maimutelor", despre procesul lui Scopes din 1925, a influentat puternic felul cum privea publicul larg dezbaterea creatie/evolutie. Filmul îl înfătisa pe faimosul avocat ateu Clarence Darrow ca pe un mare erou, întrucât apăra stiinta, progresul, viitorul omenirii s.a.m.d. Dar lucrurile nu stăteau chiar asa.
[în realitate, acest film (bazat pe piesa scrisă de Jerome Lawrence si Robert E. Lee) era o redare foarte departe de realitate a procesului si evenimentelor din jurul lui. în viata reală procesul lui Scopes nu a fost o actiune penală serioasă, ci o înscenare juridică folosită ca test de către A.C.L.U. John T. Scopes a fost un apărător voluntar, care nu a riscat nicidecum să ajungă la închisoare. Vezi Phillip E. Johnson, Defeating Darwinism by Opening Minds, ed. cit.,pp. 24-32.]

Dar după aparitia filmului multi oameni ce stăteau la îndoială în privinta evolutiei s-au cam speriat, fiindcă nu voiau să fie acuzati că sunt împotriva progresului si a stiintei.

continuare
 

"Cu toate acestea, în ultimii douăzeci de ani s-au scris câteva tratate stiintifice foarte interesante pe această temă, punând în discutie numeroasele "dovezi" îndoielnice asupra evolutiei, dovezi ce sunt prezentate în manualele scolare ca adevăr si fapt real, dar, când le examinezi mai îndeaproape, descoperi că nu sunt realităti de fapt. De pildă, ei pun în discutie asa numitul fapt că embrionul uman recapitulează mostenirea sa evolutivă, că pe gât există fante branhiale etc. Dar dacă citesti orice manual evolutionist de azi despre embriologie, vei afla că acesta este un mit. "Pantele branhiale" nu au nimic de-a face cu evolutia sau cu recapitularea; pur si simplu asa se dezvoltă embrionul. De fapt, dezvoltarea creierului, nervilor, inimii etc. înăuntrul embrionului contrazice total modul cum ar trebui să aibă loc dacă ar trebui să fie recapitularea mostenirii evolutioniste.

Există o multime de lucruri despre evolutionism care, chiar dacă nu doresti să crezi din start una sau alta dintre păreri, te fac să te opresti, să-ti pui întrebări si să chibzuiesti mai mult asupra probelor pro si contra. La fel se întâmplă si cu sistemul datării radiometrice si cu interpretarea evolutionist-uniformistă a straturilor geologice. Există o carte excelentă a profesorului de geologie Henry Mords, numită Potopul din Cartea Facerii, ce încearcă să interpreteze straturile, vârsta ghetii etc. în termenii Potopului lui Noe. Cartea prezintă dovezi si este alcătuită foarte stiintific. Poti să o citesti si să fii sau nu de acord cu ea, dar este prezentată la nivel stiintific.

Institutul scoate lunar un buletin de informatii numit Acts and Facts, prezentând lucrările lor, si în fiecare număr există o mică completare ce tratează un aspect al evolutiei sau creatiei. Au avut numeroase dezbateri publice in cursul ultimilor cinci ani în universităti, care s-au bucurat de o bună participare; uneori au venit mii de studenti. Savantii creationisti sunt foarte bine pregătiti - au citit tot ce s-a scris recent - pe când savantii evolutionisti sunt adesea asa de încrezători în ei însisi, încât nu prea sunt la curent cu ultimele evenimente. Astfel că în ultimul număr al revistei Science, care e foarte evolutionistă, unul dintre articole spune că s-a ajuns într-o situatie asa de proastă în prezent - savantii evolutionisti sunt asa de prost pregătiti si predau studentilor asa de precar - încât nu ai decât să aduci un savant creationist cu trei sau patru fapte din ultiniii cinci ani, si-i va reduce la tăcere pe evolutionisti. Astfel că evolutionistii au început să se trezească si să-si spună că si-au neglijat datoria de a-si creste odraslele în spiritul cuvenit. Acum încearcă să-i educe mai bine, spre a se întoarce la principiile originare ale evolutiei."

7. Diferite idei evolutioniste
Părintele SERAFIM: Există o doză atât de mare interpretare personală cuprinsă în teoria evolutionistă, încât, dacă ceri evolutionistilor să-ti explice cum are loc evolutia, nu se pot pune de acord asupra unui singur răspuns. Ei obisnuiau să spună că evolutia are loc prin selectie naturală cuplată cu mutatiile: mici schimbări care, după un număr de generatii, duc în final la un nou fel de creatură. Dar se întâmplă că mutatiile sunt, în general, asa de dăunătoare, încât nu se poate explica nici un fel de progres prin mutatii. Chiar în prezent se discută aprins dacă nu ar trebui eliminat complet gradualismul darwinist si să se adopte o altă teorie. Ultima idee la care au revenit - o idee lansată în urmă cu patruzeci de ani - se numeste teoria "monstrului dătător de sperantă". Proeminentul genetician Richard Goldschmidt [de la Berkeley University of California] a lansat această idee fiindcă a văzut că cumularea selectiei naturale cu mutatia nu poate produce structuri complexe.

[Teoria a fost respinsă la început de darwinisti, în 1940, când a fost propusă pentru prima dată de Goldschmidt, dar a fost reabilitată în 1980 de evolutionistul Stephen Jay Gould de la Harvard, în cunoscutul său articol "Reîntoarcerea monstrului dătător de sperantă". (n. ed.)]

De pildă, nu poti explica ochiul printr-o serie de schimbări treptate, căci fie ai ochi, fie nu ai. Organismul care ar dobândi dintr-o dată retina sau altă parte a ochiului nu ar avea la ce să o folosească. Trebuie să se împerecheze cu o creatură cu aceleasi caracteristici, iar apoi caracteristica trebuie să se păstreze până ce se dezvoltă într-o formă superioară, ca in final să se dezvolte ochiul întreg. Pur si simplu acest lucru nu se poate întâmpla; nu are nici un sens. Ochiul trebuie să apară dintr-o dată întreg.

[In cartea sa The Blind Watchmaker (Ceasornicarul orb) (1985), apologistul neodarwinist Richard Dawkins a încercat să explice evolutia ochiului. Argumentele lui Dawkins au fost respinse cu probe de către biochimistul Michael Behe în fecunda sa carte Darwin's Black Box (Cutia neagră a lui Darwin) (1996), ed. cit., pp. 15-22; 36-39. Phillip Johnson comentează: "A trece de la Dawkins la Behe este ca si cum ai trece din biblioteca copiilor în laborator" (Johnson, Objections Sustained, ed. cit., p. 54). (n. ed.)]

Prin urmare, Goldschmidt a sugerat că evolutia are loc în salturi - mutatii pe scară largă ce duc la un "monstru dătător de sperantă" care este în stare să supravietuiască si să se reproducă.
Goldschmidt a invocat această teorie spre a explica originea păsărilor. Aripa unei păsări e un lucru extraordinar. Dacă o reptilă are doar un os ce îi iese din spate, ea nu va fi prea bine adaptată supravietuirii. Ea trebuie să aibă două aripi întregi care functionează, si trebuie să existe un mascul si o femelă cu acelasi fel de aripi ca să le poată reproduce. Deci ideea "monstrului dătător de sperantă" sugera că o reptilă a depus un ou din care a iesit o pasăre ! Oamenii se întorc acum cu seriozitate la această idee si caută să găsească un acord între ea si darwinism, dându-si seama că micile schimbări nu pot produce structuri extrem de complexe.

[Un alt motiv pentru care paleontologul Stephen Jay Gould voia să reabiliteze teoria "monstrului dătător de speranta" era nevoia de a argumenta lipsa speciilor intermediare din arhiva fosiliferă. Revizuirea teoriei lui Goldschmidt de către Gould, numită "echilibru punctual", este dezbătută în mod curent de către evolutionisti. Vezi Johnson, Darwin on Trial, ed. cit., pp. 32-44 si Denton, Evolution: A Theory in Crisis, ed. cit., pp. 192-95. (n. ed.)]
Ideile de acest fel trebuie discutate de savanti, dar si pentru noi este interesant să stim despre ce anume discută."