Parintii sunt impotriva
 

Codependenta este intr-adevar boala celui care sufera din cauza celui care este cazut intr-un pacat de moarte. De exemplu, un copil poate suferi consecintele pacatului parintesc fara a avea vreo legatura constientizata cu pacatul acestuia. De regula copilul este acaparat de diverse boli psihice, manifestate prin hiperactivitate, irascibilitate, anorexie, sau mai grav, prin autism, somnambulism, epilepsie, etc. Veti spune, dar, ca sunt copii autisti ai caror parinti sunt ok, nu sunt betivi, nu sunt adulteri... Da, dar nu cunoastem noi viata lor intima, pornografia pe care o practica, sau anumite pacate sufletesti grele,ura ori credinte oculte, chiromantie, vrajitorie, etc, etc. Sau pur si simplu au( sau nici nu au) cununia religioasa fara a se fi spovedit mai inainte si fara a implini canonul aferent. Am dat doar cateva exemple.
Codependenta afecteaza deci pe cel care traieste langa un pacatos notoriu, manifestindu-se ori prin aceeasi boala cu a pacatosului, sau manifestandu-se prin alte boli .Codependenta la adult se bazeaza pe dorinta de a controla pe cel bolnav, de exemplu pe sotul betiv.Dar nereusind, apare frustrarea, chinul psihic, bulversarea: stress, depresie, bulimie sau anorexie, fumat, drog, alcoolism, adulter,etc. In general copiii alcoolicilor manifesta boala codependentei ajungand la aceeasi patima cu parintele alcoolic, dar nu numai.
Astfel sotia unui alcoolic isi pierde preocuprea de sine,stima de sine, se imbolnaveste psihic, devine obsedata de a controla si a sti tot ce se intampla cu sotul ei si nu are liniste daca acesta nu inceteaza cu bautura, sau cu adulterul, de ce nu! Aceasta boala se caracterizeaza, dpdv duhovnicesc, pe judecarea celuilalt (a pacatosului) si ignorarea propriei persoane sau si a propriilor pacate. Asta in cazul adultilor. Iar copiii, din cauza stresului familial devin depresivi, alcoolici la randul lor, depravati, labili psihic etc, fiind nevoie a se lua in considerare cauza bolii lor pentru a fi tratata corespunzator si oarecum diferit de codependenta adultilor. Codependenta este deci imbolnavirea psihica a omului din cauza deficitului si deficientei de iubire in familie, caci este o boala care isi are radacinile in familie,prin ruperea echilibrului emotional si caderea in dependenta fata de vicii.
La acest risc al imbolnavirii de codependenta se expune Bublisor, daca, Doamne fereste, casatorindu-se cu iubitul ei acesta ar ajunge alcoolic declarat.
Cred ca nu trebuie neglijata suspiciunea ca si iubitul lui Bublisor este codependent, deoarece e posibil sa manifeste aceeasi boala cu tatal sau, datorata lipsei stimei de sine si a unui dezechilibru sufletesc, generat de atmosfera familiala in care a trait fiind copil.
Deci la el nu trebuie tratat simplu alcoolismul, ci codependenta, adica sa fie adus in situatia echilibrului sufletesc prin constientizarea bolii si a luptei impotriva ei prin deasa spovedanie, prin Sfantul Maslu si Impartasanie, daca ii va da dezlegare duhovnicul la aceasta din urma, dar si prin multa iubire si intelegere a celor din jur. Iar boala lui va fi vindecata cand se va simti usurat de orice fel de dependenta, fie fizica, fie emotionala, putand fi in stare sa se controleze luand decizii sanatoase si motivate in viata.
Pentru ca alcoolismul este doar o manifestare a codependentei, nu boala in sine si de indata ce alcoolicul nu mai are materia alcoolului, singur reprimandu-si-o,sau convins de catre altii sa o faca, aproape in mod sigur va inlocui aceasta patima a alcoolului cu alta: mancare, sau sex, sau pornografie, sau drog, etc. pentru ca boala lui nu a fost tratata (lipsa stimei de sine), ci doar efectul.
De aceea am spus ca pe Bublisor cine o va sustine in purtarea acestei cruci grele, daca Doamne fereste va fi asa cum s-ar parea sa fie? Caci parintii nu ar face decat sa-i reproseze(ei nedorind casatoria) si de aici ochi scosi, etc, etc, toate in capul lui Bublisor. Nu-i usor sa impingi pe cineva la inaintare nestiind sigur la ce il impingi.
Nu stiu daca m-am facut inteleasa.
Sunt multe de spus despre aceasta boala care este generatoare de toate sociopatiile si ravagiile umanitatii si care a dus la distrugerea familiei, tinzandu-se la inlocuirea ei cu surogate in care iubirea vie si sanatoasa sufleteasca sa fie inlocuita cu cea trupeasca, numita sex. Pentru ca suntem bolnavi si nu mai ajungem acolo unde trebuie si atunci ne multumim cu cat avem si putem sa zicem ca asa e normal.
Doamne ajuta!

Simona, prietenul ei nu-i alcoolic. De ce nu înţelegi? De ce te agiţi aşa tare? Care-i taina inimii tale în faptele tale de aici, Simona?
Ţi-ai făcut cont în forum şi ai scris mai mult aici în topic, să demolezi fetei fericirea? Vorbeşti numai prostii...

Spune-ne despre tine, eşti căsătorită, Simona? Câţi ani ai? Mai eşti împreună cu bărbatul tău? A-ţi divorţat? Locuiţi separat sau împreună? Aveţi copii? Să vedem de ce ataci aşa furibund fericirea fetei? De ce le doreşti despărţirea şi le vrei răul? Ce s-a întâmplat în familia ta? Cum a fostă tatăl tău? Mama ta? Fraţii tăi? De pe ce fond familial psihologic lansezi gândirea ta? Oricum argumentaţiile tale sunt foarte slabe. Sunt doar curios să ne spui despre tine, să te cuoaştem mai bine, ce fel de persoană dă sfaturi de viaţă şi căsătorie, unei alte persoane.
Din nou, dai sfaturi fără să cunoşti situaţia în amănunt. Din nou te adânceşti în duhovnicie, fără să ştii ce vorbeşti. Dar hai să-ţi arăt fondul psihologic şi puţin medical, şi să-ţi dovedesc că vorbeşti numai prostii şi greşeşti enorm în ce vorbeşti.

Nimeni nu îşi pierde nicio stimă de sine. Vezi totul numai negativ şi urât. Mi-e groază ce-i în mintea ta...

Oamenii beau dintrun motiv, de obicei neîmplinirea familială, dacă se simte neîmplinit, nemulţumit. Asta psihologic. Ori el nu are niciun motiv să se simtă neîmplinit.
În plus, e motivat psihologic să nu i se accentueze dorinţa de a bea, fiindcă soţia lui e în domeniul medical, e întrun statut bun, e apreciată de societate, nu vrea să o facă de ruşine, să se facă şi el de ruşine, va fi responsabil pentru serviciul lui, femeia lui, copii lui, are toate motivaţiile să rămână în limitele normalului cu băutul.

El vine cu fost psihologic de experienţă. Nu vrea să imite greşelile tatălui lui. A văzut că tatăl lui nu a procedat bine să bea peste măsură şi l-a afectat neputinţa tatălui lui. El are deja asta în minte şi sunt convins că dacă se va căsători cu ea, mai ales că nu au făcut dragoste înainte de nuntă, deci o doreşte nespus, şi nu o va înşela, fiindcă s-au păstrat curaţi până la nuntă. Deci nu va imita greşelile tatălui lui. Fi sigură de asta.
Are dreptul seara să bea o bere sau două, nu? Iar sămbătă sau duminică o zi pe săptămână are voie să bea cu prietenii 2 sau 3 beri, nu? E firesc. Se vizitează cuplurile, merg unii la alţii acasă, un grătar, se adună 3 sau 4 cupluri, bărbaţii îşi beau berile, socializează, se bucură de prietenia unii altora reciprocă.
În plus, dacă e cu maşina, va bea o bere maxim, atât e voie legal, cu alcoolemie în sânge. Mai mult, va bea suc, apă minerală sau aşa.

Asta-i viaţa oamenilor de rând, majorităţii creştinilor care nu caută şi nu studiază prea mult pentru îmbunătăţirea sufletului lor.
Dacă rămân în aceste limite, şi merg cât mai des la Sfintele Liturghii de duminică şi se silesc în măsura în care pot, pentru mântuire, au toate şansele să se mântuiască.

Eşti de acord, cred, că există limite normale ale băutului? Fie coca cola, sprite, fanta, fie bere, vin. Moderaţie şi bun simţ, asta-i cheia cu băutul. Eşti stăpân pe tine, mai ales dacă îţi iubeşti familia şi eşti integru şi capabil. Ori un şofer curier, cu produse, pachete, gestiune, bani, chitanţe, facturi, bonuri fiscale, atenţie în trafic, crede-mă că e responsabil, integru şi capabil.

Iar pe lângă fond psihologic excelent ce are el alături de ea, tratăm puţin medical: o bere de 500 ml, 4% e alcool, adică 20 ml, adică 20 de grame, la 1 litru de bere are 40 de grame de alcool în organism, şi fiindcă serveşte berea la masă, combinată cu mâncarea, alcoolul mai puţin efect are în organism, plus greutatea lui corporală, dacă are să zicem 80 de kilograme, 40 de grame de alcool pe kilocorp, adică o valoare insignifiantă, dacă are peste 80 de kilograme e şi mai bine.

În plus, tot medical, berea e declarată aliment, pentru foarte multe proprietăţi, plus că e singurul lichid alcoolic care curăţă rinichii şi ficatul de reziduri (dacă nu e combinată cu altceva şi dacă e 2 sau 3 pe săptămână).
Ne întoarcem la fond psihologic, ce vrei să fie fata asta în viaţa lui? O dictatoare? Doamne fereşte. Trebuie să-i arate îngăduinţă, dragoste, în plus el are dreptate, atâta timp cât se va limita la 1 litru de bere, la mâncare, e ca şi cum bea 1 litru de apă, dar cu 40 de grame de alcool în apă şi malţ, hamei, bune pentru organism.

Deci te rog să nu mai exagerezi. Faci din berile bărbaţilor o psihoză, care provine din mult stres psihic acumulat, în viaţa ta.

Deci, ca sfat final, Bublişor, să-i fi alături iubitului tău, să-i spui că-l iubeşti, că ţi-e dor de el, să-l alinţi, să-i spui complimente că arată bine, că-i stă bine cu o haină, fă-l să se simtă dorit, iubit, să vină cu drag acasă, să vorbeşti frumos cu el, să-i zâmbeşti, să-l mângâi, la propriu, să ai încredere în el şi să-i spui asta, să-i spui că-i eşti alături şi să-i spui ce mult înseamnă pentru tine şi câtă nevoie ai de el, ce important e el în viaţa ta şi ce dar minunat de la Dumnezeu îl vezi pentru tine. Atunci te va iubi nespus de mult, te va aprecia, te va respecta, te va asculta, va simţi iubirea ta şi va rezona cu ea, va răspunde minunat la ea, nu va mai vrea să stea prea mult prin alte părţi decât mai mult cu tine, vafi mult mai responsabil, se va simţi dorit, iubit, şi veţi construi minunat o familie în Hristos împreună.
Deci nu mai staţi mult timp, şi căsătoriţi-vă.

Dumnezeu să vă ajute şi vă ajută, dar voiţi a primi ajutorul Lui.

Aici de acord in totalitate cu dumneavoastra- cred ca ati sintetizat cel mai bine intreg acest topic!

Fara a fi doctor sau psiholog de meserie, nu cred ca un om care bea din când in când o bere sau un pahar de vin poate fi considerat alcoolic!

Deci codependenţa... adică depinzi de altul care e dependent de păcat.

Adică vrînd să nu mai păcătuiască ajungi un fel de poliţist. Da, cam aşa... dar eşti poliţistul care-l iubeşte pe cel de care depinzi şi nu eşti potera boierului sau a împăratului Austriei.

Deci pînă la urmă codependenţa te învinge sau te transformă în altceva mai rău şi zici că te duce chiar la grozăvia de a-l imita pe cel de care a fost dependent mai ales după ce ai ajuns liber şi pe picioarele tale... adică faci ca ''tata'' tot felul de beţii şi curvii...sau faci ca ''soţul'' adultere peste adultere.

Asta este perfect adevărat... nu poţi avea linişte ştiind că iar e în bar şi nu se poate abţine şi trece măsura şi se îmbată şi urlă şi se bate şi dacă nu moare ajunge la poliţie sau la spital paralizat pe viaţă sau în puşcărie pentru vreo cîţiva ani... peste 10. E întra-devăr foarte neliniştitor mai ales dacă nu te rogi lui Dumnezeu să aibă grijă de el cu Credinţă.

Păi nu e vorba de judecare ci de pericolele care pot să apară că doar nu iese foc fără fum sau dacă îl vezi că s-a înhăitat cu bagabonzii şi ultraşii de pe stadioane doar n-o să-ţi închipui că o bere sau două îi vor fi ca un medicament? Nu îl judeci cu răutate ci chiar ţi-e frică să nu aducă anul ce poate aduce ceasul.
Păi şi copii simt exact ce simte şi mama... stau înfricoşaţi gîndindu-se că s-ar putea să rămînă pe drumuri de la o ieşire a tatălui lor cu ''băieţii'' la o bere sau la un meci.

Practic stai sub teroarea nepăsării în viciile din familie care te mîncă pe dinăuntru şi în teroarea scandalului pentru ele şi în frica superstiţioasă că oricînd s-ar putea întămpla ceva rău deşi i se întîmplă ceva rău în mod firesc pentru că fiecare ce-şi caută cu încăpăţînare şi insistenţă sevrotică aia-şi găseşte.

Aşa este, vai de capul lui Bublişor dacă dă peste un beţiv ultraş recalcitrant care face pe grozavul...îmbătîndu-se cu tăriile şi dînd pe gît cît mai multe beroase. De la Dumnezeu e voie doar cîte un pahar două de vin în zilele în care sunt dezlegări... în rest nimic, nici vodcă, nici palincă, nici ţuică, nici wisky, nici spirt, nici bere şi nici un fel de altă băutură care-ţi ia minţile şi banii cu timpul.
Sigur că se poate ca din tată beţiv să iasă copil beţiv, avînd năravul plăcerii de porcăleală direct din familie.


Da, draga mea, foarte bun sfat... dar ar trebui să se lepede ei şi de învăţăturile egipsiologice şi egipsikiatrice ale gLumii care te stresează mai rău ca beţia şi te tratează cu droguri şi cu minciuni.

Sigur că da. Atunci va fi vindecat cînd nu va mai trage cu ochiul la sticlă sau la gaşca lui de ultraşi ci fără să i-o ceară cineva va evita prilejurile de recădere în patimi şi în noi ispite.


Exact aşa este... foamea de păcate şi de depravare se transformă mereu dîndu-ţi iluzia că ai o poftă bună de viaţă şi de fericire. Defapt devii tot mai ca gLumea... tot mai trist şi mai păcătos deşi îţi menţii tonusul şi zîmbetul pe buze prin antrenament la sală.

Păi nici nu ai dreptul să împingi pe cineva căci se numeşte silnicie... ci trebuie doar să-l sfătuieşti creştineşte cu Duhul Blîndeţii şi nu să-l sperii cu toate teoriile psihologice sau psihiatrice şi cu toate păţaniile păcatului ca să-l împingi să facă voia ta cu deasila. Trebuie să-i respecţi libertatea dar decît să păcătuiască rău şi să ajungă din rău în mai rău atunci mai bine îl ţii încuiat în cameră dacă-l iubeşti şi-l pui să înveţe să Iubească pe Dumnezeu şi nu pe orice parazit al societăţii care se dă descurcăreţ, se dă cool, se dă jmecher aşa ca cei mai ca gLumea... ''artişti''.

Te-ai făcut, ai dreptate dragă Simona, eu te-am înţeles perfect.

Iubirea Adevărată chiar evită sexul şi caută să postească pentru a fi pe placul lui Dumnezeu şi pentru ca partenerul să fie mai liniştit.

Nu este normal să ne mulţumim cu mult păcat şi cu puţină sfinţenie ci invers... cu cît suntem mai nepăcătoşi noi înşine prin mila lui Dumnezeu cu atît ar trebui să fim mai mulţumiţi împreună cu partenerul de viaţă.

Va multumesc din suflet pt sfat! Exact asta am uitat sa fac in ultima perioada,fiind mereu cu gura pe el si incercand sa il schimb,pt ca eram orbita de a face orice doar ca sa il placa ai mei.

Bublişor, nu ai tăi tre' să-l placă, tu tre' să-l placi, că nu ai tăi se căsătoresc cu el, fac copii cu el, ci tu, alături de tine să-i fie bine, să simtă că face parte dintro familie cu tine. Aşa o să îmbătrâniţi împreună, frumos şi curat. Să vă căsătoriţi cu gândul de a îmbătrâni împreună.

Nu sta toată ziua cu gura pe el, că nici ţie nu îţi place să stea cineva toată ziua cu gura pe tine, mai ales persoana iubită. Se va simţi cicălit, atacat, nu va simţi că ai încredere în el. Fi diplomată, fi înţeleaptă, atentă la nevoile lui şi arată-i că-l susţii în deciziile lui, aşa va avea încredere în tine, va dori să fie lângă tine şi cu tine mereu. Dacă-l baţi la cap toată ziua, psihologic, nu-i bine nici pentru tine, nici pentru el.

Deci îi poţi spune: dragul meu, ştii cât de mult ţin la tine şi ce mult te iubesc şi vreau să fie bine cu noi, am nevoie să avem încredere unii în alţii, vreau să fi mai limitat cu băutul berii, că pentru dragostea ce ţi-o port, nu vreau să ajungi ca tatăl tău, şi ştiu că nici tu nu vrei asta, fiindcă ştiu că şi tu mă iubeşti mult.

Aveţi grijă unii de alţii, Taina Căsătoriei, sau Cununiei, înseamnă să deveniţi UNA, nu deveniţi una cu părinţii, nici cu copii voştrii, ci voi doi împreună. Copii voştrii la rândul lor, vor creşte, vor pleca cu cei care-i iubesc la casele lor, voi veţi rămâne pe mai departe împreună, mântuindu-vă unul prin altul, asta să doreşti şi să împlineşti. Asta-i mare taină...

Of, de-ai înţelege... copilă...

Dumnezeu să vă ajute să vă căsătoriţi...

Doamne ajută.

Emiliane, teologie nu știi, se pare că nici legislație... De unde ai scos prostia că e voie legal să conduci cu o bere la bord ?!!!

Din pacate, daca omul despre care vorbiti este alcoolic, el nu are voie sa bea din cand in cand o bere sau un pahar de vin. Pentru ca la orice consum de alcool, cat de mic, el recade si apar complicatii mai mari/mai severe decat inainte sa intre in abstinenta.
M-as bucura sa intelegeti ca alcoolismul este o boala incurabila si ca poate fi controlat doar prin abstinenta. Seamana cu diabetul - daca te tii departe de dulciuri si iti iei doza de insulina poti trai foarte bine o viata lunga si frumoasa. Dar daca nu iti controlezi dieta si medicatia, vei muri in scurt timp.
Pentru oamenii normali insa, adica pentru cei care nu sunt alcoolici, sunt de acord cu dvs. ca o bere sau un pahar cu vin sunt acceptabile si chiar folositoare uneori.

Da, pentru oamenii normali, care nu sunt alcoolici.
Dar pentru alcoolic, din pacate berea nu e aliment, ci otrava.
Alcoolicul nu are voie sa consume bere pentru ca apar deindata simptomele nebuniei lui... Care nu sunt putine si nici minore, din nefericire.
Alcoolicul care nu consuma, deci care se mentine in abstinenta, poate fi un om minunat. Dar dupa un singur pahar de bere poate deveni monstruos de-a dreptul...
P.S. Un alcoolic nu are voie sa consume nici asazisa bere "fara alcool" deoarece il conduce rapid la consumul berii cu alcool. Inventia asta cu berea fara alcool e una din cele mai ticaloase cai de a intoarce la iad pe unii care abia au scapat de acolo...

Nu esti alcoolic pentru ca bei (mult), ci bei (nestapanit si distructiv) pentru ca esti alcoolic.
Nu esti nebun pentru ca ai halucinatii, ci ai halucinatii pentru ca esti nebun. (Desi halucinatiile pot aparea, ce-i drept, uneori si la oamenii sanatosi psihic, in anumite situatii de viata.)

Alcoolismul este o conditie bio-psiho-spirituala care se manifesta, printre altele, prin consum exagerat de alcool. Alcoolismul nu e generat de consumul de alcool, ci se manifesta prin acesta.
Alcoolismul e generat de factori genetici si spirituali.

Cea mai mare greseala pe care o femei poate s-o faca.Incercand sa-l schimbi
te vei schimba insa tu, iar el va cauta pe alta care nu vrea sa-l schimbe.:10:

Păi dacă nu vrei să-l schimbi rămîne prost... şi pipilit pe el de la atîtea beri.

Trebuie să vrei să-l schimbi şi să-l aduci pe Calea cea bună... din dragoste... dar nu cu forţa şi nici cu dea sila forţîndu-l mereu la tot ce vrei tu ci Iubindu-L pe Dumnezeu mai înainte şi mult mai mult decît pe el şi atunci simţind el iubirea asta atunci musai va fi sigur că şi pe el îl iubeşti cu Adevărat... şi că n-ai alte interese, străine de voia lui Dumnezeu.

Omul simte cînd îi vrei cu adevărat binele... simte cînd îl iubeşti mai mult pe el şi nu pe tine cu atît mai mult cu cît nu îi spui direct asta ci o tăinuieşti.

Aşa fac creştinii iubesc şi tăinuiesc... nu spun... nu se arată... ci se iubesc şi se roagă şi rugăciunea lor lucrează... lucrează mult mai mult ca o discuţie în contradictoriu. Se simte şi în aer cum în taină se ascunde binele... nici nu-ţi dai seama cum îi vine să nu mai bea nicio bere... pur şi simplu începe să evite orice recădere din dragoste în starea cea blestemată de sugativă.

Parintii sunt impotriva
 

Foarte bine ati spus ca "berea fara alcool e una din cele mai ticaloase cai de a intoarce la iad pe unii care abia au scapat de acolo..."

Si vorbind tot despre codependenta as vrea sa mai aduc unele lamuriri. Mantuitorul Iisus Hristos a spus ca pentru nimic sa nu se desparta sotii decat pe motiv de desfranare, fara a mentiona ce fel de desfranare : betie, adulter, sodomie, etc.
Iisus Hristos stie ca desfranarea poate cauza mult rau in familie atat asupra partenerului de viata, cat si asupra copiilor, imbolnavindu-i si facandu-i la randul lor purtatori de boli sufletesti pe care le vor raspandi in societate prin ei insisi si prin urmasii lor, daca nu vor avea suportul necesar pentru remedierea lor, respectiv credinta. Orice pacat al oricarui om se rasfrange implicit asupra societatii si orice vindecare si indreptare este de asemenea un castig si pentru societate.
In cazul lui Bublisor exista doua posibilitati: 1. sa invinga raul si 2. sa fie invinsa de rau, si sa mai faca si copii carora sa le transmita acest dezechilibru sufletesc.
Nu exista familie in care sa aiba loc diverse "scene", iar copiii sa scape nevatamati.
O prietena de-a mea, avand tata alcoolic(+gelos+violent+adulter+trivial) a suferit psihic(avea tulburari de somn si de vorbire), iar sora ei a devenit schizofrenica si s-a sinucis, Dumnezeu s-o ierte!
Aceasta codependenta se manifesta ca o legatura bolnava, sau imbolnavita, cu cineva din trecutul vietii noastre, sau din prezent, legatura care trebuie refacuta, eliberata de rau, prin vindecarea propriei noastre constiinte, nu prin incercarea de a vindeca constiinta altuia, a carei insanatosire se face punandu-l in legatura cu Hristos si eliberandu-l de legatura cu noi insine, cei care suferim de pe urma relatiei bolnave (imbolnavite).
Dumnezeu ne-a dat porunca sa nu tinem minte raul, sa iubim pe vrajmasii nostri si sa facem bine celor ce ne urasc pe noi, etc.
Daca cel codependent, fiul sa zicem, nu il elibereaza pe tatal de povara reprosului, nu se poate vindeca nici fiul, nu se poate elibera nici tatal (care traieste, sau este mort). Ci boala se propaga mai departe, la persoana care ia contact cu fiul, deoarece il judeca la randul ei reprosandu-i pacatul ( alcoolismul, sa zicem), iar aceasta persoana din urma devine codependenta, adica adauga o noua veriga in lantul raului. Si acest lucru este de neevitat in cazul in care persoanele in cauza nu cauta sa lupte cu raul prin legatura lor cu Hristos, prin credinta tare, prin asceza, etc, etc.
Daca va crede cineva ca simpla iubire omeneasca, intinata si plina de pacate lumesti, este suficienta pentru a lupta cu raul(implicit cu demonii care nu vor sta cu mainile in san si vor sari sa-si apere ce le apartine), acela se inseala amarnic, cu atat mai mult cu cat in ziua de azi majoritatea familiilor se destrama chiar si pentru cauze insignifiante.

Ma intreaba un domn care este viata mea si din ce experienta aduc invatatura pe care am expus-o anterior , ca si cand daca i-as aduce dovezi din viata si experienta mea ar conta mai mult decat ceea ce am spus pana acum.
Evident ca din experienta de viata o spun si din foarte mult studiu al problemei bazat si pe un fond considerabil de ani buni in credinta ortodoxa. Iar cand ai credinta, vine si ajutor de la Dumnezeu.



In cartea "Vindecarea arborelui genealogic", a lui Kenneth McAll, prefatata de Pr.Constantin Galeriu se vorbeste de Sfintele Liturghii pentru morti ca remediu impotriva raului, prin refacerea legaturii cu Dumnezeu a sufletului celui mort si prin elibererea din aceasta legatura bolnava a sufletelor urmasilor.
Ceea ce este interesant este faptul ca nu doar catolicul Kenneth McAll, cat si Ilie Badescu, in cartea sa "Cu fata spre Bizant" vorbeste despre vindecarea stramosilor prin Sfintele Liturghii slujite cu multa credinta de catre preot si de catre cei care asista .
In Romania a trait un preot stravazator cu duhul care tocmai acest lucru recomanda unora dintre cei bolnavi :Liturghii pentru cei morti, desi nu doar asta. Asta insa doar in cazul celor adormiti si care nu mai sunt de fata. Pentru cei in viata exista remedii mai complexe.
Sunt mult prea multe de spus, pentru cine are urechi.
Ma tem insa ca Bublisor si-a ales partea cea mai usoara, aceea de a-i spune cat de mult il iubeste pe iubitul ei si nici nu a bagat de seama partea cu preotul, spovedania, curatia trupeasca.
Concluzia: avem liberul arbitru.

Parintii sunt impotriva
 

"Trebuie să vrei să-l schimbi şi să-l aduci pe Calea cea bună... din dragoste... dar nu cu forţa şi nici cu dea sila forţîndu-l mereu la tot ce vrei tu ci Iubindu-L pe Dumnezeu mai înainte şi mult mai mult decît pe el... "

Asa este, dar de unde invatam sa iubim pe Dumnezeu si ce inseamna asta...Dumnezeu stie.


"Aşa fac creştinii iubesc şi tăinuiesc... nu spun... nu se arată... ci se iubesc şi se roagă şi rugăciunea lor lucrează... lucrează mult mai mult ca o discuţie în contradictoriu".


Asa este si de data asta.Iubirea nu se spune , ea se dovedeste.

Parintii sunt impotriva
 

Asa este, pe Dumnezeu trebuie sa-L iubim intai si mai mult.
Iar iubirea nu se spune, se dovedeste.

Codependenta, inteleasa in termenii jocurilor de doi sau mai multi, inseamna ca fiecare actor al jocului are nevoie de celalalt pentru a mentine jocul si scenariul acestuia.
Astfel, se poate intampla ca un barbat codependent sa intretina involuntar comportamentul alcoolic al sotiei pentru ca prin aceasta tulburare a femeii el sa isi satisfaca indirect anumite nevoi - de pilda sa se simta orotitor, moral, iubitor, stimabil etc.
Daca sotia ar renunta la alcool, barbatul ar trebui sa isi satisfaca aceste nevoi pe alte cai, de pilda pe unele mai sanatoase/mature. Dar pentru asta are nevoie sa deprinde noi abilitati. E mai usor sa fii codependent decat sa inveti autonomia prin dezvoltarea unor abilitati noi, mai eficiente decat cele pe care le detii in prezent.

Similar, adeseori femeile isi tin (fara sa vrea constient) sotul in rolul de pacient/bolnav/imatur pentru ca prin acest artificiu ele obtin beneficiul de a se stima, de a se dovedi utile, bune si, mai ales, de a fi sigure ca nu vor fi parasite... Pentru ca un sot bolnav are nevoie sa fie ingrijit, el nu te va parasi. Deci sa facem cumva ca el sa ramana bolnav...

Astfel de mecanisme se intalnesc destul de des, ele nu sunt voite dar se petrec si dau nota nevrotica specifica multor cupluri imature.
Culmea e ca lumea gaseste astfel de situatii cam asa: "sarmana, ce femeie cumsecade si cum se chinuie cu nenorocitul ala de betiv"....
Codependenta ascunde insa multa mizerie morala si multe infantilisme. Bine ar fi sa ne dam seama de asta si sa o curmam prin efort constient si voluntar care sa aduca un plus de eficienta si maturitate.

Dacă Hristos, la referirea de desfrânare s-ar fi referit şi la beţivi, sodomie şi altele, atunci nu le-ar mai fi separat aici:

"Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu." - I Corinteni 6, 9-10

Deci le vedem aici, despărţite. Fiecare e o altă patimă grea, diferită. Una-i să fi desfrânat, alta-i să fi beţiv şi alta-i să fi sodomit.

Deci ai greşit. Te rog din suflet, nu te mai băga în duhovnicie, eşti amăgită deja şi te amăgeşti mai tare de părerea de sine.

Pe ce-ţi bazezi afirmaţia, femeie? Verset scripturistic? Citat patristic?
Ei nu au copii încă, şi nu e nimeni desfrânat, nici ea, nici el, nici beţivani nu sunt, niciunul, şi nici nu vor fi, dragostea lor va avea grijă de asta.
Iar credinţa singură, nu ajută fără un ansamblu de virtuţi. Nici nu poţi avea credinţă singură, fără multe alte virtuţi pe lângă.
Din nou ai greşit.

Corect, aici ai spus bine, dar nu vom vorbi despre ce spui bine, ci despre ce spui rău. Şi cum vrei să distrugi fericirea fetei.
N-ai spus de pe fond psihologic din familie vi tu, surioară. Ce traume ai avut? Ai copii? Ai soţ? Probabil nici nu vei spune, ne dai numai lecţii... de iad...

Da, posibilitatea 1. să învingă răul - şi să căsătorească cu acel om minunat care o iubeşte şi 2. să fie învinsă de rău - adică să asculte de cei ce nu o vor căsătorită şi pusă pe drumul mântuirii.

Iar copii cu dezechilibru sufletesc nu există, fiindcă niciunul din ei doi, nu au dezechilibru sufletesc. În Solomon a avut 1000 de femei şi s-a închinat idolilor dumnezeilor lor, iar tatăl lui Solomon, David, a fost drept în faţa Domnului, iar Domnul a iertat nebuniile lui Solomon, pentru tatăl lui, David. De ce nu a moştenit şi Solomon, virtuţiile şi calităţile tatălui lui, David, în schimb a fost un om nesăbuit şi adulter şi desfrânat şi idolatru?

Şi ce legătură are acel caz nefericit cu ei ? Ei nu au aşa ceva în familie, nici nu vor avea, fiindcă deja sunt aici pe forum, deja caută pe Hristos, deja sunt puşi pe cărarea mântuirii.
Grea eşti de cap femeie, dar ai avut şi tu, probabil, psihoze în familie şi tulburări, tot datorită mândriei tale celei mari.

Te contrazici.
Dacă spui că nu trebuie să încerci să vindeci conştiinţa altuia, cum mai spui că însănătoşirea lui, se face punându-l în legătură cu Hristos ?
Deci ori îl pui în legătură cu Hristos, ori nu încerci să vindeci conţiinţa lui ?
Dacă spuneam mai sus că eşti grea de cap, ai crezut că te mint. Eşti mare "duhovnică", fără să ai habar de nimic. Şi sunt aşa multe ca tine, care fac atâta rău Bisericii...

Să nu asculţi ce-ţi spune, să n-o bagi în seamă, Bublişor, că sunt amăgiri diavoleşti, din mândria ei mare şi eşecurile şi suferinţele din viaţa ei, le răsfrânge asupra altora.

Voi să fi-ţi smeriţi, să vă iubiţi, să aveţi o relaţie vie cu Hristos, cu Biserica, cu Sfânta Liturghie, cu duhovnicul şi veţi fi vii în Hristos. Viu este Dumnezeu, că spun Adevărul.

Minţi soră, neavând niciun fundament scripturistic sau patristic. Na-i nicio dovadă a cuvintelor tale hulitoare.

Ţi-am dovedit mai sus, Scripturistic, din Biblie, că NU EXISTĂ codependenţă. Tatăl bun, poate naşte fiu rău, sau tatăl rău, poate naşte un fiu bun.

De asemenea la Lot, după ce-a ieşit din Sodoma şi Gomora, fiicele lui l-au îmbătat şi apoi s-au culcat cu el. Şi cine era Lot? Ce mare sfânt şi drept? Că pentru el şi familia lui, a ţinut Dumnezeu toată cetatea Sodomei şi cetatea Gomorei. Dar uite că au avut cădere fiicele lui. Tată bun şi sfânt, a născut fiice slabe. E undeva codependenţă? Niciunde. Sunt vrednice fiicele lui de iad? După mintea ta, Simona, da, vrednice. Dar s-au pocăit cu adevărat, Dumnezeu le-a iertat şi le-a mântuit.

[quote=nacu simona;627688]Si acest lucru este de neevitat in cazul in care persoanele in cauza nu cauta sa lupte cu raul prin legatura lor cu Hristos, prin credinta tare, prin asceza, etc, etc. [/QUO0TE]
Spui nişte cuvinte mari şi vii, şi apoi le diminuezi la o măsură minusculă prin "etc., etc." ca şi cum toată lumea face lucrurile alea şi nu aduc niciun rezultat... Vai ţie femeie... Vai...

Simona, dacă tu nu ştii ce poate Dragostea, fiindcă n-ai iubit decât egoist, în măsura în care ai aşteptat să primeşti, nu înseamnă că şi ei vor iubi la fel. Dragostea trebuie să fie necondiţionată şi nepărtinitoare.

Şi nimeni nu s-a născut învăţat, se îmbunătăţesc din mers. Şi nu există o Facultate de Dragoste mai bună, decât Biserica, Mireasa Domnului Hristos, Mirele Ceresc.

Bublişor, soră preaiubită, aşa să vă iubiţi unul pe altul (memorează):

"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." - I Corinteni 13, 4-8.

Aşa să-ţi trăieşti viaţa alături de el, şi îl vei sfinţi, şi vă veţi mântui.

Demonii atacă şi Sfinţii, iar ei îi biruiesc şi apoi mai mult se sfinţesc. Cu atât mai mult, ei atacă pe oricine, fiind urâtorii creaţiei, şi noi creştinii în Hristos, să vrem, şi îi vom birui.
acela se inseala amarnic, cu atat mai mult cu cat in ziua de azi majoritatea familiilor se destrama chiar si pentru cauze insignifiante.

Duhovnicia nu înseamnă studiul problemelor, soră Simona. Nici experienţă de viaţă.
Înseamnă descoperire în harul Duhului Sfânt. Ceea ce tu nu ai. Şi îndrumi la iad.

Dar la ei, n-a murit nimeni. Părinţii lor trăiesc. Când o să adoarmă tata lui, atunci îi va face Sfintele 40 de Liturghii.

Bine c-ai recunoscut. Atunci de ce mai sus, ţi-ai consumat timpul şi gândirea, scriind practic nimic de folos pentru ei... Ca să te arăţi că ştii? Sau vrei să moară tata lui? Atunci? 3Vezi ce face mândria cu omul? Nu vrei să înţelegi... "Pe cel ce se înalţă, Domnul îl va smeri, iar pe cel ce se smereşte, Domnul îl va înălţa"...

N-ai înţeles că nu s-au cunoscut intim? Au curăţie trupească. De ce deduci ce nu este? Acestea sunt minciuni, descurajări de pe drumul mântuirii. Iar la Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie, de unde ştii că nu merg? Sigur că merg. Şi la Sfântul Maslu. Măcar odată la 3 duminici, merg la Sfânta Liturghie. Şi cu timpul li se va îmbunătăţi măsura.

Doamne, fereşte-ne de întunericul duhovniciei mincinoase.

Bublişor, îndrăzneşte, credinţa ta vă va mântui. Întăreşte-te în Hristos şi vei birui.

Dumnezeu să vă ajute să vă căsătoriţi.

Parintii sunt impotriva
 

Trec cu vederea invitatia de a-mi scrie autobiogafia pe forum, nu cred ca asta este regula aici de a ne posta fisa medicala personala si a arborelui genealogic pe forum.

Totusi, din cate observati exista si alte persoane, barbati, care inclina sa-mi dea dreptate si care au inteles despre ce vorbesc si de ce.

"Nimeni nu îşi pierde nicio stimă de sine- spuneti dvs - Oamenii beau dintrun motiv, de obicei neîmplinirea familială, dacă se simte neîmplinit, nemulţumit".
Intr-adevar, pentru cei care niciodata nu beau, putin vin le intareste vointa si le veseleste sufletul in cazul cand au mari necazuri.
Dar baiatul in cauza - despre care spuneti ca " nu are niciun motiv să se simtă neîmplinit" -ce necaz are de se ameteste? ca de fapt nu se imbata, doar se ameteste putin si nu mai are echilibru pentru ca intrece putin masura din cauza ca are prea multa stima de sine si incearca sa mai dea jos din ea.

"El vine cu fost psihologic de experienţă. Nu vrea să imite greşelile tatălui lui. A văzut că tatăl lui nu a procedat bine ...şi l-a afectat neputinţa tatălui lui. ..dacă se va căsători cu ea, mai ales că nu au făcut dragoste înainte de nuntă, deci o doreşte nespus, şi nu o va înşela, fiindcă s-au păstrat curaţi până la nuntă".

Ati stat de vorba dvs cu el? Nu ati citit ca fata e ingrijorata ca bea din ce in ce mai mult? Si de unde ati dedus tot acest sirop cu Fat Frumos si Ileana Cosanzeana fecior si fecioara? Imi cer iertare, inseamna ca eu am inteles gresit crezand ca cei doi au de multi ani relatii trupesti. Dar observ ca nici fata nu m-a corectat cand am facut aluzie la acest lucru, cum ca nu-i adevarat ce spun.


"Ne întoarcem la fond psihologic, ce vrei să fie fata asta în viaţa lui? O dictatoare?"


Asta ati inteles? Ma tem ca nu cumva sa deveniti dvs avocatul diavolului, daca ati inteles ca eu am invatat-o sa devina o dictatoare.
Eu am averizat-o sa caste bine ochii inainte de casatorie si sa probeze iubirea lui cat este de reala, si daca nu cumva apreciaza bautura mai mult decat pe viitoarea sotie. Lucru de care si ea se teme spunand ca baiatul se va supara, caci a mai avut astfel de discutii cu el.
Pai daca baiatul stie cum este tatal lui, de ce nu evita alcoolul asa cum ii cere iubita lui si ii place sa riste relatia ? A, pentru dvs o relatie se bazeaza pe independenta unuia si pe odedienta celuilalt, nu-i asa?

Si va incheiati patetic pledoaria:"şi veţi construi minunat o familie în Hristos împreună".

Vai, cat de simplu si de usor se ajunge in ziua de azi la fericirea in familie! Doar cat te-a asigurat un interlocutor pe forum si totul capata un happy end garantat!

Draga Bublisor, iti doresc din toata inima sa ai parte in viitor de aceasta familie minunata!
Oricum stiu ca nu vei urma sfaturile mele, nu stiu cat ai inteles din ele, poate ca nici eu nu am inteles prea bine tot ce ai spus aici, asa ca te rog, iarta-ma daca te-am suparat, ori am prejudiciat in vreun fel relatia voastra in decursul acestor cateva zile de cand ne tot contram pe forum.
Doamne ajuta tuturor!

Parintii sunt impotriva
 

[quote=Igor_Paslusnik;627698]Dacă Hristos, la referirea de desfrânare s-ar fi referit şi la beţivi, sodomie şi altele, atunci nu le-ar mai fi separat aici:

"Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu." - I Corinteni 6, 9-10

Deci le vedem aici, despărţite. Fiecare e o altă patimă grea, diferită. Una-i să fi desfrânat, alta-i să fi beţiv şi alta-i să fi sodomit.

Deci ai greşit. Te rog din suflet, nu te mai băga în duhovnicie, eşti amăgită deja şi te amăgeşti mai tare de părerea de sine.


Pe ce-ţi bazezi afirmaţia, femeie? Verset scripturistic? Citat patristic?
Ei nu au copii încă, şi nu e nimeni desfrânat, nici ea, nici el, nici beţivani nu sunt, niciunul, şi nici nu vor fi, dragostea lor va avea grijă de asta.
Iar credinţa singură, nu ajută fără un ansamblu de virtuţi. Nici nu poţi avea credinţă singură, fără multe alte virtuţi pe lângă.
Din nou ai greşit.


Corect, aici ai spus bine, dar nu vom vorbi despre ce spui bine, ci despre ce spui rău. Şi cum vrei să distrugi fericirea fetei.
N-ai spus de pe fond psihologic din familie vi tu, surioară. Ce traume ai avut? Ai copii? Ai soţ? Probabil nici nu vei spune, ne dai numai lecţii... de iad...


Da, posibilitatea 1. să învingă răul - şi să căsătorească cu acel om minunat care o iubeşte şi 2. să fie învinsă de rău - adică să asculte de cei ce nu o vor căsătorită şi pusă pe drumul mântuirii.

Iar copii cu dezechilibru sufletesc nu există, fiindcă niciunul din ei doi, nu au dezechilibru sufletesc. În Solomon a avut 1000 de femei şi s-a închinat idolilor dumnezeilor lor, iar tatăl lui Solomon, David, a fost drept în faţa Domnului, iar Domnul a iertat nebuniile lui Solomon, pentru tatăl lui, David. De ce nu a moştenit şi Solomon, virtuţiile şi calităţile tatălui lui, David, în schimb a fost un om nesăbuit şi adulter şi desfrânat şi idolatru?


Şi ce legătură are acel caz nefericit cu ei ? Ei nu au aşa ceva în familie, nici nu vor avea, fiindcă deja sunt aici pe forum, deja caută pe Hristos, deja sunt puşi pe cărarea mântuirii.
Grea eşti de cap femeie, dar ai avut şi tu, probabil, psihoze în familie şi tulburări, tot datorită mândriei tale celei mari.


Te contrazici.
Dacă spui că nu trebuie să încerci să vindeci conştiinţa altuia, cum mai spui că însănătoşirea lui, se face punându-l în legătură cu Hristos ?
Deci ori îl pui în legătură cu Hristos, ori nu încerci să vindeci conţiinţa lui ?
Dacă spuneam mai sus că eşti grea de cap, ai crezut că te mint. Eşti mare "duhovnică", fără să ai habar de nimic. Şi sunt aşa multe ca tine, care fac atâta rău Bisericii...

Să nu asculţi ce-ţi spune, să n-o bagi în seamă, Bublişor, că sunt amăgiri diavoleşti, din mândria ei mare şi eşecurile şi suferinţele din viaţa ei, le răsfrânge asupra altora.

Voi să fi-ţi smeriţi, să vă iubiţi, să aveţi o relaţie vie cu Hristos, cu Biserica, cu Sfânta Liturghie, cu duhovnicul şi veţi fi vii în Hristos. Viu este Dumnezeu, că spun Adevărul.


Minţi soră, neavând niciun fundament scripturistic sau patristic. Na-i nicio dovadă a cuvintelor tale hulitoare.

Ţi-am dovedit mai sus, Scripturistic, din Biblie, că NU EXISTĂ codependenţă. Tatăl bun, poate naşte fiu rău, sau tatăl rău, poate naşte un fiu bun.

De asemenea la Lot, după ce-a ieşit din Sodoma şi Gomora, fiicele lui l-au îmbătat şi apoi s-au culcat cu el. Şi cine era Lot? Ce mare sfânt şi drept? Că pentru el şi familia lui, a ţinut Dumnezeu toată cetatea Sodomei şi cetatea Gomorei. Dar uite că au avut cădere fiicele lui. Tată bun şi sfânt, a născut fiice slabe. E undeva codependenţă? Niciunde. Sunt vrednice fiicele lui de iad? După mintea ta, Simona, da, vrednice. Dar s-au pocăit cu adevărat, Dumnezeu le-a iertat şi le-a mântuit.


Nu pot raspunde la toate problemele pe care le ridici, mai ales ca unele sunt pur si simplu rastalmaciri ale vorbelor mele.

Dar cred ca este suficient la una, ca sa nu mai acuzi pe nedrept.


"€žNu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânare, ci vă umpleţi de Duhulâ€" (Efeseni 5, 18).

"Mai sunt si alte pacate mari. Un pacat foarte important, care este de foarte multi practicat, si de romani, si de toata lumea in momentul care vorbim, este pacatul desfranarii. Acest pacat pe care il spunem cu foarte multa sfiala, cu un fel de jena, ne este rusine sa-l spunem, insa il facem cu foarte multa invoire si acceptare launtrica. Fel de fel de forme ale acestui pacat sunt in legatura cu pacatul sodomiei, pacatul gomoriei si diferite chipuri ascunse ale perversiunii, pe care le fac oamenii, femeile, tinerii"

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...are-81247.html.

Iata ca si sodomia, gomoria, etc sunt desfranare dupa cum afirma si parintele Sofian Boghiu, un mare duhovnic al romanilor.

Asta urmăreşti? Să ai dreptate? Sau binele şi mântuirea acestui cuplu, care se luptă cu ispite? Îţi pasă de ei, te lupţi pentru ei? Sau vezi numa' "codependenţe" şi îi desparţi din primele strigări? Nu te băga în duhovnicie că nu ştii ce faci, Simona.

Aştept încă să-mi dai Canonul ăla, de care vorbeai în primul tău post când ai venit pe forum, direct aici în topic. Ai acasă cartea Sfintelor Canoane? Ştii cum arată cartea? Sau câte ediţii sunt? Care ediţie o ai? Despre ce Canon vorbeai?

Of, femeie, suflete... mândru, arogant şi plin de tine însuţi. Dacă ai suferit atât de mult, asumă-ţi suferinţa, caută vindecarea, apoi vei putea sfătui spre vindecare pe alţii. Dar nu-i doborâ. Că la fel cum faci aici, faci şi în viaţa reală şi acolo nu mai e un prost ca mine, să vină să te tragă de mânecă, că nu faci bine şi faci rău Bisericii lui Hristos, dar o să te smerească Dumnezeu minunat...

Deci dacă nu beau niciodată, nu beau nici acel vin puţin. Cinste lor că au reuşit, e şi periculos, fiindcă judecă foarte repede şi aspru pe cei care beau şi câtuşi de puţin şi riscă în slava deşartă semănată în ei, să se creadă superiori...

Ameţit nu înseamnă beat. Tu n-ai fost la vreo nuntă, soră? Nu te-ai ameţit acolo cu puţin vin? Înseamnă că erai beată? Nu.
Hristos n-a băut vin la nunta din Cana Galileii? Dacă ai avea har, ai vedea Adevărul. A băut şi la nunta din Cana Galileii şi în foişor, la Cina cea de Taină.
"Vinul veseleşte inima omului", spune Scriptura.
Şi mai spune Duhul Sfânt: "A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei." - Matei 11, 19.
Femeie, n-ai har, te rătăceşti şi amăgeşti. Eşti minţită şi la rândul tău minţi. Opreşte-te. Nu de aici opreşte-te, că aici sunt eu, nu scapi de mine. Oamenii ăştia vor fi salvaţi de ispitirile de aici. Dar opreşte-te în viaţa reală.
Dacă omul vrea să se ameţească, de dragul iubitei lui, ce-i greşit? Nu e beat, nu e violent, e lucid, vorbeşte coerent. Sigur ea, în dragostea ei, cu discernământ, cu răbdare, cu rugăciune şi post, îl va ajuta ca acele ameţeli să fie din ce în ce mai rare. Şi mai ales după ce vor avea împreună primul copil, vor fi din ce în ce mai rare. Iar apoi sfinţindu-se unii pe alţii în Biserică, vor bea cu măsura cea mântuitoare a lui Hristos, în firea omenească, un pahar de vin de 100 de ml ea şi 200 ml el, odată la 3-4 zile. Şi le va fi bine şi se vor mântui.

Tu crezi că omul îşi vrea rău? Nu. Vrea să se sinucidă cu băutură? Nu. Crezi că nu o iubeşte pe ea? Ai vrea tu. Crezi că nu-i conştient că nu-i bună ameţeala lui? E. Crezi că vrea să-şi imite tatăl? Nu. Nu sunt acestea deducţii logice şi de bun simţ? Nu gândeşti acestea dacă pleci din start cu dragoste pentru ei, dorindu-le binele şi luptând pentru binele şi mântuirea lor? Ba da, cu mila Domnului.

În orbirea ta, nu vezi răutatea din cuvintele şi învăţătura ta. Şi nici stricăciunile care nu vrei să le repari din viaţa ta.

Crezi că nu sunt conştienţi amândoi, să fie atenţi să le fie bine împreună? Crezi că nu sunt responsabili şi nu-şi doresc o familie frumoasă împreună? Ba da sunt şi vor fi şi vor avea familia minunată în Hristos. Pe care tu n-ai avut-o şi n-ai fost în stare s-o păstrezi.

Orgoliul şi mândria roade viaţa ta, cum rod şoareci grânele. Şi cât timp nu te smereşti, tot singură ai să rămâi.

Petetici sunt demonii care conduc viaţa ta, femeie. Şi faptele tale, lăsându-te conduşi de ei.

În Hristos, mai simplu decât crezi. Dar tu nu cunoşti pe Hristos şi harul Duhului Sfânt, nu ştii ce putere are.

Îi doreşti, da precis. Fix asta-i doreşti. Ai dovedit din plin.

Sfaturi? I-ai dat ispitiri nu sfaturi. Cu siguranţă n-ai înţeles nimic din ce este o familie plăcută lui Hristos. Dar mai e timp.
Iar pe forum nu ne contrăm, învăţăm să ne apărăm de demoni, în războiul nevăzut.

Iartă-mă şi tu dacă te-am supărat, dar a trebuit să am o măsură de asprime cu tine, ţi-am spus şi în primul post când ţi-am răspuns, fiindcă eşti în înşelare din cauze mândriei.

Doamne miluieşte.

Parintii sunt impotriva
 

Mai omule, tu mi-ai povestit toata viata mea pe acest forum fara sa ma cunosti, mi-ai pus in gura minciuni care s-au dovedit a fi ale tale, te pricepi la exegeza mai putin decat te pricepi probabil la apologia alcoolului.
Ti-am dat intaietate, caci oricum fata te va asculta pe tine, nu pe mine. Asa ca nu mai suferi fara rost. Controleaza-ti pornirile dictatoriale pe care le ai si comenteaza calm, nu violent si da doovada de decenta si echilibru.
Doamne ajuta!

Da, amin, să nu ne îmbătăm de vin, să-l bem cu măsură, cum l-a băut Hristos. Preotul când face potrivirea şi bea un Sfânt Potir de vin, adică Sfintele Trupul şi Sângele Domnului, acolo cum e? Ce e? S-a îmbătat, s-a pilit? Nu numai că nu păţeşte nimic şi e izvor de sănătate pentru suflet, minte şi trup, dar cuplurile în Hristos, care se primesc Sfânta Împărtăşanie, afară de Aceasta, vor bea vinul întotdeauna cu măsura, cum am amintit mai sus.

Sau ei dacă merg, sunt invitaţi la o nuntă, ce fac? "Nu, noi nu bem vin, că facem pe sfinţii." Sfinţenia înseamnă mult, mult mai mult, decât poţi gândi în decursul a 80 de ani de viaţă. Peste orice imaginaţie... Of...

Şi reamintesc şi versetul:

"A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei." - Matei 11, 19.

Pe lângă vinul de la Cina cea de Taină din Sfânta Joia Mare a Patimilor, băut de Hristos Domnul, pe lângă vinul băut la Nunta din Cana Galileei, pe lângă vinul ce a băut Domnul, la masă cu vameşii şi păcătoşii, pentru care a fost acuzat... pe lângă că aşa trebuie să fie creştinii, trebuie să aibe, şi vor avea dacă urmează lui Hristos, multă măsură şi mult bun simţ, duhovnicesc, aşa vor bea şi ei vinul, precum Domnul şi se vor mântui.

Pentru sodomie, la ea sau la el, nu se dă dezlegare pentru divorţ, ci se iartă ca o neputinţă şi o cădere, dacă ea/el, cere iertare, se primeşte şi împlineşte canonul de îndreptare, şi se reprimeşte în Biserică, după rânduiala duhovnicului, în măsura pocăinţei căzutului/căzutei. Dacă sodomia se repetă de mai multe ori şi dacă canonul de pocăinţă şi îndreptare nu se respectă, şi dacă partea care rămâne în urmă, suferind de amăgire cere divorţul, atunci de dă dezlegarea Sfintei Taine a Căsniciei. Se dezleagă decât în cazul adulterului. Şi decât flagrant, nu bănuit, că sunt ispitiri.

Articolul ce l-ai pus aici, soră, nu are nici măcar un singur verset Scripturistic, nu are niciun citat Patristic, nu are un autor cine a scris sau a copiat textul, nu are nici măcar un singur titlu la bibliografie, nu are cartea de unde s-a copiat, o poză a cărţii, editura, paginile, nimic, absolut nimic. Cel ce a publicat textul putea pune de la el ce vroia, dar mergem pe bună credinţă, spunem că n-a pus nimic şi luăm textul în întregime de bun.

Părintele Sofian Boghiu, nu încadrează beţia la desfrânare, decât sodomia, şi am spus în ce circumstanţe se dă dezlegarea Sfintei Taine a Căsătoriei, în cazul sodomiei. Iar asta, pentru oamenii care trăiesc în Hristos, nici nu poate fi vorba.

Fără să mai amintesc de cazul când el, bărbatul/soţul, îşi sodomizează soţia, cu voia ei, sau cu mai puţină voia ei. Acolo-i alt iad, care duce spre alt abis... Dar e un alt caz, unde nu intru nici câtuşi de puţin, fiindcă are alte rădăcini, alt trunchi, altă coroană, alte fructe...

Doamne miluieşte.

Multumesc, Cristian! Am rasfoit cartea si cred ca merita/trebuie citita.
Redau si un pasaj care mi s-a parut demn de atentie:
Fecioarele s-ar minuna cu siguranţă dacă ar şti că în timpul logodnei sexualitatea este pur şi simplu inexistentă şi că apoi, în viaţa conjugală, ea evoluează foarte repede, trecând pe un cu totul alt plan decât cel care continuă să preocupe imaginaţia lor.

În unirile armonioase şi a căror viziune este nedeformată prin false teorii, are loc o spiritualizare progresivă a sexualităţii până la atingerea castităţii conjugale.
Trupul nu este ceva ce poate fi despărţit de suflet sau redus la tăcere; el este biosfera în care se întrupează sufletul şi care, dacă nu se oferă puterilor lui transfiguratoare, devine mormântul deschis în care sufletul se poate îngropa de viu.

Sfântul Augustin spune: „cel ce nu este duhovnicesc până în trupul său, devine trupesc până în sufletul său”.
Parafrazând acest cuvânt am putea spune: cel ce nu este duhovnicesc până în sexul său,
devine sexual până în sufletul său.
Oprirea la jumătatea drumului este un eşec care nu iartă şi produce monstruoasele confuzii ale erotismului mistic sau ale sufletului devenit trupesc.

Şi pe lângă cartea lui Paul Evdokimov, care e bună, nu strălucită, dar bună, vă recomand tuturor una strălucită, căci prin Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbeşte Duhul Sfânt, şi m-a învrednicit Dumnezeu să o citesc, o găsesc cea mai bună carte ce a-ţi citit-o vreodată (eu am citit 3), pentru cei care vor să se căsătorească şi au cât de cât o legătură cu Biserica şi cu Hristos:

Sfântul Ioan Gură de Aur - Cuvântări despre viaţa de familie

http://www.librariasophia.ro/img/poz...de_familie.jpg

~~~ Se zice despre filosoful Socrate, că avea o femeie Xantipa, împovărătoare şi flecară şi beţivă. Şi fiind întrebat de ce rabdă o astfel de femeie, a spus că o are acasă ca loc de antrenament în cele ale filozofiei.

"Căci voi fi, zicea el, €žmai blând cu ceilalţi de vreme ce sunt învăţat prin ea în fiecare zi, filosofie."

Însă eu mă îndurerez acum mult, când păgânii sunt mai filosofi decât noi, deşi nouă ni s-a poruncit să-i urmăm pe îngeri. Ba mai degrabă ni s-a poruncit să-L urmăm chiar pe Dumngzeu în ceea ce priveşte blândeţea.

Aşadar, filosoful zice că pentru aceea având femeie rea nu o leapădă. Iar unii zic că pentru aceea şi-a luat-o de nevastă. Iar eu, fiindcă mulţi dintre oameni sunt predispuşi la prostie, îndemn ca dintru început să facem toate şi să ne sârguim ca să ne luăm o soţie potrivită şi plină de toată virtute. Iar dacă se întâmplă să greşim şi să nu ne aducem în casă o mireasă bună şi uşor de suferit atunci să-i urmăm acestui filosof şi să o educăm pururi, şi nimic să nu punem înaintea acestor lucruri. Fiindcă şi neguţătorul până nu face înţelegere cu tovarăşul său [de călătorie] înţelegere, care poate să-i aducă pacea, nu îşi pune corabia pe mare, nici nu face altă călătorie.

Aşadar, şi noi să facem toate ca să menţinem înlăuntru toată pacea cu tovarăşul nostru în călătoria şi corabia aceasta a vieţii. Căci astfel şi toate celelalte ne vor fi liniştite şi vom străbate în siguranţă marea vieţii acesteia.

Acest lucru să-l facem şi înaintea [problemelor] casei, şi a slugilor, şi a banilor, şi a ţarinilor, şi a treburilor politice. Şi mai de preţ decât toate să ne fie ca cea care locuieşte în casă împreună cu noi să nu se răzvrătească, nici să fie în despărţire de noi. Căci astfel şi celelalte ne vor veni de la sine şi vom avea multă uşurare în cele duhovniceşti, trăgând cu unire de gând [homonoia] acest jug [al căsniciei].

Şi pe toate isprăvindu-le vom avea parte de bunătăţile puse deoparte [în ceruri], de care fie ca noi toţi să ne împărtăşim cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru lisus Hristos, împreună cu care Tatălui şi Duhului Sfânt slavă, putere şi cinste, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. ~~~

Cuvântări despre viaţa de familie€ - Sfântul Ioan Gură de Aur, Traducere: Părintele Marcel Hancheş, Editura Învierea, 2005.

Mai aveţi aici câteva fragmente din cartea de 220 de pagini:
http://www.familiaortodoxa.ro/tag/cu...ta-de-familie/
http://www.ioanguradeaur.ro/carti/cu...ta-de-familie/
şi mai ales aici:
https://tainacasatoriei.wordpress.co...ta-de-familie/

Şi de aici, cred că o găsiţi să o comandaţi: http://www.evanghelismos.ro/carte/33...ata_de_familie

Iar la rezultatele căutării acesteia la al doilea rezultat, găsiţi, jumate de carte, în format digital.

Doamne miluieşte.

Parintii sunt impotriva
 

Da, cam aceasta ar fi una dintre viziunile psihologilor, foarte realista de altfel, dar problema in sine are implicatii destul de profunde si greu de depistat. Insa Duhul Sfant le rezolva pe toate fara ca noi sa ne batem capul despicand itele, daca facem ce trebuie.
Accentul cade pe codependent, el fiind cel care trebuie sa-si restabileasca echilibrul, evitand sa mai supervizeze raul din celalalt.
Sfintii Parinti ne invata sa nu vorbim cu diavolii, sa nu-i privim pentru a nu ne imbolnavi.Cam asa si cu monitorizarea raului din celalalt.Daca credem ca raul exista ne vom molipsi de rau. De aceea trebuie sa aruncam la Domnul toata frica, rugandu-ne cu nadeje si credinta si Domnul nu ne va dezamagi.
"Purtati-va crucea unul altuia" ne invata Hristos.
Din pacate insa se intampla ca foarte multi crestini, crezand ca il ajuta pe celalalt, de fapt
ajung sa-si arunce propria lor cruce in spinarea bolnavului.
Caci nu este suficienta doar bunavointa, ci mai trebuie si intarire de la Duhul Sfant . Daca ar fi atat de simplu, la ora actuala nu ar fi ajuns familia in criza. Pentru ca toti consideram ca dorim numai si numai binele.
Ma uit si la emisiunile astea despre Barnevernet, in care familiilor de romani din Norvegia, Anglia, li se iau copiii. Nimeni nu se gandeste decat ca se face o mare nedreptate in care victime sunt copiii. Si oamenii ies si demonstreaza, dar nimeni,nici chiar Biserica nu impune o zi de rugaciune si post national pentru aceasta situatie grea in care s-a ajuns.
Pentru ca aceasta este o pedeapsa de la Dumnezeu, ca sa ne intoarca, sa ajungem de unde am plecat si sa facem totul cu binecuvantare si nu la intamplare. De aceea isi pierd parintii copiii si copiii parintii, nu pentru ca sunt aceia netrebnici, ci pentru ca toti suntem netrebnici si nu ne pasa ca pacatele noastre apasa greu pe intreaga planeta. Ne inchipuim ca nu se baga de seama , ca poate n-oi fi eu cel mai rau, asa ca ce conteaza ce fac eu, conteaza ca ceilalti sa fie buni si sa se indrepteze, nu eu care oricum sunt mai bun ca toti, chiar daca mai gresesc si eu cateodata.

In practica recuperarii din alcoolism, asa cum se petrece ea in AA si in cabinetele medicale asociate, dependentul aflat in abstinenta isi centreaza efortul/bunavointa asupra lucrului cu sine. El invata sa nu mai astepte de la partenerul de viata ajutor/inspiratie/"iubire" ci se centreaza pe sine, mai intai, in sensul ca isi asuma responsabilitatea in mod onest si se concentreaza asupra propriilor sarcini de recuperare. E un program in pasi succesivi.
Inclusiv atunci cand codependentul il mai ispiteste (sau asa i se pare ca ar fi, desi nu-i mereu asa) cu cate o conduita ori situatie dificila, alcoolicul aflat in recuperare stie ca problema e a lui in primul rand, a lui insusi iar nu a codependentului.
Invatam sa ne asumam responsabilitatea si sa ne aratam grija pentru viata noastra, mai inainte de a ne arata ingrijorati si responsabili pentru pacatele sau greselile altora... In definitiv noi suntem cei aflati in pericolul permanent al recaderii (cu tot dezastrul pe care il implica aceasta), iar nu sotul sau sotia.

Pentru ca relatia de codependenta sa se transforme intr-o relatie sanatoasa iar familia sa ajunga la o vietuire demna de Taina iubirii, amandoi sotii au de dus mai intai o lupta sustinuta cu propriile nedesavarsiri. Iubirea se poate manifesta aici tocmai prin respectul pentru lupta celuilalt. Iar aceasta presupune, mai intai, nesfarsite lectii de rabdare, bunavointa constanta, jertfa...

E greu uneori, e teribil de greu sa te ridici din mocirla alcoolismului si sa refaci oscior cu oscior , caramida cu caramida, ceea ce ai distrus zilnic si ani in sir inlauntrul tau si al familiei. Dar Mila si Puterea lui Dumnezeu sunt intotdeauna cu aceia care Il cauta, Il cheama, Il voiesc in viata lor asa cum El Insusi ne voieste in Viata Lui.

Alcoolismul pare a fi o cruce grea. E cunoscut ca boala incurabila si cu complicatii infioratoare. E suficient insa ca omul, daca are bunavointa si iubeste pe Dumnezeu si pe semeni macar un strop, sa ramana abstinent in fiecare zi, 24 de ore, si sa voiasca sa deprinda iubirea asa cum ne invata Hristos.

Doamne ajuta!

Deci acuma te-ai apucat să ştii cum lucrează Duhul Sfânt... Da? Vai mie... că numai eu sunt de vină...

Dar eu ştiu că lucrează prin oameni, pentru oameni. Dacă te-ai învrednicit de harul Duhului Sfânt, e pentru că are Duhul Sfânt nevoie de dragostea ta, înmulţită în conlucrare cu El, să întărească omul acela dragostea, credinţa, smerenia, discernământul, virtuţiile, în Biserică.

Ţi-am spus o taină mare, dar oricum nu se lipeşte nimic de tine, eşti prea mândră. Bine-ar fi să se lipească.

În minţişoara ta, da, accentul cade pe codependenţă, dar în realitate, cade întotdeauna pe dragoste.

O, vai mie... Că numai eu sunt de vină... În fine...
Poftim, cadouri. Există o măsură, unde poţi să vorbeşti cu demonii. Defapt mai multe măsuri. Sfântul Pimen cel Mare, în Pateric, vorbea cu ei, ca să înveţe meşteşul lucrării lor şi să-i poată birui mai uşor. Şi aşa-i biruia. Să nu-ţi doreşti să vorbeşti cu ei. Prima dată trebuie să-i recunoşti. Să ştii care sunt gânduri demonice, care sunt din conşiinţa ta şi care sunt din har... Of... Acum ai să fi iar ispitită, dar risc şi semăn totuşi...
Şi mai ales... poftim?
Tu îi priveşti pe demoni? (nu diavoli, diavol e unul, iar îngerii căzuţi sunt demoni lui)
Ai văzut vreo-unul? Cum ai ajuns să-i vezi? Şi cum arată demonii? Care categorie i-ai văzut? Cât timp? Ce-ai păţit dup'aia?
Şi mai ales, apoi... monitorizarea răului din celălalt? Când tu nu eşti în stre să vezi răul din tine, tu poţi să-l vezi în celălalt? Şi dacă-l vezi, cu ce scop? Scopul de a-l vindeca pe celălalt. După ce-ai fost vindecat tu.

Poftim? Altă gogoaşă... Deci trebuie să crezi că răul nu există? Ca să nu... ne molipsim de rău... Vai mie... Şi dup-aia gataaa ! Nu te mai molipseşti de rău, nu? :) Ce reţetă simplă ai primit... Oare de la cine? Ţi-o place mult, nu? Of... Vai mie...

Frica de cine s-o aruncăm la Domnul? De bau-bau? Frica de Dumnezeu trebuie să o ţinem în inimă. Dar despre asta e mult de vorbit, e o virtute prea mare. Iar restul, de altceva, altcineva, să nu ne fie frică, fiindcă în Hristos, în har biruim mereu... Vai mie...

Exact ca tine. Găseşteţi tu bărbat întâi femeie, nu mai căuta să îndrepţi pe alţii, smereşte-te, leapădă mândria, călugăreşte-te sau căsătoreşte-te, altfel nu ai să te mântuieşti.

Şi bunăvoinţa de unde vine? De la demoni? Nu tot de la Duhul Sfânt? Nu e întărire de la Duhul Sfânt? De unde ştii că nu e suficientă?
Doamne Iisuse... măi femeie, ce poţi să scrii... Aşa văd că nu ai avut bunăvoinţă niciodată.

Familiile, la fel ca oamenii, sunt în criză, fără Hristos. Nu au şi nu vor pe Hristos. Şi vine criza şi nu ştiu ce să facă. Când e Hristos, tot vine criza, dar ştiu ce să facă...
Şi considerăm greşit? Nu dorim numai şi numai binele? Dorim şi un pic de rău, nu? Sau cum? Mai mult rău?
Doamne... femeie... că numai eu sunt de vină...

Te mai gândeşti ce mare nedreptate e că li se iau copii... Şi te mai gândeşti şi la mai una şi la mai alta... Şi uite-aşa trece viaţa ta...
Vai mie...

Tu ai ieşit să demonstrezi în Biserică? La rugăciune, poate cu lacrimi, pentru "Bublişor", cu prietenul ei, pentru cei cărora li se iau copii, şi pentru alţii? Te-ai rugat azi sau ieri? E ora 2 jumate... Dar ştii cum lucreată Duhul Sfânt, cum descoase iţele, nu?

Oh vai... eşti sigură? No comment, că numai aici aş scrie vreo 3 pagini. Îţi doar că ai minţit în tot ce-ai scris. Defapt ai fost minţită în minte, să crezi minciuni, şi le-ai crezut repede, că n-ai ştiut să cercetezi de unde sunt şi ce să faci cu ele...

Of, femeie... of... Doamne miluieşte... Roagă-te şi smereşte-te... Doamne miluieşte...

Parintii sunt impotriva
 

Frate, de ce nu-ti place sa joci fairplay ?
1.Mi-ai cerut citat din scripturi si ti l-am dat, de la Apostolul Pavel, cum ca in betie este toata desfranarea.


2. Nu se da dezlegare pentru nimic, nu exista vreo rugaciune a Bisericii in acest sens, nici macar la adulter nu exista rugaciuni pentru divort, deoarece acest pacat repetat si neindreptat duce singur la dizolvarea casatoriei, caci adulterul a cazut din aceasta binecuvantare a lui Dumnezeu pentru casatorie.Caci Dumnezeu nu da binecuvantare la desfrau, ci la infranare si a avea fiecare sotul si sotia lui.
Orice pacat se iarta prin pocainta si femeia trebuie sa accepte continuarea convietuirii cu adulterul (sau sodomitul, etc)si sa se impace cu el, daca acesta se pocaieste. Daca.


Mai departe redau citate din cuvantul Sf.Ioan Iacob Hozevitul despre patima betiei:


(...) "Este lucru ştiut că atracţia ( bauturii) duce la deprindere, iar deprinderea rea duce la patimă.
Cei cari citesc pot spune şi la alţii, cari sunt mai slabi de fire, dobândind prin asta plată de la Dumnezeu.

Despre patima beţiei

Acum voi încerca să scriu despre un nărav mai delicat, care s-ar părea că nu vatămă pe aproapele...Boala aceasta este ţinută la un loc de cinste de către lumea răsfăţată, care este străină de cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi o socotesc ca o voinicie şi ca un lucru de fală. La o arătare, patima beţiei se înfăţişează în chip de petrecere delicată şi nevinovată, pentru aceasta lumea o împodobeşte cu numiri frumoase.

Unii îi zic distracţie cu cinste, alţii chefuială, iar alţii îi zic darul băuturii.

Însă pe cât de gingaşă îi este numirea, pe atât de sălbatică este ...



Sf. Ioan Gură de Aur spune că nu întrebuinţarea băuturii pricinuieşte beţia, ci necumpătarea, care este rădăcina la toate relele. Beţia aduce tulburare la minte şi la suflet...

„Beţia este duşmănie cu Dumnezeu”, zice Sf. Vasile cel Mare.

Deci oricât de frumos ar căuta s-o numească lumea, beţia este un păcat de moarte, patimă înfricoşată şi foarte greu de vindecat, care sporeşte mereu. .. Căci din asta vine distrugerea sănătăţii, întunecarea minţii şi îndobitocirea omului.

Cel care se îmbată ... se aprinde repede la desfrânare, produce greaţă şi primejdie celor dimprejur.


Îi auzi pe unii că se laudă zicând:

„Noi bem destul de mult şi cu toate acestea ne ţinem tari ca fierul. Nu cunoaştem nici o vătămare din băutură!”

Aşa zic cei voinici cari au fire mai robustă. Şi cu adevărat că vătămarea băuturii nu se simte la toţi îndată.

Din asta mulţi prind curaj la băutură şi urmează cu chefurile fără frică. Dar tocmai în această părere stă primejdia cea mare. Căci omul văzând că nu se îmbolnăveşte din băutura cea multă, prinde curaj şi face tot mai multă dezlegare (adică abuz, cum zice lumea).

Dar să fie ştiut că vătămarea cea mare din băutură (adică boala) nu vine îndată, ci se furişează încet-încet, cum face pisica când pândeşte şoarecele.

Sf. Vasile cel Mare spune că năravul beţiei este demon de la sine dorit, maica răutăţii, potrivnic virtuţii, care pe cel curat îl face destrăbălat, pe cel bărbătos îl face fricos, beţia nu cunoaşte dreptate şi leapădă cuviinţa.

Sf. Ioan Gură de Aur numeşte beţia maica întristării, bucuria diavolului, care naşte zeci de mii de rele, ea este nebunie de bună voie, trădarea cugetelor.

Cel care se îmbată este mort însufleţit, demon de bună voie, bolnav care nu are crezare, cădere fără de răspuns şi sluţenie de obşte a neamului omenesc”.

Acestea sunt numirile cu care împodobesc sfinţii pe cei beţivi.

Trebuie să amintim şi aceasta, că tot păcătosul poate să-şi ascundă păcatul său. .. însă beţivul se vădeşte ori de câte ori se îmbată. Pentru aceasta şi sminteala este mai mare la oamenii care se robesc de băutură. În ţara aceasta mai ales, unde necredincioşii (adică păgânii) nu prea folosesc vinul şi rachiul, se face mai mare sminteală, când se îmbată creştinii. Căci văzând păgânii cum se îmbată creştinii, se smintesc şi hulesc credinţa Domnului nostru Iisus Hristos.

Căci iată ce zic păgânii: După cum este viaţa creştinilor aşa este şi credinţa lor! Aceasta este hulă înfricoşată împotriva adevărului sfânt care se cuprinde în credinţa noastră. Aici se adeveresc cuvintele Apostolului, care răsună în cartea către romani: „Că numele lui Dumnezeu pentru voi se huleşte între neamuri!”

(...)

Al frăţiilor voastre smerit rugător,
Ieroschimonahul Ioan Iacob,
https://sfioaniacobhozevitul.wordpre.../p2_020_betie/

Prietenul ei, nu-i beţiv.

Femeie, dute şi te culcă, că-i ora 3 noaptea. Ţi-ai făcut Sfântul Canon de Rugăciune? Dumnezeu să te miluiască şi să-ţi ajute.

Smereşte-te, pentru Domnul şi mântuirea ta, smereşte-te. Somn uşor.

Parintii sunt impotriva
 

Frate, te rog nu te mai chinui, pentru ca oricum nu intelegi ce spun si daca intelegi te faci ca nu pricepi.

Parintii sunt impotriva
 

"nesfarsite lectii de rabdare, bunavointa constanta, jertfa..."

Exact. Un autocontrol permanent, ajutati de Hristos. Niciodata sa nu privim inapoi, ci doar la tinta finala. Nu-i usor pana ne statornicim in bine, dar merita.
Iti doresc sa ai parte de acea binecuvantare tainica de care vorbeste Andre Scrima in cartea lui "Timpul rugului aprins"

Doamne ajuta!

Asa si eu, din când in când, sau vara când ma întâlnesc cu vreun prieten in oras mai beau o bere, sau la vreo aniversare/petrecere/nunta un pahar de vin, si nu vad nimic rau in asta!

De asemenea, am cunoscut multi oameni care fac asta, si au o viata absolut normala, casnicii si familii fericite, isi fac foarte bine serviciul!

Inclusiv am cunoscut mecanici de locomotiva sau impiegati de miscare, care dupa ce ieseau din tura de 24 sau de 12 ore, cateodata mai luau o bere! Ori in acel domeniu, disciplina profesionala este chiar foarte stricta, si specificul acelor meserii necesita un caracter extrem de ordonat, o stare de sanatate buna si o viata de familie echilibrata!

Vreau sa lamuresc ceva ca tot se aduce in discutie asta. Desi suntem de 8 ani impreuna de foarte putin timp ne.am cunoscut si intim. Stiu ca este pacat,dar la momentul respectiv m.am gandit ca daca totul vine din iubire poate vom fi iertati.

Nu m.a suparat nimeni pe acest forum,ba din contra o sa tin cont de toate parerile si pt asta va multumesc ca v.ati rupt din timpul dvs sa imi dati mie sfaturi.

Cu placere! Acuma ramane dumneavoastra sa judecati si sa analizati si sa luati o decizie, si va doresc sa luati o decizie, care sa va faca fericita toata viata! Numai bine va doresc!

Parintii sunt impotriva
 

Iarta-ma pentru vorbele mele prea dure, dar te asigur ca nu au fost lipsite de compasiune. Ma bucur de asemenea ca iti vei lua ragaz sa reflectezi, ceea ce inseamna ca esti o fata cu judecata. Sunt alaturi de tine cu tot sufletul si nadajduiesc sa-ti rezolvi cu bine problemele.
Maica Domnului sa fie cu tine!

Surioară dragă, dacă va-ţi cunoscut intim de puţin timp, sunteţi mai motivaţi să faceţi Sfânta Taină a Căsătoriei, altfel se numeşte că trăiţi în desfrânare sau în curvie.
Nu-i sfârşitul lumii, dar dacă cunoaşterea intimă a venit înafara căsătoriei, slăbeşte respectul unul faţă de altul, încrederea, trebuie să vă căsătoriţi, Biserica vă dă dezlegare pentru căsătorie, vă iartă Domnul pentru căderea voastră, dar să nu mai întârziaţi în concubinajul curviei.

Şi neaparat, trebuie să vă opriţi din cunoaşterea intimă. Să fiţi curaţi măcar cu 3 luni înainte de nuntă, să nu vă fi cunoscut intim.

Puneţi-vă temelia pe Hristos şi Biserică, căsătoriţi-vă şi o să aveţi o căsnicie frumoasă şi o viaţă cu biruinţe şi bucurii.

Doamne ajută.

Nu doar ca esti o persoana modesta care a acceptat atatia ani prietenia cu un baiat ce nu se ridica la anumite pretentii, dar esti caracterizata si de cumintenie?
Doar tu stii ce sta in spatele acestor "calitati".


P.S. Daca nu-l iubesti, poate ar fi mai bine sa asculti de mama, indiferent de motivele pe care le invoca ea. Iar daca nu stii cum anume sa-l iubesti pe cel alaturi de care vei traiesti o viata, mergi la un duhovnic sa-ti explice el.

Nu te grabi sa-ti revendici dreptul la maturitate, esti inca un copil!

Cam greu daca la unul din ei s-a instalat dependenta de sex(adica sexul a devenit patima).

Creştinii, fiind iubitori de Hristos, nu folosesc cuvântul ăsta atât de vulgar şi diabolic -sex, cu atât de multe repercursiuni negative la nivel conştient, inconştient şi subconştient.
Noi spunem unire intimă. E sănătoasă şi mântuitoare expresia "unire intimă", pentru suflet, minte şi trup.

Le fel nu spunem sex masculin, feminim, spunem gen masculin, gen feminin.

Deci nu avem de unde să ştim dacă a devenit patimă a desfrânării între ei, sau nu. Plecăm de la premisa bună, a dragostei creştineşti curate, şi spunem că nu a devenit patimă.

De acord cu "crinrin", pentru surioara noastră "Bublişor", deşi un ton puţin agresiv şi arogant, asta-i măsura ei, totuşi de acord cu ea, "crinrin", surioara noastră trebuie să se hotărască şi să acţioneze faţă de el.

Dintro vastă paletă de motive şi raţiuni, sufleteşti şi psihologice, afirm că :

Înclin, sfătuiesc, susţin şi întăresc, căsătoria. Mai ales că a avut loc unirea intimă.

Dacă se va despărţi de el, având gustul dorinţelor carnale, vor mai avea loc uniri intime cu încă 5-6, dacă nu, Doamne fereşte de mai mulţi, şi la ea şi la el, până să ajungă fiecare din cei doi, să se căsătorească cu alte persoane.

Doamne ajută.