Da,da :)) ne mai intepam,ne mai dezumflam si crestem iar mai sanatos :) Eu,de exemplu,pe sistem rade ciob de oala sparta,fiind un adept al eticii protestante a muncii,din nefericire sunt un perfectionist asa ca in clipa cand ma critica cineva la servici sa vezi ce balaur cu trei capete,scuipand fum si foc :) iese din mine.Si saracu oponent nici macar nu a spus ceva dur dar firea veche,ego-ul si omul pamantesc din mine,toti o apa si un pamant,sar pe pereti de furie la gandul,la simpla idee,ca as putea gresi.Eu perfectul? Niciodata :) Domnisoara Yasmina nu plecati nicaieri,unde mai gasiti pacatosi asa mari ca aici ? :)

Perfectionismul impins la absurd este o boala.
Eu m-am vindecat in mare parte dintr-o intamplare banala.
Am inteles ca lucrurile (oamenii?) nu trebuie sa fie perfecte ca sa-si faca treaba pentru care sunt destinate.

Sa-i spui asta si unei balante analitice de verificare :) Glumesc,bineinteles ca este o boala,si eu ma tot vindec si ma tot imbolnavesc iar.Cumva cerem prea mult de la noi si de la altii cand este vorba de zeciuiala din chimen si marar :) si dam atat de putin cand este vorba de ce-i placut lui Dumnezeu.Eu sunt convins ca cel mai mare dusman al meu sunt eu insumi,un fel de Dorian Gray din mine.Va doresc o zi frumoasa in continuare,imi cer iertare Yasminei pt ca de la mine a inceput totul,alt vinovat nu exista,nu cercurile de pe apa sunt de vina ci cel ce a aruncat piatra,adica eu.Dumnezeu sa va aiba-n paza Lui.

Yasmina, nu te mâhni. Nu cred că meritai cuvintele de mai sus și îmi pare rău să văd că ți-au fost adresate de un prieten. Vă prețuiesc pe amândoi, și știu că și el te prețuiește atunci când nu este misogin :)

În privința facerii de bine sunt de acord cu ce ai scris. Fiecare are dreptul să aleagă dacă și cine trebuie ajutat. Iar realismul și pragmatismul de care te folosești pentru a face bine este pe nedrept disprețuit. Dacă ar fi mai mulți oameni ca tine, lumea ar arăta mai bine.

Este adevărat că „nu doar cu pâine se hrănește omul”, însă tare-i bine când, ocupat fiind cu aflarea hranei duhovnicești, se găsește o Martă care să-ți dea o bucată de pâine.

Imi pare rau ca s-a ajuns in acest punct. Spun si eu acum ca un alt user al forumului: Daca taceam, filosof ramaneam. Saracii (cersetorii) nu au fost adusi in discutie de mine, ci de Alin. Am inteles ca se refera chiar la cei saraci si nu la chiriasi.

Problema chiriei este delicata si eu am dorit sa fie inteleasa intr-o cu totul alta optica. Am privit problema din punctul de vedere al intrajutorarii oamenilor, in situatia in care statul nu se mai implica. M-am gandit ca lucrurile ar trebui pornite de la proprietar, si nu la cerinta chiriasului (care asa cum s-a spus nu are nicio indreptatire sa ceara o favoare de acest gen). Proprietarul sa fie cel care sa se gandeasca daca poate din postura lui sa ajute, in conditiile in care chiriasul traieste intr-o tara care il umileste si il descurajeaza pe toate planurile. Bineinteles ca el nu este obligat sa faca asta, nu trebuie daca nu isi permite (are si el la randul lui alte probleme la fel de grave). Viata este extrem de complexa, oamenii de asemenea si solutiile gandite de noi nu se potrivesc intotdeauna cu realitatea.

Si eu am simtit ca se duce cazul in extreme atunci cand s-a facut o imagine a chiriasului care lasa de dorit. Sunt convinsa ca exista asemenea oameni, asa cum exista si oameni la polul opus.

Yasmina, nu trebuie sa te superi, suntem aici pe un forum si doar discutam, fiecare isi spune punctul de vedere, modul in care vede lucrurile in clipa de fata.

Nu toti cei aflati in situatii grele sunt lenesi care nu vor sa faca nimic si au pretentia sa o duca bine pe spatele altora. Unii nu pot mai mult (sanatate, inzestrarea de la natura, etc) sau sunt exact in faza de schimbare si reorientare profesionala si au nevoie de sustinere pentru o vreme, dupa care pot ei la randul lor sa-i ajute pe cei care le-au facut un bine .

Ideea de la care am pornit era aceea de a fi receptivi fata de aproapele, asa cum putem si cum ne permitem. Nu am afirmat ca trebuie sa lasi pe cineva gratis in casa, ca trebuie sa bagi pe oricine iti iese in cale, sunt multe derapaje in intelegere...lucruri care mi-au adus si mie mahnire.

Ca unul care a comis-o în foarte multe rânduri, am ajuns la concluzia că bascularea de deşeuri afective pe forum n-aduce niciun folos, din nicio parte. Dacă avem supărări, frustrări, isterii sezoniere şi alte reacţii neplăcute ale firii căzute în faţa realităţii cu care ne confruntăm zi de zi, să le "curăţăm" în lumea unde ele se consumă şi nu în lumile inventate de om pentru a întreţine fantasma comunicării globale. Altfel ne punem unii pe alţii în situaţia de ţapi ispăşitori ai unor carenţe relaţionale de care nu suntem, sub nicio formă, responsabili.

Iar dacă avem ceva de împărţit cu colegii de forum care ne-au rănit niştiuce speranţe iluzorii, există şi canale private de comunicare unde ne putem regla problemele, nu-i nevoie să-i folosim pe ceilalţi pe post de figuranţi în scenariul nostru de bătut şaua să priceapă iapa.

Nu, nu e vorba de misoginism, misoginism este cand faci aluzii negative cu caracter general vizavi de femei, in cazul defatza e vorba de ura directionata spre o persoana anume (chiar daca cumulata cu alte frustrari din trecut/prezent).

I se poate spune in multe feluri, pe langa care "misoginism" ar putea fi chiar un cuvant frumos.

Nitel off-topic
 

Si eu sunt misogin: din "incubatoare-mercenare" si "tonomate sexuale" nu prea le scot, la modul general-glumet. Insa Yasmina e una din doamnele acestui forum. Insulta adusa Yasminei este deja porcoasa. Si porcoasa intr-un fel mai...porcos decit toate injuraturile, flatulentele si eructatiile golanesti, chipurile "scapate de sub control".
Ma alatur comentariilor fratelui N.Priceputu, care a exprimat foarte la obiect.

Nu inteleg cum poate fi misogin un barbat nascut dintr-o mama,nu dintr-o ciuperca.Domnule Barsaumas,nu exista "modul general-glumet" cand folosesti asemenea expresii-le folosesti si cu referire la propria mama???Domnul Cezar lasa impresia ca-i atat de extaziat in fata propriilor "productii",incat calca-constient sau nu-peste cadavre."Scrierile"domniei sale nu au nici in clin nici in maneca nici cu topicul si ,cu atat mai putin cu Yasmina-mai putin cea cu atacul la persoana,care,fie vorba intre noi,numai in cercurile cele mai de jos ale societatii se foloseste.Cred ca a fost atat de incantat de "productia"emanata,incat,cu riscul de a jigni o persoana atat de draguta ca Yasmina,a lansat-o ca pe o naveta spatiala...Rar mi-a fost dat in ultimii ani sa mai intalnesc o personalitate atat de puternica la o persoana tanara ,ca cea a Yasminei.Si realista.Nu a spus decat lucruri pline de bun-simt,nu a jignit pe nimeni,nu a atacat pe nimeni,asa ca nu inteleg acidul cu care o improsca dl.Cezar-decat daca cred in frustrarile pe care i le atribuie Alin.In concluzie,ca cea mai in varsta de pe acest forum-cred- rog sa nu mai folositi atacuri la persoana,mai ales daca-s total nefondate.

Si auto-incantarea de care vorbesti, exagerata, nerealista, poate fi una din cauze.

Nici macar o balanta analitica nu e perfecta, are o precizie de 99,x%, depinde uneori de intervalul de masurare, temperatura, trebuie recalibrata periodic..

Perfectionism prost este sa cauti sa cumperi o balanta analitica de cateva sute de euro pentru a cantari ingredientele de prajitura.

Doctore, pardon, îmi e rudă... Soră mai mică... Cum vrei, da nu cum pohteşti.
Te-ai grăbit, oare?

Deh!

Te rog să mă scuzi.
De rigoare.

Păcat că ai pierdut şirul. Pari foarte preocupată de meciurile mele. Cu adevărat profesionistă. Să fie vocaţia ta? ...
Zău, nu merită...

Poate pentru că îmi ţineai mie scorul în loc să ţi-l ţii pe al tău, iată că îţi veni rândul.

Te rog, totuşi, să mă ierţi.
Am avut un moment foarte prost, foaaaarte prost, dacă mai ai nobleţea să mă înţelegi.
Te rog să mă ierţi, am greşit înaintea ta, Yasmina...
Am greşit.
Iartă-mă, te rog!

Eu cand am spus balanta analitica de verificare m-am referit la aceasta notiune dpdv contabil,operez cu cifre,nu cu sirop si pudra :)

Fraţilor!

Şi surorilor întru Hristos Domnul,
liniştiţi-vă, vă rog, că doar aşa m-oi linişti şi eu...

Azi m-am trezit cu-o durere insuportabilă în partea delicată a fiinţei mele: aceea pe care nu o pot numi, că n-o cunosc, dar căreia îi sunt supus, prin efectele ei categorice şi implacabile asupra minţii mele conştiente şi asupra comportamentului meu.

M-am trezit supraconştient.

Nu ştiu ce vrăji am făcut sau mi s-au făcut, dar aveam aşa o conşţiinţă mare de străbătea tot mapamondu, până la Yasmina şi muuuult mai departe.

Pe toate le înţelegeam, pe toate le cântăream, pe toate le aveam sub stăpânire...

Fireşte că omul, bietul om aflat sub aşa miraculoasă "trezire", dintr-odată se vede buricul universului şi împarte adevărul cu lopata în toate direcţiile, ca un bun dumnezeu ce se află, nu-i aşa?

Cu toate astea, vă mărturisesc, aveam încă o brumă de luciditate (temei pentru mine să cred o dată mai vârtos că omul e cu adevărat liber să aleagă şi că e responsabil pentru faptele lui, cum zice Biserica, Sfânta): să exprim ce-mi tulbura cugetul sau să tac?

Am ales să exprim, să dau curs.
De ce?
Sec: de curiozitate.

Acum vă las pe voi să judecaţi mai departe.
Eu mi-am înţeles situaţia, cât de cât. Şi o regret.
Pe de altă parte, sunt bucuros că nu m-am cenzurat. Am descoperit multe despre mine şi despre alţi oameni. Despre păcat.
Mă pun primul pe listă, pe lista infamiei. Face-voi ce îmi va pune Dumnezeu, fără cârtire, sper.
Iar de iluziile că am unii prieteni pe forum am scăpat, în sfârşit.
Nu, nu-i am. Am, însă, alţii, tot pe forum, deşi nu merit.

În fine...

Să mă ierte cine o dori şi o avea puterea...

Bine ca macar scuzele venira, in rest, era mai bine sa fie mai scurt.
Mai ales, ca din toata povestea, mai mult de vreo 2 randuri in plus, si alea vindicative, n-am inteles mare lucru.

Asta nu inseamna ca nu-si putea gasi cine sa o intretina.
Caz in care, problema datului afara din propriul apartament, capata alte dimensiuni, mai grotesti, dar nu comentez mai mult.

Dar cred ca neintelegearea tot spre bine a fost, adica in felul asta ai inteles probabil mai bine la ce ma refeream cand am vorbit de perfectionism prost inteles.

Stau si ma mir cum de reusesti sa pui egal intre saraci si cersetor.
Nu o data un sarac mi-a refuzat banii.
Si crede-ma, nu stiu daca avea ce sa manince de la o zi la alta, d'apai sa plateasca chirie de 250euro.

Problema ta si care a semnalat-o Yasmina, motiv pentru care si-a incasat-o de la piosul nostru frate, a fost ca ai incercat procesul invers, sa asimilezi cersetorii (care practica si un cersit agresiv) cu saracii.

Stii, de ceva ani incoace incep sa cred ca o mare parte din problemele noastre sociale se datoreaza exact genul de mentalitate enuntata de tine mai sus.
Mentalitate care vine din trecutul de nu-asa-vesela-amintire, cand Statul iti dadea asigurari ca poti sa dormi linistit, el gandeste si face si drege pentru tine.
Tu sa stai linistit in rand, sa faci ceea ce ti se spune, sa parcurgi un anumit traseu si el o sa aiba grija sa ai un acoperis si o farfurie de mancare, binenteles cu alte interdictii de rigoare (politica, religie).

Pe atunci treaba a functionat binisor, chiar si cu liceul puteai avea o slujba destul de buna, si mai ales stabila, din care iti puteai plati rate la un apartament, si iti mai ramanea si bani de pus ceva pe masa, acelasi Stat avand grija sa te fereasca sa ajungi cumva obez.

La mai bine 20 ani dupa ce acest sistem a expirat, mentalitatea vad ca a ramas.

Oamenii se inscriu cuminti la facultati care la un studiu atent vezi ca nici nu formeaza profesionisti, nici nu au vreun viitor, nici profesional nici financiar, uneori platesc bani greu pentru ele (sau parintii) iar la sfarsit asteapa: Statul sa le faca rost de loc de munca, sa le dea cat se poate de multi bani, daca lucreaza la privat seful sa se "simta" sa le mareasca permanent si constant salariul (au o frica patologica sa-si ceara drepturile), taranul sa le faca reduceri la piata, proprietarul sa le ieftineasca chiria, Partidul X sa le majoreze pensiile cat se poate de des (si atunci votam cu ei, chiar daca ne fura mai mult decat ne dau).

La gradinita daca i se da copilului crenvusti (cu hartie igienica) si ii intrebi daca i se pare normal, vai cum sa nu, doar e meniu aprobat de Stat, nu?
De ce sa-si bata capul?
Asta daca nu cumva ii cumpara ei si isi indoapa copilul acasa (pai daca e in magazine, nu e otrava, doar Statul ce pazeste?).

Doamne fereste sa recunosca ca au dat-o in bara cu formarea profesionala, ca au un job in care sunt plafonati financiar, sa caute o solutie care sa implice o doza semnificativa de efort intelectual sau de ce nu, fizic (si viata la tara este o solutie daca este ales cu atentie contextul).

Viata este extrem de complexa, oamenii de asemenea si solutiile gandite de noi nu se potrivesc intotdeauna cu realitatea.

Poate nu realizezi, dar topicul a pornit de la o imagine a proprietarului, facuta de chirias, care lasa de dorit.

Ca un om hapsan, cu multi bani, care nu vrea sa tina cont de nevoile unei familii nevoiase.

Nu stiu daca realizezi, probabil ca nu - ca asta denota o lipsa de caracter.

Tu chiar n-ai citit ce a provocat supararea sau pur si simplu ti se pare normal sa te exprimi astfel?

Adica daca tie ti s-ar spune, in lipsa de argumente, ca esti superficiala, inculta, snoaba, materialista, cinica, proasta, ai considera asta normal, doar s-a exprimat un punct de vedere?

Pai au o solutie: a lua pe cineva in chirie, pentru perioada asta, pot castiga cel putin 100Euro pe luna.
De ce nici nu vrei sa vorbesti macar despre solutia asta?

De unde sa stie proprietarul ce probleme financiare au ei?
Ei stiu ce probleme financiare are proprietarul de exemplu?

Si inca un sfat, si mai bun: de ce nu esti tu mai receptiva, adica daca tot sunteti prieteni si ii sustii cauza pe nemestecate, de ce nu faci tu un gest in acest sens?

Vorbim de o familie de patru persoane care au un venit (minus chirie) de 1800ron/4= 450ron persoana.

Daca tu stai mai bine la capitol asta, de ce nu ii ajuti tu?

Ia mai zi-ne nouă măi nenea Alinuş cum e cu chiria, cu săracii, cu cerşetorii, cu pioşenia şi cu operele intelectuale, că văd că ai competenţe multilateral dezvoltate. Şi nu în ultimul rând combaţi bine rău.

Totul este bine cand se termina cu bine :),amandoi am inteles la ce se refera celalalt si desi sunt mare amator,vai mie,de prajituri acum trebuie sa ma intorc la cifrele mele,la acele notiuni seci si reci care transforma viata umana,cu miracolul ei,in cifre la bilant,perfecte in impietrirea lor.Din pacate,in ciuda creativitatii mele,nu am reusit sa gasesc (inca) metoda sa fiu platit pt a sta pe acest forum :) Numai bine si o zi minunata fericitilor :)

Mi se pare că cei mai mulți dintre noi avem (încă) nevoie de o mamă la sânul căreia să mai sugem, care să ne mângâie, să ne poarte de grijă. Pe vremea comunismului Statul a încercat să joace rolul ăsta, iar când „a murit”, am rămas un popor de orfani. Așa se explică nostalgia după „cât de bine era înainte”.

Din nevoia asta, unii au început să caute, să asculte și să descopere Biserica, înțelegând că cea care a murit era vitregă și că abia acum s-au întors la sânul mamei bune, de la care sugem laptele adevărat, dătător de viață adevărată.

Iar mama asta adevărată nu prea ne cocoloșește, ne ajută când suntem la pământ, însă în privința traiului în lume ne învață să creștem, să fim responsabili, să ne maturizăm. Ne lasă să cunoaștem și asprimea vieții, căci ne este de folos.

În cele duhovnicești, însă, nu ne refuză niciodată, oricât de copii ne-am dovedi: mereu ne iartă, mereu ne mângâie, mereu ne hrănește, doar-doar om învia.

@N .Priceputu
"Mi se pare că cei mai mulți dintre noi avem (încă) nevoie de o mamă la sânul căreia să mai sugem, care să ne mângâie, să ne poarte de grijă. Pe vremea comunismului Statul a încercat să joace rolul ăsta, iar când „a murit”, am rămas un popor de orfani. Așa se explică nostalgia după „cât de bine era înainte”........."

Domnule Priceputu,ma bucur tare mult sa constat ce tineret destept si credincios s-a ridicat in Campulung-orasul meu natal!!!!sunt deosebit de incantata sa va citesc interventiile.Sper sa va ajute Bunul Dumnezeu sa aveti o viata pe masura credintei dvs.Toata stima si respectul meu.

Vă mulțumesc tare mult, însă trebuie să vă mărturisesc că tânăr am fost, deștept încă nu (însă mă pricep destul de bine să fur de la alții), în privința credinței aș fi putut să-mi spun și N.Credinciosu – pentru că și sunt, și nu sunt – iar în privința originii, iarăși pot să vă dezamăgesc: sunt moldovean.
Însă am o stimă deosebită pentru Câmpulung, unde locuiesc doar de aproape un an.

Iertati-ma ca intervin, daca vi se pare indiscreta intrebarea puteti sa nu-mi raspundeti.
Si pana acum un an unde ati locuit ?

Până anul trecut în București. Vreo 30 de ani.
Iar înainte de asta, în Onești.

Stimata doamna, aveti dreptate, pina la un punct, in ce ma priveste. Si, evident, NU folosesc asa ceva cu referire la doamne (inclusiv mama mea sau orice alta persoana feminina demna de respect by default si/sau prin merit), ci cu referire la femele umane. Care e diferenta? E suficienta o privire atenta in jur, adica o minima putere analitica, si oricine intelege. Sunt convins ca intelegeti la ce ma refer. Iar analiza dvs. in privinta atitudinii aiurea a colegului Ioan Cezar, ca si a decentei si profunzimii postarilor Yasminei este pertinenta.
Aceste rinduri off-topic fiind scrise, sa ne intoarcem la subiect. Eu locuiesc chiar linga o biserica. Si nici eu, nici a mea, nu dam pomana la agresivii cersetori tigani (unii de doua ori mai voinici ca mine si capabili sa stea ore intregi outdoors in intemperii), doar fiindca tronul diavolului (uniunea europeana pentru public) sustine si minoritati detracate. Sau fiindca dupa unii e uman, crestinesc, etc. sa fii fraier. Nu, eu (incerc sa) fac (si cind voi avea bani mai multi voi face mai mult) ce face Parintele Talaat din Biserica Ortodoxa Copta: cauta batrini singuri, si le ducea paini, facute manu propria. Da, asa facea omul, cum am scris. Eu nu fac paini, dar mai dau alimente, cind am un excedent alimentar si pot, unor batrini saraci, cind ii gasesc, care "vind verdeturi" pe strada (oamenii adevarati, cu demnitate, nu cersesc agresiv, ca suboamenii de care aproape nu poti intra in curtea bisericii, ci "vind" ceva pentru a salva aparentele).
Quod attinet chiria...pai, daca cel cu care intri in relatia de proprietar-chirias isi poate permite, de ce sa nu fie "crestinesc" sa ceri suma q? Nu inteleg atita discutie pentru nimic. Sora Yasmina a avut o atitudine corecta, ca si AlinB, N.Priceputu, si altii.

Câţi ani? :39: Hai, spune tot!:30:

Nu chiar tot. Oricum, astea n-aveam de ce să le țin la secret. Poate se mai găsește cineva din Onești, mai știi?

Tocmai, ca moldovenii sunt repositoriul de credinciosi al Romaniei. Nu stiai? :)

Eu am crezut ca sunteti din Bucovina. Imi place tare mult acolo. Nu cred ca am vazut in Romania locuri mai frumoase ca cele din Bucovina.
Prin Onesti cred ca nu am trecut niciodata.
La Campulung am fost o singura data si nu pot sa spun ca m-a incantat prea mult.
Sper sa nu va suparati ca spun asta.

Nu, de ce m-aș supăra? Și mie îmi place Bucovina tare mult, însă mi-a plăcut și ce am găsit aici: oameni cumsecade, mai senini, mai puțin stresați decât în București, locuri cu multă istorie, cam prăfuită, e drept, prea puțin pusă în valoare.

De ce ii intelegi ca pe niste cersetori si nu ca pe niste oameni in dificultate? De ce insisti pe pretentia chiriasului cand am precizat foarte clar ca ajutorul nu se face cu forta ci doar daca cel ce poate sa ajute (proprietarul) vrea si poate (isi permite) sa faca asta din proprie initiativa?

Comunismul a avut si parti bune, faptul ca puteai sa iti iei un apartament in rate doar cu liceul, era un lucru mult mai aproape de firesc fata de vremurile in care traim, cand nici cu facultate nu poti.

Vrei tu sa ma faci comunista dar nu m-ai nimerit :-)) Am crescut in capitalism si nu mai astept nimic bun de la stat.

Alin, o solutie pentru cine? Ai mai scris asta si intr-un alt mesaj fara sa inteleg clar la ce te referi. Cine sa ia in chirie cu 100 euro?

Ai dreptate, noi nu mai suntem o comunitate. Acum se cultiva individualismul. Omul reuseste prin puterile lui, ca este el destept si prin propriile forte se descurca si face si drege. Cine nu face la fel, cine nu poate, nu ne intereseaza. Comunitatea crestina nu mai exista, intrajutorarea benevola, intelegerea si sustinerea nu mai sunt specifice crestinilor. Cine poate, aplauze, cine nu, nu ne intereseaza.

O grija cu adevarat sfanta.

La ce caz te referi aici?

Nu stii ce pierzi. :) Stiu ca bucataria britanica e varza, de fapt nu exista, insa de cea scotiana ce poti spune? Eu am facut din bucatarie un condominium cu a mea (ca supus al HM, trebuie ca stii ca Sudanul a fost condominium anglo-egiptean ceva vreme; asta e ra exemplul), si gatesc la greu, indeosbi ce imi place.
On-topic: ca s-au lamurit, fie si aparent, lucrurile cu bita de zece parseci lungime aplicata cu sete in balta precosmica de colegul nostru, sa ne referim la chirie: cine isi permite, sa incerce, cine nu, nu. Scurt. Sa zici ca nu e crestinesc sa iei chirie e un non sequitur splendid, sa zic asa. Si asta o zic eu, un anticapitalist pina in maduva si care privesc "legea cererii si ofertei" sau "reclama e sufletul comertului" ca pe atentate foarte subtile la adresa Legii date de Hashem.

Scurt ca sa nu duc subiectul in oftopic,cine stie ce disputa mai apare,orice este posibil :) Bucataria britanica imi place doar in versiunea Jamie Oliver,cea scotiana este dificila si nu toti se adapteaza la ea.Pt sanatatea mea o prefer pe cea japoneza, exceptional de echilibrata si de sanatoasa.

"Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat".

Cum as putea eu sa il judec pe cel care ia chirie, cand eu insumi nu mi-am dat niciodata haina de pe mine (nu o vechitura) unui sarac?

A lua chirie este pacat in aceiasi masura in care eu trec pe langa un sarac si nu imi dau haina de pe mine. Mantuirea cred ca se obtine prin 3 feluri:
- prin rugaciunile altora (caz in care stai "nitel" prin iad...), apoi prin metoda "vai de capu meu" (adica la limita) si prin nevointa (calea nevointei si a Sfintilor).

A-ti da haina de pe tine sau a primii straini in casa face partea din categoria nevointei si sfinteniei, asemenea lui Avraam iubitorul de straini.
Nimeni nu o sa isi piarda mantuirea pt ca nu a primit gratuit in chirie, dar cu siguranta cine a facut-o multa plata a primit dincolo. Si la fel, nimeni nu o sa isi piarda mantuirea pentru ca nu si-a dat geaca lui draga in anotimpul rece, dar cu siguranta cine a facut-o, insutit a primit dincolo.

update
 

Pana la urma am decis ca atitudinea de victima nu m-a caracterizat niciodata,asa ca dupa ce am fost atacata mult mai bine imi sade sa ma ridic si sa ma scutur decat sa trantesc usa si sa ma autoexilez pt o perioada nedeterminata.

Dar ca orice proasta care se respecta,am chiar nevoie sa stau printre oamenii de seama ai forumului,poate,poate se mai prinde si de capul asta prost ceva.

Trag nadejde:)

Nădejdea moare ultima!:105:

L.E. Am glumit, nu mi-o lua-n nume de rău!

Sau speranta :)

Nu ti-o iau in nume de rau,stiu ca ai un simt al umorului foarte dezvoltat :)