TFL, nu am zis ca nu scrie nimic despre post, dar sunt totusi putine amanunte practice. Am dat special exemplul Omiliei despre post a Sf. Vasile, pentru a se intelege mai bine ce vreau sa spun. Cine a citit-o va intelege si se va lamuri si mai bine de ce trebuie tinut postul.

Postul pazeste pruncii, face curat pe tanar, umple de vrednicie pe batran; parul alb, impodobit cu postul, este vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivita; este frau pentru oamenii in floarea varstei, talismanul casniciei, pazitorul fecioriei. Asa sunt binefacerile pe care le aduce postul in fiecare casa.
Ce sa mai spunem de inraurirea pe care o are postul asupra vietii de obste a crestinilor? Postul pune randuiala intre toti credinciosii: adoarme strigatul, alunga cearta, aduce la tacere injuraturile. Dascalul nu potoleste atat de repede galagia copiilor cum potoleste postul zgomotul. S-a sculat oare cu chef cel ce a stat la masa de post? La ce dansuri desantate a dat nastere postul?
Postul, ca un judecator aspru, goneste rasetele dezmatate, cantecele desfranate, dansurile desuchiate.
Daca oamenii ar lua postul ca sfatuitor al faptelor lor, n-ar mai fi nici o piedica sa domneasca pacea adanca in toata lumea; nu s-ar mai rascula popoarele unele impotriva altora, nu s-ar mai bate ostirile.
Daca ar domni postul, nu s-ar mai fauri arme, n-ar mai fi tribunale, n-ar mai fi inchisori; padurile si pustiurile n-ar mai avea talhari, orasele denuntatori, iar marile pirati.
Daca oamenii ar fi ucenicii postului nu s-ar mai fi auzit, precum spune Iov, glasul celui care cere birul (Iov 3,18).
Daca postul ar carmui viata noastra, atunci viata n-ar mai fi atat de plina de plans sei de tristete. Postul i-ar invata pe toti sa se infraneze nu numai de la mancare, dar sa izgoneasca si iubirea de arginti, lacomia, precum si orice viciu. Daca pacatele acestea ar fi fost indepartate, n-ar mai fi fost vreo piedica de a avea pace deplina, de a fi lipsiti de tulburare sufleteasca.

Dar asa, cei care nu vor sa posteasca, cei care urmaresc traiul bun ca pe singura fericire din viata, nu numai ca aduna asupra lor bogat roi de pacate, dar isi distrug si trupurile.

foarte frumos ,macar de ne-am convinge ca e mai bine sa postim...si in afara posturilor....dar nici macar pe alea ce trebuiesc nu le tin cum trebe!

Am citat din Omilia despre post a Sf. Vasile cel Mare. Cat de frumos si la obiect scrie. Ma intreb, cum de la trece unora prin cap, ca Sfintii nu ar cunoaste biblia si ca adauga de la ei lucruri mai putin adevarate. Se vede clar ca acestia nu au citit nimic din Sfintii Parinti; altfel nu si-ar permite sa arunce inutil cu pietre. Mai bine sa se documenteze. Ma gandesc ca poate nu li se permite sa citeasca din Sfintii Parinti...

Din cite stiu orice credinta crestina recunoaste ca Biblia este Cuvintul lui Dumnezeu. Ce ma nedumireste este faptul ca linga ea mai punem si ce zice omul. Cred ca ii subminam autoritatea ei dumnezeiasca. ce ziceti?

Nu asa trebuie privite lucrurile, Sf Traditie cuprinde multe lucruri care nu sunt consemnate in Biblie dar care s-au folosit de la inceputul crestinismului si sunt de mare folos, de exemplu posturile pastelui si craciunului nu sunt prezente in Biblie, totusi ar trebui sa le eliminam? nicidecum ele sunt niste lucruri bune, apoi slujbele, rugaciunile si cantarile bisericesti nu sunt cuprinse in Biblie dar ele sunt de folos, aduc slava lui Dumnezeu si transmit mesaje de pocainta, nu se poate ca o biserica sa n-aiba traditie, si la protestanti care resping traditia exista o traditie, cantari proprii, stiluri de inchinare si de predicare chiar numele cultului este o traditie nu apare in Biblie, sunt multe de discutat si nu vei intelege asa usor dintr-un mesaj trebuie citit, cercetat, vezi insusi Traditia bisericeasca spune despre Biblie ca are autoritate si o pune la loc de cinste, ca asa daca doar Biblia singura si-ar autosustine autoritatea, pentru multi n-ar fi suficient, vezi si cartea lui mormon sustine despre ea ca e inspirata,

Biblia este a Bisericii. Ea nu poate fi inteleasa, decat de cei care sunt in Biserica. Iar cand esti in Biserica intelegi si ce inseamna Sfanta Traditie. Daca stai in afara Bisericii, ajungi sa spui precum user-ul "copil", ca ea e un produs uman.

Afirmatii bune sa fie puse in rama.

Dar, fiind vorba de traditie si Biblie: cum se explica acea traditie referitoare la cultul mortilor? Se spune ca sufletul, dupa ce moare, hoinareste prin diferite locuri (pe unde a vietuit, prin rai, prin iad, etc). Biblia prezinta ceea ce se intampla dupa moarte in cu totul alt fel. Cum explica un om din biserica aceasta mare nepotrivire? S-ar putea ca un "copil" sa aiba dreptate si sa descoperim traditii care nu sunt decat niste "produse umane".

Am uitat sa mai pun si virgule.

Vroiam sa intreb: cum explica un om din biserica, aceasta mare nepotrivire?

nu se poate separa Biblia de Traditie pentru ca Biblia a aparut in interiorul Traditiei nu a venit prin fax din cer.
Pentru ca Sfintii Parinti si scriitori bisericesti ai primelor 3-4 secole au fixat actualul canon al Noului Testament.
iar a confunda Sfanta Traditie cu tradiiile e dovada de ignoranta si de necunoastere a ortodoxiei

Marian, omul din Biserica nu da nastere la diverse asa zise "revelatii" ca in protestantism. El daca vietuieste in Biserica da marturie despre ceea ce se petrece in ea. E nevoie si de Sfanta Traditie pentru ca viata din Biserica e o viata de comuniune si iubire. Si acesta viata nu poate fi cuprinsa in intregime in cuvant. Cat despre faptul ca "sufletul hoinareste" tin sa te anunt ca nu e o dogma a Bisericii. Deci, nu exista nepotrivire intre cei ce traiesc in Biserica. Dimpotriva, nepotrivirea exista in cei ce sunt in afara Bisericii.

Ma refeream la nepotrivirea dintre aceasta dogma, referitoare la plimbarile pe care le face sufletul dupa moarte, si Sfanta Scriptura. Biblia spune cu totul altceva referitor la ceea ce se intampla cu omul dupa ce moare. Pot sa vin cu o gramada de versete. Dar mai intai astept cateva versete care sa confirme traditia care spune ca sufletul mortului se plimba prin diferite locuri.
Sau, sa se recunoasca faptul ca exista o mare nepotrivire intre aceasta traditie si Sfinta Scriptura.
Sa discutam despre Biblie sau traditie. Despre protestanti se discuta pe alte topicuri.

cu privire la sufletul dupa moarte exista si invatura cu vamile vazduhului, care este teologumena nu dogma.

Mariann, ca sufletul mortului se plimba in diferite locuri ce i-au fost dragi in cursul vietii sale pamantesti o spune Sfanta Traditie, pe care noi, ortodocsii, o respectam la fel de mult ca si Sfanta Scripptura.
Ca apoi in a noua zi se infatiseaza inaintea Mantuitorului, iar apoi merge, insotit de ingeri sa viziteze si grozaviile iadului pana aproximativ in a 40-a zi de dupa moarte, cand, iarasi insotit de ingeri ajunge la Tronul Mantuitorului pentru Judecata Particulara (cea de dupa moartea pamanteasca). Sufletul este judecat dupa dreptatea Domnului nostru Iisus Hristos si fie ca se va alatura in Rai ingerilor, dreptilor, cuviosilor, fie va fi condamnat sa ispaseasca in Iad pentru nelegiuirile faptuite in viata pamanteasca.
Ca daca tu nu crezi in Sfanta Traditie, nu inseamna de acum ca Ea, Sfanta Traditie, nu exista...Iar protestantii vor da socoteala la judecata particulara a fiecaruia pentru faptul ca nesocotesc Traditia Uneia Sfinte, Sobornicesti si Apostolesti Biserici...

Domnul sa ne ajute sa putem trece prin aceste vremuri.
--------------------------------------------------------------------------------------
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Dogma sau teologumena, nu ma intereseaza cum se numeste aceasta invatatura. Ma intereseaza faptul ca se contrazice cu Sfanta Scriptura. Ce ma sfatuiti sa aleg? "Teologumena" aceasta sau ce spune Sfanta Scriptura? Ca nu se impaca una cu alta.

Eu respect Sfanta Traditie. Dar nu respect invataturile omenesti care sunt numite pe nedrept "sfinte traditii". Daca o invatatura contrazice ce spune Sfanta Scriptura, atunci poate fi numita oricum dar nu Sfanta Traditie si nici nu merita urmata o astfel de invatatura.

Asadar, invatatura aceasta referitoare la hoinareala sufletului dupa moarte nu poate fi considerata Sfanta Traditie si nici crezuta.

Sfanta Scriptura cuprinde diverse texte in care se descopera existenta Sfintei Traditii alaturi de Sfanta Scriptura:

1) Matei 28, 20: "Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le... invatandu-le sa pazeasca toate cate Eu v-am poruncit voua, si iata Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului". Si atunci, care sunt acestea toate, de care vorbeste Mantuitorul insusi, poruncite si invatate ca sa fie tinute ? Negresit ca nu sunt numai cele scrise. Caci Mantuitorul nici n-a scris si nici n-a poruncit sa se scrie ce a facut si invatat.

2) Ioan 20, 30-31 : "Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Si acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui". Si : "Dar sunt alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris" (Ioan, 21, 25).

3) II Ioan 12 : "Multe am a va scrie, n-am,voit sa le scriu pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin la voi, si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina". Avem aici motivul pentru care apostolul a consemnat cuvintele Mantuitorului: scrisul suplinea predica orala.

4) I Petru 5, 12 : "V-am scris aceste putine lucruri... ca sa va indemn si sa va marturisesc ca adevaratul har al lui Dumnezeu este acesta in care stati". Apostolul scrie in probleme mai grele si delicate, celelalte, deja propovaduite, erau cele in care destinatarii epistolei "stateau";

5) Efes. 3, 3 : "Ca prin descoperire mi s-a dat in cunostinta aceasta taina, precum v-am scris inainte, pe scurt". Dar acestora le predicase vreme indelungata, caci preotilor din Efes, adunati la Milet, le spune: "drept aceea, privegheati, aducandu-va aminte ca eu, timp de trei ani, n-am incetat, noaptea si ziua, sa va indemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi" (Fapte 20, 31).

6) Sfantul apostol Pavel scrie ascultatorilor sai, atunci cand nu poate sa le graiasca "gura catre gura" : "Celelalte pricini le voi randui cand voi veni la voi" (I Cor. 11, 34).

7) Invataturile nescrise ale Sfintei Traditii au aceeasi valoare si obligativitate, ele venind de la Hristos : "Deci, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tes. 2, 15). "O, Timotei, pazeste comoara ce ti s-a incredintat, departandu-te de vorbirile desarte si lumesti si de impotrivirile stiintei mincinoase" (I Tim., 6, 20). "Si cele ce ai auzit de la mine, cu multi martori de fata, le incredinteaza la oameni credinciosi, care vor fi destoinici sa invete si pe altii" (II Tim. 2, 2).

Deci, prin episcopi se transmit cele lasate oral, prin episcopi si preoti, ca "cei care sunt imputerniciti spre aceasta lucrare" (Matei 28, 18-20).

Cele transmise prin Traditie au aceeasi valoare : "Tu insa ramai in cele ce ai invatat si de care esti incredintat, deoarece stii de la cine ai primit invatatura" (II Tim.3,14).

8) Sfanta Scriptura este scrisa pe temeiul Sfintei Traditii, care la in*ceput a fost Predania orala, si apoi in parte a devenit Sfanta Scriptura. Caci sunt lucruri neamintite nicaieri in Scriptura, ci doar citate de Scrip*tura din Traditie. Intre acestea amintim :

a) Iuda, vers. 9 : "Dar Mihail Arhanghelul, cand se impotrivea dia*volului, certandu-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa aduca judecata de hula, ci a zis : Sa te certe pe tine Domnul!".

b) Iuda, vers. 14-15 : "Dar si Enoh, al saptelea de la Adam, a proo*rocit despre acestia zicand : Iata a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Lui, ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa mustre pe toti nele*giuitii de toate faptele nelegiuirii lor...".

Din doctrina ortodoxa, am inteles ca Sfanta Traditie este acea invatatura care este in concordanta cu Sfanta Scriptura. Foarte corect.

Eu am pus in discutie o invatatura care nu numai ca nu se armonizeaza cu Sfanta Scriptura ci este chiar contrara. Despre traditia treferitoare la ceea ce se spune ca se intampla cu sufletul dupa moarte se discuta. Nu despre Sfanta Traditie, in general. Hai sa discutam despre aceasta traditie gresita. Apoi, mai pot fi si alte exemple.

Ca sa fiu mai clar: Sfanta Scriptura ne arata ca procesul mortii este procesul invers creatiei. Dumnezeu l-a facut pe om din tarana si i-a suflat in nari suflare de viata. La moartea omului are loc procesul invers: "tarana se intoarce in pamant, cum a fost, si duhul se intoarce la Dumnezeu care l-a dat".(Eclesiastul cap. 12:7).

"In locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!"(Eclesiastul cap. 9:10)

"Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor?" (Proverbe sau Pilde cap 6:5)

Nu mai dau versete, deocamdata (ocup prea mult spatiu). Toata Scriptura descrie prima moarte ca pe un somn. Nici vorba de vre-o hoinareala a sufletului.

Marian, sufetul nu "hoinareste" dupa moarte. Dar nu e nici in stare de somn. El se bucura sau sufera nedeplin. Deplin va fi dupa judecata universala.

Sufletul celui mort, se afla intr-o stare de constienta? Daca da, de ce nimeni din cei ce au inviat nu ne-au spus nimic despre locurile pe unde au fost?

Din pilda cu bogatul si saracul Lazar, aflam ca dupa moarte bogatul se chinuia, iar Lazar era in sanurile lui Avraam. Aceste lucruri nu sunt produsul somnului, ci al vietii de dupa moarte.

In evanghelia dupa Luca la cap. 16:19 - 31 avem pilda cu bogatul nemilostiv si saracul Lazar. Amandoi au murit. In ce stare erau ei in acea pilda? Despre ce era vorba acolo? Despre trupul sau sufletul lor? Daca despre suflet, de ce avea degete si limba?("parinte Avrame, trimite pe Lazar sa-si moaie degetul in apa si sa-mi racoreasca limba"- vers. 24.). Daca erau chinuiti in trup inseamna ca nu murisera. Cam incalcita treaba.

Explicatia este ca era vorba de o pilda din care noi trebuie sa invatam ca nimic nu se mai schimba dupa moarte si ca daca nu credem ce spune Cuvantul lui Dumnezeu (Moise si Proorocii) nu vom crede "chiar daca ar invia cineva din morti"(Luca 16:31).

eu stiu ce zic?astea numai Dumnezeu le stie..si le putem sti dar nu le mai putem impartasi si celorlalti , le stim doar dupa ce murim.;)

Pana nu are loc o inviere, nu se poate vorbi de viata dupa moarte. Un om mort nu are nici un fel de viata.

Marian, sa inteleg ca tu consideri ca acesta pilda se refera la a doua venire a lui Hristos? iar pana atunci sufletele cad intr-o stare de somn? De ce mai aminteste bogatul de fratii sai? Ce imi trebuie alte dovezi? Invierea lui Hristos este cea mai potrivita dovada. Cine ar fi putut sa-mi vorbeasca despre viata de dupa moarte daca nu Izvorul Vietii, Hristos, cel care a biruit moartea. Din aceasta ultima postare constat ca negi Invierea lui Hristos temelia crestinismului, raspunsul tuturor raspunsurilor si argumentul tututror argumentelor.

Nu cred ca aceasta pilda se refera la vre-un eveniment anume. Trebuie sa intelegem invataturile de la sfarsitul pildei.

Cred ca am fost cam neclar. Cum sa neg Invierea lui Hristos?! Nu am vrut sa spun nici o clipa asa ceva.

Legat de sufletele celor morti: ma refer la ce se intampla cu sufletul intre momentul mortii si momentul invierii. Pentru ca, asa cum Hristos A Inviat si noi vom avea parte de o inviere.

Pana la inviere, Sfanta Scriptura ne arata ca omul nu stie nimic. In moarte nu exista "nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune" (Eclesiastul 9:10). Eu pot sa mor astazi. Sa presupunem ca Domnul va veni peste cativa ani si atunci se vor ridica cei din morminte. Eu stiu doar ca am inchis ochii si in clipa urmatoare m-am trezit in fata Mantuitorului, pentru judecata. Omul, in moarte, nu constientizeaza trecerea timpului. La fel ca talharul de pe cruce. Domnul Iisus Hristos ii spune: "Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai"*Luca 23:43). Dar Mantuitorul a inviat abia a trea zi si dupa patruzeci de zile s-a inaltat. Dupa inviere Domnul spune "Nu ma tinea, caci inca nu m-am suit la Tatal Meu"(Ioan cap. 20:17). Mai era valabil ceea ce I-a promis talharului ("astazi vei fi cu Mine in rai")? Sigur ca da. Poate ca talharul mai zace inca in mormant. El nu stie nimic. Pentru el a existat o "clipeala din ochi". I-a inchis, ca apoi sa-i deschida in prezenta Mantuitorului.

Apostolul Petru spune despre patriarhul David ca "nu s-a suit la ceruri"(Faptele Apostolilor cap. 2:34). "Cat despre patriarhul David, sa-mi fie ingaduit, fratilor, sa va spun fara sfiala ca a murit si a fost ingropat; si mormantul lui este in mijlocul nostru pana in ziua de azi"(Faptele apostolilor cap 2:29). David "doarme"(expresie foarte des folosita in Sfanta Scriptura). La fel "dorm" si cei dragi noua.

Marian, Parabola bogatului nemilostiv si a saracului Lazar constituie, in ge*neral, punctul de sprijin al credintei in existenta raiului si a iadului in*data dupa judecata particulara. Ea vine sa confirme fata de Vechiul Testament, vestea cea buna ca odata cu intruparea si apoi invierea Fiu*lui lui Dumnezeu, s-au deschis portile raiului, pana atunci inchise. Se stie ca pana la intruparea Mantuitorului toate sufletele mergeau in Seol, nu*mele vechi-testamentar al iadului, loc cunoscut Vechiului Testament pentru toti cei trecuti dincolo. Seolul ramane odata cu venirea Mantuitorulul, numai locasul celor rai, iar celor buni li se deschide raiul. Talharului i s-a promis raiul imediat : "Astazi vei fi cu mine in Rai" (Luca XXIII, 43).

Multi teologi protestanti, chiar dintre cei de marca, cum este P. Althaus, de exemplu, neaga supravietuirea sufletului dupa moarte sub motivul ca "omul trebuie sa-si dea seama ca viata viitoare se datoreaza nu naturii indestructibile a sufletului, ci unui act de atotputernicie si de mila dumnezeiasca; deci omul trebuie sa fie distrus complet, ca sa vada cum singur Dumnezeu ii da din nou viata". Aceasta invatatura este menita sa contracareze teoria catolica de esenta filosofica despre indestractibilitatea sufletului din cauza naturii sale absolut simple, fara parti, care nu permite dezagregare. Ea ascunde insa vechea idee protestanta ca omul pacatos nu mai pastreaza nimic in sine, dupa cadere, din chipul lui Dumnezeu, ci este asemenea unei pietre sau a unui bustean. Consecinta acestei invataturi este aceea ca dupa moarte nu are ce sa mai supravietuiasca din om, din moment ce el nu mai are in sine dupa cadere nimic din Dumnezeul cel nemuritor.

In Biblie nu apare niciodata termenul de iad. Apare termenul de gheena sau de iaz de foc si pucioasa. In iazul de foc (Apocalipsa cap 20:14, 14) se ajunge doar dupa inviere si judecata. Iar prima inviere are loc la revenirea Mantuitorului, si va fi pentru cei drepti care au trecut la odihna. A doua inviere are loc dupa o mie de ani ("ceilalti morti nu au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani"- Apocalipsa 20:5). Aceasta inviere este pentru cei nedrepti.

Asadar despre iazul de foc se poate vorbi numai dupa invierea si judecarea celor nedrepti. "Oricine nu a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc"(Apocalipsa cap 20:15). Ce este iazul de foc (caruia i se mai spune si iad)? "Iazul de foc este moartea a doua" (Apocalipsa 20:14). In concluzie, nici cei din Vechiul Testament si nici cei din Noul Testament nu puteau sa ajunga in iad (sau cum vreti sa-i spuneti). Moartea a doua (iazul de foc sau iadul) este pedeapsa finala si are loc dupa o inviere si o judecata finala. A nu se confunda iadul cu locuinta mortilor. "Si Moartea si Locuinta Mortilor au fost aruncate in iazul de foc"(Apocalipsa cap. 20:14)

Nimeni nu-si poate primi rasplata pana nu are loc o inviere. Iisus Hristos nu a schimbat starea omului in moarte. EL a adus posibilitatea invierii si iertarii, pentru toti. Si inainte de venirea Mantuitorului si dupa inaltarea Sa moartea era asemuita cu un somn. Despre diaconul Stefan se spune, atunci cand a murit, ca "a adormit"(Faptele Apostolilor cap.7:60). Lui Daniel (Vechiul Testament) i se spune: "IAR TU DU-TE, PANA VA VENI SFARSITUL; TU TE VEI ODIHNI, SI TE VEI SCULA IARASI ODATA IN PARTEA TA DE MOSTENIRE, LA SFARSITUL ZILELOR"(Daniel cap. 12:13). Acelasi indemn este valabil pentru toti. Dar nu toti vom mosteni acelasi lucru.

Cunoastem interpretarile teologiei neoprotestante. Constat ca prin explicatii tale de mai sus vrei sa demonstrezi ca teologia ortodoxa traieste in eroare, iar teologia neoprotestanta detine adevarul. Sincer interpretarile de mai sus nu au nici o autoritate. Mi se par subiective. Este chiar periculos acet principiu, pe care il constat si la tine, sola Scriptura.
Iata ce spunea Sfantul Ignatie Brianceaninov, pentru tine un teolog: "Sa nu socoti ca iti este de ajuns nunai citirea Evangheliei, fara citirea Sfintilor Parinti! Acesta este un gand trufas, primejdios. Mai bine sa te aduca la Evanghelie Sfinti Parinti ca pe un fiu iubit, care a fost pregatit pentru aceasta prin scrierile lor."

acu nu trebe sa ii desconsideram pe neoprotestanti.in Ioan gasim urmatoarele lucruri scrise(sunt lucruri spuse de Iisus)
IOAN 5 ,39 :"Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine."
se pare ca ce spune Sfantul Ignatie Brianceaninov si ce este in Ioan e in usoara contradictie.nu?

TFL, nu ti se pare ca si tu esti trufas, ca sa reiau ce a spus Sf Ignatie, atunci cand ignori interpretarile Sfintilor Parinti? Chiar ai ajuns sa interpretezi Scriptura in duh in cat sa-i contrazici pe Sfintii Parinti? Constat si la tine o interpretare ad literam. Eu cred ca smerenia ne aduce interpretarea in duh.

trebuie numaidecit sa fiu din grupul Sfintilor Parinti ca sa pot emite o parere pertinenta?
ti se pare deplasat ce scrie in IOAN?

Nu mi se pare deplsat ce scrie in Ioan insa nu sunt deacord cu modalitatea ta de interpretare. Si nu mi se pare contradictoriu ceea ce spune Sf Ignatie si textul indicat de tine, dar cunosc aceasta strategie- rupem versetele din context si le dam o alta interpretare.
Pentru noi criteriul de interpretare nu este nici papa, nici credinciosul, ci Biserica in totalitatea ei. Ea este "stalp si temelie a adevarului" si nimeni nu o poate inlocui."Povestesc unii despre un batran oarecare ca a petrecut saptezeci de saptamani mancand 0 data in saptamana. EI se ruga lui Dumnezeu sa-i descopere din Scriptura inte1esul unor cuvinte si, pentru ca raspunsul lui Dumnezeu intarzia si-a zis in sine: desi am facut atata osteneala, inca nimic n-am castigat. Voi merge acum la un frate si-I voi intreba. Si a inchis chilia, vrand sa piece. Atunci I-a intampinat un inger al Domnului care a grait catre dansul: saptezeci de saptamani ai postit si nu s-a apropiat rugaciunea ta de Dumnezeu. lar cand te-ai smerit a iesi la fratele tau, sunt trimis sa-ti vestesc tie cuvantul neinteles; si acestea spunandu-i-Ie, ingerul a plecat de la dansul."
(Dupa Patericul egiptean) Cred ca exemplu din pateric, accentueaza importanta comuniunii, pentru ca adevarul nu este rodul subiectivitatii, ci al comuniunii. interesant este ca Scriptura nu poate fi interpretata in mod individualist chiar si in cazul acestui frate. Si un alt lucru interesant este ca orice progres in cunoasterea lui Dumnezeu presupune un progres in viata duhovniceasca, pentru ca ratiunea subiectiva a omului patimas nu descopera sensul intiparit de Ratiunea Suprema sau Logosul (Fiul lui Dumnezeu), ci inventeaza sensuri.

"si iata un barbat din Etiopia, famen, mare dregator al Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toata vistieria ei si care venise la Ierusalim ca sa se inchine. Se intorcea acasa; si sezand in carul sau, citea pe proorocul Isaia. Iar Duhul i-a zis lui Filip: «Apropie-te si te alipeste de carul acesta». si alergand Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, si i-a zis: «intelegi, oare, ce citesti?» Iar el a zis: «Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva?» si a rugat pe Filip sa se urce si sa sada cu el. Iar locul din Scriptura pe care-l citea era acesta: «Ca un miel care se aduce spre junghiere si ca o oaie fara de glas inaintea celui ce-o tunde, asa nu si-a deschis gura sa. intru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat si neamul Lui cine-l va spune? Ca se ridica de pe pamant viata Lui». Iar famenul, raspunzand, a zis lui Filip: «Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre sine ori despre altcineva?» Iar Filip, deschizand gura sa si incepand de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus. si, pe cand mergeau pe cale, au ajuns la o apa; iar famenul a zis: «Iata apa. Ce ma impiedica sa fiu botezat?» Filip a zis: «Daca crezi din toata inima, este cu putinta». si el, raspunzand, a zis: «Cred ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu». si a poruncit sa stea carul; si s-au coborat amandoi in apa, si Filip si famenul, si l-a botezat." (Faptele Apostolilor 8, 26-38)
Continuare pentru postarea anterioara, ca sa nu ne acuzi ca nu suntem scripturistici, Asa cum famenul a avut nevoie de interpretarea lui Filip, asa cum batranul din Pateric a avut nevoie de comuniunea cu fratele, asa si eu am nevoie de calauza Sfintilor Parinti.

Nu se poate vorbi despre interpretarile teologiei neoprotestante. Pentru ca asa cum sunt diferente de interpretare in bisericile traditionale (ortodoxism si catolicism) tot asa sunt diferente de interpretare si in bisericile neoprotestante.

Eu nu am treaba cu nici o biserica. Am treaba cu invataturile promovate. De aceea ma raportez totdeauna la Biblie. Este singura invatatura care pe care nu pot sa o contest. Avand in vedere ca Sfanta Scriptura raspunde absolut la orice intrebare care ar trebui sa ne-o punem, cred ca principiul "Sola Scriptura" este foarte sanatos. Asta nu inseamna ca exclud invataturile din alte surse. Dar le refuz daca sunt in contradictie cu Scriptura, indiferent de unde ar veni.

Si Sfintii Parinti pot gresi. In Sfanta Scriptura avem un exemplu in care apostolul Petru a gresit si a fost mustrat de apostolul Pavel. Conform cu invataturilor Sfintei Scripturi, Pavel a avut dreptate.

Apostolul Pavel, cel mai mare apostol al neamurilor, le vorbeste iudeilor din Berea. Acestia "isi permit" sa-l verifice cu Scriptura. Tocmai pe el, cel mai mare apostol. Pavel nu considera acest lucru ca o lipsa de smerenie. Dimpotriva, ii lauda: " Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna, si CERCETAU SCRIPTURILE IN FIECARE ZI, CA SA VADA DACA CE LI SE SPUNE ESTE ASA"(Faptele Apostolilor cap. 17:11).

Cu adevarat primejdios este sa nu verifici cu Sfanta Scriptura. Poti fi usor inselat. Iar inselaciunea poate veni de unde nici nu te astepti.

foarte bun contraexemplul tau.
exista insa o mica diferenta....si anume ca Filip l-a "binevestit pe Iisus" si nu i-a umplut capul famenului etiopian cu simboluri religioase,icoane,cultul mortilor,moaste,peregrinaje,etc. I-a spus exact ceea ce este necesar.

Draga TFL, George a dorit sa arate ca nu trebuie sa ramai la mintea ta atunci cand interpretezi Scriptura. Cat despre icoane, sfinti, e firesc sa nu poti intelege si sa nu poti da marturie atat timp cat esti rupt de Adevar.

care Adevar?
Adevarul care il cauta famenul si l-a primit de la Filip?sau alte "adevaruri" care au tangenta cu Scriptura?

Principiile tale nu sunt contradictorii, pentru ca le raportezi la subiectivitatea ta, crezand ca sunt conforme cu Scriptura. Cine iti descopera ca unele nu sunt conforme cu Scriptura?? Vei spune Scriptura, eu cred ca tot tu.
Exemplul dat in postarea urmatoare, este cel mai potriv exemplu pentru sinodalitate sau comuniune. Unde este aceasta comuniune in Biserica protestanta, cand interpretarile sunt chiar contradictorii? Duhul uneste nu dezbina. Biserica a acceptat o invatatura auneui Sfant Parinte stabilita intr-un sinod ecumenic, asa cum s-a intamplat cu Apostolul Pavel, a carui invatatura a fost acceptata la sinodul Apostolic din anul 50.