Ce-mi place?
natura( cerul cu stele,marea, fosnetul frunzelor, campul cu flori)
mie foarte draga viata - cel mai de pret dar primit de la Dumnezeu.
Ce nu-mi place?
sa vad oamenii tristi
zgomotul facut de tantar in cautare de hrana.....

Imi place sa gatesc dar nu prea o fac ca ma ingras! :)
Imi place sa ma informez de pe net cu privire la diverse chestii si sa navighez si sa postez mesaje pe forum :)
Imi place sa ma joc pe calculator.

Nu-mi place galceava, invidia, rautatea, prostia, nebunia...

ce mi-a placut astazi: mi-am bucurat ochii cu cateva cladiri vechi din Bucuresti; ce nu mi-a placut - e ca multe din ele erau inchise. E bine le inchidem sambata si duminica si le deschidem cand toti oamenii sunt la lucru.

In alta zi mi-a placut sa vad un grup de turisti straini ajunsi la biserica "Doamnei". Nu mi-a placut ca nu au reusit sa vada decat o parte din exteriorul ei si un lacat romanesc. Asa ne facem de ras. Mai bine o scoatem din minunatele locuri din harti, daca nu suntem capabili sa aducem un om care sa stea toata ziua in biserica respectiva.

Eugen Simion
 

Eugen Simion are in volumul "Moartea lui Mercutio" un articol splendid intitulat "Imi place, nu-mi place".

Cu ceva ani in urma aveam un elev de clasa a XII-a foarte studios, spirit deschis, liber, curios de toate cele bune si frumoase ale vietii. In schimb, purta un ghiul care contrasta puternic cu personalitatea lui. Nu stiam cum sa-i spun, ma framantam sa gasesc cea mai potrivita metoda pentru a nu-l face sa se simta jignit. Spre finalul unei ore mi-am facut timp sa le citesc acest articol al lui Eugen Simion, in care spunea "nu-mi plac barbatii care poarta ghiul - semn clar de mitocanie". De a doua zi nu am mai vazut ghiulul pe mana lui.

Imi plac oamenii batrani, imi place sa le ascult povestile, sa-nvat de la ei.
Imi place sinceritatea, imi place logica, imi place sa-nteleg cum functioneaza lucrurile (inclusiv cele tehnice). Imi place irationalitatea femeilor. Imi place simtul umorului. Imi place loialitatea.
Imi place sa gatesc (dar o fac foarte rar, cu toate ca ma pricep, fac inclusiv prajituri, deoarece nu prea am timp - uneori insa imi invit rudele si prietenii la masa in weekend).
Imi place sa cos (motive traditionale), imi place mult sa muncesc (si la serviciu dar imi place mult si munca manuala prin casa, repar tot felul de chestii, lucrez in gradina), imi place sa pictez.
Imi place sa citesc, imi place critica (cnstructiva), imi plac acatistele.
Imi place sa conduc cu viteza si sa parchez cu spatele.
Imi plac filmele (am vazut muuuulte).
Imi place originalitatea.

Nu imi place lenea (cu toate ca unori ma apuca si pe mine...), ipocrizia (sper ca asta nu ma apuca prea des...) dar mai presus de toate imi displace superficialitatea si apatia, platitudinea si "intelectualismul" agresiv si fals.

Nu imi displace prostia, decat atunci cand este combinata cu aroganta. Oamenii lipsiti de inteligenta dar smeriti sunt niste exemple demne de urmat.

Si imi displace si tradarea, foarte tare.

Te rog să mă scuzi, dar de ce consideri femeile iraţionale , şi mai în glumă mai în serios, atenţie la viteză şi nu în ultimul rând la parcarea cu spatele !

[SIZE=3]Nimic nu ma face mai fericita decat atunci cand ofer cadouri... imi place sa alerg, sa hoinaresc, sa visez, sa pretuiesc...[/SIZE]
[SIZE=3] Visez spatiu… lumina… tacere.. dar uneori mi se poate intampla sa ma simt aruncata in realitatea nici macar inspaimantatoare ci doar marginita…[/SIZE]
[SIZE=3]Imi plac ploile reci si toamnele tarzii... florile de camp si firele albe din barba unui prieten… culorile vii si aglomeratia oraselor mari… lumea antica… pisicutele si zborul cu avionul , pantofii cu toc si rochiile negre, dantela si parfumurile fine… coafura cu coc si adidasii rosii… mancarea chinezeasca si gogosile umpute cu dulceata de visine…. pijamalele in culori stridente si sosetele cu modele haioase…[/SIZE]
[SIZE=3] Imi plac nuntile si slujba inmormantarii…iubesc vitraliile, mirosul de tamaie si Canonul cel Mare… saptamana Patimilor cu deniile ei….[/SIZE]
[SIZE=3]Mi-e dor de mireasma cozonacilor aburinzi si a sarmalelor ce sfaraie pe plita, in timp ce copiii impodobesc bradul ptr sarbatoarea Craciunului…[/SIZE]
[SIZE=3] Imi place sa imi tin cuvantul si detest atunci cand nu o pot face… [/SIZE]
[SIZE=3]Nu imi plac filmele cu final trist….imi plac calatoriile cu masina noaptea, dar nu imi place ca eu sa fiu soferul…imi place sa fotografiez dar nu si sa fiu fotografiata… [/SIZE]

Am citit la un parinte...cred ca la parintele Paisie aghioritul,sper sa nu incurc lucrurile, care apropos de subiect (un tinar ii marturisea ce ii place si ce nu,cautind ajutor)spunea(incerc sa reproduc cit mai fidel): scrie ce iti place si apoi scrie ce nu iti place.A luat hirtia si i-a zis :ti-ar placea ca lumea sa se poarte cu tine asa si sa-ti ofere sau sa-ti mijloceasca acestea(este vorba despre ceea ce-i placea)dar TU esti asa(aratindu-i pacatele si lucrurile marcate de el ca neplacindu-i)pt. ca deocamdata oricit te straduiesti tot savirsesti pacatele acestea.De acum sa incepi lupta cea buna,cea adevarata ca sa te curatesti si sa intelegi ca lumea si oamenii ziditi de D.zeu nu este zidire rea.

@zaharia_2009: inteleg pilda postata de tine dar nu o consider universala valabila tuturor oamenilor. Intalnesc si eu oameni care le reproseaza altora lucruri pe care le fac si si insisi, dar cunosc si multi oameni care se straduiesc sa nu faca asta, si incerc sa ma numar si eu printre ei (si crede-ma, sunt extrem de critica cu propria-mi persoana si foarte sincera cu mine insami). Deci nu cred ca se poate spune despre toti oamenii, sau macar despre o majoritate, ca la capitolul "ce nu va place" au incluse de fapt aspecte care le displac la propria lor persoana. Exista si o discutie intre psihologi pe aceasta tema, pe marginea unui test de personalitate care urmeaza acest mecanism (se cheama Predictive Index). Pilda este totusi frumoasa.

@cristiboss56: despre femei afirmi contrariul (si anume ca sunt eminamente rationale)? ai fi primul barbat pe care-l intalnesc (vorba vine!) care afirma asta. Nici macar eu, ca femeie, nu pot afirma asta (eu ma consider o exceptie, deoarece sunt foarte rationala, insa majoritatea covarsitoare a femeilor sunt fiinte emotionale). As fi curioasa sa aflu parerea ta la acest capitol. In ce priveste viteza, cu toate ca regula in materie de sofat la femei nu este asta, conduc foarte bine si imi place, parchez foarte bine (nu las niciodata masina parcata stramb sau in drum pe motivul ca "sunt femeie" si nu am niciodata probleme in a gasi un loc de parcare cu toate ca circul mai ales in Bucuresti) si chiar daca imi place viteza sunt un conducator prudent (asta nu inseamna ca nu am avut mici accidente, dar niciodata din cauza vitezei). Condusul masinii, mai ales cand conduc singura la drum lung, imi da sentimentul de libertate, de independenta (muzica pe care o ascult cand conduc este insa o parte foarte importanta din acest sentiment).

Dragă Cristina, să şti că sunt destule femei raţionale, şi eu efectiv mă bucur când le întâlnesc, pentru că am efectiv ce învăţa de la ele. Femeile au un raţionament aparte, dar îl au Cristian ! Uite tu te asemeni foarte mult cu Ory de aici de pe forum , si-ţi spun cinstit că mă bucur imens să văd că mai apare un Ory , ca fel de a găndi, ca fel de a reacţiona în diferite situaţii ( discuţii ) . Poate îi citeşti postările ei intrând pe pagina personală şi făcând clik pe toate mesajele postate de ea. Asta numai ca un exemplu, pentru a-ţi demonstra că femeile pe lângă farmecul lor aparte, au şi un raţionament aparte, diferit de al nostru. De aceea femeia este inconfundabilă, unică în felul ei !

CristinaMaria ,accept cu placere parerile tale cu toate ca fac urmatoarele adaugiri:
- Sf. ap. Pavel spune la un moment dat (iertare ca nu-mi aduc acum aminte locul exact)intro epistola ca ,,desi nu voiesc savirsesc pacatul"-citatul este reprodus din memorie, inexact ca forma-acesta este sensul in care am spus dar evident nu este pt. toti adevarat,sfintii fac exceptie.In rest...Nici pe departe nu vreau sa te necajesc dar mie asa mi se pare.
- despre psihologi am aceiasi parere ca si par.Paisie aghioritul(defapt de la el am preluat-o)si se gaseste in cartea sa ... adica sunt utili dar intr-o masura limitata ,in sensul ca te ajuta sa-ti descosi unele neintelegeri dar nu-ti poate ierta pacatele pt. ca sufletul este in primul rind de la D.zeu.Dureaza mult pina iti voi spune precis locul unde sa citesti dar iti promit ca in 2 saptamini precizez.(acum nu sunt la casa mea).
- am aceiasi parere cu tine despre constitutia feminina:emotionala predominent.Asta nu ca asa avem noi pareri ci este stiintific stabilit.Barbatul este predominent cerebral(evident cei care sunt si nu exceptiile).Cunosti corect realitatea(este o gluma)!

NU IMI PLACE MINCIUNA!

(nu o pot suporta, indiferent sub ce forma apare!)
Aceasta este o problema foarte mare deoarece unele persoane se mint singure cu seninatate si mie mi se pare extraordinar de important sa le deschid ochii, sa le fac sa fie sincere cu ele (nu fata de mine, asta este mai putin important).

La fel in cazul meu: a fi sincera cu mine este greu si dureros..

(Ideea aceasta cu sinceritatea fata de sine, care ar fi foarte greu de obtinut, am gasit-o la Ouspensky - discipolul lui Gurdjieff - si m-a impresionat! Este ironic ca am pornit in cautarea adevarului de la o carte profund pagana)

Doamne-ajuta!

Ma bucur de atat de multe din minunata Creatie ca v-as plictisi sa le insir. Includ aici si o buna parte din exercitiul de creatie uman.

Cel mai rau ma supara propria persoana. Dar, am nadejde.

Doamne-ajuta!

@cristiboss56: am citit cateva dintre postarile lui Ory, nu pe toate (din pacate am mult mai putin timp decat mi-as dori pentru a lucra cu acest forum) si am mai intalnit cateva persoane pe acest formu care sunt femei (sper!) logice si rationale. Totusi nu pot generaliza doar din acestea. iti dau dreptate ca exista si femei rationale, eu consider insa ca majoritatea nu sunt asa si ca aspectul emotional este predominant. Cat despre viteza...

@zaharia_2009: eu am o parere foarte proasta despre psihologi, nu e nevoie sa imi dai citatul nu cred ca imi vei putea indica vreun citat care sa imi schimbe parerea. Tocmai de aceea i-am si dat ca argument la "asa nu". Desigur ca nu neg utilitatea, extrem de limitata, a psihologiei ca stiinta, insa aplicatiile ei practice lasa mult de dorit dupa parerea mea pana in prezent, iar in Romania... nu cred ca mai avem cu ce ne lauda la acest capitol din perioada interbelica (ultimii autori de valoare au fost Mihail Ralea si Alexandru Odobleja).
-E adevarat ca Ap. Pavel spune asta intr-o epistola, dar pentru ce il citezi, care e pozitia pe care vrei sa o argumentezi? (nu ai cum sa ma superi cu un argument, vreau sa invat cat mai multe). Daca pozitia ta este aceea ca de fapt la ceea ce nu ne place se afla lucrurile care nu ne plac la noi insine, in continuare nu sunt de acord. Adu alt argument. Dau dreptate Sf. Ap. pavel dar nu se potriveste ca argument in aceasta discutie.
-defect profesional! argumentul tau este insa putin "oblic", adica nu e exact pe subiect, in sensul ca dovezile stiintifice merg spre a afirma ca femeile au o capacitate si o inteligenta verbala superioara barbatilor, care nu verbalizeaza atat de mult, si nu tocmai pe aspectul pur emotional. Asta datorita faptului ca pe creier, zonele aferente vorbirii sunt relativ clar delimitati, in timp ce cele aferente emotiilor sunt difuze, nu pot fi identificate exact (nici la femei nici la barbati) si ca urmare nu se poate argumenta fix pe emotional.

mi-a placut / nu mi-a placut ...
 

In copilarie imi placea sa merg la tara, la bunica, sau sa vina bunica la noi.
Imi placea sa ma scufund in dulciurile din magazinul cu coloniale al bunicului. Imi placea sa o ascult pe bunica vorbind despre viata, ascultandu-ma tacuta pentru ca in final sa spuna doar "draga bunichii, apoi, greu pamantul!"
Imi placea sa-l ajut pe tata la orice, sa ma duc cu el la piata, sa facem mancare impreuna, sa asist la lectiile lui cu povesti de la scoala.
Imi placea sa ma plimb in verdele Tatarasilor (Iasi), in Copou unde intram ca intr-un templu in Sala Pasilor Pierduti a Universitatii.
Imi placea sa ating teiul lui Eminescu, sa caut matele din curtea bojdeucii lui Creanga, sa miroase a iarna cand intra tata in casa incarcat de lemne.
Imi placeau sarbatorile de iarna incarcate de zapada, cu miros de cozonac si sarmale, imi placea vecina care vorbea mereu bland si se juca cu toti copii adunati "la bunici".
Imi placeau tunelurile sapate in zapada de tata dis de dimineata, dupa care ne trezea sa ne spuna ca timpul povestilor a sosit si printesele lipsesc de la masa. Mancand asteptam sa apara din clipa in clipa Alba ca Zapada intr-o sanie picata din cer...
Imi placea sa scriu povesti, sa-mi fac temele constiincios rupand caiete intregi pana iesea tema perfect (pe atunci nu stiam ca perfectiunea nu exista).
Imi placea sa fac cataloage si sa scriu cu rosu, ca tata.
Imi placeau savarinele, biscuitii "citron", ciocolata, frisca, toate prajiturile insiropate.
Mi-au placut "Mihaela" si "Patratel", jocul de sah cu colegii, Olimpiada de la Montreal.
Imi placeau piersicile bine coapte, mai ales de 10 iulie in fiecare an, invariabila data a plecarii in concediu.
Mi-au placut prima zi de scoala alaturi de tata, invatatoarea si colegii...

Nu-mi placeau cozile la ulei, zahar, masline; desi aveau un aer exotic - sa te duci in miez de noapte cu un ceai cald la tata, apoi sa-l vezi dimineata victorios ajuns in casa cu sticla de galben pretios in brate.
Nu-mi placeau jocurile cu papusile - adoram oamenii vii, povestile, discutiile reale.
Nu-mi placeau zilele ploioase in iarna cand inghetam de frig de la scoala pana acasa.
Nu mi-a placut cutremurul din '77 cand toata casa s-a daramat si credeam ca e din cauza Ateneului (in renovare atunci) care ar fi cazut peste casa noastra.
Nu-mi placea nimic facut pe ascuns, nu-mi placeau banuielile si "lasa ca stiu eu" al mamei.
Nu-mi place ziua de 3 mai ... si sicriul tatei incarcat de narcise.

Te rog sa ma ierti cristinamaria pt. ca am sa-ti raspund un pic mai tirziu pt. ca citind mai departe am dat peste LapetiteMoc si m-a ...coplesit .Acum in miez de noapte mi-a deschis cartea copilariei mele .Nu eram pregatit.Imi trebuie un pic sa...uit,sa-mi revin.
Te intreb insa : esti medic?

Nu sunt medic. Frumos mesajul lui LapetiteMoc, mi-am dat seama ca sunt atat de multe lucruri care imi plac si pe care nu le-am scris pe lista (mie imi placeau si cozile la alimentara, pentru ca la coada stateam de vorba cu multe persoana pana imi venea randul). Oricum, ma bucur sa constat ca lista cu "imi place" este muult mai lunga decat cea cu "nu imi place".

Sora LapetiteMoc,esti pusa pe ...gingasii.Asa se vede de aici de unde stau eu.Si vad ca si din alte locuri se vede la fel.Am deci o sansa mare sa nu gresesc.Cit de frumoasa este creatia lui D.zeu si ce bine ca nu ne-a lasat pe noi oamenii sa o conducem ca astfel ar fi fost gata de mult! Sa fi binecuvintata !

pentru Lapetite
 

parca prea multe amintiri nostalgice. ceva la timpul prezent nu ne impartasiti? :5:

subscriu. dar as adauga ca felul in care se spune adevarul cunoaste infinite nuante. :1:

M-ai făcut să zâmbesc cu statul la coadă ! Da, era "forumul "viu din acele timpuri . . .

Da Marina,şi mie atât îmi lipseşte Silvia!În viaţă întâlnim oameni deosebiţi pe care anevoie îi uităm dar,mediocritatea care ne caracterizează nu suportă ceva care o depăşeşte.Şi Jenicăi îi simt lipsa deşi mai vb la telefon.
Tare aş vrea să se întoarcă!
NU-MI PLACE CĂ A-ŢI PLECAT DE PE FORUM DRAGELE MELE...

Şi tu Dorina, şi tu Marina , v-aţi diluat mult contribuţia benefică de pe acest forum . De ce ? ? ? ? ?

Deh Cristi, batranetile or fi de vina!!!:4:

Hai , te rog fără bătrâneţi, că nu ţine, râd şi curcile când spui aşa ceva . Înseamnă că pozele din album sunt trucate ? ? ?

Pt . Marina !
 

Că veni vorba de bătrâneţi, şti cât are cel mai tânăr membru de pe forum ? 15 ani ! Iar cel mai "bătrân"? 67 ani ! Aşa că tu, draga mea eşi Tânără şi plină de energie . Curaj !

Nu-mi plac discuţiile contradictorii,multe din subiectele abordate sunt frivole şi în general mi-am spus părerea despre subiectul în discuţie.
Atâta se consuma Jenica încercând să aducă pe unii la adevăr...până s-a lăsat de forum spre părerea mea şi nu numai, de rău.
Şi apoi Cristi minunata mea grădină se ţine cu muncă şi migală.Am mai puţin timp pentru net.Pe lângă aceasta este şi hramul bisericii pe care o fregventez şi unde am avut onoarea să fiu invitată să dau o mână de ajutor,lucru pentru care mulţumesc lui Dumnezeu şi celor care m-au pomenit în rugăciunile lor Viorica,Georgeta, Marina ,Vasilica, Aneta tu şi poate mulţi alţii! Multe din durerile şi necazurile mele au dispărut şi mă simt împlinită şi utilă.:6:

@dorinastoica14: daca te ocupi de o gradina atunci inteleg de ce te simti implinita si utila. si eu am o gradina, la care tin foarte mult, si in care lucrez cu muulta placere atunci cand mai prind lumina afara si nu ploua (mult mai rar decat imi doresc, caci muncesc mult si la servici). gradina este adevarat balsam pentru suflet iar cunoasterea plantelor este un domeniu fascinant pentru mine. macar pe acest subiect, daca nu pe topicile de pe forum, mai postati cate un comentariu. eu sunt mai noua si nu am urmarit postarile dvs. mai vechi dar sunt sigura ca erau interesante.

@cristiboss: eu eram reprezentantul familiei la toate aceste forumuri, deoarece aveam rabdare sa stau la coada. Tot eu mergeam si scoteam ratiile (nu stiu daca prin Bucuresti ati prins asa ceva, in provincie aveam ratie lunara la aproape ficare produs de baza, inclusiv la paine, si se scoteau pe cartele). Nu stateam insa la lapte, ca era prea de dimineata si eram la scoala. deh... alte vremuri...

Dragă Cristina, cum să nu prind raţiile ! Nu puteam cumpăra nimic la un moment dat dacă nu eram din sectorul respectiv. Când mergeam la mama în sectorul 2 şi vedeam câte ceva, îmi cerea buletinul şi mă trimitea în sectorul 3. Of, Doamne, de spui acum, poate par S.F-uri, dar sunt realităţi. Toată lumea întreba un singur lucru:"Ce a băgat acolo ?". . . Săracele femei nici chiloţi nu mai găseau şi începuse moda tricotatului de chiloţi. Uf ! De vată ce să mai spun, de hârtie igienică, pastă de dinţi. . .
- Vorbind acum de Dorina, ea dragă Cristina, are un mare şi valoros talant al creaţiei. Este poeta noastră cu care ne mândrim. Ultimul volum a fost lansat la Iaşi acum câteva luni. Dorina face parte din categoria Doamnelor Forumului nostru .

As vrea sa-i citesc si eu poeziile, unde le gasesc?
Unde am crescut eu nu s-a gasit hartie igienica cred ca mai bine de 1 an, foloseam hartie de listing dupa ce in prealabil o separam de indigo! Nu se gasea detergent, ne facea bunica la tara sapun de casa, il primeam prin colet postal si il dadeam pe razatoare. aveam norma la ras sapun, in fiecare zi cate un calup mediu.
eu ma bucur ca am prins astfel de vremuri, asa invata omul sa aprecieze ce are in viata, si sa nu se mai planga de ce n-are!

[COLOR=darkred]Imi place totul[/COLOR] atunci cand am dragoste fata de om si fata de natura.

[COLOR=darkred]Nu'mi place nimic[/COLOR] atunci cand nu am dragoste fata de om si fata de natura.
[COLOR=darkred][/COLOR]
P.S. Dragostea fata de om si fata de natura inseamna totodata si iubirea lui Dumnezeu.

Da, si eu am prins vremurile astea, am tremurat de frig, m-am spalat cu apa rece, am stat la coada la lapte, am asteptat autobuzul ras-plin, am mancat tacamuri de pui, gulii si salam de soia si am dus dorul branzei. Si mai ales, am trait un sistem am minciunii si al fatarniciei.

Si la fel ma gandesc ca este bine pentru mine ca acum pot aprecia binecuvantarile lui Dumnezeu', si pe cele materiale, mai bine, ca nu-mi lipseste nimic esential, si ca sunt libera in vorba si in gandire. Slava si multumire Domnului!

Ce bine ai spus Fani !...ca nu-ti lipseste nimic "esential " , foarte frumos, prea ne hazardam in dorinte inutile si placeri stupide carora le conferim mult prea multa energie pretioasa, care, de altfel, nu merita.
Uite, sora mea de 28 de ani este pesimista pentru faptul ca a terminat o facultate de drept si nu gaseste de lucru, nu are nimic in afara de acea diploma . Eu o consider pretioasa si ea la fel, insa o cuprinde deseori neputinta cand vede ca nu prea o incalzeste aceasta diploma . Ii spun mereu ca, pe langa diploma se are pe sine, are sanatatea, are atu-ul tineretii, drept pentru care trebuie sa stie sa fie fericita si sa spere, sa-si formeze idealuri, sa iubeasca oricum...Dar, tot pesimista se manifesta. Mereu imi spune :" tu cuceresti oamenii pentru ca ai un statut material, la mine nu se uita nimeni."..Dar nu este adevarat, chiar deloc, in primul rand, am luptat pentru acest statut material, am muncit, am facut sacrificii si , pe ici pe colo, anumite compromisuri psihologice supunandu-ma la medii care nu ma caracterizau .
I-am spus destul de clar ca, cele mai importante cuceriri de-ale mele, cele mai frumoase perioade, cele mai semnificative stari afectife tineresti, le-am dobandit atunci cand tot ceea ce aveam erau mintea si sufletul meu (eram profunda, increzatoare, multumita, cuprinsa de supliciu uneori, creativa si, nu prea ma gandeam la bani )... apoi, experienta si maturitatea le-au metamorfozat in ceea ce sunt in prezent. Singura mea dorinta era sa iubesc , sa merg spre iubire cu trenul, pe jos, cu gandul, nu conta, doar sa iubesc si sa simt, sora mea, insa, doreste sa intampine iubirea cu masina proprie, cu portofelul pus la punct...poate ca este un realism al zilelor noastre, nu stiu, dar prea ne-am pierdut valorile tineretii inocente si pretioase de la sine, poate ca si atitudinea celor din jur ne impun acestea...Este dezastruos !
Avem ochi sa vedem, avem urechi sa auzim, avem atatea simturi, insa mintea este cea care intrupeaza dorintele , mintea ajutata de toate aceste simturi...si nu invers.
Pana la urma, avem structuri bilologice identice, ce ne diferentiaza ? Genetica !, Mintea si intelegerea tuturor lucrurilor prin ea...dar, si influientele din jur, mai ales cele din copilarie...
Imi place sa fac diferenta intre sanatatea trupeasca si mentala si restul...tot ceea ce este dincolo de aceasta reprezinta restul ...Daca reusesc sa fac aceasta diferenta, atunci reusesc sa le armonizez in asa masura incat sa imbrac existenta oricand, in straiele fericirii.
" Fericirea, reprezinta totalitatea problemelor pe care nu le ai "
" Daca realizezi ca ai supravietuit pierderii entuziasmului, atunci ai imbatranit cu adevarat ! "

Imi place ca florile isi pastreaza parfumul. Nu e nici o diferenta intre parfumul pe care il aveau pe cand eram copil si parfumul de acum.

Nu-mi place ca parintii au ajuns sa nu-si mai iubeasca pruncii si invers.

@Ory
Si sora mea mai mica a avut aceeasi problema: nu gasea de lucru cu diploma ei de drept. A cautat vreo doi ani.. nu spun in ce hal de deprimare ajunsese, saraca. Acum este ok, nu mai are probleme (a ramas oarecum cu o "manie" a interviurilor: aplica in permanenta pentru alte joburi, cam la 6 -12 luni schimba iar locul de munca, dar pentru mai bine. Presupun ca este greu pana porneste..).
Mult succes surorii tale!

Multumesc, ANNA21, speram sa gaseasca...calitatea unei diplome denota calitatea unei natiuni...cat este de pretuita aceasta, atat pretuieste tara respectiva, cultura...DIN PACATE !

Tot pentru Ory, tot despre sora..
Cred ca este important sa nu fie descurajata, nu se stie niciodata ce este aranjat pentru ea. Sora mea dadea cate un concurs aproape saptamanal. Tin minte ca la un moment dat inainte de concurs, cei de acolo o "consolau" deja: lasa, ca poate data viitoare se gaseste ceva si pentru tine (erau toti convinsi ca nu are nici o sansa deoarece concura cu unii care lucrau de mult timp in domeniu). Pleca, saraca, descurajata la concurs (aproape ca o impingea familia pe usa sa mearga acolo). A luat postul.

Alta data a aplicat pentru un job intr-un loc indepartat.. nu se astepta sa primeasca raspuns, dar a fost chemata. Nu a vrut sa mearga la interviu, a spus ca este prea mare cheltuiala si sigur cei de acolo au multe pretentii, nu va fi acceptata.. A scris firmei, aceia au spus ca platesc ei drumul. Nu a mai avut motiv sa refuze interviul.. si a fost angajata (erau multi candidati si era sigura ca merge degeaba, tin minte ca ne rugam de ea.. du-te, macar vizitezi si tu orasul acela, ia-o ca pe o mini-vacanta!).
Nu se stie niciodata unde va ajunge, sa nu se descurajeje!

Curaj !!!
 

Doar in nadejde este biruinta! Asta am simtit intotdeauna... Nu stim noi niciodata dinainte care ne sunt caile rezervate noua de Domnul. De aceea si in situatiile ce par imposibile este mai intelept sa incercam, sa luptam! Mereu ne facem calcule ca un lucru sau altul nu va iesi, ca este imposibil. Dar Domnul ne arata intotdeauna ca nicio cauza buna nu este pierduta, ci necesita doar multa, multa rabdare si perseverenta!

In Domnul, nicio stradanie cu buna credinta nu ramane fara rod! CURAJ !