Nu era vorba de o învățătură, ci doar de o afirmație. Și cum ai ajuns tu la concluzia că nu ar putea fi adevărată afirmația, adică că părintele Arsenie nu ar fi spus, pe ce te bazezi? Eu pot să verific dacă acea afirmație este sau nu adevărată, îl pot întreba direct pe pr. Petru. Nu neg că ar putea fi o înfloritură, dar ce ne facem dacă nu e și noi tot ne dăm ași în discernământ?

E bine ca atunci cand citam anumite afirmatii sa fim siguri ca intradevar au fost spuse de parintele Arsenie Boca - in cazul de fata, sau de un alt parinte.
Altfel putem cadea usor in inselare si sa gresim.

Din punctul meu de vedere exista doua aspecte importante in discutia de fata. Si ambele se refera la partea de discernamant:
1. Sa acceptam orice afirmatie, din orice sursa ca fiind a parintelui Arsenie si sa o impartasim si altora ca fiind valida si astfel sa propagam aceasta idee fara a ne asigura in prealabil ca este intr-adevar o afirmatie a parintelui. Si asta in conditiile “inflatiei” de marturii a unor invataturi ale sale in ultima vreme. Si aici exista exemple de astfel de asa zise invataturi contrare celor ale Bisericii.
2. Sa acceptam o afirmatie si sa o consideram ca fiind invatatura a Bisericii sau echivalenta cu o invatatura a Bisericii datorita consideratiei fata de persoana respectiva fara a verifica in prealabil conformitatea acesteia cu invataturile Bisericii.

Si daca ne referim la punctul 2 si la discutia de fata afirmatia “că cei mai mulţi dintre noi vom trece prin iad şi nu puţină vreme, chiar dacă ne-am spovedit, dar nu am ajuns să ne ispăşim prin canon de la duhovnic şi prin suferinţele crucii, de la Dumnezeu, pentru păcatele noastre,” contrazice invataturile lui Hristos si ale Bisericii care spun ca pacatele marturisite si iertate prin intermedirerea preotului sunt iertate si in Cer. Deci nu este necesara nici o ispasire a pacatelor. Mai mult, spre deosebire de invatatura catolica, conform invataturii BO canonul nu are rol de ispasire a pacatelor si de a-i da satisfactie lui Dumnezeu pentru pacatele savarsite, ci de constientizare a gravitatii pacatului. Canonul nu este obligatoriu si cel mai important canon este “ de acum sa nu mai faci”.


Ps: Cand vorbim de discernamant nu inseamna sa respingem anumite idei sau afirmatii, ci presupune sa avem o rezerva in a le accepta si sa le verificam, in masura in care este posibil. Dar cu siguranta a avea discernamant inseamna sa nu propagam o invatatura ca fiind a Bisericii sau a unei anumite persoane fara a verifica in prealabil credibilitatea sursei si conformitatea cu invataturile Bisericii.

Sunt pacate si pacate .De exemplu pacatul avortului ,in caz de multe avorturi ,crime ,nu cred ca e suficienta o simpla spovedanie.Asa cum suntem pedepsiti sa stam in inchisoare pt un furtisag ,de ce nu ar trebui sa platim ,sa ne canonisim pt acest pacat ,mai ales pentru mai multe avorturi.Desi chiar si un avort e ceva rau.
Exista canoane ,de ex sa botezi ,sa ajuti familii cu multi copii pt acest pacat.
Parintele Cleopa spunea ca cine moare sub canon este iertat de pacate. Trebuie sa ispasim de buna voie ,daca nu , prin boli si suferinte ,necazuri ,scarbe.
Parintele Arsenie Boca este printre putinii duhovnici care spunea unde a ajuns sufletul cuiva dupa moarte. Nu trebuie sa ne indoim mai ales ca marturia vine de un preot ,deci o persoana de incredere.

Lucian, afirmația părintelui (dacă îi aparține) nu ține loc de învățăură a Bisericii. Era vorba de un caz particular. Eu am să verific daca este adevărat sau nu. Până atunci hai să rămînem rezervați în ceea ce privește discernământul nostru duhovnicesc.

Crezi ca a fost suficienta cainta sincera si simpla propozitie “Pomeneste-ma Doamne cand vei veni intru imparatia Ta” pentru mantuirea talharului de pe Cruce?

Unii nu cred ca este corect ca pentru o scurta perioada de pacatosenie sa “arzi” in iad o eternitate. Altii nu cred ca au nevoie de preoti pentru a se mantui. Altii nu cred ca se poate aplica Botezul copiilor care nu il pot accepta constient. Altii cred ca Dumnezeu are nevoie sa i se dea satisfactie pentru pacatele savarsite de oameni. etc
Stii care este diferenta dintre exemplele de mai sus si “in caz de multe avorturi ,crime ,nu cred ca e suficienta o simpla spovedanie”? Nici una. Toate sunt pareri personale. Si toate sunt diferite de invatatura Bisericii. Indiferent de pacat, pentru iertare este suficienta spovedania si cainta sincera. Atat. Asta invata Biserica.

Referitor la a ne indoi de ceva, parerea mea (si aici pot sa spun ca este o parere personala) este ca ar fi bine sa ne indoim de orice. Nu in sensul de a respinge, ci de a cerceta. Credinta noastra nu presupune sa credem orbeste si nu se bazeaza, contrar parerii multora pe dictonul: Crede si nu cerceta.

Cazul talharului este unic in istorie.
Daca totul s-ar reduce la cainta Dumnezeu nu ne-ar mai da atatea incercari pentru pacatele facute ,ele sunt iertate dar trebuie sa ispasim pentru ele.Nu uita ca talharul a murit de moarte grea ,s-a chinuit.
Cerceteaza daca te indoiesti de cele spuse de par.Vamvulescu.Eu nu vad motivul pt care ar fi mintit ,si daca am incredere in ce a spus nu inseamna ca am o credinta oarba.

Cred ca intelegem diferit lucrurile.
Am ales viata de mirean si nu cea de manastire si mi se pare normal sa gasim calea de mijloc si un echilibru in toate. Nu mi se pare cu nimic exagerat si gresit in a ma duce intr-o excursie si a-mi dori un trai decent.

Sau ce ar trebui sa fac, sa stau numai in casa si cand ies afara sa-mi pun batic sau un sac in cap?

N-am zis ca as face ca ei, dar nici sa ne facem ca nu vedem si asta cu anii.

O zi frumoasa!

Este unic pentru ca a fost primul care a ajuns in Rai. Este unic pentru ca i s-a dat sentinta pe cand era in viata.
Nu stim noi sinu tine de noi sa decidem daca a fost sau nu unic pentru ca a trait in pacat toata viata si in ultima clipa caindu-se s-a mantuit. Asta o stie si o decide Dumnezeu.

Nu ai inteles. Si nu ai inteles nu pentru ca nu ar fi fost clara exprimarea sau pentru ca nu ai fi in stare sa intelegi. Nu ai inteles pentru ca pentru tine conteaza ce ti se pare tie normal si asta are prioritate. Biserica invata altceva. Hristos invata altceva
Invatatura asta cu ispasirea pacatelor si satisfactia data lui Dumnezeu prin suferinta este proprie catolicilor si altor secte. Nu Bisericii.
Suferintele au un rol foarte important si in invatatura Bisericii si a Sfintilor Parinti, doar ca are o alta semnificatie. Suferinta are un rol pedagocic, purificator, exemplu de ascultare... etc.

Nici aici nu ai inteles. Nu este important nici daca acest preot susine asta, nici daca asta ar fi spus parintele Arsenie, nici daca asta ar fi intentionat sa spuna. Important este ce ne invata Biserica.

Oricum nu are rost continuare conversatie pentru ca daca cineva vrea sa inteleaga ce am spus (ce crede si accepta este o alta discutie) intelege. Nici nu incerc sa te conving pentru ca stiu ca nu am cum. Optica ta este diferita.

eu sunt pentru
 

Rugăciunea pe smartphone – o practică neadecvată sau o adaptare la contextul modern?

http://www.doxologia.ro/puncte-de-ve...ntextul-modern

"Când sufletul ne dă ghes de rugăciune, nu contează dacă o spunem din minte, dacă o citim de pe hârtie sau de pe ecranul unui calculator sau al unui telefon, dacă o auzim spusă de altcineva. Ceea ce contează este ca mintea și inima să alerge la Dumnezeu și la ajutorul sfinților!"

Pai daca asta e ca un fel de scuza pentru alte lucruri mult prea lumesti sau chiar pacatoase pe smartphone..

Cum adica, la ce "alte lucruri" te referi??

Stiu si eu, ultimele stiri de cancan, moda, niste muzica idolatra, selfie pentru facebook, etc.

Mda, fiecare cu ce-l doare... :)

Cam da, e pacat:-) . Pt ca te distrage de la activitatile cotidiene chiar si de la lucru... prefer sa pierd vre,ea cu voi pe aici sau pe altd site-uri decat sa-mi vad de treaba:(. Si asa mi se scarbise de problemele vietii cotidiene, acum am gasit o posibilitate de evadare, dar nu rezolva nimic, pt ca ele nu dispar, doar ca mi-e mie si mai greu sa le fac fata :(. Destul ca nu mai fac fata si la clienti si l receptia marfii, si la acte, si la casa, daca ma mai preocupa si comunicarea in spatiul virtual a problemelor personale, pt ca mai am si eu o viats afara de munca, spre dezamagirea unora, cred ca ma paste un "burnout"( scuze nu stiu pe romaneste). De ce credeti ca-mi ia juma' de zi sa scriu un mesaj, ca nu stiu tasta? Sau ca ntre timp trebuie sa si "servesc patria"? Mai si intreaba cate unii ce fac acolo, ma joc? ( unde mai pui capt a spala un blid, o ceasca, sau sa fac o cafea, tb sa fac vreo 3 drumuri ce putin pana-n spate, nu-i de mirare ca ajung obosita acasa, ma mir insa ca-s asa grasa:-) ); deci, in concluzie, eram mai eficienta si la munca si acasa fara net:-) .

Da , este pacat sa ai un telefon scump daca nu ai si un laptop , si o tableta , si un lcd , si....

Ale mele nu-s scumpe, au fost chiar gratis, dar tot... pana la urma conteaza ce faci cu ele' nu cat au costat.

Tehnica in sine nu este rea- important ce facem cu ea si pentru ce o luam!

Daca un om de afaceri are nevoie de un telefon scump cu mai multe facilitati cu care sa tina legatura cu partenerii de afaceri , atunci i este necesar si nu este pacat.

Insa daca un muncitor sau un functionar obisnuit isi ia telefon scump, numai ca sa se laude si sa se dea "mare" (fara a-i fi necesar in activitatea zilnica de servici sau in viata sociala), atunci cred ca este un pacat.

Nu numai ca nu-i e necesar in munca de zi cu zi, dar i-o si perturba grav. Uita-te la mine, vorbesc din experienta. Chiar daca la origini am fost si inca mai am impresia ca sunt intelectual, si simt acut nevoia de informare, comunicare, relationare, dezvoltare personala, faptul ca am smartfon sau tableta dupa mine la servici ma face doar sa fiu mai putin preocupata sichiar iritata detreburile care le am de facut, pt ca am senzatia ca e mai important pt mine ceea ce scriu sau citesc pe net si ca clientii cu banalitatile lor care nu se mai termna, ca-n ziua cartitei, ma perturba de la preocuparea mea vitala. Stiu ca-mi fac mare pacat, dar astae :)

Smartphonurile creează dependenţă

http://www.brasovultau.ro/articol/st...ependenta.html

"Tehnologia deţine un rol foarte important în vieţile noastre, una din dovezi fiind faptul că utilizatorul unui smartphone se uită la telefon de peste 1.500 de ori pe săptămână.
Mulţi dintre noi am devenit atât de dependenţi de smartphone, încât ajungem să efectuăm pe el până la 221 de operaţii pe săptămână.

Un studiu efectuat pe un eşantion de 2.000 de persoane deţinătoare de telefoane mobile moderne a scos la iveală faptul că un utilizator umblă pe telefon prima dată la ora 07:31 dimineaţa, pentru a-şi verifica mailurile sau contul de Facebook. De asemenea, înainte să se ridice din pat, utilizatorii de smartphone verifică starea meteo, citesc ştirile şi trimit mesaje cel puţin unui prieten. Mai târziu, utilizatorii verifică orele la care circulă mijloacele de transport, efectuează operaţiuni bancare şi îşi actualizează profilul de Instagram. Cercetarea a fost efectuată de agenţia de marketing Tecmark. „Pentru mulţi dintre noi, telefoanele mobile inteligente sunt o a doua natură şi nu suntem surprinşi de rezultatele studiului, dar mulţi dintre noi nu realizăm de câte ori pe zi ne verificăm sau folosim telefonul chiar şi pentru sarcini simple”, a declarat Richard Heyes, directorul agenţiei. Studiul a mai arătat că, într-o săptămână, un utilizator îşi verifică telefonul de peste 1.500 de ori pentru verificatul mailurilor, pentru a se juca sau pentru a posta pe conturile sale social media şi că ajungem să petrecem, în medie, trei ore şi 16 minute pe telefon pe zi. În plus, patru din zece utilizatori au declarat că se simt pierduţi fără smartphone-ul lor şi mulţi dintre intervievaţi au menţionat că s-au surprins umblând pe telefon, intrând pe Facebook sau pe mail fără să gândească."

Nu stiu daca se ma aplica faza cu "datul mare" cu telefonul sau alte chstii. Adica poate la copii/adolescenti, dar un om in toata firea nu cred ca isi ia telefon nustiudecare ca sa se da mare...la cat de accesibile sunt in ziua de azi, si la cate modele exista pe piata....
Adica, nu zic ca absolut nici un om in toata firea nu-s ia telefon sa se dea mare, dar... nu stiu, nu vad rostul ca un om matur sa isi cumpere ceva "ca sa se dea mare" (poate daca e vorba de ceva masina mega giga wow - din stia stiu i eu din pacate)

Eu sunt dependenta de telefon in sensul ca la servici sunt sunata de sefi unori si de 20 - 30 ori pe zi, iar acasa...sa stea telefonul undeva unde il pot auzi daca suna; in rest...il mai folosesc cand chiar ma plictisesc pentru facebook sau jocuri, dar consider ca nu exagerez, ecat rareori.

smartphone dependenta
 

Fiind la aeroport, in vara aceasta, am stat alaturi de un grup de 10-15 tineri asiatici (japonezi sau chinezi...). Toti, dar TOTI aveau telefoane destepte in mana si butonau, total rupti de realitate. Nimeni nu vorbea cu nimeni. Un grup de tineri care, evident, se cunosteau intre ei, calatoreau in tacere, fiecare cu realitatea lui virtuala. Straniu... dar mai ales trist.
Cum erau mai acu' cativa ani grupurile de tineri? Galagiosi, veseli, prezenti.
Acum? Tacuti, tristi, absenti.
E mare pacat!

Inscriptie la intrarea intr-un local : nu avem wi-fi. Vorbiti intre voi...!

Super buna!

Ar trebui sa vedem mai des acel anunt :)

Eu le vad pe prietenele mele uneori; au perioada in care staaaau, desi suntem la masa mai multe persoane si povestim si isi verifica facebook-ul; daca au ma primit like-uri sau mai stiu eu ce mai verifica acolo. Am perioade in care, atunci cand suntem impreuna, le iau telefoanele si le pun la capatul mesei, sa nu butoneze non stop, mai ales daca vin la mine acasa. Incet, vad ca s-au obisnuit si nu mai butoneaza asa des cand suntem impreuna (daca nu apuc sa le iau telefoanele din fata).

La parohia Sfanta Cruce din Bucuresti troneaza un anunt lipit pe usa bisericii: "Dumnezeu te cauta. Dar nu la telefon. Va rugam inchideti telefoanele dv mobile."

Am tableta si smartphone; pe cardurile externe ale acestora am o groaza de carti, inclusiv Sfanta Scriptura si scrieri ale multor sfinti, proveniti din Chaldeea ante-araba, pina in Britania ante-Henric Curvarul Eretic. Oriunde ma aflu cu ele in maini, citesc. Nu trancanesc la tel ca disperatul, si nici nu frec saiturile de aglutinare sub steagul plictiselii. (Bine, astea doua erau de asteptat, nefiind femeie). (Colegelor, nu va suparati; e o gluma).
In android sunt si aplicatii religioase si de stiinta si cultura, si nu putine. Pentru un soarece de biblioteca cu nostalgii ale Epocii de Aur Ceausescu si ale antichitatii ante-Mediolanum ca mine, ideea de biblioteca ambulanta este absolut superba.

Adevarul e ca si e mine ma enerveaza cand caut pe internet, sa ma documentez, sau cand incerc sa comunic cu dvs sau cu alti colegi, pentru solutionarea unor probleme cotidiene care ne apasa, si pt optimizarea activitatiilor noastre profesionale, in special, si lumea care intra si ma vede butonand imi zice ca " ma joc".... iar va jucati, nu va mai jucati atata ( mai faceti si treaba, eventual). Pt unii treaba insea,na sa ma vada cu matura in mana, dar nu stiu cum se gandec ei ca exersand la treaba asta si altele asemeni, voi reusi sa evoluez profesional si sa le satisface mai bine nevoile si necesitatile... exersatul cu matura si mopul probabil e benefic pt cei care intentioneaza sa faca o cariera in servicii de curatenie, insa pt cei care sunt solicitati sa rezolve alte probleme, specifice profesiei fiecaruia, e necesar sa se documenteze in special in aceasta privinta. Si asta nu se poate realiza comunicand verbal cu celelalte vecine sau colege cand iesim impreuna sa maturam frunzele de pe trotuar....

Absolut corect, stimata colega!
Si eu, cind am o nelamurire, deschid tableta senin, si citesc pdf-ul sau txt-ul in cauza, sau dau o goagla. Nu inseamna ca ma joc. A propos, detest ideea de joc, si nu m-am jucat in viata mea pe comp in retea. Mi se pare o culme a idioteniei, dupa 18 ani.

Doar o parere, parerea mea...
 

Nu cred nici eu ca este pacat sa ai smartphone. Eu as avea, totusi, doua comentarii de facut referitoare la a avea smartphone:

1) A poseda acest fel de obiect este un lux, nu o necesitate. Este foarte scump si consuma bani luna de luna. Cu buna stiinta si fara sa avem neaparata nevoie bagam multi bani in buzunarele hotomanilor de la orange, vodafone, etc. Cand te prind in plasa lor nu mai scapi.
A poseda un smartph este un moft care costa. Si tragedia este ca multi oameni cu venituri modeste fac sacrificii, fac pe dracu-n patru si isi trag si ei cate un smartfon cu taciscrin de moare lumea...
Mandrie crasa

2) Sa citesti Scriptura de pe smartfon ori tableta, in autobuz, tren, sau in parc, ori la vreo coada, ori la un bar la o cafea mi se pare... fariseic. Infatuare.
Ma plictisesc de unul singur in aceste situatii? Nu vreau conversatii trancanite? Atunci imi zic in gand o rugaciune, un psalm, un Doamne miluieste ori 100 de Doamne miluieste...
Cata placere, ce minunat este sa tii Biblia in mana, sa mangai paginile foitelor cu ochii, cu degetele! Ce duiosie si ce pace, cata caldura simti din greutatea Sfintei Scripturi in mainile tale ori de pe genunchi. Paginile ei iti numara rasfoirile si iti gusta lacrimile si fosnetul lor iti soptesc dragostea lui Dumnezeu... Si astea doar in intimitae, in liniste, acolo unde Ingerii iti prind gandurile si le inalta la Dumnezeu.
Nici chiar citirea romanelor, nu mi se pare o placere sa o practici de pe tableta sau alt aparat. Eu prefer cartile.
Dar de gustibus...

Multi adulti isi iau telefon de acest gen pentru ca sa fie in ton cu lumea, altfel nu se simt destul de updatati. Barbatii, ca sa se laude, ca si cu masina, femeile, la fel.
Barbatii fiind mai copilarosi sunt atrasi de tot ce este tehnica, ca sa o manevreze, sa se joace cu ea. Dar e evident ca in ziua de azi ai de unde alege si a mai scazut si pretul pe masura ce apar mai multe, sunt mai accesibile ca pret, dar sunt mai proaste, in sensul ca tine bateria putin si sunt greu de manevrat de muncitori si oamenii care au mult de treaba cu mainile, sau cei care fac cumparaturi si incearca sa si vb la telefon etc etc.

Vanitatea, sa vezi cate like-uri primesti! Bine faceti ca le luati.

Le iau ca n-am incotro, altfel simt ca vorbesc de una sigura (bine, ma aud ele si vorbesc cu mine, dar senzatia ca as vorbi cu peretii/masa exista, pentru ca sunt obisnuita sa ma uit la om cand vb cu el sa cand se vorbeste cu mine).

Si mie imi place tehnologia, si eu ma joc/stau pe net si manevrez telefonul, dar de obicei asta se intampla cand sunt singura si nu stau la masa cu alti oameni, ca doar ne-am intalnit sa vorbin fata-n fata, nu pe facebook de pe telefon (doar suntem la cativa centimetri unii de altii; e absurd sa vb. pe facebook sa mai stiu eu pe ce in conditiile alea). Zic si eu...

Altfel, sa aiba oricine orice telefon doreste; nu ma intereseaza. Eu stiu doar ca EU NU vreau iphone nici in ruptul capului (pe langa ca sunt overrated, muuult prea scumpe pentru ce stiu sa face, mai au si un meniu care mie personal nu imi place deloc).

Pe mine totusi a inceput sa ma ingrijoreze ca datorita acestor gadgeturi dau prea multa atentie exprimarii framantarilor personale ( si nu numai profesionale, dupa cum bine vedeti)si comunicarii, impartasirii lor cu alte persoane, ceea ce nu stiu in ce masura e bine; plus ca in felul asta am tendinta sa-mi neglijez clientii ( alimentandu-mi mizantropia si asa ingrijoratoare) si treburilecasnice, gospodaresti- parca nu era de ajuns ca niciodata nu le-am dat o importanta prea mare, iar pe majoritatea clientilor i-am desconsiderat, considerand ca chiar nu am ce invata de la ei, ca imi sunt net inferiori - ceea ce nu ma indreptateste insa sa nu le acord maximum de atentie si de ajutor. Ma intreb, daca nu aveam net, cui ii mai impartaseam framantarile mele, si mai ales pe celede ordin profesional, ca hai, la cele de corazon, se pricepe toata lumea... ( bine, desi ma mai scap cateodata, cred totusi ca mai bine vorbesc aici de ele decat cu lumea-n targ...desi cred ca cel mai bine ar fi sa nu am aceasta posibilitate de a discuta cu nimeni despre framantarile interioare, poate in felul asta ar disparea si nu m-ar mai preocupa excesiv, ajungand chiar sa imi consume energia si sa ma oboseasca, si totodata sa ma rupa din realitatea cotidiana )
Mai vad aici inca un risc : daca tot intrebam si cerem pareri in dreapta /stanga, fie online, fie prin viu grai, nu exista riscul sa fim inluentati in formarea propriilor opinii de ceea ce ne zic unii si altii?
Apoi mai e un aspect dezavantajos: asa cum si in comunicarea verbala, daca esti prea insistent si agasezi pe toata lumea cu framantarile tale, vei fi ori repezit, ori ignorat, ori luat la misto, la fel se poate intampla si in cea on line, sau impropriu numita virtuala... ceea ce nu inteleg eu insa este de ce asa cum mie imi pot inchide usa im nas atata prietenii, cat chiar si persoane specializatenin atare probleme, de ce clientilor mei le e atat de greu sa inteleaga atunci cand chiar se intampla sa nu am nicio posibilitate sa ii ajut sau sa ii servesc cu ce-au nevoie...( cum adica nu aveti/nu stiti/ nu se poate??? Da atunci unde gasesc, cine ar putea avea/sti???); ca poate te si deramjeaza, asta nu se pune, ca doar prolema ta existentiala, sau a clientului precedent, care ti-a dat tema de gandire, nu e si a urmatorului, off course, dar cum naiba sa faci ca tu iesti unu si iei is multi...mai au si cate unii tupeul sa te intrebe da ce faci acolo, ce scrii, cu cine vorbesti,etc ( parca nu i-a invatat mama lor ca nu-i frumos sa puna asemenea intrebari?) Sau da ce ai, de ce esti suparat, nu te simti bine? De parca ai fi obligat sa spui la toata lumea, asta-i buna, nu poti sa le ai si tu pe ale tale...doamne, fereste! ( parca nu-i si asa destula bataie de cap sa tii o pravalie cu dw toate pt toti, iei ce cred ca toate astea pica din cer, trebuie doar sa ceara si io sa le dau, atata e toata responsabilitata mea, de restul se ocupa altcineva ???)

Cred ca tehnologia ne influienteaza in masura in care o lasam noi sa ne influienteze!

Personal nu si nici nu imi doresc sa am vreun smartphone, pentru ca pur si simplu nu mi-ar fi de nici o utilitate practica. Cine este om de afaceri, director de firma, etc, aceluia i este necesar un smartphone, pentru a putea tine legatura rapid cu clientii, furnizorii, partenerii de afaceri, etc.

Si acum de unde ne scrii, mon cher? De pe desktop? De acasa sau de la serviciu?

Apropo de tehnologie si utilitatea ei, sa va zic una buna ( defapt 2):
Cmvro, institutia de care aparatin, fara voia mea, cica ne pune la dispozitie cursuri online...
Dau un test online ( inainte sa citesc cursul), reusesc sa-l trec dupa 2 incercari, descarc diploma pe tableta, toate bune si frumoase...dar acum cum o scot de acolo? Zic sa o trimit pe mail la cineva care mi'o poate lista, insa cand s-o atasez, zice ca e prea mare...si problema e ca habar nu am cum se manevreaza documentele in acest program, nici cumse streg sau copiaza....
Pe un alt site tot cu cursuri online, dau sa imi fac cont, cica aveam deja..dupa numeroase incercari reusesc sa nimeresc username si parola, ma loghez, si ce sa vezi? Programul necesita adobe flash player nustiu cat...si device-ul meu nu suporta....

Foarte interesant subiectul. Am o paine de mancat aici.

Voi incepe cu sfarsitul postarii citate. Personal consider ca pacatul laudei este mult mai rar intalnit decat cel al invidei. De obicei lauda are loc in cercurile copiilor sau ale adultilor foarte saraci cu duhul. Invidia in schimb... musca din toate categoriile sociale si nu tine cont de varsta.

De fapt cel care cade in pacatul invidei prefera sa nu isi asume aceasta responsabilitate si sa arate cu degetul catre cel care, chipurile, se lauda. Multi oameni cred ca persoanele de langa ei au putere de empatie asemanatoare sau chiar superioara lor. Ei cred ca daca spun ca si-au cumparat un telefon si se bucura de el, si cel caruia i-a facut aceasta confesiune se va bucura sincer pentru el. ...Da' de unde?! Este aratat cu degetul pentru ca se lauda, pentru simplul fapt ca a starnit invidie.

E ceva de genul:
- Salut! Ce faci?
- Bine! Mi-am luat un telefon misto!
- Si ce te lauzi?
- Huh?!?!

Concluzie: pacatul laudei reprezinta, in multe cazuri, proiectarea pacatului invidiei.

Revenim la prima parte.

Pot sa-ti trimit o lista cu telefoane si cu preturile acestora ca sa imi spui care sunt pacat, care nu sunt pacat si care sunt la limita? Unu' la 500 de lei e pacat si altul la 490 e pe muchie? Ce autoritate stabileste asta si care sunt legile/principiile care pot sta la baza unei judecati in acest sens?

Poti sa imi spui, te rog, daca e pacat faptul ca imi iau un telefon de ultima generatie la un pret de chilipir?

Ma voi oferi pe mine exemplu acum. Imi place foarte mult tehnologia. Am un telefon de penultima generatie, ca sa zic asa. A costat foarte mult, raportat la piata celorlalte telefoane, atunci cand l-am achizitionat. Apropo: l-am luat pe puncte; am pacatuit :)?

Este foarte posibil ca, in ochii tai, sa fiu un pacatos cu telefon scump. Ei, acum apare alta problema. Eu nu imi cumpar haine decat foarte rar, si atunci cand o fac nu cumpar haine "de firma". Este posibil ca in garderoba ta sa gasesc chiloti de valoare mult mai mare decat chilotii pe care ii port eu. In ochii mei devii si tu un pacatos. Sper ca ai inteles unde vreau sa ajung.


Acum sa vorbim la modul general despre piosenia din avere; mai degraba din lipsa acesteia.

Conform teoriei enuntate de catre tine, musulmanii sunt mult mai piosi decat crestinii. Majoritatea traieste in saracie lucie. Catolicii sunt printre cei mai pacatosi. Inseamana ca nu suntem egali in fata lui Dumneze, inca de la nastere. Un om care s-a nascut intr-o famile mai bogata este mai pacatos decat unul care s-a nascut intr-o famile saraca.

Vezi und este problema? Saracia despre care vorbim nu este urmare a exercitarii liberului arbitru.

Faptul ca tu nu iti permiti un telefon, dar ti-ai dori unul daca aveai avere, nu te face cu nimic mai vrednic decat altii.
Problema este ca nu poti sti cum ai reactiona daca ai avea bani cu nemiluita si astfel nu esti in masura sa judeci.

Din punctul meu de vedere adevarata piosenie apare in urmatoarele situatii:

- ai posibilitatea sa cumperi dar nu iti doresti nimic penru tine insuti (daca renunti la obiectul x pentru a procura obiectul y - nu te face vrednic, ci chibzuit financiar, precum cei pe care ii blamezi);
- ai posibilitatea sa ai avere dar alegi sa fii sarac (unii calugari - nu toti; sunt calugari care n-ar putea face un sfant nici daca ar dori);

Varianta cea mai usor de realizat este, in mod evident, ultima.

-da este scump un smartphone,dar eu il folosesc pt ca am renuntat la telefonia fixa de la Romtelecom si am acum doar internet fix de la RDS si pe mobil date si voce(tot de la RDS- si ma costa doar 7 euro pe luna-minute nelimitate in toate retelele fixe si mobile..),deci un telefon sa vorbesti cu cineva eu zic ca trebuie,si daca nu am fix am mobil
-despre carti intr-adevar nu prea citesc fizic de mult tmp,ci doar de pe pc,telefonul e prea mic[fata de monitor],ma dor ochii,

-ce device? tableta,smartphone cu android?

Un telefon e bun, asa este.
 

Pana la urma fiecare foloseste genul de telefon pe care si-l permite si care raspunde necesitatilor lui. Dar sti cum este, parca mereu e nevoie de altceva mai altfel, care iti trebuie musai. Si le cumparam, ca altfel ne prapadim.
Spunea Socrate cand a vazut multimea de obiecte expuse de negustori in Atena:
"Cat de multe lucruri de care eu nu am nevoie exista"...