Sunt doar doua dintre citatele care ma determina sa spun ca se exagereaza. Daca e asa cum afirmati inseamna ca planeta aceasta este doar o "pepiniera" de suflete, suflete care trebuie sa duca pacatele generatiilor din urma pana la izbavire, suflete care trebuie sa se lipseasca de multe daca vor sa ajunga in Rai, suflete care trebuie sa urmeze reguli dure si restrictive ale vietii, suflete care trebuie sa iubeasca pe toti din jur indiferent de raul care-l primesc, suflete care nu au voie sa refuze propriul destin (sinucidere) pentru ca ajung in Iad, suflete care de multe ori vor primi doar tacere de la Creatorul lor atunci cand se vor ruga pentru ceva anume (indiferent de natura) etc. In felul acesta, nici 1% din populatia planetei nu cred ca va ajunge in Rai, restul devine "carne de tun" pentru Iad.

Dar subiectul este despre avorturi, un fenomen in ziua de astazi si probabil amploarea lui a determinat biserica sa reactioneze atat de vehement. Da, este pacat dar cred ca este intr-adevar un pacat mai mare decat crima atunci cand respectiva sarcina a aparut dupa un contact sexual la care si-au dat acordul amandoi partenerii, o sarcina care a fost rezultatul liberului arbitru. Dar...cand sarcina apare la o fata de 10-12-14-... ani care a fost violata de tatal ei atunci nu vad de ce se aprind spiritele cand se aduce in discutie avortul. Ce ar trebui sa faca fata respectiva? Sa-si creasca fericita copilul si sa-si ierte tatal cat mai repede posibil??? Ce viata ar fi asta? Ce pacate ar putea sa aiba o fata la varsta asta incat sa indure asa ceva o viata intreaga? Ce vina are ea ca nu stiu ce stramos a facut nu stiu ce pacate? Nu mi se pare cinstit. Cred ca un avort intr-un asemenea caz si incercarea de refacere a vietii, departe, alaturi de un partener care sa fie hotarat sa-si petreaca ani din viata pentru a "bandaja" sufletul fetei abuzate e tot ce se poate face mai bun pentru ca tanara familie sa poata construi un nou camin "stabilizat" psihic. Pe partea cealalata, daca copilul s-ar naste atunci ar fi 2 vieti care pleaca din start cu un handicap in lume: proaspata mamica care ar avea permanent in fata ochilor amintirea cosmarului din copilarie si copilul care, pe langa faptul ca probabil va avea un retard din cauza faptului ca tatal si bunicul este acelasi barbat, va fi marcat (si marginalizat) pe viata. Ma indoiesc ca un asemenea copil ii va multumi lui Dumnezeu ca este in viata la fel cum ma indoiesc ca fata isi va putea ierta tatal. Desigur, o sa-mi sariti in cap si o sa ma intrebati ce drept are fata respectiva sa omoare copilul din pantece. Raspunsul este foarte scurt: cu acelasi drept cu care a fost violata.

Asta e ca si cand cineva ar intreba: cu ce drept eu va iau gatul ? Iar eu as raspunde: acelasi drept cu care dv mi-ati spart dintii.

Singura deosebire este aceea ca micutul nu a spart dintii nimanui.

Nici pe departe comparatia nu e potrivita.
Mai degraba respectivul incearca sa insinueze ca acel micutz ar fi de fapt violatorul.
Sau in cardasie cu el.
Deci merita sa moara, ca mama sa aiba o viata linistita.
Adica un viol, se repara cu o crima.

Ciudata logica, oare ce fel de oameni sunt cei care au astfel de standarde de normalitate?

Hristos ne-a chemat la iertarea vrăjmașilor arătându-ne că în aceasta avem Viață, că rămânân în ură rămânem în moarte. Nu este un chin să ierți; din contră: ești chinuit dacă rămâi în ură.

Și nimic nu ne-a impus Dumnezeu, ci ne-a lăsat libertatea să alegem între viață și moarte. Dovadă tocmai miliardele de avorturi despre care vorbim, din libertatea noastră de a alege (și) moartea.

Cât privește sinuciderea, asta vine din mândria de a dori să fim noi stăpânii propriului destin. Sunt stări de fapt pe care nu vrem să le acceptăm: nu noi ne dămi viața, nu suntem noi stăpânii ei. O putem suprima, însă nu ne îmbunătățim „destinul”. Putem să (ne) facem rău, dar niciun bine nu putem face fără Dumnezeu, căci El este autorul binelui; noi putem doar să participăm la el. Răul, însă, nu are niciun autor, este doar refuzul binelui.

Suntem înconjurați de estimări procentuale și suntem tentați să le aplicăm și cu privire la numărul celor mântuiți. Aici e o taină a lui Dumnezeu și trebuie s-o lăsăm așa, sperând doar că cei mântuiți vor fi cât mai mulți. Poate și încercând să facem ceva pentru ca numărul lor să crească.

Cu alte cuvinte, niciun drept; doar o libertate. Folosită bine sau rău. Nu poți șterge un viol suprimând viața copilului. Răul este făcut pentru totdeauna. Pentru omul necredincios faptele la care ne cheamă Hristos sunt grele, de neacceptat. Cel care alege Viața, însă, face ascultare până la capăt. Și cunoaște fericirea; acum, în momentul în care împlinește poruncile/învățăturile Domnului.

Pai de ce sa omori un copil nevinovat?

Nu mai bine omori direct violatorul? Si in felul asta stii clar ca ai scapat de cel care a facut asta.

Dar daca este pacat sa omori un om, chiar si violator, atunci nu este mai mare pacat sa omori un copil nevinovat?

Ati inteles gresit, recititi.

Aceste miliarde de avorturi de care spuneti sau cel putin, o mare parte dintre ele, nu s-ar fi intamplat daca trupul femeii ar fi fost altfel proiectat, in asa fel incat sa nu poata procrea daca ea nu vrea [in (sub)constient]. Dar probabil ca cine a "proiectat" corpul femeii nu a stiut viitorul, respectiv toate nenorocirile care se vor abate asupra trupului ei. Daca Dumnezeu ne-a lasat libertatea sa alegem atunci cred ca avem aceasta libertate si atunci cand decidem cum sa "remediem" raul care s-a abatut asupra noastra, doar acest rau nu vine de la Dumnezeu, nu? Nu putem sta cu capul plecat atunci cand ni se intampla ceva rau doar gandindu-ne ca poate asa a vrut Dumnezeu, nu stai cu casa daramata de un cutremur ci incepi sa o repari, nu stai bolnav ci incepi sa te tratezi etc.

"Pentru omul necredincios faptele la care ne cheamă Hristos sunt grele, de neacceptat"... poate nu ar fi atat de grele daca Dumnezeu ar vorbi cu noi atunci cand ne dorim asta, atunci cand ne dorim sa intelegem unele lucruri. Dar cand simti si apoi vezi ca rugamintile tale nu trec de tavan...

doar o mica nota: destinul ni-l facem noi.

Trupul lipsit de har trăiește sub legea inconștientă a firii. Care este o lume moartă în sine, în sensul că are în ea moartea, merge către moarte. Și de aceea avem parte de atâtea tragedii sau drame, căci, iată, corpul nu reacționează cum am vrea noi, ci după cum îi dictează firea inconștientă. Iar atâta vreme cât refuzăm să conlucrăm cu harul vom avea parte de toate nenorocirile, între care avortul și violul. Și cum nu suntem ființe individuale, plătim cu toții pentru păcatele tuturor, așa încât o nevinovată fată/femeie e victima neînduhovnicirii violatorului ei. De care neînduhovnicire nu este singur vinovat, ci o lume întreagă.

Dar ieșirea din această stare tragică nu se poate face cum am vrea noi. Avortul nu are cum să reprezinte o reparație, pe considerentul că Dumnezeu nu ne-a creat cu un sistem de protecție. Trebuie să luăm realitatea așa cum este, cât ar fi ea de dureroasă: timpul nu poate fi dat înapoi, iar violul nu poate fi anulat prin omorârea fătului.

Singurul fel în care putem ieși de sub constrângerile firii este conlucrarea cu harul, care ne unește cu Hristos cel înviat, dându-ne și nouă adevărata viață. Iar felul în care o victimă a unui abuz, crime, violențe poate face aceasta este cel arătat de însuși Domnul: iertarea.
Ispita mare este, însă, să nu ierți, și, printr-o perversă nevoie de compensare, poate, să comiți și tu o violență cel puțin la fel de mare asupra unei ființe nevinovate. Iar asta nu face decât să-ți omoare sufletul, să te afunde și mai tare într-o stare lipsită de har, deci de păcat, de moarte a sufletului.
Asta e singura vindecare posibilă, căci numai când ierți (și când ești iertat) te vindeci. Până atunci răul, morbul morții, rămâne în tine.


Cu siguranță, Dumnezeu vorbește cu noi, dar trebuie și noi să fim cu luare aminte și să ne rugăm ca să înțelegem. Rugăciunea nu rămâne fără răspuns dacă este făcută din toată inima, cu toată durerea și sinceritatea. Dar răspunsul poate să fie neașteptat (doar este al unei Persoane), poate auzim altceva decât vrem să auzim. După rugăciune se pot limpezi străfundurile inimii, înțelegând deodată ce avem de făcut, ce cale să urmăm. Dar trebuie să fim în desăvârșită ascultare de Dumnezeu, având disponibilitatea totală de a-L asculta, cu adevărată lepădare de sine.

Cât privește dorința ca trupul femeii să fie proiectat în așa fel încât să procreeze numai dacă vrea, asta ar fi dus la alegerea plăcerii în detrimentul procreării, la un trai în desfrânare. Este ceea ce facem în zilele noastre, de fapt, „îmbunătățind” prin mijloacele contraceptive opera lui Dumnezeu. Rezultatul: căutăm tot mai mult plăcerea, fără nicio limită, refuzăm orice mică durere, orice disconfort, devenind tot mai egoiști, mai individualiști și, prin urmare, mai lipsiți de har și mai morți sufletește.

Dacă Dumnezeu a lăsat suferința ca o cruce peste lume e din cauză că fără ea nu putem să biruim trupul, firea lumească, contingentul în care ne afundăm tot mai tare. De aceea creștinii iubesc Crucea și o cântă în Biserică, iar când nu o au o caută, pentru că știu/simt că este mântuitoare și că este nedespărțită de învierea noastră.

Asta e ca si cand ati cere ca florile sa nu fie proiectate in felul in care sunt: cu polenul staminelor in calea nectarului, ci sa dea polen numai cand vor florile, la pace cu bondarii. Ei bine, nu: asa a facut Dumnezeu lucrurile, incat, daca vrei nectar, atunci polenizeaza, bondare !

Exista situatii in care ori ce s-ar spune, decizia este foarte grea si durerea enorma.
Chiar avand constiinta ca o faci pentru Dumnezeu si credinta ta, nu scapi de aceasta durere.
Chinuit esti si sa ierti si sa ramai in urma, ca sa parafrazez din mesajul lui N. Priceputu.
Suntem oameni si nu dumnezei. Si nu degeaba spunea Iisus intr-o pilda a sa:".... ceea la om nu este posibil este posibil la Dumnezeu". Exact n-am inteles aceasta fraza acolo, in contextul acela (ori se referea ca la om nu se poate, dar la Dumnezeu se poate si El va intelege si ierta acel lucru, ori ca ceva nu este posibil la om, dar Dumnezeu ii va da, il va ajut

Peste tot citesc ideea ca omul trebuie sa poata tot si sa fie Dumnezeu. De unde veniti voi cu ea? Unde scrie asta?
De ce nu puteti accepta ca suntem oameni, cu puteri limitate si nu dumnezei?

Vreau sa vad si eu unde ne cere Dumnezeu imposibilul, unde ne cere sa nu fim oameni?

Avortul nu este lucru bun, categoric. Dar de aici pana la a spune ca este usor si ca nu este suferinta si durere si ca ce mai scrieti voi aici, este cale lunga.

Lumea vine aici si isi pune intrebari si probleme firesti pentru un om cu suflet.
Este cumplit un viol, mai ales asupra unui copil de 9, 10, 12 ani.

Este cumplit si sa ai un copil chinuit, sau sa mori tu purtand sarcina (copilul daca se va naste va ramane orfan si chinuit).

Asa usor vorbiti despre niste lucruri cumplite.
V-ati gandit macar o data ce ati face/simti daca v-ati afla in situatia respectiva?

Nu se poate sterge suferinta cu buretele. Nu este posibil.

N. Priceputu - am sa-ti spun ceva.

Acel sfant pe care il porti in avatar (Parintele Galeriu) iti asculta durerea si nu o stergea cu buretele. Nu indraznea sa spuna ceea ce spui tu, ca prin credinta se va vindeca suferinta si ce mai scrii tu acolo.

El asculta durerea, se ruga cu tine la Dumnezeu si mai apoi cauta solutii reale, concrete sa te ajute.
Era preot bun si se ruga, si spunea predici superbe, dar cand era vorba de om si suferinta lui imediata, era cu el, era Omul.

Poate ca fiecare are dreptate in felul lui in ceea ce scrie pe acest forum, mai ales atunci cand scrie din sufletul lui, din experienta lui.

Dar nu avem voie sa ne punem in locul altuia si sa hotaram pentru el.
Putem sa ajutam cumva, dar nu asa.

Si as vrea sa mai stiu ceva: unde anume concret spune ca Dumnezeu ne-a lasat suferinta (numai suferinta), ca altfel nu ne putem mantui si nu suntem buni decat daca suferim.

Da, sunt lucruri care necesita suferinta, dar Dumnezeu nu o lasa anume. El nu ne-a lasat singuri. Ne-a lasat in grup mare. Si asta pentru a ne ajuta intre noi si a ne reduce suferinta.

Maverick pune niste probleme si intrebari sensibile si reale, mai ales in primul mesaj de pe pagina.
Este o lupta cumplita intre viata si moarte.
Si da, nici eu nu cred ca lumea asta a fost lasata sa fie numai o continua penitenta si suferinta pedeapsa. Dumnezeu a pedepsit candva omul, dar i-a dat totusi alte lucruri: i-a dat iubire, talente, frumosul, gandirea, sufletul etc.

Noi trebuie sa alegem intotdeauna dreapta masura, sa nu cadem in extreme.

Traim din pacate vremuri cumplite si un zbucium imens care nu stiu cum se va sfarsi. Cat de mare ar trebui sa ne fie credinta ca sa putem rezista fiecare singur in lumea aceasta?
Dumnezeu nu mai vine inca o data, asa ca acum 2000 ani sa stea de vorba cu noi si sa ne scape, sa ne invete.
Suntem pusi acum sa gasim singuri solutia si puterea de a ne rezolva problemele. Si din pacate...singuri, pentru ca nu suntem nici acum, ca nici atunci uniti si iubitori de aproape.

Credinta nu inseamna numai sa plecam fruntea si/sau sa aratam cu degetul pe celalalt: "face pacat, face rau!"

Eu nu stiu multe, dar stiu ca la foarte multi dintre noi nu este vorba de trai in desfranare si placere. Fiecare duce o cruce. Nu stim o noi...

Corect: avortul este o crimă. Indiferent de justificările găsite.

Poate că din ce am scris reiese că ignor realitatea suferinței sau nu o iau în serios, sau nu o înțeleg, nefiind a mea. Îmi pare rău dacă asta s-a înțeles. Nu neg suferința, de aceea am scris că e vorba de tragedii și de drame. Și trebuie să-i mângâiem pe cei care sunt în durere, nu să-i condamnăm. Dar nu-i faci bine omului spunându-i ce ar vrea el să audă. Nici Părintele nu făcea asta.
Cât despre îndemnul la iertare, în nenumărate rânduri Părintele asta spunea: „Nu ești vindecat dacă nu ierți; iertarea înseamnă vindecare.”

E adevărat și că ăsta e lucru dumnezeiesc, nu omenesc, căci este peste puterea noastră. Însă Hristos chiar ne cere să fim sfinți, să fim dumnezei; dar nu prin puterile noastre, ci cu harul Său.

Crezi, oare, că bunul părinte Galeriu, în înțelegerea pe care o avea pentru toți cei în suferință, a dat cuiva binecuvântare pentru avort?

Aiurea, ba e chiar mai periculos decat violatorul!!! Nenorocitul ala a facut un rau, o data, in trecut, in timp ce urmasul lui va nenoroci viata femeii in continuare... Deci sa-l omoram!!! Nu conteaza ca el ar face rau indirect si fara intentie, e doar ghinionul lui ca s-a aflat in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit la fel cum a fost si ghinionul femeii...
Ciudata viata petrecem noi oamenii prinsi intre noroc si ghinion. Il blamam pe Dumnezeu pentru ghinion... dar oare ii si multumim in fiecare zi pe care o incepem si o sfarsim sanatosi, nebatuti, neviolati, netalhariti, neaccidentati in trafic, etc, etc, etc??? Offf, nu!!! El e dator sa ne dea tot binele, iar scopul nostru este de a consuma tot binele...

Dumnezeu ne-a creat pentru bine, a facut raiul pentru noi si gheena pentru diavol, doar ca noi am vrut mai mult decat ne-a dat El... si din acel moment toata lumea, toata natura sufera... avem si libertatea de a produce mai multa suferinta celor din jur, avand justificarea suferintei care ne impovareaza pe noi. Traim deci sub semnul suferintei... Suferinta ne ranjeste de peste tot si nu avem cum scapa de ea. O mai cosmetizam noi, dar tot apare. Oare Lui Dumnezeu Ii pasa de suferitna noastra? Ne da El vreo solutie?... sau ne lasa sa ne ucidem intre noi din diverse motive mai mult sau mai putin indreptatite, mai mult sau mai putin stupide... Pai... ne-a zis cate ceva prin niste mesageri, iar in final, pentru ca "verba volant exempla trahunt"... ne-a aratat solutia suferintei: JERTFA... JERTFA DE SINE... a plati cu propria viata pentru gresala altuia. Acesta a fost exemplul Sau de rezolvare a suferintei ("indrazniti, Eu am biruit lumea") si a promis sa ne ajute daca luam "jugul" sau. A scapa de suferinta este pana la urma imposibil. Domnul Insusi a trecut prin ea, desi, cu adanca durere, atat de mare durere incat corpul lui transpira sange (ar insemna ca vasele capilare pur si simplu s-au spart din cauza incordarii?) si-a rugat Tatal ceresc: "Tata, de este cu putinta, treaca paharul acesta de la mine"... dar nu a fost cu putinta... Nu a fost cu putinta pentru El, Fiul Lui Dumnezeu, participant la creatiea lumii... Oare sa fie cu putinta pentru noi, sarmane fapturi alergand bezmetic de frica durerii si incercand sa pescuim o bruma de placere???
Deci, solutia dumnezeiasca la problema femeii violate si ramasa gravida in urma violului este grea... grea ca crucea de pe Golgota... este asumarea intregii suferinte (violul in toata oroarea lui plus maternitatea in toata durerea ei). Ei bine, femeia poate fugi de solutia dumnezeiasca, la fel cum Hristos putea fugi de suferinta, ba El chiar putea alege binele si confortul pe care i le-a oferit in pustie... cine oare, cin' sa fie???... pai e el, amagitorul, ispititorul, vrajmasul Lui Dumnezeu si al omului creat, iubit si rascumparat de Dumnezeu... e diavolul!!!

pentru sophia:
Am găsit un filmuleț în care mai multe persoane vorbesc despre avort. Între ele și părintele Galeriu, începând de pe la minutul 5. Aici.

Ce se poate face impotriva avortului (concret):

- control genetic si daca sunt probleme luat din vreme decizia de a nu concepe copii (abstinenta)

- consiliere si sprijin concret al persoanelor aflate in situatie de decizie (sarcina nedorita din diverse motive, inclusiv viol)
Sprijinul concret: preluarea copilului in asistenta maternala sau adoptie (familia largita, prieteni, cunoscuti), asistenta materiala (pentru gasit serviciu, locuinta, sprijin financiar) si medicala.
Consiliere: medicala, bisericeasca, juridica, etc.

- pentru situatii de copii bolnavi, cu handicap etc. - sprijin material permanent (medicamente, terapii, aparate speciale), gradinite si scoli speciale, sprijin fizic peste zi pentru parintii care lucreaza (camine de zi care sa se ocupe de acesti copii)

- sprijin si intelegere din partea bisericii, a tuturor celor din jur, cu ceea ce se poate concret (camine,baby-sitting, jucarii, jocuri, alimente, vorbe bune etc.)

- usurarea sistemului de adoptie

Lista poate continua cu alte idei.


N.Priceputu - am vazut pagina pe care ai dat-o in link si m-a socat. Se vorbeste mult impotriva avortului, dar solutii concrete?
Si nu-mi place ca medicii sunt tratati atat de rau. Ginecologi, endocrinologi, si diverse alte specialitati. Este o doamna care se pare ca este ea insasi medic (nu stiu ce fel) care loveste si critica pe toti.
Pagina respectiva este ceva horror.
Mai bine scriau solutii concrete si se organizau cum sa le puna in practica. Numai cu groaza si vorba nu se rezolva problemele.

Si sa nu uitam: aici, pe acest fir se discuta de avort in situatii speciale, dramatice. Pe pagina aia se vorbeste despre avort in general.

Situatiile speciale trebuie tratate individual si special.

Iar parintele Galeriu a facut ceva concret - s-a ocupat de o asociatie pentru copii orfani (Sf. Stelian), a ajutat tineri aflati in dficultate etc.
Parintele Tanase se straduie si el. El din pacate se opune adoptiei...

Nu știu dacă ai văzut și filmul care era pe pagină. Erau acolo, pe lângă părintele Galeriu, și opiniile unor medici ginecologi.

Pagina este a asociației Pro-Vita, a cărei fondator este părintele Nicolae Tănase. Oamenii aceia se ocupă tocmai de găsirea soluțiilor.
Îngrozitor nu este faptul că ei arată ce înseamnă avortul, ci faptul că el există și se întâmplă necontenit. Oamenii ăștia doar au conștientizat grozăvia.

De acord cu tine că este important să se facă ceva, să se găsească soluții, să se iasă în întâmpinarea celor care se confruntă cu problemele astea. Și cred că ești o persoană deosebit de sensibilă la suferința altora și implicată.

Parintele Nicolae Tanase a facut ceva (mai sunt si alte exemple, Parintele Mihail Jar, acum PS Longhin Jar, in Ucraina) ). Ne-a aratat ca se poate, de aceea trebuie sa-l sustinem si sa-i urmam exemplul. Ceea ce a reusit sa faca la Valea Plopului este ceva unic in Romania, ca amploare, jertfa, daruire. Exista solutii, trebuie doar sa nu fim indiferenti fata de fenomenul avorturilor. Filmuletul este cutremurator, este nevoie de asa ceva ca sa intelegem bine ce se intampla, spre ce ne indreptam daca nu luam atitudine. Marturia Parintelui Galeriu este zguduitoare.

sau ar putea sa faca asta inainte sa se ia.

Abstinenta... Aratati-mi mie BARBATI care se abtin? Asa ma enerveaza ca sunt barbati care numai pt asta traiesc! Care mai devreme sau mai tarziu asta asteapta de la o femeie! Si inca mai au nerusinarea sa zica: Draga mea cand esti pregatita! (da sa fi cat mai repede). Proaste sunt femeile care stau la "dispozitia" lor! Si anticonceptionale sa nu iei ca ii pacat. De ce ii pacat????? Ii pacat sa faci copii in nestire, stiu o femeie care dupa 7 copiii plus sarcini pierdute o luat-o razna, o innebunit, o facut si cancer! Pai ce e asta fratilor? Voi credeti ca D-zeu asta vrea? 7 copiii vai de soarta lor??? Imi place ca barbatii isi dau cu parerea cand ei sunt de fapt principalii vinovati in cazul avorturilor! Sa stiti ca prin Duhul Sfant nu se poate ca sa nu faci copiii! Detest faptul ca dragostea nu mai e DRAGOSTE, e doar un lucru mecanic, hormonal, DEZGUSTATOR!

Care să fie legătura între cei 7 copii și faptul că a luat-o razna și a făcut cancer? Sunt destule femei care au făcut mai mult de atâția și n-au luat-o razna, ba chiar au ajuns la 90 de ani cu o minte de invidiat, și nici cancer n-au făcut.
Și iarăși, sunt femei care n-au făcut niciun copil, dar au luat-o razna și au făcut cancer.

In mod normal, inainte de casatorie mirele si mireasa merg la medic, care, dupa ce ii examineaza, dand o atentie speciala antecedentelor de boli genetice din familie, le elibereaza un certificat.

Dar, la noi asta e inca o forma fara fond.

http://www.teologie.net/2013/03/27/m...-nu-avortului/

Marturisirea unui medic ginecolog care a spus nu avortului Medicul Ionel Cioata medic ginecolog obstetrician Timisoara

@Mihnea - nici in alte tari n-am auzit sa se practice lucrul acesta cu controlul la medic inainte de casatorie, mai ales cel genetic.
La noi in tara se facea inainte. Trebuia sa mergi sa obtii o adeverinta de la medic pentru cununie, dar era numai pentru anumite boli transmisibile (SIDA, TBC, boli venerice).

Ar fi bun insa si un consult genetic. Sa stii ce responsabilitati ai. Si asat este valabil pentru amandoi partenerii.

As vrea sa spun ca in problema avortului nu medicii sunt problema.
Cine e mai in varsta isi aminteste, sau poate cei tineri au auzit si ei, inainte vreme femeile se mai descurcau singure sau cu altele in a termina o sarcina.
Si cu urmari de multe ori fatale (se nenoroceau pe viata, sau mureau).
De aceea s-a dat liber sa se faca avortul la medic, in conditii civilizate.
Daca tot se face, macar fara consecinte grave.

De facut sa-u facut intotdeauna, din vechi timpuri, dar fara medic.

Problema este de a se evita ideea, dorinta de avort, fie prin abstinenta (nu facut copii asa la intamplare) sau asigurat conditii pentru pastrarea sarcinii/copilului. Multe femei au problema insa si de a duce sarcina. Nu vor deloc sa fie gravide, nu vor copilul si gata, din diverse motive.

Medicii au rolul lor. Ei au fost lasati de Dumenzeu sa ajute si sa vindece in caz de boli. Nu cred ca ei isi doresc asa aiurea, sa faca avorturi. Dimpotriva.

Campania impotriva medicilor de orice fel nu isi are rostul.

Trebuie lucrat la mame, cuplurile tinere si la societate in general care poate sa faca multe

Mie mi se pare un lucru de minim bun simt sa vrei sa afli ce boli are viitoarea sotie/sot. Un asemenea consult prenuptial nu ar trebui sa fie o formalitate, ci ceva dorit si asumat de ambii care se casatoresc.
Pina la urma casatoria asta inseamna: asumare! Orice boala ar avea unul se va rasfrange asupra intregii familii, inclusiv a copiilor, direct sau indirect.
Cand omul e indragostit, are tendinta sa decupeze bucati de realitate si sa le ignore, sau sa le minimalizeze implicatiile. Insa mai devreme sau mai tarziu consecintele vor veni peste el si nu il vor lasa in pace. Deci mai bine le iei in consideratie de la inceput, cat mai serios daca e vorba de casatorie, iar cand e vorba despre copii, orice boala genetica are consecinte zdrobitoare, pentru ca acelui copil ii va limita viata intr-un fel, deci ar trebui ca parintii sa caute sa afle si sa iti asume in cnostiinta de cauza.

Sa zicem ca e o masura buna ,dar mai important este ca cel sau cea care se casatoreste sa stie in ce familie intra.
Cam ce viitor poate avea o tanara familie ,daca unul din parintii celor doi soti are pacate foarte mari ,sa zicem este medic ginecolog ?
(Am dat un exemplu ipotetic)
De aceea par.Arsenie Boca spunea sa ne interesam pt copiii nostri ,ca acestia sa intre prin casatorie in familii de oameni credinciosi

Daca e ginecolog, e satanist? Faptul ca o familie e credincioasa, nu ii garanteaza absenta totala a necazurilor/incercarilor, uneori dimpotriva: sa na gindim la asumarea suferintei, care nu trebuie cautata cum o fac masochistii, ci asumata si transfigurata in felul in care a facut-o Domnul nostru.
Nu inteleg ce legatura au pacatele unor oameni cu ale copiilor lor. Credinta crestina isi are radacinile dogmatice in NT, din cite stiu. Altfel, inventam un soi de genetica a planurilor subtile mentale si consecintelor actiunilor peste si intre vieti diferite, lucru familiar unui budist, dar nu unui crestin. Domnul nu a vorbit de karma, ci de mantuire prin vointa de conlurare cu harul. El nu a fost genealogist/genetician.

Nu stiu Anita, eu de exemplu cunosc ginecolog care da acatiste pentru fiecare din pacientii sai (asta in ascuns, fara ca vreun pacient sa aibe habar), care asista nasteri si nu fac avorturi... deci s-ar putea ca daca intra in familia unui astfel de ginecolog sa aibe un viitor mai bun (tot exemplu ipotetic) decat daca ar fi ascultat de careva din propria familie care judeca dupa aparente si clisee, limitandu-se la preconceptiile proprii fara sa vada eventualul dar scos in cale de Dumnezeu.

Interesant
 

Interzicerea avortului merge impotriva progresului.
Dreptul asupra propriului corp al unei femei ar trebui sa ii apartina ei insasi in ceea ce priveste sarcina nedorita sau care nu poate fi dusa la termen.
Miscarea numita feminism a luptat si lupta de zeci de ani pentru acest drept printre multe altele pentru femei.
In Irlanda a fost recent un caz in care o femeie nevinovata a murit pentru ca medicii de acolo, apartinand de un spital catolic nu au efectuat avortul unei sarcini cu probleme grave. Au tinut-o legata, chinuindu-se pana a murit. Ea nu era nici catolica si nici de cetatenie Irlandeza. A murit fara rost pentru credinta altora.
Este usor sa vorbim despre o persona care recurge la acest gest dintr-o postura privilegiata insa nu este corect.
Religia, in opinia mea nu are locul de a dicta altor oameni decat celor care se subscriu dogmei. Cum ar fi daca islamul, mai numeros de 5 ori ca ortodoxismul si mult mai agresiv, ne-ar dicta cum sa ne traim viata in functie de cartea lor sfanta?! Ar fi identic cu ce faceti voi - gresit.

Societatea umana se descurca foarte bine in a-si impune propriile legi si reguli fara ajutorul religiei. Legile pe care omul de rand trebuie sa le respecte sunt independente de biblie si dictate de normele sociale aceptate in perioada respectiva. Acest fapt putand fii observat din nerespectarea/abolirea unor legi din biblie (mai ales din VT) care ne sunt nefolositoare sau gresite si adaugarea altora omise probabil de catre divinitate (impotriva crimei justificate, sclaviei).

Multumesc.

S-a mai spus: femeia are drepturi depline asupra corpului ei; problema este cu dreptul la viață al micuțului care s-a zămislit în ea. Și legea firii arată că din momentul în care dă o nouă viață, mama nu-și mai aparține sieși, la nevoie sacrificându-se pentru ca noua ființă să trăiască.
Dacă nu simte și nu crede așa, nu consider că trebuie obligată la asta, însă atunci soluția este să nu zămislească. Pentru că dacă o face, acea nouă persoană are dreptul să trăiască.

Carmol, sa inteleg ca tu militezi impotriva impunerii opiniilor proprii cu forta, indiferent de religie. Este adevarat. Dumnezeu nu se impune prin forta. El respecata liberul arbitru al fiecaruia. De aceea Sfintii sint ATAT de discreti si delicati - dragostea lor (al Lui Dumnezeu de fapt) este de o infinita delicatete si discretie! Nici un pic de impunere, ci libertate totala. Asta este adevaratul crestinism. Dumnezeu nu se impune prin forta, ci respecta alegerile omului, insa respectandu-i alegerile, il lasa pe om sa experimenteze si consecintele alegerilor sale, astfel invatandu-l pe om responsabilitatea asupra consecintelor alegerilor proprii.
Dupa ce omori un copil, nu poti sa te astepti sa te premieze Dumnezeu cu o medalie, cred ca este de bun simt... ci primesti ceea ce singur ai semanat... adica singur iti faci rau si singur iti atragi raul...

defineste progres.
ar intervin drepturile celui inca nenascut.

http://en.wikipedia.org/wiki/Pro-life_feminism
caz extrem. cand sarcina pune in pericol viata persoanei, pana si marea majoritate a crestinilor accepta ca trebuie facut.

partial de acord. aici nu e vorba doar de religie, e si bioetica.

pai cum sa spun eu, Leviticul cam era constitutia evreilor.

Interesant
 

@patrie si credinta
"pai cum sa spun eu, Leviticul cam era constitutia evreilor."

Probabil... insa este prezent in biblia ortodoxa. Si nu ca exemplu negativ ci ca si cuvantul lui Dumnezeu.
Sclavia este prezenta si in noul testament si crima. Ambele sustinute de Isus. Mi-e lene sa caut citatele insa parafrazandu-l pe Isus:
"sclavul trebuie sa fie loial stapanului"
"in caz de apostazie mana sotului sa fie prima care loveste/omoara sotia"

Si radem si glumim insa Isus era evreu si el. Si din cate imi amintesc el a sustinut VT ca si cuvantul tatalui sau. Nu a negat validitatea acestuia ci a adaugat probabil neanticipand ca invataturile lui vor fi aruncate la gramada cu multe alte carti ale multor alti scriitori "inspirati divin".

Prima relatare scrisa despre Isus din biblie a fost scrisa la cateva decenii dupa ce acesta a murit. Suficient timp cat povestirile de tip anecdota transmise verbal sa capete amplori majore in "inflorire" asemenea lui Hercule de ex. Initial, Isus nu era foarte miraculos. Abia de la scrierile datate la peste 100 de ani de la moartea lui a devenit Mesia in adevartul sens al cuvantului.
Si profetia lui Mesia a fost scrisa de evrei. Ei au stabilit cine trebuia sa fie Mesia. Acestia au observat ca nici Isus si nici Mohamad nu se calificau asa ca i-au respins rezultand in repercursiuni dramatice pentru neamul lor de-a lungul istoriei.

Corect. Pentru indeplinirea acestui scop exista mijloacele contraceptive si educatia sexuala. Cum se explica atunci faptul ca, in general, militantii anti-avort sunt si contra aplicarii acestor metode, care ar ajuta la reducerea numarului de avorturi?

Explicația constă în faptul că pentru creștin educația sexuală înseamnă înfrânare, întrucât plăcerea de dragul plăcerii este neroditoare și fără sens. Erotismul pe care-l trăim de când s-a inventat contracepția se opune vieții în har, pe care o dorește creștinul. Pentru că toate câte le-a creat Dumnezeu au un rost. Iar când pierzi rostul, pierzi harul.
Pentru omul care nu caută harul, care dorește să trăiască lumește, admit faptul că contracepția este un păcat mai mic decât avortul.

Când îți vei înfrânge lenea te rog să ne spui unde, în Noul Testament, ai găsit zicerea pe care am îngroșat-o.

stiu ca e parafrazare, dar nu tin minte asemenea lucruri.

nu foarte miraculos?
a fost mereu, in apocrife chiar si mai si.
Mohamed nu s-a declarat Mesia, ci profet.

Stiu in mare care este viziunea crestina si e foarte normal ca in cadrul bisericilor sau organizatiilor religioase sa fie promovata aceasta idee.

Eu ma refeream la faptul ca asociatiile anti-avort se opun educatiei sexuale in scolile de stat, adica intr-un mediu neutru din punct de vedere religios. Asta nu prea inteleg de ce se intampla, din moment ce cunostintele de acest gen au potentialul de a reduce numarul de avorturi.

Mi s-ar parea foarte logic ca educatia sexuala in scoli sa fie sustinuta inclusiv de crestinii practicanti, din moment de contraceptia este mai putin negativa decat avortul.

Susținerea educației sexuale în școli este echivalentă cu susținerea libertății sexuale. Copiii vor învăța că responsabilitate înseamnă să folosești prezervativ.
Ar trebui să învețe că sexualitatea nu este o viață în sine, separată de viața de familie, că ea are rostul și locul ei, că nu e ceva de joacă sau de distracție. Dacă ar exista o educație morală actele sexuale nu s-ar mai produce cu iresponsabilitate. Asta e metoda de stopare a avorturilor creștină.

Eu m-am referit la scolile de stat unde, ele fiind neutre din punct de vedere religios, predarea unui curs de educatie sexuala este perfect normala. Care este abordarea crestina asupra subiectului nu are importanta, ceea ce conteaza este utilitatea publica a cursului, iar din acest punct de vedere imbunatatirea nivelului de educatie sexuala, cresterea gradului de folosire a metodelor contraceptive si scaderea numarului de avorturi sunt rezultate pozitive.

Viata sexuala este libera in Romania (in limitele legii), deci filozofia crestina in aceasta privinta este o chestiune de alegere personala, nu ceva ce trebuie promovat de catre stat.