Da, ai dreptate. Şi eu sunt 100% de acord cu tine.

Trecând peste aspectele politice, referindu-mă strict la aspectele biblice, dogmatice, patristice, atâta vreme cât copţii nu mărturisesc eresul monofizit, ei sunt ortodocşi. Şi apoi, cum bine spui şi tu, Adriane: "povestea cu copţii/monofiziţi, nu ţine".
Da, nici la mine nu ţine, vreau doar să oprească mărturisirea eresul monofizit şi formulele monofizite. Atât. Şi totul reintră pe făgaşul spre mântuire.

Adriane (Vitiate) 4 întrebări simple şi rapide:

1. Hristos ce era? "Aglutinat pentru credinţă" sau fanatic?
2. Sfinţii Apostoli, Sfinţii Martiri, Sfinţii Părinţi, ce erau? "Aglutinaţi pentru credinţă" sau fanatici?
3. Noi care vrem să le urmăm lor, cu acelaşi "bun simţ" (deşi e mai mult) ca şi ei şi să ne dăm şi viaţa pentru creştinismul cel pur, autentic, fără erezie, ce suntem "aglutinaţi pentru credinţă" sau fanatici?
4. Stilul meu, deci, e "aglutinat pentru credinţă" sau fanatic? Deci stilul înseamnă că e şi acţiune fizică sau doar vorbe? (cred că-i diferenţă între acţiune fizică şi mărturisire vorbită)

Mulţumesc anticipat pentru răspunsuri.

Un psiholog nu are voie să pună diagnostice psihiatrice. Cu atât mai mult, un avocat (mihai g.), sau un vânzător la magazinul bisericesc (io'). Ci doar să-şi creeze o părere, după inima cu care iubeşte. Şi dacă nu iubeşte aşa mult, şi părerea e rea, să şi-o păstreze pentru el, din respect pentru calitatea de fiinţă umană, a colegilor de pe forum, cu care interacţionează. Să aibe demnitate.

Te rog şi pe tine, ca şi pe toţi, să-mi arătaţi de fiecare dată când mint, unde mint, cu ce am minţit. Să-mi arătaţi cu blândeţe şi dorinţa firească frăţească de a-mi vrea binele, să-mi arătaţi unde mint. Pentru că de obicei, e doar o ispitire, şi defapt eu n-am minţit, ci am mărturisit credinţa. Şi acuzat fiind, cu vorba bună, şi de la mine şi de la oricine acuză, vom putea vorbi despre subiectul respectiv.

Adrian, te rog din suflet, încă 3 întrebări simple, de data asta, cu privire la FANATISM. Îngăduie-mă, te rog:

1. Cine e un fanatic? :

a) Un om care face rău fizic altor oameni pentru a apăra o credinţă şi pentru a o impune? sau
b) Un om care vorbeşte şi mărturiseşte cu bun simţ, obiectiv şi argumentat, o credinţă, apărând-o, fără să o impună şi fără să oblige pe nimeni cu nimic, niciodoată, niciunde ?
c) Ce este Ortodoxia faţă de islamism şi "romano-catolicismul" franco-latin, al cruciaţilor şi inchizitorilor, este Ortodoxia fanatică sau nu, în comparaţie cu ei ?

2. În virtutea răspunsului de la întrebarea 1, Adrian, eu, "Igorete" :) pentru tine, sunt sau nu sunt, un fanatic?

3. În virtutea răspunsurilor de la primele două întrebări, ORICE om de pe pământ, ce îşi mărturiseşte credinţa cu bun simţ, obiectiv, argumentat, este sau nu este un fanatic?

Mulţumesc din nou, anticipat, pentru răspunsuri.

Periculoasă gândire, cuvintele acestea, provin dintro gândire necredincioasă... ca să nu spun şi hulitoare de Dumnezeu...

Adică Hristos era "câine alfa"?
Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi, care s-au deosebit la Sfintele Sinoade Ecumenice, şi prin care a vorbit Dumnezeu Duhul Sfânt, erau "câini alfa"?

Sunt uimit, în sens negativ. Dar nu mă mir, sunt mulţi oameni ca tine, care au aceaşi gândire. :(

Pot afirma, fără să greşesc, că acest tip de gândire e FANATIC. Ai gândire FANATICĂ. (cel puţin deocamdată, este doar gândirea fanatică, nu şi fapte fanatice)

AI DOVEDIT că gândirea ta este fanatică.

Mă întristez profund...
Dar nu te speria, încă ai timp să-ţi schimbi gândirea fanatică, şi să nu treci vreodată la FAPTE fanatice, fiindcă apoi, vei avea tot mai puţine şi mai slabe şanse la Împărăţia Cerurilor.

Eu nu mă supăr pe tine, Dumnezeu să-ţi ajute la cele bune şi de folos spre mântuire.
Nădăjduiesc doar, să nu aplici gândirea ta fanatică niciodată, asupra nimănui, ci să o schimbi radical, dacă vom prinde iar vremuri cum au mai fost, născătoare de Sfinţi Mucenici.

Personal, consider pe toţi oamenii de pe pământ, fraţii şi surorile mele, fie ei atei, păgâni, eretici, sunt fraţi risipitori, fraţi rătăciţi, aceleaşi oi, dar pierdute, din acelaşi Adam, ieşiţi toţi, începând cu Eva.

Iartă-mă, Adrian, dacă te-am supărat cu ceva.

Stai linistit, asta e modul meu de a ma descarca. Sincer, nu suport elitistii. Li se urca la cap ca stiu multe, si porcaie in stanga si dreapta. Ce am scris trebuie tradus (vezi ca imi editesm postarea) "mi-ar placea la nebunie sa li se intample cele numite de mine". Eu insa nu as face-o. Pot dori cu mare intensitate raul cuiva, o si spun public deseori dupa cum vezi, dar in secunda urmatoare il pot ajuta. Nu pot privi un om in ochi si sa ii fac efectiv rau, chiar daca inainte il uram sau dispretuiam de moarte. Acesta e modul meu de a exciza nervii si furia: spun/scriu orori, care de fapt nu au acoperire in atitudinea mea reala. Am avut, chiar si in viata reala, conflicte puternice, cu motive reala, nu aiureli ale credintei sau infatuari cu multe neologisme si metafore, si acele conflicte s-au evaporat cum au aparut. Am stiut sa cedez, sa negociez, sa inteleg. Evident, dupa ce inainte am lansat porcaieli si manifestari de frustrare si furie cam ca acestea; la randul sau/lor, si persoana/le respective s-a/u manifestat la fel. Odata incheiat ritualul de circulat adrenalina si scuipat tampenii, totul s-a incheiat. Just like that. La urma urmei, suntem cu totii, inclusiv eu, niste balcanici. :))) Ai de ma cunosc, inclusiv de pe forum, stiu ca nu omor insecte macar :) , insa da, efectiv evit credintele si detest institutiile, inclusiv cele religioase.
Ca sa fie clar!
Acum in ce te priveste: crestinismul nu e decat cu putine nivele mai putin crud si exclusivist decat alte credinte. De aceea, sa tooot vad acelasi argumente invechite, spuse pe tonul unui calugar, cam sunt aia de la Petru Voda, ma plictiseste. Si da, chiar si intemeietorii de religii au fost niste politicieni, in ultima instanta. Nu poti sti, daca esti "oaie din turma unui pastor religioas", daca nu te duce la taiere. Ascultarea si credinta oarba, sunt ceva ce vad ca aproape scarbos si extrem de periculos.

Asta, ca lucrurile sa fie clare, odata pentru totdeauna.

P. S. Sper ca intelegi cine e elitistul pe care ma infuriasem.

Bine frăţior, te cred. Mă bucur mult că nu ai face rău nimănui. :6:

Dar să nu te înfurii pe nimeni niciodată. Că atunci îţi vei pierde iubirea, rugăciunea, nu vei mai putea gândi limpede, nu vei mai fi obiectiv, cu bun simţ şi argumentat. Nu vei mai purta un dialog civilizat şi întărit de Hristos.

Ştiu şi simt că îl iubeşti mult pe Hristos şi te străduieşti cât de bine poţi, să lupţi şi să biruieşti spre mântuire, Împărăţia Cerurilor.

Cătălin are dreptate în ce spune. Chiar dacă unora nu le place, aceia nu se supun Bisericii lui Hristos, ortodoxia cea pură, creştinismul cel curat şi sfânt, fără erezie. Unul din scopurile Bisericii, este tocmai de a ţine Biserica fără erezie. Iar Origen ştia asta, dar tot nu a vrut să lepede şi să se dezică de ereziile lui.

Dumnezeu să-l ierte şi pe Origen, ca şi pe toţi ereticii. Eu îi iubesc foarte mult, pe toţi ereticii, dar totuşi mă supun învăţăturii Bisericii, fiindcă e din Biblie, e din Sfinţii Părinţi şi e mântuitoare. Şi apoi, Hristos şi Sfinţii, poate se vor milostivi şi de vreun eretic, să-l scoată din iad. Iar dacă nu, nu. Slavă Domnului pentru toate.

Iartă-mă, Adrian şi Dumnezeu să-ţi ajute la tot lucrul cel bun şi de folos spre mântuire. :)

Evident ca le cred, sunt multe revelatii acolo, nu doar povestiri. E ca un fel de Pateric.
In plus cred ce a hotarat sinodul ecumenic.

Nu au acceptat "ortodoxia" copta (ortodoxia intre ghilimele, pentru ca nu e dreapta credinta, e o erezie), pentru ca ar insemna ca sunt eretici. Au aprobat la inceput documentul semnat cu monofizitii. S-a crezut ca prin acel document monofizitii ar fi de zcord cu invatatura ortodoxa. Dar s-a dovedit ca ei nu vor sa redevina ortodocsi, deci nu are nicio valoare niciun document.
Povesti sunt ce spune par. Pruteanu, nu viatile sfintilor. E influentat de ce spun apusenii despre asta.
Evident, dar nu s-a dovedit nimic, citeste articolul de pe site-ul de teologie. Daca un adventist spune ca un sfant a fost adventist nu inseamna ca e adevarat. La fel si cu acel document, un monofizit din trecut spune ca Sf. Isaac a fost monofizit.

Igor, era vorba de tocilarul critic de arta. NU de tine, Catalin, sau altcineva. OK, m-am calmat, inclusiv in ce il priveste pe Sclifositul Jignitor.
Hai sa va spun la toti de ce nu am incredere in Biserica: pentru ca de la Milan si Salonic incoace, este in parteneriat cu Statul. Inclusiv state ateiste sau salbatic-capitaliste. Pe un topic catolic ii pusei bunului meu prietem Mihnea, care, fiind catolic are disciplina in sange mult mai mult decat ortodocsii, o intrebare esentiala: daca Biserica (in cazul unui catolic Papa), ar decreta ca, sa zicem, "casatoreala" de legebeteuri sau avortul, nu mai zic "avortul post-natal" care ucidere de copii pe fatza, sau clonarea umana sunt aprobate sau ingaduite tacit de Biserica fie si prin admiterea unor asa monstri, atentie! nepocaiti la euharistie, tu/voi te-ai/v-ati supune?
Va reamintesc ca cezaropapismul/"sinergia" rasaritewne au o lunga traditie. Pe vremea lui Stalin, multi preoti au aruncat la gunoi Taina spovezii, delationand. Pe de lata parte, din nefericire, CVII si aglutinarea sub steag la vest de Tibru si-au arat roadele: cica daca Papa zice ca ciudateniile de la Medjugorje sunt de fapt minuni, tot credinciosul se aglutineaza disciplinat si is reseteaza mintea dupa pristiile ierarhilor; e si de ras asa ceva. De ras...si de temut. Daca Papa sa u oricare sef de biserica decreteaza porcarii ca acestea, vi se pare normal sa va cancelati ratiunea? Daca Biserica ar achiesa, explicit, la distrugerea panzei freatice de care subumanii care cauta gaze de sist, sau la introducerea pe scara larga a eutanasiei, e normal sa te supui la asa o cloaca ipocrita de barbosi (ma rog, in Vest sunt barbaieriti :) ) infatuati?
Eu resimt orice organizatie care pretinde loialitate oarba si suspendarea facultatii critice ca fiind o amenintare. Deopotriva personala si la adresa vietii si Legii asa cum a fost data de Ha-Shem pe Sinai.

Nu stiu dcac tu sau oricare ati mai citit de Stephen King "Flagelul" (idiotii din Romania l-au tradus Apocalipsul), "The Stand". ei bine, in final are o fraza, pe care cred ca o pun la semnatura; destul au adastat acolo acele manifestari ludice ale mele in forma unor citate din personaje: e vorba de faptul ca organizarea, anume ierahizarea + eliminarea spiritului critic si a independentei personale diminueaza umanitatea. Casa iti vorbesc pe limbajul tau de crestin ortodox: de ce crezi ca cei mai puternici sfinti, vezi Sf. Antonie cel Mare, au devenit si mentinut asa prin recluziune in deserturi si stepe pustii? De ce crezi ca Iisus Insusi S-a retras in pustie si desori se ruga singur/separat? Omul e o fiinta sociala, dar valoarea lui spirituala se atinge, paradoxal, cel mai bine in solitudine.
May the Grace be with you all!

Un ultim aspect, dacă-mi permiţi, Adrian:

Ortodoxia nu pretinde loialitate oarbă. Ea se bazează pe versetul biblic: "cercetaţi duhurile care vin asupra voastră, că nu toate sunt de la Dumnezeu." Nu a impus niciodată, nimănui nimic, nu a ridicat cruciade şi inchiziţii, să forţeze oamenii să fie ortodocşi, Doamne fereşte. E gentilă, nobilă, explică, tâlcuieşte, arată şi mai departe, lasă pe fiecare să aleagă. Atenţionează eventual, că cine nu crede ortodox, va ajunge în iad. Iar asta, fiindcă aşa spune Biblia. Ortodoxia e minunată, e vie şi profundă, înălţătoare şi luminoasă...

Igor, stiu ca ai dreptate, de aceea, karyon-ul convingerilor mele este ortodox. Invelisul este "adenominationalism" si rebeliune sufleteasca cinstita.
Insa Scepticul din mine te provoaca: sa asteptam asa-zsiul Sinod Panortodox de la anul. Am eu o presimtire ca nu va fi ceva de bine...Citeste despre modul cum Biserica Rusa a ars pe rug protestanti si incuviintat uciderea de rascolnici, in sec XVII, la Moscova. In sec. XVII, nu pe vremea asa-zisului sfant justinian, cu sinergia lui zdrobitoare de vointe si constiinte.
Te rog, nu nega ca au fost arsi luteranii aceia. Cauta bine, inainte sa imi raspunzi, ca iar o sa te atace, si de data pe buna dreptate, colgii ca nu te documentezi: e fapt istoric. Moscova, sfarsit secol XVII, cam intre Hovanscina si ascensiunea lui Petru cel Mare.

Adrian şi Imperiul Bizantin a avut armate grozave şi mari şi au ucis oameni, mii şi mii, de aceea au şi rezistat 450 de ani mai mult decât după Roma, care cade în anul 1009 sub barbarii Franci.

Dar asta nu înseamnă că dacă bizantinii au ucis oameni, atunci Ortodoxia a ucis oameni. Nu, ci Împăraţii Bizanţului. Bizanţ care era defapt Imperiul Roman de Răsărit. Bizanţul era Imperiul Roman, era firesc să fie războinic, aşa a crescut. Deşi e primul imperiul civilizat, cu legi morale, cu senat şi guvernare, totuşi, adoptă creştinismul cumva obligat, fiindcă se săturaseră să tot omoare creştini. Sfântul Constantin cel Mare, ezita să devină creştin, tocmai să nu slăbească imaginea lui în ochii patricienilor şi aristocraţiei romane, să nu fie asasinat, căci ei nu suportau creştinismul, îl vedeau slab. Dar până la urmă, în ultimul an de viaţă, se botează tutuşi ortodox. Unii zic că era semi-arian, dar Eusebiu de Cezareea în Viaţa Sfântului Constantin, în PSB 14, spune că Sfântul Constantin s-a boteazt ortodox, nu arian sau semi-arian.
Revin.
Deci patricienii şi aristocraţii, care conduceau lumea de atunci, la fel ca şi astăzi, bogaţi fiind, ei majoritatea nu înţelegeau şi nu primeau creştinismul, era împotriva ideologiilor lor materialiste, de adunare de avere şi bogăţii şi de conducere şi manipulare a oamenilor spre scopurile lor proprii. Nu le convenea prea mult de creştinism, dar îl acceptau că ei credeau că creştinismul ţin masele şi plebea, mulţumită, docilă şi ascultătoare.
Dar asta nu era adevărat, creştinul, defapt se supune doar lui Hristos şi nimănui altcuiva, orice ce cred alţii. E liber prin Hristos şi blând, fiindcă aşa ne învaţă Hristos, da, e docil, dar nu fără Hristos. Ne supunem stăpânirii, cât timp stăpânirea se supune învăţăturilor lui Hristos. Când stăpânirea vrea să mă lepăd de Hristos, sub orice formă, făţişă şi declarată, sau ascunsă şi prefăcută, prin acceptarea sodomiei sau alte scârbe, atunci stăpânirea e antihristică, şi mă ridic cu cuvânt împotriva stăpânirii, mă ridic cu nepusunere socială, neviolentă, ca să alung stăpânirea, cum spunea Mahatma Gandhi sau Martin Luther King Junior, ambii asasinaţi. Ei, ce spuneau, aveau rădăcina şi temelia pe învăţăturile Sfinţilor Părinţi, din Ortodoxie, despre "SFÂNTA NEASCULTARE". Poate fără să-şi dea seama.

În fine, deci la fel şi în Rusia. E posibil să fie fapt istoric (o sursă obiectivă de citat, mi-ar fi de ajutor), dar sunt convins că acele crime s-au făcut fără ştirea Patriarhului Rusiei. Iar dacă totuşi Patriarhul ar fi ştiut şi nu a făcut nimic să oprească crimele, atunci e un Patriarh căzut, faţă de care nu trebuia să se mai facă ascultare. Chiar dacă ştia şi accepta, Ortodoxia nu stă în acel Patriarh, cum creştinismul nu a stat în Iuda Iscarioteanul. Oameni căzuţi, lucrând voia întunericului, vor fi în Ortodoxie mereu, până la sfârşitul lumii, care tare se prevede curând. Deci nu înseamnă că Ortodoxia e căzută în nebuniile acelui om, oricine ar fi el, un învăţat sau un Patriarh. Ortodoxia nu a căzut niciodată şi nu va cădea niciodată. În cel mai rău caz, (asta urmăresc franco-latinii, prin ecumenism) se va mai sparge în alte bucăţi, care se vor unii cu franco-latinii, precum uniaţii sau greco-catolicii au făcut deja. Să nu fie. Şi eu sunt curios ce va fi la Sinodul Pan-Ortodox.

Păi ţi-am arătat demult că ai minţit, imediat după "reîncarnarea" ta în acest user, refuzând să recunoşti că eşti Botoş Remus Emilian şi pretinzând că eşti altă persoană.

Nici până acum nu ţi-ai recunoscut minciuna şi nu ţi-ai cerut scuze pentru ea. Aşa că: ce folos....

Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. Matei 18:18
O posibila consecinta ar fi exact condamnarea unui sinod, NU A UNOR SFINTI, stiut fiind ca din sinod, sfintii lipsesc de cele mai multe ori. Asta nu inseamna ca anatemizarea nu are putere, chiar nesfinti fiind. Din cate stiu eu, multi sfinti au luptat cu dragoste si nadejde in judecata lui Dumnezeu mai mult decat in a oamenilor. Se pare ca si pe-aici, multora le pasa mai mult decat ii este ingaduit unui biet om pacatos!!! Da, au fost si sfinti care au considerat erezie, unele lucrari si perceptii ale lui Origen, dar iarasi din cate stiu eu, nu l-au anatemizat pe Origen, ci au atentionat in mod vehement ratacirea.
Nu vreau sa intru in polemica pe aceasta tema si nu sunt nici pe departe origenist. Ma surprinde in mod neplacut faptul ca unii sfinti parinti fac trimiteri in invataturile lor la Origen (cel dinainte, evident), iar altii la Evagrie Ponticul (care habar n-am de ce erezie se face vinovat, intrucat trimiterile erau spre inteleptire, nu spre "asa NU").
Ideea era alta; cati dintre noi se vor mantui si cati vom fi hrana pentru iad, Dumnezeu stie. Dar e tare trist, cel putin in cazul lui Origen. Iar Dumnezeu stiu sigur ca nu face nimanui nedreptate decat daca omul ajunge sa judece, sa lege si sa blesteme. Pentru ca, iata, i s-a dat omului putere mai mare decat are vrajmasul omului... Iar el o foloseste in virtutea acelei excesive pasari. Cand omului ii pasa de ceva/cineva, mai mult decat ii pasa lui Dumnezeu, ceva nu e chiar in echilibru si cu atat mai putin in Har!!! Cred ca nu sunt singurul care gandesc astfel. Pentru ca mie in mod foarte sincer mi-e mila si de soarta pe care-a avut-o Iuda, virtuos totusi, daca a fost printre ucenicii Mantuitorului, dar inselat in final si mai ales deznadajduit intr-atat incat sa nu realizeze ca Mantuitorul l-ar fi iertat daca s-ar fi intors sa-si ceara iertare, ca de cait stie toata lumea cat de mult s-a cait! La fel cu Origen: o viata intreaga inchinata credintei! Oare cate legiuni de diavoli au lucrat la caderea lui. Si nu doar a lui, fiindca nici pustnicii nu sunt scutiti de ispite enorme, in care unii mai si cad... Eu unul nu pot sa ridic piatra, fiindca sunt cu mult mai josnic si mai ticalos decat a fost Origen la varsta mea. Si habar n-am ce m-asteapta. De ce sa-l provoc pe vrajmas si de ce sa-L determin pe Dumnezeu sa-i ingaduie vrajmasului sa-mi intinda curse asemanatoare acelora care au cazut si pe care eu acum ii blamez. Ma stiu slab intru toate, iar daca judec caderea altora (cu atat mai mult a unora care prin multa osteneala si smerenie, au ocupat o vreme locuri de frunte in ierarhia celor bine-placuti lui Dumnezeu), nu-mi atrag oare osanda mai mare decat pot eu duce?

Pe de alta parte ar mai fi si alte ipoteze legate de povestioara la care faci trimitere, care mai mult ma baga in ceata decat ma lumineaza, dar asupra acelor pareri nu vreau sa ma opresc si cu atat mai putin sa le comentez. Raman ferm convins ca, daca acea povestioara este adevarata, Origen si Evagrie raman in iad datorita "omului", nu milei lui Dumnezeu. Pentru ca foarte multe din faptele lor ar fi trebuit sa-i scoata demult din iad, fata de cele care i-ar fi afundat mai rau... E ca in cealalta povestioara cu fantanarul pacatos si scriitorul smerit, dar care scria in virtutea slabiciunii omenesti. Fantanarul, pentru pacatele lui a ajuns in iad, iar scriitorul, inca necunoscut in timpul vietii, in Rai. Pe timp ce trecea, tot mai multi binecuvantau pe cel ce a sapat fantana, si tot mai multi se sminteau citind cartile scriitorului, astfel incat locurile au ajuns sa se schimbe la un moment dat!...
Dar iarasi spun, acolo unde omul leaga sau dezleaga, nici chiar Dumnezeu nu mai poate interveni. Ca si in intamplarea cu calugarul care mereu il judeca pe fratele lui care nu se ostenea la fel ca el. Iar cand acela s-a savarsit, un inger al lui Dumnezeu i-a batut in usa, calugarului care judca, spunand: "Fratele tau a murit, iar Dumnezeu din cer m-a trimis la tine sa te intreb unde sa-l duc: in Rai sau in Iad?" Si mult s-a intristat calugarul si s-a cait fiindca in toata vremea aceasta a uitat cu desavarsire ca "judecata la Dumnezeu, este!"

Poftim?! Cumva, Dumnezeu este neputincios pentru fratia ta?! Gata, cum a zis Catalin de un sinod ecumenic, si s-a scris "magicul" cuvant "biserica", cum vezi Doamne un om ca Origen e chipurile condamnat.
Eclesiolatrie, antropocentrism si blasfemie, dupa a mea parere.

Apoi... ce sa spun? Despre "morti" de bine! Si nu ma refer la Origen, ci la cei de... alta confesiune!... (astea... de pe la usile oamenilor)... De bine de rau, Origen era ortodox. Tu nu stiu in numele cui vorbesti si ce cauza aperi? De unde veniti si incotro va indreptati? Stiu, nu-i treaba mea, dar nici a voastra sa va bagati in seama cu cei de care ati ales sa va rupeti.
Nu-ti cer sa ma ierti, fiindca imi e mai de folos sa-ti amintesc de ce parte a gardului te afli, decat sa ma sinchisesc de... neiertarea ta in acest sens. Origen avea duhovnic si chiar facea ascultare in ciuda parerilor unor ultraortodocsi... Altfel nu vad de ce l-ar fi aparat Sf Vasile cel Mare, Sf Ioan Gura de Aur, Sf Grigorie de Nazians... SFINTI!!!
Eu vorbesc din ceea ce simt ca ortodox. Ispite sau nu, sunt ale mele. Punct. Ce simti tu, si ce pareri ai despre... sunt doar puncte de vedere fara relevanta. Cel putin in fata ortodocsilor!!! Daca ridici glasul o faci fiindca ai tupeu, nu fiindca ai har!!! Cu unul ca Igor am rabdare fiindca e un frate de-al nostru. Asa cum probabil ca are si el cu mine. Dar cu voi n-am ce imparti decat bunul-simt social. Cand intram pe religie, suntem pe contrasens! Trateaza-ma ca atare. Vrei sa devenim "frati". Intoarce-te la ortodoxie, si-ti va fi frate Insusi Mantuitorul. Deocamdata nici macar frate-vitreg nu te pot numi!

Frate Neagu, noi ortodocşii spunem: Sfinţii Părinţi de la Sfântul Sinod Ecumenic 1,2,3,4,5,6,7,8,9. Chihar dacă ei nu sunt Sfinţi canonizaţi atunci, majoritatea au fost canonizaţi ca Sfinţi.
NU POŢI vorbi de condamnarea din partea unui Sinod. Acel Sinod este Sfânt. Fiindcă unde doi sau mai mulţi sunt adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu cu ei. Dar ce zici unde-s adunaţi 381 ? De episcopi, nu oricine. Plinătatea harului episcopilor. ANATEMATIZAREA are putere şi atunci când este dată doar de 2 episcopi, când ei sunt în comuniune cu ceilalţi. Iar dacă unii mărturisesc diferit faţă de alţii, se adună să vadă cine cum crede, cine e eretic şi cine nu-i eretic. AŞA a fost scos eretic ORIGEN şi cei ce-l urmau pe el. Şi este eretic pe bună dreptate. Predestinaţia, apocastaza şi preexistenţa sunt erezii, poate cele mai mari de după Arie, ce tăgăduieşte Dumnezeirea Fiului.
Cine spune că ORIGEN nu ar fi eretic, acela se ridică împotriva Bisericii, învăţăturii ei, dată de Sfinţii Părinţi şi contra Sfintelor Sinoade şi este anatema. Să nu fie.

Păcătosule NEAGU ! SFÂNTA BISERICĂ consideră pe Origen eretic. Nu un păcătos, nu eu şi Cătălin şi alţii. Ci Biserica lui Hristos!
Sfintele Sinoade !
ORIGEN ESTE ANATEMATIZAT ! Dacă ţi-e lene să citeşti, atunci vizionează, uite aici, ascultă măcar citirea anatemelor ce se citesc în Duminica Ortodoxiei (la Biserica Panaghia din Pireu, Atena, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Serafim de Pireu)
https://www.youtube.com/watch?v=VK7VJSWLLzI

Înfioară-te şi nu mai apăra pe ereticul Origen ! Că toţi care-l apără pe Origen, ajung în iad, cu tot cu el. Ai grijă să nu fie aşa pentru frăţia ta.

Da, s-a publicat din opera lui Evagrie Ponticul, avem "cele 8 gânduri ale răutăţii", de către ecumenişti. Ecumeniştii sunt cei care strigă că Origen nu-i eretic, ei au reuşit să bage pe Augustin în calendare, deşi e eretic, ecumeniştii publică scrieri de "convertire la Iubire", cu chipurile că iubirea aia e Dumnezeu, cu D mare, dar nu-i, e dumnezeu cu d mic, adică e drac. Şi ei vor să-l mascheze ca Dumnezeu cu D mare, că asta vrea şi dracu, să fie în locul lui Dumnezeu. Şi dacă în ceruri nu poate, măcar pe pământ.

Greşit. Şi noi ştim. Nu se poate mântui un eretic. Biserica ştie şi ne spune şi nouă prin Sfintele Sinoade şi prin Sfinţii Părinţi, cine se mântuieşte şi cine nu. Creştinii se mântuiesc şi toţi ceilalţi nu se mântuiesc.

Biblia însăşi ne spune cine se mântuieşte şi cine NU se mântuieşte. Sunt mii de exemple, amintesc doar câteva:
"Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea." Luca 13, 23-24
"Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află." - Matei 7, 13-14.
"De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu". - Ioan 3, 5.
"Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el." - Ioan 6, 53-56.

Dacă spunem că nu ştim cine se va mântui, e o minciună ! Toată Biblia ar fi degeaba.

Desigur că e trist, un om cu o erudiţie aşa mare, cu atâtea scrieri frumoase, dar care nu are smerenie, şi se castrează, care apoi naşte erezii abominabile, şi participă la loviturile împotriva Bisericii, şi a oiţelor ei, se face unealta diavolului.

[quote=Mosh-Neagu;595596]Iar Dumnezeu stiu sigur ca nu face nimanui nedreptate decat daca omul ajunge sa judece, sa lege si sa blesteme.[/QOUTE]
Sau să fie necredincios, sau mincinos, sau - "Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu." - I Corinteni 6, 9-10.

[quote=Mosh-Neagu;595596]Iar el o foloseste in virtutea acelei excesive pasari. Cand omului ii pasa de ceva/cineva, mai mult decat ii pasa lui Dumnezeu, ceva nu e chiar in echilibru si cu atat mai putin in Har!!! Cred ca nu sunt singurul care gandesc astfel. Pentru ca mie in mod foarte sincer mi-e mila si de soarta pe care-a avut-o Iuda, virtuos totusi, daca a fost printre ucenicii Mantuitorului, dar inselat in final si mai ales deznadajduit intr-atat incat sa nu realizeze ca Mantuitorul l-ar fi iertat daca s-ar fi intors sa-si ceara iertare, ca de cait stie toata lumea cat de mult s-a cait![/QOUTE]
Cine s-a căit? Iuda? E doar imaginaţia ta. Unde ştie toată lumea prostia asta?
"Le-a răspuns Iisus: Oare, nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol!" - Ioan 6, 70. Iuda era diavol, adică era precum diavolul. Cum zice că sunt mulţi antihrişti. Adică oameni cu gândire antihristică, ca Iuda şi ca Origen. În aparenţă sunt buni şi fac bine, dar numai pentru a-şi infiltra întunericul şi vâscozitatea.
Deci ţie milă de diavol? Înseamnă că ai ajuns frăţia ta la neprihnănire, la îndumnezeire, ai dobândit Duhul Sfânt.

Şi Arie şi-a dedicat toată viaţa credinţei, şi Eutihie, şi Eunomie, şi Didim cel orb, şi Evagrie Ponticul şi Augustin de Hipponia şi Dumitru Cornilescu, şi Luther Martin şi Calvin Jean, şi alţii. Ce au în comun aceştia cu Origen? SUNT TOŢI ERETICI. Şi ereziile lor, chiar dacă ei s-au căit de ereziile lor, fac ravagii şi în ziua de astăzi.

Când Biserica anatematiza ereticii, nu înseamnă că ridica piatra. Ci păzea turma lui Hristos, de rătăcire. Nu omora pe nimeni cu piatra. Anatemaziare înseamnă cu totul altceva faţă de uciderea unui om cu pietre.

Şi Arie era mai bun ca frăţia ta, la vârsta ta, şi toţi ereticii. Dar nu e vorba de vrednicie, ci de ascultarea de Biserică, ceea ce frăţia ta, nu faci deloc, precum se vede. Cel puţin faţă de eretici.

Pentru că trebuie să-l provoci pe vrăjmaş. E luptă împotriva lui, în fiecare zi.

Oricum îi îngăduie Domnul, vrăjmaşului să ne întindă curse. De ce ai gândire de laş, frăţia ta? De ce nu te încrezi în Hristos? Şi prin împreună lucrare cu Hristos şi cu smerenie, vrăjmaşul e biruit.

Cu toţii suntem slabi. Dar "toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte." - Filipeni 4, 13.
"În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea." - Ioan 16, 33.
Nu judeci căderea altora, ci asculţi de Biserică. Dacă Biserica i-a judecat, asta nu-i întâmplător, ci e cu scop mântuitor.

Cam ce ipoteze mai ai frăţia ta? Poate te putem ajuta. Dar oare vei accepta explicaţia mântuitoare?

Te bagi tu singur frăţia ta în ceaţă. E simplu: crezi sau nu crezi. Atât.

Nu datorită omului, ci datorită Bisericii, în care lucrează Dumnezeu. "Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor." - Matei 18, 20. În Sfintele Sinoade este Dumnezeu şi lucrează, vorbeşte, se revelează. Dacă Biseria anatematizează un eretic, acel eretic trebuie să-şi lepede ereziile, altfel, ajnuge în iad.
Ştiu că o spun un picuţ aspru, dar ăsta-i adevărul.

Ce fapte îi scot din iad? Faptele bune spală ereziile, sau cum? Doar ecumeniştii spun aşa ceva...

Da, exact aşa e şi cu ereticii, urmările cărţilor lor, ale ereticilor, pierzând pe atât de mulţi oameni, îi afundă pe eretici, tot mai mult în iad.

Doar preotul are puterea de a lega şi dezlaga păcatul altui om, conform Bibliei, nu orice om. Şi acolo unde leagă, leagă cu puterea lui Dumnezeu, sigur că Dumnezeu nu se bagă să dezlege. Fiindcă de altfel, Dumnezeu a lucrat prin om, prin puterea dată lui.

Când Biserica hotărăşte ce şi unde şi de ce, şi cum, şi când, şi cheamă la pocăinţă din ereziile ereticilor, ştie bine ce face. Cine se îndoieşte, e alegerea lui.

Nu, fratele Neagu, nu spunea că Origen e condamnat, ci din contră că a greşit Biserica condamnându-l. Sigur că Origen e condamnat pe drept, el chiar e eretic.

Iar faptul că este citat în unele cuvinte ale unor Sfinţi Părinţi, nu înseamnă că Origen nu mai e eretic. Rămâne eretic.

Dacă vrem să ascultăm de Biserică, ne mântuim, altfel nu ne mântuim. Nu e eclesiolatrie, ci e Adevărul, e limpezime. E biblic, dogmatic, patristic, istoric, canonic.

Greşit. Greşeală enormă. Origen nu a fost ortodox. E fost un erudit creştin, a studiat mult şi a scris mult. Dar din erudit creştin, a devenit eretic anatematizat la Sfântul Sinod al V-lea Ecumenic.
Repet, cine spune că Origen nu e eretic, e împotriva Bisericii, a învăţăturii ei şi împotriva lui Hristos. Şi nu ascultăm de un asemenea om, fiindcă este căzut în înşelare.

[quote=Mosh-Neagu;595608]Tu nu stiu in numele cui vorbesti si ce cauza aperi? De unde veniti si incotro va indreptati? Stiu, nu-i treaba mea, dar nici a voastra sa va bagati in seama cu cei de care ati ales sa va rupeti.
Vorbesc în numele Sfintelor Sinoade, în numele dogmaticii, patristicii, în numele Bisericii lui Hristos.
Ba da, e treaba mea să mă bag şi să apăr şi să mărturisesc pe cei mai slabi în credinţă şi să-i întăresc, de unii ca frăţia ta, frate drag şi scump Neagu, fiindcă nu ştii ce vorbeşti frăţia ta, adesea. Origen nu era ortodox. Sfântul Sinod spune altceva.

Adică nu îl ierţi pe Vitiate? Ciudat... Hristos ne învaţă altceva: "Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte." Matei 18, 22.

Un Sfânt Sinod este mai presus decât un duhovnic, este mai presus şi decât un Patriarh !!!
Şi Arie, şi toţi ereticii, au avut duhovnici. Ce folos, dacă n-au avut smerenie să asculte de duhovnic şi de Biserică?
Dacă ar fi ascultat de duhovnic, ar fi lepădat erezia. Dar sunt convins că duhovnicul lui Origen, nu i-a spus acestuia: "nu asculta de Biserică şi de Sfântul Sinod al V-lea ecumenic, adunat în numele tău şi al ereziilor tale".
Dacă i-a spus aşa ceva duhovnicul lui Origen, atunci şi duhovnicul lui, era origenist, ca Didim cel Orb sau ca Evagrie Ponticul, şi au fost condamnaţi în acelaşi Sfânt Sinod, al Bisericii lui Hristos.

Şi Vitiate greşeşte, dar la el, parcă se simte evlavie, la frăţia ta, se simte mândrie. Punctele de vedere ale condamnării lui Origen, nu sunt ale unui om personal, ci sunt ale Bisericii ! Ale lui Hristos şi Duhul Sfânt ce se revela, acolo în minţile şi gurile Sfinţilor Părinţi de la Sfântul Sinod Ecumenic. Amin.
Vorbind împotriva lor, vorbeşti împotriva Sfântului Duh Dumnezeu, şi e păcat de neiertat.

Mulţumesc, frăţiei tale, dar să ştii, că nici frăţia ta n-ai har, că te ridici împotriva învăţăturilor Bisericii.

Am, dar nu te manjez, frate drag. Când trebuie, îţi mărturisesc Adevărul, chiar dacă te simţi lovit, asta este, mulţumim Domnului. Important e să înţelegi şi să te îndrepţi. Nu din cuvintele mele, ci din învăţăturile Bisericii.

Trebuie să-i iubeşti. Şi pe cei din afara Ortodoxiei. E datoria noastră de creştini, să iubim chiar şi pe cei care vor să ne ucidă. Să nu ne fie frică de ei, şi să-i iubim. Conform Bibliei.
Aici, în cuvintele frăţiei tale, de mai sus, e ca şi cum spui: "nu-mi pasă de voi, eu sunt superior şi voi sunteţi vai şi-amar."
Nu aşa, frate drag, plecăm în căutrea oii pierdute. Lăsăm cele 99 de oi, şi plecăm în căutarea celei pierdute. Asta face Hristos, vei spune? Dar tot Hristos spune: "Mă iubeşti tu pe Mine? Paşte oile Mele, paşte oiţele Mele, paşte mieluşeii Mei".

Dumnezeu să te întărească, frate Neagu.

Botos Remus Emilian, inca o data dovedesti ca asa zisa ta diploma este o minciuna.

Nu, nu pot sa cred ca a primit licenta in teologie unul care nu stie ca Origen a trait MULT inainte de cel de-al cincilea Sinod ecumenic. Cu aproape 300 de ani mai devreme.

Boala atacă în primul rând memoria, dar se manifestă și prin schimbări de comportament și tulburări de personalitate.

Igor, am promis sa nu-ti mai adresez niciun cuvant si sa stii ca ma voi tine de promisiune. Acum insa ma vad nevoit sa-ti multumesc pentru stradanie si bunatate si ma rog sa NU-ti dea Dumnezeu ceea ce-I ceri? Sincer, in toata viata mea n-am intalnit nici macar virtual un asa amalgam in ratiunea cuiva. Iarta-ma, Igor, dar mi-e tare mila de ce te-asteapta, daca nu te trezesti repejor! Si sa nu spui ca sunt incercari pentru ca i-ai salvat pe altii, fiindca stie Dumnezeu mai bine a cui joc il faci in deplina cunostinta de cauza.... Sau poate... doar partial constient... Dar asta tine de alt domeniu, si nu comentez!

Astazi, in timp ce munceam ma gandeam cat de mult sunt de plans cei ce mult au ostenit cat au trait, sa-I urmeze lui Hristos, dar au parasit aceasta lume, inselati. Cand esti hot, criminal, desfranat, macar stii la ce sa te astepti, intr-un fel, dar lucrand o viata "in via Stapanului" (sau cel putin asa sa crezi ca faci) sa te trezesti condamnat mai rau decat cei ce si-au trait viata cum au vrut si au cules din ea tot ce s-a putut!... Orice suflet din Iad e de plans, dar acelea inselate "de-a dreapta", cu atat mai mult. Si de-acolo chiar nu mai pot face nimic, iar daca mai au o infima sansa, aceea ar fi rugaciunile celor ramasi in viata, pentru mila si indurarea lui Dumnezeu. Insa daca nu-i mila, nu-i nici iubire. Nu doar ca nu vrem sa ne rugam, dar ii afundam si mai mult in "smoala"... Adica imi lasa omul munca lui de-o viata, casa, gradina, cotete, fantani, dar pentru ca din greseala a facut un bordei si vrajmasului, gata: "Iadul sa-l manance!" De asta cu siguranta numai omul este in stare. Daca nu indraznesc prea mult in comparatie, eu nevrednic pacatos, cred ca acesta a fost motivul si pentru Sfintii Vasilie cel Mare, Ioan Gura de Aur, Grigorie de Nazians si cine-or mai fi fost, care tarziu, peste multi ani, au spus ca Origen nu a fost tocmai bine inteles...
Sfantul Siluan, deasemenea amintea de un alt sfant care se ruga cu lacrimi pentru un eretic, iar Dumnezeu i-a vorbit: "De ce te rogi pentru el? Nu stii ce-a facut?" "Stiu, Doamne, dar si el este tot zidirea Ta, iar Tu ai mila si iubire fata de toti!" "O, copile, prin rugaciunile tale Mi te-ai asemanat Mie!" Nu mai stiu despre ce sfant era vorba, dar intamplarea aceea nu mi-a mai iesit niciodata din minte si de atunci am si pus ca semnatura, cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc. Cat si daca am reusit sa-mi insusesc aceasta "porunca", nu sunt in masura sa spun. Dar e bine sa cred ca macar ma straduiesc.

Pentru cei "morti" in duh, cred ca este doar un fel de compasiune, fiindca lor inca le mai ingaduie Dumnezeu timp si lectii de invatat ca sa se intoarca si sa se mantuiasca. Din pacate arareori auzim de vreun sectar intors la ortodoxie. Si sunt incredintat ca atunci cand se intampla astfel de "minuni", ingerii in cer aduc cantari de slava si mare bucurie...


Si, daca-mi mai este ingaduit un sfat cel putin in ceea ce-l priveste pe Igor: fratilor, macar nu-l mai provocati. Sincer nu doresc nimanui sa fie in locul lui. Stiu, aproape fiecare dintre noi alege (sau cel putin a ales) sa-l certe, sa-l ironizeze, sa-l scuture, ba chiar sa-l jigneasca. De fapt si el ca oricare dintre noi, de rabdare, intelegere si intelepciune avem nevoie. Iar daca ele nu sunt nici primite, nici intelese, sa nu continuam, ci sa-si vada fiecare de propria-i mantuire. Ar fi pacat ca tocmai pentru niste flecareli rautacioase, sa trebuiasca sa dam socoteala ca si cum n-ar fi deja destule de care sa ne caim!...

Unde? Unde spune asta? Tot îi dai cu aceaşi prostie, fratele meu drag. Asta-i doar în mintea ta. Nici unul din Sfinţii Părinţi, nu spune că ereticul Origen "nu a fost tocmai bine înţeles". Asta-i invenţie. A ereziei ecumeniste. Adică cea mai mare erezie a tuturor timpurilor.

Şi Arie şi Dumitru Cornilescu, şi toţi ereticii şi-au dedicat toată viaţa lor lui Dumnezeu. Dar la un moment dat, au luat-o pe drumurile hristoţilor mincinoşi. Cu ce suntem noi de vină că ne apărăm împotriva lor?

Atâta milă falsă şi lacrimi de crocodil, pentru eretici. Asta-i teatru ecumenist. Voi, mulţi, majoritatea, nu a-ţi pus mâna să citiţi nici o carte de istoria creştină, a Sfintelor Sinoade, nicio carte de dogmatică, nicio carte patristică de combatere a ereziilor. Sunt cărţi grele. Scrise profund. Tratate teologice, pline de Duhul Sfânt. Demonii au complicat minţile ereticilor, iar Duhul Sfânt, trebuia să intre prin alţi oameni, în minţile ereticilor să le descifreze, să le simplifice, să le arate Calea şi Adevărul şi Viaţa. Apoi, ei, ereticii, dacă vroiau urmau calea sau nu.

Nu vă înţeleg lacrimogenismul ieftin. Şi culmea, tot voi, aveţi pretenţia să vorbiţi "plini de miez şi de duh, aşa cum trebuie", nu? În totală lacună şi ceaţă teologică. Da, îi iubim, dar suntem obiectivi. Dacă Hristos "îi leagă de mâini şi de picioare, şi îi aruncă în întunericul cel mai din-afară, la viermele cel neadormit, în iadul cel gătit diavolului şi îngerilor lui," cum spune Scriptura, noi ce facem? Spunem: stai aşa, Hristoase, că ăştia şi-au dedicat toată viaţa Ţie. Au dedicat-o la dracu, nu la Hristos. Asta nu înţelegeţi voi. Dar puneţi mâna şi citiţi fraţilor, nu vă lamentaţi ca nişte doamne în vârstă neputincioase, din cauza durerilor bătrâneţii, neobişnuite fiind, după o viaţă trăită în confort şi lux, comoditate şi bunăstare.

Transpiraţi citind, adormiţi citind, faceţi priveghere citind, beţi cafea citind şi studiind. Apoi vă va da Duhul Sfânt, Dumnezeu, după inima şi voinţa voastră, de a urma lui Dumnezeu, de a căuta să înţelegeţi, să iubiţi, să vă smeriţi, vă va da răspunsul cel bun. Ştiţi de câte ori? De fiecare dată când sunteţi în criteriile menţionate, spus lumesc şi sinistru, să vorbesc în duhul vostru, de creştini căldicei. Doamne iartă-mă, că aşa sunt şi eu. Of ! Doamne...

Din nou, citatele se dau cu pagină.
Aşa şi eu îmi aduc aminte, de un sfânt, care s-a rugat pentru Împăratul Traian din Imperiul Roman, să-l mântuiască Dumnezeu. Şi i s-a arătat Dumnezeu Hristos şi i-a spus: "să nu te mai rogi niciodată pentru un păgâni şi eretici, să nu-Mi mai ceri să-i mântuiesc, că acea e viaţa pe care ei şi-au dorit-o şi au ales-o şi acum o au."

Nu numai celor morţi în duh. (apropo de unde şti frăţia ta, cine-i mort în duh?) Spui de vitiate că nu-i ortodox, dar aperi cu orbire un eretic condamnat de Sfântul Sinod al 5-lea Ecumenic...
Cei morţi în duh sunt toţi ereticii, toţi romano-cartolicii, protestanţii şi neo-protestanţii şi toţi care se închină la hristoşi mincinoşi.
Cei morţi în duh sunt toţi păgânii, ateii, şi creştinii căldicei, aşa ca mine şi ca tine, frate Neagu.
Iar cei vii în duh, sunt puţini... Puţini... Dumnezeu îi ştie. Să dea Dumnezeu să înviem şi noi în duh şi să nu mai murim niciodată din cauza nebuniilor noastre patimi şi păcate.
Măcar acum, când te ajunge vârsta şi neputinţele bătrâneţii, să te oporeşti din a mai contempla bulanele fetelor prin oraş, frate Neagu şi să te gândeşti la îndumnezeire şi dobândirea Duhului Sfânt. Nu e încă târziu să te trezeşti şi să fi viu în Duhul Sfânt, să nu mai fim căldicei, fi fierbinţi pentru Hristos.

Mulţumesc pentru sinceritate.
Cel puţin pune început bun, prin a nu mai considera ereticii, ca fiind ortodocşi şi poate şi mântuiţi, de ce nu, că doar vârsta frăţiei voastre, vă îngăduie să ştiţi sigur lucrul ăsta, când Biserica spune altceva. Noi suntem mai înţelepţi decât Biserica... Păi să nu fim. Că nu de proastă a spus ce a spus. Dar să citim, repet.

Iertaţi-mă, dar nu pot fi toată ziua cu vorba bună. Spun odată, de două ori, dar omul nu pricepe. Şi desigur, nici acum nu a-ţi priceput, că sunteţi tari în cerbice, majoritatea, rămâneţi în "dreptatea" voastră cea luminoasă şi mare, nu? Să nu fie. Dumnezeu să ne ajute.

Adevărul ne va face liberi. Hristos în mijlocul nostru.

Ar trebui să te ignor complet, în lipsa ta de colegialitate, de respect şi de bun simţ faţă de mine, dar nu pot să te ignor complet, fiindcă-mi pasă de tine şi vreau să te mântuieşti.

Uite, poftim, citeşte măcar pe scurt, dacă eşti leneş şi nu vrei să mergi să citeşti complet în istoria creştină, ce s-a petrecut la cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice, măcar citeşte pe scurt. Că altfel, îţi mai citesc şi alţii prostiile şi fiind mai mici decât tine (în credinţă şi teologie), eşti responsabil pentru smintirea şi pierderea lor, şi citind ce scrii, chiar vor crede că ai dreptate, asta-i mai grav.

Aşadar, un link, trimitere mai jos, să vezi că Origen este condamnat la Sinodul V, apoi dacă vrei, mergi şi citeşti şi mai complet şi cuprinzător, în cărţile de istorie creştină, ce le-am pus la primul meu post pe acest topic, pe care desigur, oricum nu ai să le citeşti, dar eu mi-am făcut datoria. Mai departe, e mântuirea ta, şi eşti responsabil pentru ea.

Deci, pe scurt:

https://graiulortodox.wordpress.com/...le-ortodoxiei/

Boala atacă prima dată memoria? Ce cuvinte fără sens şi negândite sunt astea? Depinde de care boală suferă omul.
Tatăl meu a murit de cancer la plămâni, şi memoria i-a fost intactă şi deloc afectată, spunea mama.
În plus, e dovedit clinic, că creierul este ultimul organ care "moare", în tot corpul omenesc. (moarte în ghilimele, fiindcă nu mai există moarte)

Deci ai grijă, frăţior drag la ce boală te referi. Te îmbrăţişez în Hristos. Să nu-ţi dea Dumnezeu nicio boală, ci un "sfârşit bun, neînfruntat, în pace, şi fără de osândă".

Iartă-mă dacă te-am supărat cu orice.

Igor, macar taci, ca prin linkul pe care l-ai dat, te-ai umplut de rusine.
Iata deci, "iubitorule" de Dumnezeu, citez de-acolo:
Sinodul V Ecumenic s-a întrunit la Constantinopol pe vremea Impăraților Iustinian și Teodora începând cu 5 mai până pe 21 iunie 553 d.Hr. A fost alcătuit din 165 de Părinți purtători de Dumnezeu, avându-l ca președinte pe Patriarhul Constantinopolului Eutihie. (Nu vad niciun sfant, in toata invalmaseala asta!!!) Sinodul a anatemizat pe Origen, pe Didim cel Orb și pe Evagrie Ponticul și dogmele lor, precum: preexistența sufletelor, (...Pamantul e rotund... totusi. Citeste-l pe Origen si ai sa intelegi ca nu la metempsihoza se refera, ci la Cel ce Creaza - am dat citat chiar la inceput, dar pentru ignoranti, nu se pune!) metempsihoza, doctrina că iadul va lua sfârșit, (daca iadul va lua sau nu vreodata un sfarsit, stie numai Dumnezeu. Dar avand in vedere ca toate sunt la mila Lui, acest lucru nu-l vad atat de absurd, avand in vedere ca in toate exista un inceput si un sfarsit. Orice pedeapsa, atat cat timp vine de la Dumnezeu, are macar ipotetic nadejdea ca... va fi iertata!) că demonii vor reveni la harul angelic, (asta nu cunosc, dar cu siguranta n-a spus-o Origen, ci proasta interpretare a celor scrise de el) doctrina despre învierea sufletelor fără trupuri, despre existența însuflețită a corpurilor cerești (aici este chiar prostie, nu har dumnezeiesc) și alte erezii. (Oamenii astia nu L-au cunoscut niciodata pe Dumnezeu. Altfel nu ar fi avut astfel de puncte de vedere.)

Al V-lea Sinod Ecumenic, după cum spune Sfântul Nectarie, este mai puțin important decât cele patru Sinoade Ecumenice precedente în ce privește caracterul său, pentru că a fost convocat nu pentru a decide asupra unei dogme de credință și pentru a dezbate o problemă duhovnicească nerezolvată, ci pentru a păzi duhul corect al Sinoadelor precedente mai-sus menționate. De asemenea, ca să se ajungă la o reconciliere cu cei care s-au rupt de Biserică în urma Sinoadelor III și IV Ecumenice și să readucă pacea în Biserică și în Stat. Din acest motiv, caracterul Sinodului V Ecumenic este mai degrabă preventiv, tranzitoriu și reconciliator decât unul dogmatic. Începând cu acest Sfânt Sinod Ecumenic putem spune că avem de-a face nu o nouă etapă în istoria Sfintelor Sinoade.

Cat despre intrebarile tale obsesive "Unde? Unde spune asta?" doar un lucru iti spun: pentru prosti nu dau citate. Sa si le caute singuri sau... SA TACA!

Da, frate Neagu, mă bucur că în sfârşit ajungi la un numitor comun cu Biserica lui Hristos şi recunoşti anatematizarea lui Origen, cu discipolii lui. Deci în acel Sfânt Sinod Ecumenic al V-lea, a fost anatematizat ereticul Origen, pe bună dreptate, pentru cele 3 mari erezii ale sale, de care nu s-a dezis niciodată: apocatastaza, predestinaţia şi preexistenţa. Alături de discipolii lui, Didim cel Orb şi Evagrie Ponticul.

Rămâi pe calea cea bună şi mântuitoare şi iartă-mă şi pe mine păcătosul.

Botoş Remus Emilian, n-ai răspuns întrebării mele: cum se face că un pretins licenţiat în teologie nu a avut habar că Sinodul V a avut loc la trei secole de la moartea lui Origen ?

Din postările tale reiese clar ca lumina zilei că ai crezut că Origen şi Sinodul au fost contemporani.

Cum ar fi putut Origen să se lepede de o anumită poziţie teologică, dacă aceasta a fost declarată neortodoxă abia la 300 de ani după moartea lui ? (ca să nu mai vorbim că însăşi chestiunea anatemelor este una discutabilă).

Deci, încă o dată: recunoşti că n-ai ştiut, fie când a trăit Origen, fie când a avut loc Sinodul V ?

Spre atentia celor cei ce ii ataca pe copti, numindu-i in fel si chip:

http://lacopts.org/story/the-new-mar...ic-synaxarium/

http://www.stmary-ottawa.org/__presentations.php

http://www.saint-mary.net/books/syna...synaxarium.pdf

Copilul meu, ţi-am spus deja:
adevărata convertire este convertirea la Iubire.

Acceptă cu bucurie şi cu smerenie toate acestea.
Nimic din acestea nu contează dacă tu ai Iubirea.
Strecoară-te cu bucurie, fără zgomot, pe ultimul loc.
Ţie ţi s-a dat să iubeşti.
Ţie îţi rămâne Iubirea.
Aceasta va fi bucuria ta.
Fie ca această bucurie să rămână în tine!

Tu crezi că nu poţi face aproape nimic;
acest aproape nimic, încearcă să-l faci
de o manieră extraordinară.
Nu-ţi spun de o manieră spectaculoasă.
Concentrează-te asupra obişnuitului,
asupra infimului.
Fă lucrurile obişnuite de o manieră extraordinară,
adică iubind, - iubind extraordinar.
Atunci scânteia va sări.
Atunci focul se va aprinde.
(Lev Gillet - Iubirea fără margini)

Păi, Igor, acum că văd şi eu ce s-a scris pe topicul ăsta câtă vreme am fost la oi (ciobănesc prin satul meu, de-o vreme, şi voi mai ciobăni, har Domnului!), zic şi io câteva vorbe chit că Mihailc nu m-a solicitat să-mi dau cu părerea. Dacă-i forum, însă, îndrăznesc şi eu.

Mai întâi, pot spune că semnătura lui Mihailc îmi pare minunată. O pastilă mică, un hap concentrat cât să trimită valid spre toată Ortodoxia. De unde, dealtfel, îmi pare că se şi trage.
Doar un om care caută cu adevărat pe Dumnezeu poate cugeta, simţi şi scrie aşa ceva. Ori, poate, unul care chiar Îl cunoaşte pe Dumnezeu; unul aflat deja în Har.
*
Poemul întreg îmi pare o reformulare (ca text) a întregii Evanghelii. Nimic din afară, nimic substanţial lăsat deoparte. Mesajul Domnului se află, în acest text, la el acasă - ca să spun aşa... Or, poate, Domnul se află în poem.
Poate că învelişul exterior (prozodia) te-a tulburat, nefiind unul cu care eşti obişnuit? Găseşti nemişcător stilul, modul de formulare - ţi se par "nepoetice"? Dacă da, atunci poate îţi aminteşti că modurile de manifestare ale iubirii, ale frumuseţii, ale bunătăţii (într-un cuvânt Poezia, fără de care Adevărul nu coboară la noi, ori fără care noi nu urcăm la Adevăr; nivelul de trăire pe care îl numim spiritualitate fiind accesibil şi formulabil doar prin poezie întrucât Adevărul şi Poezia sunt cam acelaşi lucru, Dumnezeu fiind, indiscutabil, Poet!) sunt nesfârşite.
Iar oamenii care scriu din simplitatea inimii nu fac literatură, nu se umflă în formule, nu cad prizonieri formelor, nu trădează duhul pentru efecte exterioare, de agăţare a publicului... Asta fac doar cabotinii, artiştii submediocri, jigodiile, curvele - să mă ierţi de vorbele alese aici.

Cred că Lev a formulat simplu, admirabil de simplu, preaplinul inimii sale. Un mesaj, repet, cât toată Evanghelia.

*
Igor, aminteşte-ţi te rog:
căutătorii isihiei, cei ce trag la liniştire, la pustie, suferinzii cu inima (răniţi pentru Domnul, prin Har),
lepădaţii de toate (zădărniciile) cele lumeşti,
crucificaţii de zic cu zi (cei ce se nevoiesc),
cei care nu pot şi nu mai vor să trăiască fără Domnul, sau nu vor să mai poată trăi fără Domnul,
toţi aceştia voiesc să fie, discret (cum zice Lev în poem), ultimii. Să se lepede de toate, să nu le mai pese de nimic din ce e deşertăciune lumească - pentru a se dedica în întregime, pentru a se dărui pe de-aîntregul vieţii adevărate: asceza. Lepădarea de patimi. Logodna cu Domnul. Nuntirea.
Or, pe acest tip de om îl împiedică lesne orice încărcătură lumească, orice balast. El voieşte, urmînd acul busolei de foc pe care Domnul i l-a pus în inimă, să aibă doar atât: comoara iubirii. Mărgăritarul Cel mult râvnit! Toate celelalte i se vor aduga pe deasupra, prin Domnul. Cununile izbânzii, veşnicia iubirii... Or, pentru asta, îndeamnă Lev pe copilul duhovnicesc, toate faptele vieţii se cer făcute cu toată dăruirea - aşadar cu iubire. Nimic în răspăr, nimic superficial ci, ca şi cum ar fi împreună-lucrător cu Domnul şi fiind de-a binelea con-viv cu Domnul, fiece gest să fie unul al dăruirii totale, din tot sufletul! Aşa încât viaţa toată să fie rugăciune curată.

Ce mesaj mai curat, creştin adică, voieşti? Ce text mai ortodox şi unde voieşti să găseşti?
E un text cu totul ortodox, e frumos, e plin de mustul iubirii, e cu adevărat un poem pe cinste! Simplu, din visteriile inimii către inimile noastre.

Şi zice să te smereşti, Igore, să te ocupi adică, micşorat foarte, cu lucrurile mici. Cu detaliile insignifiante, cu cele ce apr de nimic în ochii lumii. Mai e şi niţică acrivie aici şi aşa mai departe.
Măi, Igor, hai măi că Lev are în el atâta isihie cât toţi bărboşii athoniţi laolaltă, zău! ... Sau cât oricare dintre ei. Întrucât nu el sau bărbosul athonit scriu şi fac, ci Domnul Însuşi, Se exprimă (şi) prin ei. Sunt din acelaşi aluat, măi, tu nu vezi? (cu ochii inimii, se-înţelege)

Parţial de acord cu ce ai spus, frate Ioan, mai mult de atât nu spun, ci doar că limbajul cel meditativ, acum ţi-e schimbat, e mai.. activ, de la oiţe cu siguranţă. "puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune." - Eccesiasticul 10, 1.
Nu sunt de acord cu semnătura lui Mihailc şi am spus deja de ce găsesc afirmaţia lui Lev Gillet, cel puţin budistă, antihristică.
Pe frăţia ta nu te judec, sunt afirmaţiile pentru care vei da socoteală, după gânduri, inimă, felul cum ai spus-o, ţelul, scopul urmărit, iar eu voi da pentru ale mele.
Desigur, îţi mulţumesc pentru amabilitate şi efort. Dumnezeu să-ţi răsplătească ţie şi tuturor, înmiit şi infinit, tot binele gândit, vorbit, făptuit. Şi pe toţi oamenii să le descopere Evanghelia Dreptăţii, care este creştinismul fără erezie, ortodox, iar pe creştinii din Sfânta Biserică fără erezie, cea Una, să-i întărească pe mai departe.

Spor la ciobănit :)

Pe final, un cuvânt al Domnului Treime, Savaot Iubire:

"Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă." - I Ioan 2, 18.

Iertaţi-mă.

Frica e moartea omului.
Iar cu frica lui Dumnezeu vine şi izbăvirea.
Care pe toate le crede, etc.
P.S. Textul/mesajul din semnătura lui Mihailc e cu adevărat minunat. Slavă lui Dumnezeu!

Şi eu sunt de aceeaşi părere.