Eh, mai prind și eu din zbor câte una-alta, nu am studiat sistematic teologia la vreo facultate, acum nu mai am resurse să fac una.
Mi-aș dori să fac facultatea de teologie și să fiu măcar un prof de religie, dar nu prea sunt posturi tot mai puțini fac ora de religie în liceu cel puțin.

Nu văd ce mai e de zis, totuși intuiesc că Hula împotriva Duhului Sfânt face referire și la cultele care nu recunosc lucrarea Duhului Sfânt, sau Duhul Sfânt ca un chip ipostatic al Sfintei Treimi.

Există oameni în istorie care au transformat Parakletus - Mângâietor în Periklutos - Trimis-Profet - Ahmad- Muhammad și că Iisus s-ar fi referit în loc de iată luați Duh Sfânt, că va trimite un alt profet- întemeietor de religie.

Citiți mai multe https://www.answering-islam.org/Inde...eriklutos.html

Mie asta mi se pare o lacună teologică mai mare decât controversa filioque să transformi Duhul Sfânt într-o persoană umană printr-o inversiune de cuvinte de la grecescul Parakletos - la Periklutos.
Iată până unde poate interpreta mintea umană cele de negrăit...

Asta-i sursa laudaroseniei! La fiecare idee, gand, pofta, initiativa, slava eretica, gata, cazi din Har si te umpli de laudarosenie si pushti spume ca shampania.

Problema e ca ortotodocshii se lauda mai tare ca ereticii pe ei insisi si nu-si dau seama ca ei formeaza sotia Domnului cea smintita si tradatoare, suUutia cea proasta si rea care ia puterea asa ca ilenutza lu cioaci impuscatu', shefa SS, ipocrita si babiloanca cea mare cum ar veni care-i mai rea si mai mincinoasa si mai cruda decat toata lumea si toti ereticii la un loc si n-o poate stapani nimeni pe isterica asta crizata. Defapt trocmai suUutzia asta necredincioasa l-a rastignit pe Iisus asa cum il va rastigni mereu pentru ca i se urca ei puterea si intelepciunea si egoismul la cap si incepe sa se laude de n-o mai poti opri ca pe shoshoaca noastra din justitiarisme, acuzari, paraciuni, barfe si din revolutzii desarte si lupte ultrash blestemate patimase!

Iti dai seama?

N-am bagat de seama la vremea postarii(acum 3 luni) acest mesaj si revin acum ca sa subliniez ca, asa cum spui, Hristosul era bine-nteles dinaintea Facerii, dar nu S-a nascut, ci era nascut din Tatal din vecii vecilor.

Cu alte cuvinte, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, e fara de inceput, ca Tatal; El nu S-a nascut pentru ca acest S-a nascut (timpul perfectul compus) evidentiaza un fapt care s-a petrecut fara niciun dubiu in trecut si s-a incheiat tot in trecut, inainte de momentul vorbirii. In vesnicie nu se pot petrece fapte de niciun fel, ca atunci nu-i vesnicie. Daca zicem ca inainte de inceputul timpurilor S-a nascut tot este fals deoarece dovedeste ca Tatal nu era vesnic Sfanta Treime, deci nu a fost pururea Dumnezeu pana Fiul nu S-a nascut.

Insusi Tatal spune despre Sine:
14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt". Apoi i-a zis: "Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!"(Iesirea3,14)
Deci Tatal fiind vesnic tot vesnic este si Fiul si Duhul Sfant.

In al doilea rand, abia acum am observat ca tu corelezi la (In1,1-5) cu (Facerea1,1-3) care insa este cu totul altceva deoarece se refera la prima zi a creatiei si Fiul nu face parte din creatie; in (Fac1,1-3) este vorba de Lumina Mantuirii care e creata de la bun inceput ca scop final(ca parcurs) unic al intregii Creatii, care numai si numai prin evolutie individuala atinge perfectiunea (deci particulara, secventiala, nu integrala).

N-am pricept nimic din ce vrei sa spui... te rog sa incerci sa ma faci sa te inteleg. Am impresia ca te pripesti si le imbarligi... amestecand si metempsioza.

Adevarul e mult mai simplu decat incerci tu sa-L deslusesti.

Fiul (Dreapta-Credinta-Harnica) s-a nascut din Tatal (Iubirea Sfanta Atotputernica) mai inainte de orice creatie si facere. In timpul nasterii a purces si Duhul (sufletul-speranta-mangaierea-Sfintenia) din Tatal-Cuvant-iubire prin Fiul-Cuvant-credinta. Acestea s-au petrecut in vesnicie caci Dumnezeu nu poate fi inchis in timp deci ele sunt de mai inainte de toti vecii.

Sensul de pricepere este ca Sfanta Treime locuia in Tatal mai inainte de nasterea si purcederea cea mai inainte de toti vecii din Tatal. Creatia facuta prin Cuvant si insufletita de Duhul datator de viata este prezentata si identificata cu o lucrare de Facere a D-OMnului (pacea si odihna lui Dumnezeu) si a tuturor celor facute si oranduite sa fie frumoase si bune, lucrare de Facere savarsita in unitate deplina a Sfintei Treimi, unitate de iubire-credinta-speranta sfanta si slava smerita, desi fiecare ipostas Dumnezeiesc era, odata cu nasterea si purcederea, distinct si complet separat si diferntiat dar nu dezbinat in ascultare.

Hristos preexistă creației dar nu e în afara ei, nu văd nimic greșit teologic în aceasta.

Să fie Lumină, prin Hristos s-a făcut scrie că toate prin El s-au făcut și că e Lumina

https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=1#3

3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.

9.Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.

8.Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.

Aici se referă că Ioan Evanghelistul nu era Lumina cu L după cum se vede ortografiat.


Cuvântul - Dumnezeu Cuvântul - adică Hristos.

Pacatele sunt enumerate in mai multe etape: pacate capitale, pacate strigatoare la cer, pacate medii, si pacate mici atat cu fapta si cu gandul. Depinde ce e acel gand eretic, si despre ce e vorba.

Vroiam sa va povestesc una din experientele placute cand am fost impartasit dupa o perioada indelungata (ma spovedesc des in schimb). Nu ma laud, doar va transmit ce am simtit.

Am tinut post 2 saptamani, intr-un post de Craciun, si am fost sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Din momentul in care duhovnicul a pus mana pe capul meu cand am terminat spovedania simteam ca si cum ceva din capul meu se curata nush ce, si mi se inmuiase inima de tot.

Cand sa astept sa ma impartaseasca, simteam o stare mare de pace launtrica in mine, ca si cand vroiam sa ajut pe toata lumea, orice gand rau disparuse, imun la orice ispita. Ceva foarte frumos. Dupa spovedanie si impartasanie, ai pace in tine cateva zile inainte sa incepi sa o iei de la capat cu ganduri, incercari, ispite si alte cele.

Gandurile "eretice" pot veni si de la necuratul ca sa te ispiteasca, nu as putea zice ca esti eretic, dar din experientele din trecut se foloseste de amintiri neplacute ca sa te atace cand esti mai calm.

Eu cred ca cel mai bine ar fi ca harul sa fie numai cu tine, prin tinerea de post negru tot timpu + rugaciunile. Dar din punct de vedere, biologic, corpul are si el o limita. Si dimpotriva cand tii post negru iti dispar toate tampeniile din cap, si ti se si regenereaza corpul si sufletul.

Mai mulți cred că au simțit, eu am văzut treaba asta și când a citit rugăciunile începătoare de spovedanie, molifta care se face la comun.

Așa e, spunea părintele Ciprian Staicu din Covasna că după împărtășanie simte și rugăciunea mai puternică dacă se roagă imediat.


Așa-i ispitește și pe călugări ca să-i scoată din mănăstire sau din Sfântul Munte, cu memoria păcatului, sau pe cei mai tineri cu dorul de părinți - memoria afectivă.

Din păcate există bolile gastrice care dau mult de furcă, ulcerul și nu numai, diabetul e periculos la post negru, bolile de sânge - anemia când e hemoleucograma mai mică decât minimul normal, plus recuperarea după operații, plus dacă se muncește greu în construcții ridicat, săpat, urcat, stat cu mâinile pe sus, stat la pus gresie astea dau o stare de aciditate lactică în corp și e necesară o masă consistentă.

Mai sunt și muncile în condițiile de stres psihic, cu acte, cu calcule, cu responsabilitate unde trebuie să fie totul precis sau unde se țipă mult, unde sunt oamenii dificili.

Mai e munca în bucătărie unde trebuie gustat chiar și bucate de nepost.

Incearca sa mai gasesti pe cineva care sa sustina ce ai pus aici si o sa ma mir cand ma uit in oglinda (ca ma vad pe mine); poate ai vrut sa zici altceva si nu ce a iesit.

Vorbesti oare despre Hristos ca Iisus intrupat, Care S-a nascut din Fecioara Maria [I-au pus numele Iisus(Lc2,21b) ] si pe care-l asteptau iudeii sa-i elibereze de romani, sau de Fiul lui Dumnezeu, din Sfinta Treime?
Ca eu despre Acesta din urma vorbesc, Care din vesnicie a venit in trup. Despre El spun ca e parte din Tatal, ca nascut si nu facut, dar Care nu S-a nascut, ci e ca nascut din Tatal, termen ce defineste comuniunea vesnica cu Tatal, Cel fara de inceput.

Asta e învățătura teologică ortodoxă.

Hristos e dinaintea Facerii lumii cum o găsim în primul capitol la Geneză/Facere , dar nu înseamnă că după Facere sau după răstignire și înviere, s-a retras din creație.

Dacă s-ar retrage din creație, s-ar alege praful de tot, pământul e ținut tainic de Dumnezeu.

Scrie că Hristos e începutul și sfârșitul - Alfa și omega,

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=22&id=4
Apocalipsa/Revelația Sfântului Ioan Teologul cap 22 versetul 13
13.Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul.

Arata-mi un link din "invatatura teologica ortodoxa" in care se spune asta.

https://www.crestinortodox.ro/credin...tos-69803.html

„Inaltarea lui Hristos arata care este destinatia omului; firea omeneasca pe care El a asumat-o a fost pe deplin transfigurata, ea nu s-a desfiintat in unirea cu cea dumnezeiasca. Daca devine nevazuta dupa Inaltare, acest lucru se datoreaza indumnezeirii ei.

Au existat pareri ca acest lucru a fost posibil, deoarece Hristos nu a avut un trup real. Aceste conceptii aveau ca punct de plecare dualismul dintre spirit si materie. Sfanta Scriptura ne descopera ca intreaga creatie a fost creata buna, ca cele create nu se opun Creatorului. Sfintii Parinti marturisesc ca ceea ce nu a fost asumat, nu a fost indumnezeit, deci, daca Hristos nu a asumat firea noastra, ramanem in continuare in moarte.


Evanghelistul Luca spune ca Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer (Luca 24,50-51). Prin aceste cuvinte nu trebuie sa intelegem ca acesta a fost ultimul act al lui Hristos in lume, El nu devine absent in creatie. Inaltarea lui Hristos nu insemana retragerea din creatie, El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.”

O sa continui acest discurs început acum 4 ani,și reluat acum 2 ani,ca acum după alți 2 ani să-mi asum pe deplin rolul de “pseudoprofet” apocaliptic până la capăt , întrucât tentativele de pliere in zona de așezare dogmatică și cultică nu-mi priesc deloc.

Așa că deși uneori am străfulgerări de regăsire a unui locaș în sânul creștin,marea mea parte în acesta este o alienare lucidă ,desigur pe care o accept….

Mare atenție!Nu o aleg,o accept….

Acuma poate fi o luptă în care nu sunt sigur de miză sau posibilii combatanți, însă pot fi sigur că există o luptă internă,și eu fac parte din ea cu siguranță.

Deși discursul meu a devenit din ce in ce mai subiectiv și personal,eu urmăresc o viziune colectivă asupra unui fenomen general din perspectiva individuală.



Modul în care suntem afectați de impulsurile spirituale generează niște frecvențe care vor depăși actuala abordare tradițională.

Iar noi suntem vectorii unei nașteri și explozii de vibrație și frecvența care va rezona din ce in ce mai mult și intens cu ceea ce majoritatea tradițiilor religioase au prevăzut că fiind o apocalipsa și distrugere a “acestei lumi”.

Că această “nouă lume” sa aibă loc, trebuie “ars” și făcut cenușă vechiul regim spiritual.(Doar creația acestuia)

De ce spun “spiritual”?

Întrucât totul este spirit,energie și minte…..Orice aspect material este perisabil, însă doar celelalte vor dăinui și automat vor crea din nou materie.

Noi trebuie sa înțelegem că această “cădere” este de fapt o ascensiune, întrucât greutatea inutilităților și aspectelor negative care ne trag și ne țin în continuare în jos legați de frecvențele joase și energiile de slaba calitate….

Acestea vor fi distruse….In beneficiul nostru…

Logic și cei care se țin legați în continuare de ele,vor fi distruși,ca o consecință normală a alegerii lor….

Ei bine despre asta vorbesc toate religiile, inclusiv Iisus….

Că noi am dogmatizat și instituționalizat acesta idee în scopuri egoiste…..Culpa lor…

Însă totuși noi mai degrabă ne închinăm unui dumnzeu creionat mai degrabă de Aristotel și Platon decât unuia iudaic sau hibridului creștin.

Într-adevăr Biserica Creștină de la origini până în prezent cu toate ramificațiile sale nu are nicio treabă cu Iisus Hristos.

Eu nu cred că Iisus a dorit înființarea unei instituții care să-l reprezinte,și nu prea seamănă cu ceea ce el a predicat,rezultatul actual,cel puțin, al Bisericilor care spun că îl reprezintă.

Mai degrabă acesta Biserică Creștină este rezultatul și continuatoarea instituțiilor preoțești evoluate din originile acestor religii antice pe care implicit s-a clădit și Creștinismul.

Un paravan pentru Adevăr nu poate fi Sursa și Calea către Adevăr.

Chiar și cărțile de dogmatica creștină , inclusiv cea ortodoxă a pr.prof. Stăniloaie,care este unul din cei mai respectați și influenți teologi ortodocși pe plan internațional chiar, descriu un dumnezeu mai degrabă aristotelic și platonic.

(Însă hai sa vedem puțin ce înseamnă acest dumnzeu aristotelic/platonic.Ei bine Platon și Aristotel au fost cei mai boși de boși gânditori din toate timpurile ,zic unii,care au trăit între anii vieții lor,vorba ăia,cu câteva sute înainte de Hristos.Va dați seama că de deștepți ce au fost ăștia doi nu i-a mai depășit nimeni de atunci, decât în prostie.Plus că Stefan cel Mare(și sfânt , logic)i-a pus pe pictori să-i bage in câteva scene pe aceștia pe exteriorul câtorva mănăstiri(Voroneț , Sucevița, Moldovița) să se de-a mare la ăia din vest la care le era vasal când veneau la noi in concediu sa vadă artă ca la Roma, că acolo era scump și aglomerat….Bun gata cu prosteala,redevenim “profesioniști”(nu c-am fi fost vreodată)....

Practic ei doi au proiectat acest dumnzeu suprem cel puțin în zona asta teoretică, pornind nu neapărat din considerente sacre sau religioase,ci pur și simplu admițând(necesitatea, posibilitatea cel puțin-unui) un Creator sau Ființă Supremă,ei i-au creionat majoritatea atributelor regasibile in tratatele de dogmatica și teologice actuale,care de regulă au că Sursă și Origine pe acești doi giganți.Deci mințile care au proiectat bazele civilizației, democrația și cam tot ce sta la baza societății actuale,au proiectat și ce stă la baza religiei actuale și credințelor spirituale și religioase….Greu de digerat dar adevărat.)

Totuși acest aspect necesita o abordare separată, și nu voi insista acum asupra lui.


Din păcate poziția mea de “freelancer” religios/spiritual nu-mi permite sa emit opinii definitive in ceea ce privește diferitele puncte tratate.

Eu pot doar aborda o atitudine critică și încerc să mă rezum la ea.

Doamne, ce bine ar fi fost totuși sa ne mai viziteze și în Trup, măcar o data la 100 de ani pentru a descurca direct, fara intermediari, ițele în care civilizația umana, in special creștinii și-au prins urechile.