Ai vorbit despre mancarea romaneasca la modul general, nu despre ce prefera unii romani. Si eu ti-am spus ca bucataria romaneasca e destul de bogata, cu tot felul de retete si de post, si de dulce. Am carti de bucate romanesti si sunt o gramada (de post, de dulce, boieresti, Aton Roman etc.) Oricum din moment ce ai spus ca nu mai mananci mancare romaneasca, ptr. ca e rea, se includ si ghiveciul, si supa de legume, si celelalte mancaruri de post. Apoi, faptul ca in trecut, dar si in prezet, oamenii traiasc la tara si muncesc la animale, la padure, pamantul (gradina,fanul-iti ia o vara intreaga numai sa faci fanul), nu se imbolnavesc, chiar daca din cand in cand mananca si mancaruri mai grase, tocmai ptr. ca muncesc zilnic si depun mult efort fizic.

Ce vroiam sa spun este ca bucataria romaneasca nu se rezuma la sarmale, mici, ciulama si carnati. De asemenea, nu se rezuma la restaurantele romanesti. E cam greu de spus ce mananca romanii, din moment ce nu am colindat toata tara ca sa vedem ce si cum. Oamenii pe care ii cunoastem, imprejurarile in care am fost, nu este egal cu toata tara sau tot neamul.
Din cate stiu eu, romanii nu mananca zilnic la restaurant; mananca si ei ce le place si ce nu mananca prea des, daca tot dau banii sa iasa in oras. Inca nu a devenit traditie sa iei take-out aproape zilnic sau sa mananci mereu la restaurant sau la cantina.

Sarmalele, gogosarii umpluti si rosiile umplute se pot face si de post, cu mai putin ulei.

Sunt destui oameni care tin post sau care mananca si mancare de legume, nu doar carne. Nu putem sa ii bagam pe toti in aceiasi oala, mai ales ca nu cred ca doar exceptiile mananca cat de cat sanatos.

Alergiile nu inseamna "hiperimunitate", ci "hipersesibilitate". Adica nu e vorba de imunitate prea buna, ci de imunitate patologica. Daca e sa fabricam un termen care sa descrie lucrurile, "disimunitate" ar fi preferabil celui de "hiperimunitate".

Ca sa fac o analogie, despre un bigot nu putem spune ca sufera de "hiper-religiozitate", ci de o religiozitate deviata, care nu-i foloseste.

Spre deosebire de tine eu am plecat din tara cand aveam aproape 30 de ani...
Timp indelung sa-mi cunosc cat de cat tara, nu-ti mai spun ca imi plac(eau) calatoriile,am fost prin Moldova,mi-am facut vacante in Vatra Dornei ,imi vizitam rudele in Harghita,Buzau si Hunedoara;apoi alte vizite de lucru prin sud,prin Banat sau la litoral.
In Cluj m-am dus foarte des cu lucrul si l-am iubit foarte tare. De fapt cum iesi din Sud totul prinde culoare si capata o alta alura. Bucurestiul ar trebui mutat la Sibiu, Brasov sau Cluj,pacat de viata culturala si universitara atat de bogata.
Mi-a placut cum se mananca in Bucovina,in Delta,Maramures sau in zona Clujului,un pic diferit de Sud.
In fine,probabil ca sunt diferente zonale care pot fi sesizabile

Romania este la scara mondiala un stat cat de cat mic,nu sunt diferente ca de la cer la pamant ,la orice nunta sau alt eveniment se servesc aceleasi lucruri ceea ce denota ca exista un caracter unitar in bucataria romaneasca.

Stiu ca nu ti-a picat bine declaratia mea ca mancarea noastra traditionala (majoritatea ei) este grea si nesanatoasa ...dar este parerea mea ca si experienta de viata :)
Si eu iubesc Romania si imi este dor in fiecare zi,totusi recunosc cand ceva nu este tocmai ok in Ro.


Sarmalele sunt laborioase,nu ma omor dupa ele in post si nici dupa. Imi place sa gatesc dar nu sa stau in bucatarie 4 ore pana se fac sarmalele; timpul este pretios .
Aleg sa fac ceva care se prepara mai repede,astfel mai imi ramane timp de citit sau in orice caz,timp liber.

Of, nu va mai ciondaniti si pe alimentatie acum.

Imi place ceea ce scrie Yasmina despre gradina bunicilor cu legume, fructe si verdeturi. Un paradis.

Eu nu cred nici acum si cred ca niciodata nu am sa cred ca cineva care munceste poate sa tina si post negru.
Nu stiu si nu inteleg de unde isi iau energia, cum rezista.
Nu este posibil. Punct.

Ca sa concluzionez in "conflictul" vostru, am sa spun ca alimentatia este ceva individual (in functie de organism) si se mai modifica de-a lungul timpului, in functie de conditii.
Si este si ceva regional.
Nu se poate generaliza.

Eu asa, din auzite si din ceea ce mai vad in cartile de bucate, constat ca in Ardeal se gateste altfel decat in alte zone, mai gras, mai ciudat.
Dar e chestie de obisnuinta. Cei de acolo asa prefera.

Mancarurile de la tara, in general, indiferent de zona, eu le stiu mai grele. Dar depinde de oameni. Poate ca unii mananca mai multe legume.

Dar fiecare isi face la o adica alimentatia potrivita lui, imprumutand poate de prin alte zone sau chiar tari.

Am observat de exemplu ca tot mai multi prefera alimentatia italieneasca, care se spune ca este foarte sanatoasa.

Eu n-am sa inteleg cum se impaca aceasta idee, cu acea piramida a alimentatiei pe care fiecare o suceste in fel si chip. Italienii consuma paste, pizza si legume.
Si sunt destui obezi totusi.

Yasmina si fallen mai aduc in discutie si problemele de sanatate si regimurile.
Le dau dreptate. La un moment dat, daca din diverse alte motive organismul tau nu mai suporta unele lucruri, le schimbi/scoti si dimpotriva e posibil sa nu poata renunta la altele.
Eu raman la convingerea ca organismul singur stie ce are nevoie si ce ii face rau, fie ca vrem noi sau nu.

Am mai tot spus ca nu numai alimentatia influenteaza sanatatea, ci si stresul, grijile, frica, etc.

O persoana gravida are nevoie de un anume tip de alimentatie, una care munceste fizic mult de alta alimentatie, iar alta care are munceste mult cu capul de alta. Si la fel si persoanele cu mult stres au nevoie de un anume gen de alimentatie.
Si pe langa asta, la toti acestia le trebuie liniste, relaxare, iubire.

Yasmina are probleme cu stomac, sau bila, sau mai stiu eu si a trecut la un regim vegan. Mie mi se pare extrem. Macar lactate si oua ar putea sa consume, in cantitati normale. Fac mult bine. Dar in fine. Daca ei nu-i plac, sau nu-i fac bine, e treaba ei.

Gravidele au nevoie de de toate. Depinde de felul in care se simt, daca au greturi, sau arsuri la stomac, depinde cum arata analizele lor (minerale, vitamine etc.).
Nu pot sa inteleg gravide si mame vegane, sau c alte regimuri extreme. Nu stiu cum rezista, din ce.

Sunt oameni care nu suporta legume si fructe (mai ales crude) si nu se pot hrani numai cu ele.
Sunt oameni cu diabet, altii cu talasemie si alte anemii, altii cu metabolism rau al diverselor minerale (calciu, fier, magneziu etc.)

Si altii cu diverse alte regimuri.
De exemplu voi tot vorbiti aici de anumite legume. Ei ele produc oxalati si multe persoane trebuie sa le evite ca sa nu faca pietre la rinichi. Plus ca aceste persoane trebuie sa bea multe lichide mereu. Deci post negru la ele este exclus.

Nu mai vorbesc de diversele alergii, inclsuiv alimentare, sau intolerante.
Multe boli si dezechilibre si intolerante vin de la stres, de la spaime, de la lipsa de somn, de la probleme psihice. Si lumea da vina numai pe alimentatie.

O alimentatie normala, sanatoasa, echilibrata, nu face rau.

Alimentatia se schimba de-a lungul timpului si in functie de sanatate, de varsta, de situatie financiara, de rezidenta.

In SUA se mananca ceva, in Romania altceva, in Italia sau Grecia altceva.

Apropos de patriotism. Multa lume are dor si cauta in tarile in care sau mutat produse romanesti si chiar isi aduc din tara. Exista peste tot acum magazine romanesti, rusesti, italienesti etc.

Nu, nu suntem si nu putem fi pusi toti in aceeasi oala nici macar pentru postul religios. Fiecare este altfel.

De ex. (fara intentia de a rani) nu stiu cum ar putea tine postul Yasmina. Cu ce? Ea este vegana oricum.

Nu stiu cum sa tina postul o femeie gravida, ca fallen.

Si chestia asta cu vai, carnurile. Ce rele sunt. Nici nu cred ca este adevarat. In cantitati moderate si preparate ina numite feluri, carnurile nu fac rau, ci dimpotriva.
Dar asa din principiu, fiindca trebuie sa dam vina pe ceva...
Da, fara unturi, slaninuri. Pana si untul...mai putin.

Aici de ex. totul se prajeste in unt si eu mor cand ii vad. Ei pur si simplu cred ca detesta, sau nu stiu ce sa spun, nu cunosc uleiul frate.

Inainte vreme mancam altfel. In tara aveam piata cu legume si fructe tot timpul anului. Si mancam legume cu carne (putina). In tara nu se consumau (nu stiu acum cum este) paste si pizza. La noi acasa se faceau numai (rar) paste cu branza la cuptor. Atat.
Eu nici nu inteleg ce gasesc oamenii la ele. Aluat fiert, fara gust. E drept cu diverse sosuri si adaosuri.

Eu prefer legumele.
Am redus mult carnea (din motive diverse, mai ales financiare). Dar un pic, o feliuta de mezel tot imi trebuie. Un pic de pui in week-end.
Pai vin si spun unii ca vai, desfranarea si lacomia si ca de aia trebuie post. Cand tu mananci o friptura la Pasti si la Craciun???

Eu nu stiu ce manacati voi dimineata in post, pe langa ceai.
Ca eu gem si miere de ma ia cu lesin...

Mie imi este cel mai greu fara lactate si oua. Mai ales ca ele sunt peste tot aici, pana si diverse feluri de paine si chifle si covrigi. Si in biscuiti.

Organismul vin prompt si iti spune: nu-mi da grasimi (nu le suporti nici sa le vezi, asa ca mine), ai grija cu legume si fructe. Iti spune si daca ii lipseste ceva dandu-ti stari rele, pana la lesin.
Nu doresc nimanui sa afle cum este o criza de lesin (asa sa-ti pierzi cunostinta), sau de spasmofilie, sau sa tot ai dureri de cap.

Trebuie sa avem mare grija de organismul nostru.
Pana la urma daca nu te simti bine nu poti nici sa te rogi nici sa ajungi la biserica si nici sa faci fapte bune. Ci doar sa zaci.

Ah si legat tot de mancaruri nationale.
In orice tara exista feluri si feluri de restaurante nationale.
Unii se dau in vant dupa mancarea asiatica, altii dupa aia africana, italieneasca, sau greceasca.
Si fiecare are niste caracteristici.

Sophia:

Nu as vrea sa intru in conflict pt asa un motiv stupid ca mancarea :)

Nu pot sa spun ca sunt vegana 100% /an. Mai degraba vegetariana cu aport de fiinte marine(scoici,creveti,raci) si branzeturi(exclus lapte).

In afara postului mananc destule chestii gustoase,sofisticate din bucataria asiatica-iar pe timpul postului trebuie sa le evit pt ca dpdv spiritual nu sunt"de post"-adica sunt bune,gustoase,adictive,placute...
Cum in majoritatea timpului am adoptat o dieta mediteraneeana sunt obisnuita sa consum si un pahar de vin rosu la cina(dar nu la fiecare cina).

Ei,in post nu este usor pt ca si mie imi lipseste mancarea asiatica,vinul,uleiul si branzeturile :)

Bine,ca veni vb mai mult de 2 zile nu reusesc sa tin post de ulei,ma lesina si ma deprima legumele chioare.
Dar...sunt convinsa ca daca m-as ruga sa fiu ajutata sa trec peste aceste impedimente biologice ,Dumnezeu ar face o minune si mi-ar parea bune si gustoase si legumele fierte,numai ca eu ma intorc la meteahna mea si zic sa sunt neputincioasa,pun ulei si mananc.

Concluzia este ca de unii singuri nu putem tine post aspru,avem nevoie de ajutor cat si de tarie de caracter pt a ne infrunta adictia de placere a gustului (eu vb strict despre mine).

Am inteles ca nu-ti plac pastele...
Asta pt ca nu ai mancat unele bune :)
Pt ca au tendinta sa constipe este mai sanatos sa se consume paste de orez,quinua sau hrisca.Eu le prefer pe cele de hrisca,se digera mai bine plus ca sunt bogate in fier,zinc,seleniu,amino acizi si antioxidanti.
Sau poate de vina este doar intoleranta la gluten,o problema noua a omului modern care a modificat genetic graul ,l-a stropit cu chimicale si acum a devenit toxic pt consum;in occident este o adevarata isterie a glutenui.

Dimineata imi fac oatmeal(un fel de arpacas fiert)in care pun nuci,migdale,stafide si banana.Daca iti place mai dulce se pune si zahar.
Paine cu dulceata si unt de arahide;paine cu avocado si rosii,paine cu pasta de susan(tahini).
De multe ori sar peste mic dejun(doar 1 ceai gol) si mananc doar pe la 2-3.

Daca sapi santuri, probabil ca nu.

Pai cum de unde, carnitza, painica, prajiturele, dulciurele, toate depuse in jurul taliei..
Sa nu-mi zici ca nu stii despre ce vorbesc :21:

Alimentatia nu, dar postul da :)

Daca ar sti, n-ar fi atatia obezi sau oameni cu alte probleme derivate din alimentatie.

Si inca cum influenteaza.
Multe din problemele cele mai frecvente sunt probleme de alimentatie.
Sigur, se mai adauga si altele, eu as pune imediat dupa alimentatie lipsa de miscare (nu 10 min plimbarica prin parc desi pentru unii si asta e mult).

Problema e ca nu stie nimeni care ar fi aia.
Fiecare are o parere...daca e sanatos cu ea si nu e supraponderal sau alte probleme de sanatate derivate din alimentatie, probabil a nimerit-o.

Pai nu, nu poti fi pus, ideea e daca te pui tu..
E benevol.
Si nu toti au bunavointa.
Sub diverse pretexte "istete", desigur.

Pai tine tot timpul.
Frumos, nu-i asa? :)

Daca vrea un plus de nevointa, maninca mai putin.
Mai rar.
Mai tarziu.
etc.

Maninca vegan. Simplu, nu?
Nu se moare din asta, apropo.
Sunt tari in care e felul de mancare cvasi-exclusiv.
Ca nu-si permit sa arunce 10kg de boabe din care manca toata familia o luna, pentru un kg de carne.
Si au mai putine boli ca cele unde se consuma in mod curent carne si grasimi animale.

Greu de spus ce inseamna "cantitati moderate".
Si acum nu atat carnea in sine este o problema ci sursa ei.
Adica productia industriala, din concentrate, hormoni, antibiotice, animale inghesuite, chinuite, stresate, etc.


Corpul isi ia in mod curent energia din carbohidrati, nu din grasime/carne.

Deci paine/miere/dulceata ofera chiar mai mult decat este nevoie.

Este insa o problema aici.

Painea alba si mierea/dulceata au indice glicemic mare.
Adica se absorb rapid, provoaca o crestere glucemica brusca care provoaca un raspus insulinic major care la randulu lui determina o scadere glicemica brusca - ceea ce binenteles inseamna lipsa de energie, obezitate, alunecare spre diabet de tip II.


O paine integrala, eventual cu seminte, chiar si un pumn de seminte, ar fi mult mai indicate, mai ales in post.
Se digera/absorb mai lent si ofera energie pentru o perioada mai lunga de timp.

Din acelasi motiv se orienteaza unii si spre lapte/oua - care reprezinta in principiu grasimi/proteine - se digera mai lent si ofera energie pe o perioada mai lunga de timp.

Insa daca e post, si chiar vrei sa tii post, o dai pe paine/seminte.
Daca nu, iti gasesti tot felul de scuze "istete", pana si cu friptane in post.

Poti si daca nu te simti atat de bine, dar trebuie daruire si un efort de vointa.

In conditii din astea se vede de fapt adevarata credinta, nu p burdihanul plin.

Se poate. E un mit comun celor de la tara, mai putin instruiti, ca organismul isi ia energia preferential din carne/grasime.
Fals, sursa primara sunt carbohidratii, adica paine, mamaliga, cartof chiar si orezul.

Carnea da totusi un soi de agitatie care se poate confunda cu forta/energia.

Mai mult, imi spunea cineva ca bunicul lui, isi ia energia de dimineata dintr-un ...pumn de zahar.
Si e bine mersi, munceste de rupe de dimineata pana seara.
L-am si cunoscut, imi spunea ca nu putea sta deloc locului.
Daca nu avea treaba, se apuca sa mute stiva de lemne din curte, doar sa aiba ceva de facut.

Ori, asa ceva n-ai sa vezi la un orasean, si 1-2 ore de mers la sala de ftiness, zilnic, si tot e nimic pe langa asta..

Pentru un om sanatos (care nu trebuie sa tina un anumit regim alimentar), cea mai potrivita este o alimentatie echilibrata, care sa cuprinda si carne, grasimi animale, si cereale, legume, fructe, lactate, oua, etc!
Carnea are rolul ei in organism, iar consumata moderat (nu in mod excesiv), nu are cum sa faca rau.

Acum pentru cineva care munceste intr-un domeniu in care este necesar efort fizic intens (agricultura, constructii, industrie), nu cred ca poate rezista numai cu cereale, legume si fructe!

Evident ca si miscarea fizica, sportul, regimul de viata in general (dupa 1990 multe din imbolnaviri in Romania sunt datorate stresului, grija zilei de maine, lipsa locurilor de munca, saraciei) sunt foarte importante!

Intelege omule ca nu stie mai nimeni ce e aia "alimentatie echilibrata".

Alimentatia are multe variabile, pornind de la individ, stilul lui de viata, necesarul caloric, starea lui de sanatate, intoleranta la anumite alimente, etc. pana la sursa alimentelor, nu toate sunt la fel - unele alimente sunt atat de chimizate incat poti la fel de bine ori sa le maninci ori sa fumezi un pachet de tigari, acelasi impact dezastruos pentru sanatate.

Multi fac abuzuri chiar sub acest pretext al "alimentatiei echilibrate" si se indoapa aproape zilnic cu carne, si in Postul Mare, desi sunt obezi ca vezi Doamne, sa nu cumva sa ajunga subnutriti desi probleme de sanatate au deja cu duiumul si li se spune ca postul (chiar negru) ar putea ajuta dar nici vorba sa incerce macar.

In plus, vorbesti fara sa stii mare lucru despre bio-chimia organismului, organismul isi ia energia cel mai usor tocmai din carbohidratii care sunt baza pentru cereale si chiar si fructe (zaharuri) nu din proteine si lipide.

Ti-as mai face si teoria proteinelor, necesarul zilnic, surse, etc. dar mai bine cauta Frank Medrano vezi cine e, ce face si pe urma ce maninca.

corect.FOARTE CORECT!

Angus Barbieri a postit între 1965 - 1966 fără mîncare 382 de zile. A fost supravegheat îndeaproape la început și apoi a stat acasă fiind monitorizat periodic de medici. A luat uneori vitamine, a băut ceai și cafea. Dar nu a mîncat hrană solidă.

Ceea ce l-a determinat a fost faptul că nu a mai suportat obezitatea și a hotărît că vrea neapărat să se însoare. Deci omul de la peste 200 de kg a ajuns la vreo 85 de kg, adică a trăit din grăsimile proprii mai bine de un an.

A făcut asta la sfatul doctorilor care i-au sugerat postul negru pentru a slăbi, dar nu s-a gîndit nimeni că va ajunge să stea atît fără alimente. Nici el nu a știut să nu-i va fi foame pe parcursul aceste sesiuni istorice.

Azi nu se mai fac din astea, e la moda inelul/reductia gastrica.
Costisitoare, riscanta, dar cine ar mai face bani (si nu putini) din faptul ca tu tii post negru sa slabesti?

Si culmea ironiei, nu e imposibil sa te ingrasi chiar si cu inel gastric, consumand lichide hipercalorice.

In schimb m-as mira sa aud un caz in care cineva s-a ingrasat in timpul postului negru..

Sigur, poti sa te ingrasi rapid la loc sau chiar mai mult dupa de asta esentiala este si vointa de a schimba stilul de viata/alimentatie.

În carte zicea că Barbieri s-a stabilizat la vreo 89 de kg pe termen lung. Ceea ce spune că omul a avut atît voința de a posti, cît și determinarea să nu piardă ce-a cîștigat cu sacrificii.

Nu știu dacă s-a însurat, dar nici n-am căutat.

Nu i-ai cazut toti dintii lu' omu' ala care n-a mancat solid aproape un an ( sau mai bine)? Stiu persoane care si-au pierdut dantura fiind silite de alte boli sa consume doar lichide o perioada mai lunga ; altii din contra au fost siliti chiar de dantura sa consume doar lichide, si astfel se creeaza in cerc vicios. Dar se pare ca te poti hrani foarte bine si cu lichid si nici nu mai slabesti.

Se pot face combinatii lichide foarte satioase si hranitoare, mai ales pt micul dejun, ca tot se plang oamenii ca n-au ce manca de post dimineata si pleaca flamanzi de acasa. Desigur ceaiul si cafeaua nu sint cele mai fericite in acest sens. Se pot face tot felul de sucuri de fructe si legume, la storcator sau la blender, cu mar, banana, morcovi, sfecla, etc. Se poate pune si verdeata in ele, se pot adauga cereale ( fulgi), seminte de chia chiar daca sunt scmpe, se consuma cantitati mici si ajung multa vreme. Solid se pot consuma fructe uscate si nuci, seminte, daca nu aveti probleme cu dantura. Painea integrala sau cu seminte de asemena tine mai bine de foame. Gemul si mierea ca si ciocolata au intr-adevar indice glicemic mare si pe moment te lesina apoi ti se face repede foame inapoi. Untul de arahide insa e bogat in grasimi polinesaturate, si se poate consuma pe paine cine nu are probleme cu greutatea, sau 1 lingurita la cateva zile chiar si cei mai grasuti, desigur cand nu consuma altceva hipercaloric in ziua sau la masa respectiva...( acestia trebuie sa aba mereu grija ca in ceea ce mananca pe langa calorii sa fie si nutrientii esentiali, nu numai sa fie mult sau putin, dar ma tem ca omul simplu decat sa calculeze calorii sau sa studieze nutrienti prefera sa se orienteze dupa volum si dupa senzatia de satietate...)

Puteti da si copiilor cate o cescuta de suc, alaturi de mancare, desigur, nu sa le saturati foamea ci sa le adaugati un supliment de vitamine si fibre ( ma tem ca in zilua de azi si copii au probleme cu tranzitul, iar parintii se feresc sa le ofere sucuri si fructe tocmai ca sa nu-i apuce la scoala sau gradinita, din motive de igiena, si nu cred ca e tocmai bine...), ca sa nu zic ca poate sunt si oameni mari care se feresc sa consume asa ceva dimineata pt ca au drumuri lungi de facut si specificul muncii nu le permite intreruperi...
Din pacate oarte multa lume cred ca se hranete nesanatos, cand ma mai opresc si eu la covrigarie, destul de rar, nu ca nu mi,ar placea si mie covrigii, dar ii consider calorii moarte, e mereu coada si sunt oameni care-si iau cate 2 covrigi si 2 merdenele, sau cate 4 produse de patiserie, ceea ce ma face sa ma gandesc ca oamenii aia mananca si la micul dejun si la pranz asa ceva....la noi in statie s-a deschis de curand un chiosc cu legume fructe, dar a sucombat curand pt ca nu a dat nimeni cafeaua calda si covrigii pe fructe.. e drept ca era iarna si frig si nu prea te inspira sa mananici mere si banane reci...si apoi, am observat ca romanii nici nu prea tin la calitate; la pizeeria care s-a deschis langa noi preturile sunt intre 15-22 lei si zic ca e scump, in alte parti ar fi 12-13 lei mai mare; acum ma gandesc ca se poate reduce pretul, dar si calitatea ingredientelor, pana la urma, se poate pune o sunca mai ieftina si mai putina pe ele...ca sa nu mai zic ca si la mine la magazin sunttendinte asemanatoare : unii cumpara de 5 lei hrana uscata, zice ca le ajunge o luna, si de 15 lei recompense, le ajung cateva zile; altii mai saraci cumpara hrana cea mai ieftina la 4-6 lei/kg si acum ca producatorul s-a gasit sa diversifice gama si sa sporeasca calitatea, a crescut proteina cu 1-2. %, a crescut si pretul de la 4 la 5- 6la7 lei/kg, si sunt destul de consternati ca de aceasi suma le intra cateva zeci de grame mai putin...nu-i pasa nimanui ca ar putea fi oarecum de calitate mai buna...acum ca sa nu mai vorbim ca % de proteina e cam asemanator intre hrana economica si cea de calitate superioara adica intre 20 si 30 %, dar difera foarte mult sursa de proteina respectiv % de digestbilitate... nu toate speciile asimileaza la fel de bine proteina vegetala ca pe cea animala, depinde in primul rand cum le-a lasat natura, ierbivore, omnivore sau carnivore, si apoi cum au fost obisnuite de noi ( care totusi nu putem modifica radical natura firii, cel mult in cazul omnivorelor le putem adapta cat d cat sa manance ce vrem noi); din fericire noi oamenii le putem digera si asimila pe toate, la noi depinde cel mai mult de cum ne-am obisnuit noi insine...

este posibil ca Dumnezeu sa nu vrea venirea unui copil?
 

Am avut din nou o revelatie trista :(. In urma cu cateva zile ( de Rusalii mai exact) a zis sotul ca de cand merg la biserica parca avem numai ghinioane si certuri, neintelegeri...acum daca e sa disec aceasta constatare, pot spune ca nu eu vin de acolo cu chef de cearta, ci asa il gasesc pe el , cateodata; iar ghinioane chiar dacaam mai avut,totusi am avut si mari impliniri, cel putin in ultima vreme ( ne-am luat casa, o sa avem copil)...dar aici el ar putea argumenta ca toate astea au fost numai meritul trudei lui, si nu al rugaciunilor mele si nici al ajutorului divin, caci eu personal am avut mai mult esecuri si pagube in ultimii ani ( am pierdut un serviciu, am gasit altul mai rau, am castigat bani dar am si cheltuit, etc)... si analizand mai bine, am ajuns la concluzia ca:1) daca ma luam fie dupa reprezentantii bisericii ( popi) fie dupa multi dintre voi credinciosii, acum eram singura, fara familie si copil, si , mai dureros, 2), daca in duminica aceia as fi pkecat de acasa, fie seara la Paraclisul Maicii Domnului, fie chiar de dimineata, mai mult ca sigur nu ar mai fi venit fata mea, fie ca nu eram acasa,'fie ca era taica-su suparat pe mine....desi eu initial m-am grabit sa multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului ca mi-au trimis-o....

Cum va explicati fenomenul ? Cum e posibil totusi sa vina un copil pe lume daca Dumnezeu nu vrea acest lucru ??? Poate sa vina din alta sursa, ca sa zic asa, sa fie exclusiv produsul trupului omenesc? De c vin copii atunci cand se spune ( spun unii popi) ca nu ar trebui sa vina,adica sa fie chemati de parintii lor ( duminca, in posturi, in zii de sarbatoare) pt ca vor deveni la randul lor rai si pacatosi?

(Oricum m-a intristat foarte tare constatarea ca e posibil ca Dumnezeu sa nu o vrea pe fata mea, sau sa nu fie trimisa de el :( ; eu chiar voiam sa o invat sa fie credinciosa, chiar daca se pare ca taica-su vrea altceva; deci in concluzie e posibil ca acest copil sa fie doar al lui taica-su, si nu si al lui Dumnezeu???
Pana acum pare sa-i fi placut la biserica, la slujbe, chiarsi la tv cand ne-am uitat putin duminica la slujba, in schimb pare ca e foartr trista de cateva zile de cand am avut " revelatia " care am avut-o ...:(... desi acum nu sunt sigura daca ea e vesela sau trista, ci eu sunt, iar ea se manifesta doar in conformitate cu emotiile mele, pozitive sau negative, indiferent ce le cauzeaza...adica as putea-o " invata" sa se bucure si de alte activitati mai firesti pt un copil....si chiar ma intreb daca n-ar fi mai bine sa n-o mai duc deloc la biserica daca nu o voi mai putea duce si pe viitor, ci sa o duc in alte locuri si la alte activitati unde se duc si alti copii, in parcuri la joaca, sau in casa la tv la desene animate si alte programe pt copii...)

( bine oricm stiu ca parerea multora dintre voi e ca nu trebuia sa am acest copil, ca va fi un copil rau si pacatos sau ca va fi chinuit, va avaea o soarta rea, dar atunci dece mi la- dat Dumnezeu, ca sa se razbune pe noi, c al-am sfidat si l-am fact in ciuda dorintei lui, sau de ce, cum va explicati, ca n e trimis de el ci de cel rau, doamne fereste ??? Sau sa ma asteot sami spuneti sa ma stept ca Dumnezeu sa mil ia inapoi, ca sami arate puterea lui????)

Sa e posibil sa fie cum spune sotul, ca Dmnezeu e undeva acolo sus in univers si a faut lumea si pamantul si cosmosul, dar nu se mai implica in vietile oamenilor ( pare ferm convins de acasta teorie, nustiu dc a conceput-o sau i s-a revelat lui sau a auzit-o ,a altcineva si l-a convins), iar soarta noastra nu e influentata de cat suntem de credinciosi sau nu, dc mergem la biserica,ascultam de popi, ne cununam, botezam, facem sfestanii, etc, dc muncim sau desfranam duminca, daca tnem sarbatorile sau nu, etc ( dc suntem rai sau buni asta intradevar ne influenteaza pt ca interactionam cu ceilalti si...consecintele se rasfrang asupra noastra, dc facem rau cuiva devenim victima razbunarii aceluia...), sau,
2) este posibil cum spun unii ca Dumnezeu sa nu aiba nicio treaba cu biserica si popii, cu nicio biserica dupa unii, sau sa fii parasit harul lui biserica ortodoxa si pe cea catolica, si sa se fi " relocat" in celelate organizatii si culte ( protestante, neoprotestante, adventiste, mormone, etc)..???

La postarile mai vechi:

1. Eu nu inteleg si poate imi explica cineva, care este principiul acestei metode de reductie gastrica.
Adica omul mananca pentru ca are stomacul prea mare? Sau daca isi taie din stomac nu mai are foame, ii este mai bine?

Mi se pare o solutie bizara, pentru ca nu se doreste sa se caute si elimine cauzele adevarate.
Exista probleme de metabolism, probleme genetice. Astea nu se rezolva cu inelul gastric.
Este ca si cum la oamenii cu anorexie le-ai mai pune o bucata de stomac in ideea ca o sa se mai ingrase. Cand anorexia este ceva total psihic.

Ma tot uit (citesc, aud in jur, cunosc chiar personal cazuri si cazuri): unii nu resusesc sa se ingrase, altii nu reusesc sa slabeasca.

Trebuie facute investigatii si vazut concret de la ce se perturba organismul (ingrasat sau slabit pre mult).
Am citit ca au descoperit gene care influenteaza foamea. Sunt si oameni care nu-si pot controla mancatul. Nu au senzatie de satietate, ca orice om normal care zice:"gata, nu mai pot".
Nu e totul chiar atat de simplu.

Zilele trecute mi-a picat in mana un articol in care se explica si efectul stresului asupra greutatii organismului. Acesta ajunge sa depuna (mai ales in jurul abdomenului un strat de grasime).
In plus in conditii de stres omul are tendinta sa manance: ori din frustrare, ori din depresie, ori pentru linistire. Unii mananca dulciuri, altii produse sarate.
Sunt produse care iti dau stare de bine.

Ce vreau sa spun este ca trebuie facut un control ca lumea si vazut de ce se ingrasa/sau slabeste omul in mod exagerat. Nu asa, gata taiem stomacul si slabeste.

La o emisiune a vorbit o tanara despre problema ei. Avusese peste 300 de kg.
A incercat o gramada de diete si de nemancat. Nu a functionat si se simtea si rau.
Si atunci a luat-o pe calea inversa. A mancat. Dar in mod echilibrat, dupa anumit plan. Si a dat jos foarte mult.
Si ea avea planuri de viata marete. Si a reusit: mai intai sa se poata misca, sa iasa din casa, apoi sa arate mai bine si sa se simta bine, s-a maritat, apoi si-a gasit si o profesie: dupa experienta ei da consultanta in alimentatie. Aici am unele dubii, dar poate ca ceea cea functionat la ea se poate aplica si la altii.

2. La partea cu postul negru - daca omul ala a pierdut atatea kilograme intr-un an, atunci ma intreb ce face unul ca Florin care este si asa slab. Cat mai pierde il in greutate la fiecare astfel de post repetat, din ce anume se hraneste? Si cum se mai reface totusi organismul?
Banuiesc eu ca omul acela a fost hranit cu lichide totusi. In rest nu stiu cum a facut. Si cum a rezistat.
A fost activ? Sau doar a vegetat in pat? Un an de zile sa nu mananci este dur. Cum rezisti totusi si de unde ai si energie? Eu tot nu inteleg.

Si nu numai la munci fizice grele este greu postul. Si creierul are nevoie de o anumita alimentatie. Munca intelectuala este foarte consumanta si ea si creierul are nevoie sa fie hranit.

Da, si eu cred ca cel mai greu este sa te mentii dupa dieta. Mai ales ca sunt atatea ispite in jur. Trebuie multa vointa. Mai ales ca sa si socializezi, sa iesi in lume. Daca esti invitat undeva la masa ce faci? In afara de a tot refuza si a-ti lua doar cat mai putin.
Pe mine ma deranjeaza de exemplu sistemul acela ca inviti oameni si esti obligat sa tii seama de unul sau altul care este vegan si aia nu mananca, aia nu mananca. Trebuie sa-i pui mereu ceva separat, special. Este un efort in plus.
Oare ei realizeaza asta?

3. Fallen, ai nascut deja? Ma abtin sa raspund la intrebarile tale si sunt curioasa de ceea ce-ti vor raspunde altii.
As vrea sa-ti spun doua lucruri totusi:
Tu n-ar trebui de fapt sa (-ti) pui aceasta intrebare. Dumnezeu vad ca a vrut in cazul tau si ti-a daruit un copil.
De ce ti l-a daruit totusi? Nu stiu. A avut El un motiv.
Gandeste-te totusi ca sunt oamenii multi carora chiar nu le daruieste copil, desi ar merita. Aia atunci ce-ar trebui sa gandeasca?

S-ar putea ca tocmai prin acest copil daruit, Dumnezeu sa te traga de maneca si sa-ti arate drumul spre mantuire. Sa ti-l fi dat tocmai ca sa te scoata din pacat. Zic si eu. Dar tie inca nu-ti este clar...

Daca ascultai pe preoti si altii care te-au sfatuit nu stiu daca era mai rau. Nu stiu daca ramaneai singura sau fara sot si copii. Nu poate nimeni sa faca predictii, desi multi si-ar dori.
Si eu ma intreb adeseori cum mi-ar fi fost daca as fi ales alt drum decat cel pe care l-am ales. Nu stiu.
Poate ca ti-ar fi fost mai bine. Poate ti-ai fi gasit omul potrivit, mai bun, copii cu el, in conditii mai bune.

Ajungem mereu al un punct unde ni se pare ca trebuie sa luam o anumita decizie pentru ca altfel am pierde. Indiferent de consecinte. "Daca nu-l iau pe ala, nu o sa ma mai marit, nu mai gasesc altul". Greu de spus. Asa vedem insa in situatia respectiva. Nu mai vedem alte drumuri, alte solutii. Uneori ele chiar nu exista, alteori ele sunt doar nestiute inca.

In rest eu una spun ca totusi nimic nu se face fara voia lui Dumnezeu.

Cu reductia gastrica intr-adevar e o oarecare pacaleala...ai manca dar nu mai ai unde sa bagi asa ca esti nevoit sa te opresti...si poate in felul asta constati ca nici nu voiai defapt, nu aveai nevoie de mai mult. Te saturi cu doua guri, numai ai senzatia aia ca ai gaura in stomac si tot nu se umple...desi am auzit ca pt unii poate fi frustrant ca tot ar vrea sa mai manance si nu mai pot, chiar ajung sa verse, sau ajung sa se pacaleasca cu lichide sau semilichide, eventual dulci, care traverseaza repede stomacul, si care tot ingrase. Frustrant e insa ca unii saracii au exact aceleasi simptome ( ar manca, chiar au nevoie) dar nu pot pt ca lims-a " micsorat" stomacul din cauza unor afectiuni uneori grave, iremediabile ( obstructii, tumori) si chiar ajung la inanitie si mor...

Si 2), da, cred ca intr-adevar e frustrant si ca Dumnezeu a dat copii unora care nu meritau si l.au necinstit,'nu l-au ascultat, chiar l-au sfidat ( n-au mers la biserica, au muncit duminca sau au facut desfranare), in timp ce altora care au ascultat de el si de biserica nu au fost fericiti cu acest dar...imi pare rau rau pt acestia, :(, dar nici nu poate sa imi para rau pt mine, adica...intr-adevar pt multa lume era mai bine daca nu se intampla, si pt copilul meu era muuult mai bine daca se nastea in alta familie, insa cu toate astea daca s-ar intampla cva cu el si mi l-ar lua Dumnezeu inapoi cu certitudine as fi distrusa iremediabil ( nustiu pe cine as fi mai furioasa, pe el sau pe mine, ca din vina mea s-ar fi intamplat, dar probabil cam pe toata lumea in egala masura mias revarsa furia), chiar daca crudul adevar ar fi ca asa s-ar fi facut dreptate...
( si daca s-ar naste cu probleme de sanatate as fi furioasa atat pe noi, ca am fost pacatosi, cat si pe dumnezeu in egala masura, chiar daca ar fi actionat conform dreptatii sale divine supreme...)

Din pacate te inchinui unui Dumnezeu mercantil, un soi de Zeul al Norocului caruia ai pretentia sa-i oferi o satisfactie limitata prin sacrificii simbolice (mers la biserica, fara munca duminica, fara desfranarea alta data) si el iti bifeaza ce ai pus pe "bucket list".

Ei bine, lucrurile nu merg chiar asa, nu poti fenta la greu chestiile care tin de esenta, sa faci singura nistea alegeri proaste si in acelasi timp sa ai prentetii de satisfactie la toate capitolele, iar daca nu o optii, vina a cui este? A lui Dumnezeu, binenteles.

Adica stii, sunt fumator, dar daca merg la biserica si nu muncesc duminica, vreau sa nu mor de cancer, cei din jur sa nu se imbolnaveasca si mai mult, sa admita ca miros a trandafiri, iar daca nu se intampla asta, ma supar tare pe Dumnezeu, da?

Da mai, daca te luai dupa astia care au zis si ei, din nestiinta, ca e pacat concubinajul, pierdeai o asa minunatie de barbat ateu care nici acum cand ai un copil cu el, nu te ia de nevasta de frica sa nu ajungi la divort si sa ai si tu ceva pe numele tau.
Care sa-ti spuna ce minunata esti, ca tot ce ai facut de ceva ani incoace e doar esec si ratare, ca ceea ce crezi nu valoreaza doi bani ba mai mult, e spre paguba, nu folos.

Doamne fereste sa fi riscat sa pierzi asa minune de barbat pentru niste principii atat de abstracte sau poate pentru unul credincios, ca doar e mai bine cu cioara din mana decat cu porumbelul de pe gard.

Da mai, era un mare ghinion, sa fi avut o viata virtuoasa si impacata, nu mai aveai un copil fara familie, la care sa stai in dilema daca e mai bine sa-l cresti ca si credincios, sau mai bine ca ateu sa-i faci taticului genetic pe plac, sa nu cumva sa aiba indoieli si zbuciium sufletesc mai tarziu, ca ar putea totusi exista un dumnezeu?


Dumnezeu a facut pe om cu vointa libera, si l-a inzestrat cu multe daruri, ce face cu ele e treba exclusiva si responsabilitatea omului.

Daca dai cu masina in gard, nu Dumnezeu e de vina, ci cheful nebun si paharul inainte de drum.

Maturizeaza-te, asuma-ti responsabilitati pentru ceea ce faci, nu incerca sa-l faci pe Dumnezeu vinovat pentru deciziile tale proaste.

Copilul nu ajunge ateu pentru ca a fost conceput in nu stiu ce zi de sarbatoare cum prost ti-a placut sa intelegi sau prost si-a dat cineva cu parerea. Momentul propriuzis al conceptiei de altfel nu se cunoaste, ca poti face sex marti si ramane insarcinata duminica.

Si e asa o mare minune ca in ziua de azi mai sunt parinti care isi doresc copii, ca Dumnezeu ar da binecuvantare in orice zi, numai sa vrea parintii sa-i aduca pe lume iar de ferit poti sa te feresti in fiecare zi sa faci copii, asta nu inseamna ca daca o faci marti nu e pacat dar duminca este.

Iar daca sunt copii care desi au primit botezul crestin dar isi rateaza vocatia crestina, asta este pentru ca parintii sunt atei, sau daca sunt credinciosi, nu sunt in sensul autentic al cuvantului, pentru ca poti sa faci si o scoala de pedagogie si psihologie si tot sa nu fii bun parinte, daca nu ai simtire de parinte si vointa de parinte care iubeste pe copilul sau ca pe un om cu viitor, nu doar ca pe un animalut care sa-i ofere satisfactie afectiva.


Spui niste prostii mai mari decat tine si esti destul de mare.

Dumnzeu nu ti l-a trimis la pachet cu fundita si garantii, tu l-ai obtinut cum l-ai obtinut, ignorand "calea cea buna" si e numai si numai raspunderea ta ce faci mai departe cu el (dar poti sa-I ceri ajjutorul) insa pana una alta mai ai mult de lucru la tine, singurul mod prin care iti schimbi "soarta" este acela prin care te schimbi TU.

Cam dur in expimare, Alin, dar cam ai dreptate si aici si la topicul cu impartasania copilului.

Fallen, at trebui sa iti faci putina ordine in ganduri, sa te gandesti serios ca, copilul va veni (nu ai nascut inca, nu) si ca vei avea o responsabilitate enorma fata de copil in primul rand. El va trebui pus pe primul loc, nu barbatul, nu tu... asa ca practic, voi, ca parinti, ar trebui sa faceti ce e mai bine pentru copil, inclusiv sa va casatoriti cu acte sau sa va despartiti. Copilul vostru cand va creste, daca voi ramaneti tot necununati, va crede ca e perfect in regula sa faca la fel; doar v-ar avea pe voi ca exemplu, iar de acolo alte greseli pot sa apara, pana inr-acolo unde isi poate rata viata, pentru ca au vazut la voi un exemplu prost, pe care l-a luat de bun.
Si nu ma refer acum neaparat la o viata crestina; ma refer la o viata morala; nu este neaparat o diferenta intre cele doua, dar ideea e ca poti avea o viata morala si daca nu esti credincios; iar al tau barbat nu prea se incadreaza pe-acolo din unelepuncte de vedere (atat cat il cunosc din relatarile tale).

Si eu am vazut exemple proaste la parintii mei ( bine, nu chiar asa...) si nu le-am luat de bune...si nici ei nu m-au invatat asa,'ci ne-au zis mereu sa nurepetam greselile faute de ei. Dar nu-i nimic, le-am facut pe ale noastre, inca si mai mari... . E drept ca iti creaza o stare de nemultumire permanenta, ca sa zic asa, ca viata ta sa nu fie asa cum trebuie si tu sa stii asta, ca n-artb sa fie asa, dar sa nu poti sa schimbi nimic, cel putin asa curand, pt ca altii au gresit inaintea ta, poate chiar cateva generatii, ci poate abia candva in viitor, daca vei putea realiza ceva cu adevarat maret, sa iti poti schimba conditia...dar parca tot e preferabil asa, sa sti ca si parintii tai si parintii lor au fost oameni si au gresit, decat sa crezi ca ai niste parinti " perfecti" care ti-au oferit " totul" punandu-ti totodata niste standarde la care sa nu te poti ridica...
Nu e niciodata garantat ca o familie " perfecta" va transmite perctiunea si generatiilor urmatoare...cel mult se poate spune ca unele familii sunt " perfectionabile". Din mai multi copii ai unei familii, poate unul va invata din greselile parintilor si va da nastere unei familii mai bune, dpdv moral si crestin. Sau poate desi va avea o viata plina de virtute, nu va reusi sa isi intemeieze propria familie.

Mie nu mi se pare dur,cel putin doar ca o scuturare de umeri pt cineva care nu este atent la discutie :)
Este si mai de necrezut de AlinB este barbat si pune problema mereu in favoarea femeilor care sunt abuzate intr-o relatie de catre barbati ce profita de ele ani intregi fara a le face"femei cinstite"(cum zic englezii).

Dupa parerea mea,copiii trebuie sa se nasca din relatii stabile,dragoste in cuplu,intelegere si sa fie doriti,planificati.
Cand o relatie nu prea merge,scartaie din toate incheieturile nu este momentul sa faci copii;dar lumea ii face,mai ales pt ca exista obsesia scopului in viata.
Adica eu nu am un scop in viata dar mi-l fac prin copil/copii;este si asta acceptabil,nu stiu...dar pana la urma ar fi interesant sa se afle ce motivatie ascunde dorinta de a avea un copil cu orice chip chiar si atunci cand lucrurile nu merg bine?Instinctul primar cat si teama de singuratate.
Nu vb despre Fallen aici(deoarece nu stiu cat de bine sau de prost merge relatia ei in realitate),ci despre alte cazuri pe care le-am vazut.

Oricum,partea pozitiva este femeile alea isi doresc copii,pe cand altele casatorite si cu toate conditiile,nu!
Aveam o cunostiinta care se casatorise cu un baiat ce promitea,joburi superbanoase amandoi ,viitor stralucitor in fata iar ea face avort primului copil care a prins vreodata viata in ea! Soc!
De ce,am intrebat-o? Ah pai stateam cu parintii lui inca,nu eram pregatiti...Ca mai apoi sa fie"pregatita"si sa astepte mult si bine ocazia asta...

Asta si pt ca avem falsa impresie ca noi suntem stapanii vietii noastre.

......................................

Impresia asta, Yasmina, este omniprezenta in zilele noastre. Aproape toata lumea are impresia sau chiar convingerea ca este stapanul vietii ei/lui si implicit ( in special) a copiilor lui. Majoritatea cred ca depinde numai de ei sa nasca copii ( si depinde, in mare masura, dar nicidecum 100%) iar altii chiar au naivitatea sa creada ca si propria viata va continua sau va sfarsi cand si cum vor ei. ( cati nu zic " nu vreau sa traiesc mai mult de n ani, sa fiu batran si bolnav, etc)....si daca nu se intampla asa...se ajunge invariabil la concluzia ca fie Dumnezeu nu exista ( pentru ca daca exista nu ar fi facut o nedreptate, sa lase un om bolnav sa se chinuie, sau sa nu dea copii celor care-si doresc), fie nu e bun, e rau...

Impresia asta este apanajul oamenilor fara Dumnezeu.
In rest,nu mai doresc sa dezvolt :)

Cu alte cuvinte, hai sa imbratisam relativismul moral ca mai mult ca sigur, nu conteaza ce faci, oricum poti ajunge la opusul a ceea ce aspiri.

Stralucita gandire, ce sa mai, nici nu e de mirare ca faci atatea "progrese".

Fallen, comnteaza ce exemplu dai copiilor; ei fie ca iti place, foe ca nu, vad in parinti un fel de minizei; si ii vad ca perfecti, chiar daca nu sunt asa, asta cel putin in primii ani de viata; copiii tind sa repete reselile copiilor, tind sa ia de bine exemplele proaste (si nu e cam ipocrit sa-i zici copilului tau adolescent ca el trebuie sa se casatoreasca, de exemplu, si tu nu esti casatorita cu tac'su? - cunosc un exemplu de genu, si nu s-a ajuns prea bine, mai ales nu pentru mama, care o sfatuia pe fica-sa unele lucruri (bune, de altfel), dar ea- mama- era amanta unui barbat insurat.

copiii tind sa imite ce vad acasa, si sunt convinsa ca se poate vedea asta, mai ales cand cunosti o familie, apoi vezi cum imita copiii.

Mie nu mi se pare ca cineva ar tine partea femeilor abuzate, ba din contra, nu face nimeni altceva decat sa le acuze si sa le invinuiasca pe ele ca au ajuns in situatia respectiva. Exact cum fac insusi " abuzatorul" : invinuieste victimele ca din vina lor au ajuns sa le persecute ( ca nu au facut ce trebuie, ca nu au facut bine, ca nu i-au facut pe plac, etc).

Vad si la voi credinciosii o oarecare sa nu-i zic ipocrizie, ci mai degraba contradictie in ceea ce sustineti : daca cineva face un avort, spuneti ca nu e bine, ca nu trebuia, ca era un dar de la Dumnezeu si trebuia sa-l primeasca, oricat de greu i-ar fi fost si lui/ei ca parinte si copilului implicit. Daca insa cineva fac un copil " in pacat" si nu ii poate oferi o viata buna, cinstita, crestineasca, ii spuneti ca a facut o alegere gresita, o decizie proasta, cu alte cuvinte era mai bine daca nu il facea...cum ramane atunci cu darul de la Dumnezeu, mai e sau nu mai e asa ??? De ce nu lasati omul sa creada ca e un dar de la Dumnezeu, copilul lui, asa cum e el, pacatos, si viata lui mizerabila, si incercati sa-l inoculati cu vinovatia ca copilul lui e o greseala, sau mai bine zis victima unei greseli, a unei decizii proaste,etc ? Credeti ca asa, facandu-l sa regrete, isi va iubi mai mult copilul, si-l va creste mai bine, sau ce, care e rationamentul ca-mi scapa ???
Vreau sa zic ca deja am inceput sa spun la lumea care n-are ce face decat sa remarce a o sa am copil, ca a fost o greseala...nu ca nu l-as fi vrut, dar nu ma asteptam sa imi fie greu la serviciu si sa stau toata sarcina cu grija ca daca nu o sa ma descurc, fie cu sanatatea, fie cu randamentul, productivitatea muncii , puterea deconcentrare, ca ma voi gandi mai mult la problemele ppersoanale si la viitorul nostru decat la problemele de serviciu, si nu voi mai face fata, risc sa imi pierd dreptul la concediu platit ...( asa e legea, daac nu obti venituri 12 luni consecutiv pana se naste copilu nu ai dreptul la concediu de cr copil ( platit de stat)...degeaba m-am culcat pe urechea ca statul si legislatia ne garanteaza niste drepturi,ca mie mi sa' spus clar sa nu cumva sa ma imbolnavaesc si sa intru in cm inainte de termenul stabilit ( cu 2 luni inainte de nastere), ca n-are cine sa-mi tina locul si nici nu si'ar permite sa mai plateasca pe altcineva....si iata ca acum se apropie momentul cand ar trebui as avea dreptul sa intru in co, si inca nu s'agasit nimeni sa se angajez in locul meu...dar se pare ca in alte tari e si mai rau, nasc femeile pe la birouri, le apuca travaliul in multinationale...nici vorba de program redus, etc...ba mai le cheama si inapoi dupa cateva luni si nici nu le da liber cand n.au unde lasa copii, am tot vazut prin filmele americane cum le persecuta si nu le nteleg de ce au facut copii, la ce s-au asteptat...:(...si spune sefa ca si in comunism era la fel, vroiau ei sa faci copii,dar sa vii si la munca, nu te tinea nimeni degeaba, tot sclavi eram, majoritatea, si aia saraci, prostimea, si cei cu functii de raspundere...

Da si eu cunosc un exemplu chiar in familia mea ( mai exact a lui) , mama atrait cu un brabat insurat ( dupa ce a divortat de tatal copiilor, desi se pare nu prea a avut de ales, ca taica-su nu i-a ajutat de loc), si fii-sa o vreme a avut aceiasi problema...desi se pare si la ea a fost acelasi considerent, o ajuta sa se intretina...insa mama si acum se plange si nu intelge de ce fata ei nu gaseste un baiat bun s-o ia de nevasta si sa-i faca copii...problema e ca nu se prea gasesc suficienti barbati destul de buni in acest scop, mai ales ca fata are sio meserie care nu o poate practica pe perioada sarcinii, nici chiar primele luni, posibil, si poate nici dupa aceea, iar barbatii se pare nu sunt suficient de capabili sau de dispusi sa tina acasa o femeie insarcinata si copilu ei....desi altele din bransa ei au avut noroc in acest sens, nenumarate chiar, ea se pare ca nu are, si nu cred ca celelalte au fost exemple de virtute, au avut si alea mai multi prieteni inainte sa se marite...( iar de virtutile mamei din tinerete,'nu stiu daca chiar se intereseaza cineva, mai ales ca mama nici macar nu e vedeta, nici nu sta la tara s-o stie tot satul ca e c**va satului; si chiar daca ar fi vedeta, nu cred ca cineva ar refuza sa ia de nevasta pe fata lui Elizabet Taylor, de ex, pt cama-sa a fost o stricata si a avut 7 barbati si nustiu cati amanti...sau poate la noi nu, lumea are prejudecati, chiar si cei mai stricati barbati ( exista si de-astia, nenumarati, isi cauta neveste neprihanite, sa stea acasa cu copiii, iar pe celelalte le iau doar de amante...noroc ca unii totusi mai " bazati" ( chiar si tigani) isi permit sa faca copii si sa-i intretina, chiar si cu acestea...)

Si cum vezi tu lucrurile mai exact?

Ai fost cumva luata cu forta de barbatul fata de care ai atatea nemultumiri?
Te tinea cu forta langa el?

Nu trebuie sa faca avort pentru ca este o crima, pentru ca au sa mearga in Iad pentru asta.

Ai proasta intelegere ca orice copil este "dar de la Dumnezeu", un soi de binecuvantare la foc automat, care suprascrie orice pacat si mai mult, te absolva de orice responsabilitate.

Degeaba aduce copilul pe lume, daca nu vrea sa-l creasca crestineste, s-ar putea sa ajunga si copilul in Iad si mama pentru el.

Cu dedicatie:

https://www.youtube.com/watch?v=UL7DvKCnETU


Copilul in sine nu e o greseala, el nu are nici o vina.

Contextul in care mama sa il aduce pe lume poate fi insa o greseala, de exemplu daca alege pentru el o familie care cu greu ea insasi o suporta si un tata la fel.

Nu, asta se cheama responsabilizare.

Greselile de mai sus se pot corecta daca mama face un efort si duce o viata cu adevarat crestina si isi educa si copilul la fel si cine stie, poate il pune si pe tatal copilului pe un drum bun.

Dar daca mama vrea sa "inteleaga" ca pentru "binele copilului" e mai bine sa-l educe ca pe un ateu ca sa-i faca pe plac tatalui biologic, ca vezi Doamne pana la urma si daca i-ar da o educatie crestina nu se stie daca nu va fi un copil rau, ca "tatal" il va corupe oricum orice ar face ea, si alte astfel de "scuze", atunci nu va ajunge mult mai departe decat cei cu avortul.

Ok ti-am zis eu cam la ultimul mesaj ca nu mai doresc sa dezvolt,stiind la ce sa ma astept.
Nu stiu la ce te astepti ,ca toti sa te felicitam pt idee?

Important este daca tu te simti implinita si fericita in urma acestei idei cat si tatal copilului.
Daca voi 2 sunteti incantati si abia asteptati sa va "responsabilizati"si sa mutati relatia la nivelul urmator atunci noi,babele cartitoare de pe margini nu facem nici cat 2 cepe degerate!
Dar nu inteleg de ce intrebi pt diferite opinii daca esti sigura pe tine ca ai luat o decizie corecta?



Oricum care este rostul subiectelor deschise,ca nu pricep ?"Dumnezeu nu vrea sa avem familie"?Adica ce a facut concret ca sa te impiedice?
Adica cum vine asta? Daca oamenii se iubesc si vor sa imbatraneasca impreuna ,se casatoresc.
Dumnezeu nu sta impotriva acestor sentimente,de ce ar face-o?Ba din contra,vine si El inauntrul acelei casatorii ca sa-i dea putere,har si sustinere.
Doar Dumnezeu este El insusi sustinatorul familiei din timpuri stravechi.

Copilul meu nu a reusit inca sa se intoarca in burta, cu capul spre iesire. Acum o suta de ani din cauza asta puteam muri amnadoua. Deci ??? Daca va veni pe lume va fi doar cu ajutorul altor oamei-doctorii si eventual tatalui care plateste...de ce ne-a ales Dumnezeu tocmai pe noi sa murim, adica pe mine sa mor incercand si pe ea sa nu se nasca ??? Pentru pacatele si alegerile gresite facute de mine, evident :(... . Si tatal ei s-a nascut tot asa, prin cezariana, altfel mureau si el si maica-sa; deci au fost programati genetic pt extinctie, probabil din cauza unor defecte genetice sau pacatelor neamului, iar eu taman pe el l-am gasit sa fac copii cu el...la mine in neam nu -sa nascut nimeni cu fundul inainte sau prin cezariana....
Deci am gresit atat dpdv biologic cat si spiritual...cu toate astea imi iubesc copilul si nu vreau sa pateasca ceva, dar...nu stiu ce e mai bine acum pt ea, caci venirea ei pe lume va fi datorata numai interventiei omenesti si nu numai lui Dumnezeu...

Nu stiu ce sa ii spun, mie teama ca vazand necazurile mele si supararea si grijile, atat la munca cat si acasa, in familie, deaia nu vrea sa se intoarca si sa iasa cum trebuie...si mai ales acum ca avem si indoiala ca Dumnezeu ne iubeste si ca ne-a dorit sa venim, ci am aparut ( adica ea a aparut) dintr-o alegere gresita a parintilor, respectiv a mamei...nici io in locul ei daca-s intelege toate astea n-as vrea sa mai ies :(... . Cuce sa o incurajez? Ca daca Dumnezeu n-o iiubeste si n-o vrea, macar o iubeste taica-su si o doreste atat de mult incat ii si plateste operatia prin care sa vina pe lume ??? Si ca toata viata ei o va datora interventiei unor oameni invatati, platiti de ctare noi, parintii ei ?

Daca ar fi unanim acceptat ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, si camedicii salveaza oameni pt ca asa vrea Dumnezeu, ar fi ok, insa dansii sunt primii care neaga asta, de obicei...stiu ca fostii colegi chiar se revoltau cand pacientii multumeau lui Dumnezeu pt reusite dar ii acuzau exclusiv pe dansii ( medici) pt nereusite...si ca mi'au ras in nas cand m'au auzit vb de Dumnezeu, mi'au zis fie ca nu exitsa, fie ca ma va lasa balta cand voi avea nevoie mai multa...nu m'ar mira acum dc as ajunge sa am nevoie de ajutorul vreunuia din ei sa ma refuze, sa-mi zica sa ma duc sa ma ajute Dumnezeu...si de'asta nu vreau sa ajung la mana doctorilor, si apoi samai zica si almeu ca daca nu avea el destui bani sa plateasca...muream si eu si n-aveam nici copil...

Si nu-l inteleg nici pe el, acum ca am realizat ca si el a venit pe lume salvat fiind tot de medici, ca nar fi reusit niciodata sa iasa in spagat, de ce nu se simte indatorat la nimeni cu nimic...nici la oameni, nici la medici, nici la parintii lui, nici la Dumnezeu....( ca doar la vremea aia nu si,a platit singur operatia, cum o sa faca acum la fii.sa daca va fi nevoie, sa-si atribuie lui insusi toate meritele...)

Deci prostii.
Stiu pe cineva care a nascut gemeni, ambii cu picioarele inainte.
Da, natural.

Iarasi scoti niste perle...
Pozitia copilului nu are cu nimic de a face cu genetica.
Nici cu pacatele.

Deja miroase a trolareala..
Ca mi-e greu sa cred ca cineva normal poate sa emane atata "intelepciune" la modul serios.
Sunt ideile sfatoase ale "partenerului" ateu?

Da, exact cum ma gandeam.
Acum inteleg.

De ce, tine minte ca a incercat si nu i-a iesit? :21:

Si nici tie la o adica, ca daca nu erau banii lui, nu stateai tu pe langa el ce sa mai vorbim sa-ti permiti sa faci si un copil :78:

Si uite asa, logica imbatabila a dracului biruie credinta (sugubeata).

Da, si eu am vazut catei nascandu-se cu fundul inainte, cam jumate din ponta, pe cativa e drept ca i-am ajutat si eu, ca nici ei nu au destula putere sa impinga cu fundul, chiar daca dimensiunile lor sunt oricum mai mici, cu cat sunt mai multi. Doctorul mi-a explicat ca de obicei extremitatea posterioara a fatului nu eatat de rigida si grea ca sa dilate colul la fel cum face capul, dar se poate incerca, intr-adevar. Daca se obtine o dilatatie, suficienta, daca nu se rup membranele prea devrme si mai ales daca nu se angajeaza vreun picior inainte...si nu e de ras,'soacra-mea chiar asa a ajuns la spital, cu un picior angajat si unul retinut, de era sa moara. Si bunica-mea a ajuns cu capul copilului intepenit dupa >12 ore de travaliu si cu o basica in crestetul capului, care -sa infectat, si in '48 se gasea f greu antibiotic...bunicul celalalt a si murit, tot in '48, din lipsa de antibiotic.,,deci se poate spune ca viata e nedreapta, cu unii, sau ca altii au avut noroc ca sunt acum aici...
Asa a zis si al meu cand l-am intrebat daca nu e suparat ca putea sa moara la nastere, sau daca nu crede ca Dumnezeu nu a vrut ca el sa vina pe lume, si a zis ca nu, din contra, crede ca daca traieste si e acum aici este pentru ca asa a vrut Dumnezeu, sa il salveze...si probabil nu stiu de ce am senimentul ca si preotul daca il intrebam, la fel ar fi raspuns...

Eu nu pot intelege o astfel de exagerare. Adica daca eu am stat in travaliu 2 zile si nu m-am dilatat si am ajuns sa fac cezariana neputand sa nasc natural un copil de 4 kg 150 gr cat a avut fiul meu la nastere, se cheama ca era programat sa moara la nastere si el si eu?
Nu ai neparat nevoie de bani ca sa faci cezariana. Asistenta la nastere este gratuita in spitalele din Romania, nu e nici macar nevoie sa ai serviciu si sa platesti asigurari medicale. Se fac operatii de cezariana si femeilor fara adapost de pe strada care n-au lucrat in viata lor, nu le lasa nimeni sa mai moara astazi la nastere.

In primul rand, incercati sa nu va ganditi la ce s-ar putea intampla rau, deoarece astazi exista solutii medicale pentru ca o nastere sa decurga normal si copilul sa se nasca sanatos.
Nu cred ca trebuie sa facem prea multa filozofie asupra acestui aspect- important este sa se nasca sanatos copilul si dumneavoastra sa aveti o nastere cat mai usoara, si pentru asta sunt solutii medicale. incercati sa stati de vorba cu doctorul in privinta acestor temeri legate de nastere, si el va va explica mai bine de ce nu trebuie sa va ganditi ca s-ar putea intampla ceva rau.
Nasterea copilului nu are nici o legatura cu predestinarea, iar faptul ca in urma cu 100 de ani fatul murea daca nu se intorcea in burta mamei iarasi nu este relevant- in urma cu 100 de ani medicina putea oferi mult mai putine solutii.

In privinta situatiei personale si in familie, aici singura solutie este sa discutati deschis si sincer cu partenerul/sotul dumneavoastra, si sa vedeti care ar fi neintelegerile reciproce, si prin dialog si calm sa le depasiti. Oricum, ma gândesc ca daca ati conceput un copil cu el, exista sentimente puternice care va leaga si orice neintelegeri pot fi depasite.

Va doresc mult succes, sa aveti incredere in Dumnezeu si in medici, si sa aveti o nastere usoara si o familie fericita!

Exact. Dar ori nasti la privat ori plateste "al tau" ca sa aib ce-ti reprosa over and over. Dac pana acum la tine in familie s-au nascut toti ntural, nu inseamna ca e ceva in neregul aca tuu nasti prin cezariana.
De unde ai scos toate beratiile astea? De unepan aunde ai scos ca si tu si fetita trebuie/trebuia a muriti? Bai femie (amu' chiar m-am enervat), cine iti baga in cap prostiile astea? Pe cuvantul meu ca gandesti ca o copila e 16 ani la faza asta.

Alin are dreptate cn spune a nu te-a obligat nimeni sa stai langa barbatul cu care esti si care iti face viata amara si care ti-o va face la fel sau poate si mai amara.

In legatura cu conediu; poti sa iti iei concediu prenatal, chiar daca sefa se enerveaza; oricum nu are dreptul sa te dea afara; dar preferi sa te umilesti ecat sa iti ceri drepturile ca, vai Doamne, une vei lucra dup-aia?
Am impresia ca te complaci in toate rhaturile astea pentr ca ti se pare mi usor decat sa incepi de la zero, atat cautarea unui loc de munca cat si cresterea copilului singura (ca al tau ma indoiesc ca o sa te respecte vreodata);
Mai, al meu barbat nu deja imi zice ca un an de zile minim nu a ce cauta la munca; ca, copilul are nevoie mare de parinti, mai ales de mama in primul an de viata; si asa e. Si eu nu voi primi nici indemniatie e crestere a copilului pentr ca nu voi avea 12 luni consecutive lucrate (avusesem problema cu lipsa cartii de munca, apoi s-a remediat, dar nu se adun 12 luni pana nasc). Si efa mea ar vrea sa ma intorc la muna dupa 6-7 saptamani, intai cate 2-3 ore, apoi cin stie; dar n-o voi face; sa caute pe altcineva; eu imi voi gasi altceva de munca; oricum as sta cu copilul 2 ani acasa, iar daca nu se poate, atunci 1 an si urmatorul an as lucra part time ceva sau m-as apuca de proiectele mele care sunt in stand by de ai de zile (si implica munca e acasa). Culmea ca al meu sot nu imi reproseaza nimic; nu imi fce capul calendar ca ma va intretine, nu nimic. de ce? pentru ca ma iubeste, pentru ca isi doreste si el enorm acest copil, pentru ca ma respecta ca om, apoi ca sotie, pentru ca stie ca nu e usor sa cresti un copil; el si-a crescut 2 nepoti de cand aveau copiii cateva aptamani, ca sora lui pleca cine stie pe unde cu saptamanile pe vremea aia (si el avea abia 13-14 ani pe-atunci). In plus, ma sustine si cu plecarea de la munca; a zis, cand simt ca nu mai merge, gata; ma opresc; nu mai merg la munca. Ca eu momentan m-am gandit ca mai merg pana inainte e Craciun, cand luam vacnta de craciun, dar momntan nu am de une sa stiu cum vor decurge lucrurile pan atunci; am abia 11 saptamani de sarcina.

Sarcina usoara Corinusha si sa fiti sanatosi si tu si copilasul sa nasti usor si fara probleme.

Da- felicitari sotului dumneavoastra, si cred ca asa este normal sa se comporte un barbat cu femeia pe care o iubeste!
O sarcina si o nastere usoara va doresc si sa va bucurati de copil!

Multumesc Maria, multumesc Florin.

Cu ajutorul lui Dumnezeu va fi bine :)