Psalmul puterii hulpave si lacome: amenintzarea!
 

Tot ce gandesti-cugeti, vorbesti si faci : prostie, nebunie, boli, tampenii, trufii, greshisme, idiosincrazii, aiureli, invarteli, antrenamente, ipocrizme, fatarnicii, viclenii, excrocherii, laudarosenii, diversiuni, obraznicii, sfidari, tupee, certuri,urlete, contraziceri, crize, frici, disperari, griji, etalari de muschi, de goliciuni, circarii, dansuri, virtuozitati, jmecherii, iluzii, tzepuieli, pacaleli, inselari, barfiri, judecari, razbunari, urari, huliri, blestemari, rautati si multe alte lucrari ale neascultarii si mandriei infuriate ca o gogoase magistala ce-si formeaza duhovniceli parazite cu sisteme de autoaparare si imunitare de maxima securitate si inteligenta artificiala se datoreaza scopului nevazut si neinteles al omului cazut si diabolizat ce se vrea mare si tare, adica o foarte mare putere, care pentru a fi luata in serios si crezuta are nevoie de jocul de glezne al mimarii amenintarii amenintatoare, incruntari, arme, santaje, capcane, minari, travestire traita ca o boala rea capabila de orice rau si orice cruzime, inclusiv la a te arunca in iadul vesnic cel mai de jos unde vei petrece despartit de Dumnezeu intru neputintele egoismului trufas suicidar si autochinuitor ce produce multe victime colaterale, loc de chin si suferinta unde n-are cum sa locuiasca Dumnezeu cu tine, intru tine, chiar daca este prezent si El acolo si-L vezi si te vede din cand in cand ca sa nu te sperie mai rau.

Deeci, asta iti doresti si asta faci si joci vrand cu oricechip al rautatii: sa devi un amenintzator cat mai horror acuzand si distrugand pe altii!

Ridica pumnul, degetul mijlociu, cornitele de rocker, scoate limba, ti-arata dosul, te priveste urat, te injura, te blesteama, te trimite la dracu, te da afara, iti da muie, pomeneste organe, isi incoarda muschii, iti arata banii, conturile, bolizii, armele, capacitatile, maiestriile razboinice, forta, viteza de reactie, navele, aparatele cu inteligenta artificiala, masinile blindate de chinuit si de distrus, teroarea sistemului politienesc, justitiar, militar, medical, din care face parte, puterea economica, firmele, resursele, sclavii, mercenarii, soldatiistapanului suprem, cezarul, inhaitatii, supusii si pe toti cei ce au aderat liber si din interes la politica lui si la idealurile sistemului infricosator... si astfel devine amenintatorul ce manifesta cea mai mare amenintare amenintatoare, de unde ii rezulta si puterea... caci amenintarea inseamna putere si puterea inseamna amenintare infricosatoare!

Deci asta-i scopul tuturor, mai mici sau mai mari, frumosi sau urati si nu-si dau seama ca-i ia si-l joaca riscand totul, il pun in practica cu inconstienta constiintei pagane din egoismul iubirii de sine ce vrea cu lacomie putere, tot mai multa putere... stransa etalata si stiuta de toti sau ascunsa si intuita ca sa ingrozeasca!.. iar asta-i o desertaciune a tuturor desertaciunilor si o mare vanare de vant, vantul Crucii... adica o patima antihrista si tzepuitor-ispititoare adica o proorocie mincinoasa satanista, deoarece Domnul este bland si smerit, adica neamenintzator si ia vina pacatosului care se intoarce (nu ca purcelashul agresiv rupacios) asura Sa.

Psalmul sters
 

Psalmul a fost sters corect pentru ca am postat ceva gresit aici.

Psalmul sclaviei ”bune” la pacatul faron ce impatimeste fraierii.
 

Sclaviatorii ințepari-perforatori uuuuuurla SCLAVIE... catre sclavia libera din Dumnezeu!.. pentru ca aia necesita si credinciosie... (...de frica ingrozitoare ca inevitabil inevitabilul vine si revine impreuna cu sclavia, si-s obligati, determinati, miscati... din faradelegi prospere si din putoarea leninii parazitare, din raul viclean si din minciuna-ipocrismului fatzarnic desantzat-desfranat si frustrat, imbuibat si cucotzat.)

Psalmul intalnirii nedorite insa inevitabile
 

E vorba de derulajul pe care il faci pana la intalnire odata ce s-a fixat momentul intalnirii devenind inevitabil si imposibil de evitat. In derulajul infricosator in care explodezi de frica, furie, indignare si revolta amestecata cu autoaparare declansata de senzatie de moarte si de sclav invins, rusinat public si devenit un paria, un nebun de ne-primit nicaieri, fiindca provoaca o stare nasoala de stress si panica, disperare, frica, griji, chinuri de nestapanit in mediul inconjurator, neputand face fata datoriilor si obligatiilor ce decurg din protocolul intalnirii cu sheful, deci acolo in derulaj tise deschid portile iadului ale tradarii, ale demonizarii bruste, ale ipocrizarii, ascunderii, inselarii, jucarii teatrale de personaje, caci nu poti sa te intalnesti cu nimeni fiindca tu parca nu poti fi decat asa cum esti in singuratatea in care trandavesti, dormi, te imbogatesti din profituri, devi sef si stapan ca parazitul si cand sa vrei sa mergi sa te intelnesti apare senzatia de hot neprins, de excroc, de element negativ ce culmea ajunge sa-si puna semn pe frunte sau pe mana dreapta ca sa scape de ziua dreptatii mai usor, si asa da sa mearga totusi la intalnire tremurand de frica si de groaza pe interior sustinand ca-s emotii. In derulaj, defapt omul pacatos si fricos e stapanit de al 8-lea imparat, ala care nu este ”dar” va fi, care a fost si cand vine va sta putina vreme... adica e imparatul imparatilor, din randul celor 7, fiind cel mai periculos imparat impatimitor al iadului care-i silniceste pe toti sa dea stapanire satanei si sa stea pe scaunul diavolului pret de un ceas, ceasul in care ti se deruleaza parcursul pana la momentul in care o sa te faci de kkt definitiv si iremediabil, de atunci fiind socotit un nebun ce aude voci, defapt demoni, adica porti ale iadului care te inghit si te corup in aceasta perioada a derulajului, a invartelii benzii si a invartosarii inimii ca o cochilie demelc ajungand sa te razbuni pe Dumnezeu, mintind, devanind brusc dintr-un curajos credincios o leguma traumatizata de neputinta si lumea care te va stii asa cine esti si cat de prost si de nebun fraier, crud si isteric ai ajuns, urland pe strazi, pierzandu-ti sirul cuvintelor, al propozitiilor, uitand si neputand sa-ti amintesti cuvintele din fraza pe care o aveai de spus, neputand sa spui parti din poveste, producand rumoare, aparand momente jenante si penibile, caci povestea nu mai are sens, gust, bancul nu mai are niciun haz, glumele devin proaste, gresite, sarcasmul si critica devenind o cearta dementa de descreierati si psihopati...

Asa ca Domnul desi e prezent intru credinciosi, El vine... si daca incerci sa pregatesti lucrurile si sa le gatesti ca sa fie totul cum vrei tu, cacica numai asa poti face fatza intalnirii, atunci n-ai cum sa poti scapa de fatarnicie si ipocrism ascultand ca fraierul de femeia ta cea rea, de placerea care te ia sa-ti dea sa bei si sa fumezi, avand impresia ca asa iesi mai usor din cosmar.

E o problema a inchinarii, a ascultarii si a slujirii in desert acolo in derulaj! 600+60+6 se deruleaza involuntar imbogatind si va fi egal cu momentul culminant al derulajelor tragi-comice ce te marcheaza pe veci. Vai noua, ca e chin maxim cu razbunari, ciuda, pomeniri de organe, hule, razvratirii, sfidari, exchibitionism, orgolii, urlete si fuga de la locul intalnirii... ca sa te ascunzi in streang ca Iuda, sa nu fii nevoit sa stai inconjurat de lumea care se mira de ce poti sa debitezi in timp ce-ti tremura fata si genunchii neputand sa legi doua boabe ca-n atacurile de panica... timida. Si sindromul derulajului nu se vindeca cu trufia facand pe puternicul, grozavul, coolrajosul ce-si permite sa devina moartea si sluga ei care-si permite sa ia cunostiinta, dand cu cutitul apoi ca sa faci chipuri cioplite dupa ce le-ai turnat barfe si vrajeli tuturor fraierilor in urechi si in suflet venin ca sa scapi de suspans, de adevar si realitate caun nedreptatit, ca o victima, ca un parazit profitor ce nu suporta miscarea, ascultarea cu credinta credincioasa aaltora mintind ca e sclavie in timp ce el e defapt sclav impatimit al tuturor viciilor si pacatelor pe care le socoteste bunastari in timp ce sta intalnit si unit in sindicate cu slugile cele necurate din vazduhuri cu care coabiteaza bucurandu-se de tzepuieli si perforari in marirea de sine ce pofteste laudarosenii pe interior de distrugator, ce stie sa frece menta la caldurica toata ziua si noaptea pe bani publici in mod populisteric, artistic si ”savant”.

Nu poti si devii penibil vrand sa dai impresia ca poti. Iar daca nu poti cum o sa vrei sa te intalnesti cu cineva? Deci vei fugi si te vei insingura sau vei deveni fatarnic si ipocrit umbland cu vrajeala si pacaleala in ciuda faptului ca stii ca te vede Dumnezeu si-n gaura de soarece daca te ascunzi. Deci n-ai scapare si inevitabilul te omoara. Doar plansul speriat te-ar putea scapa din capcana insa esti impietrit. Asa ca-ti zic adio!.. fericitule.

Nu uita ca naravul asta il avem toti de la Adam, la Kain, la regii lui Israel afara de David si Solomon, de la Iuda Iscarioteanul si pana la minepacatosul, deci e o carenta de caracter, de crestere, e o nesimtire si trufie neputincioasa ce tine de firea slaba umana, asa ca nu deznadajdui citind psalmii acestia care trebuia sa-ti desluseasca sufletul lipit si incalcit, ca sa ai discernamant si sa nu cazi in ziua cea grea... in tradare si abandonare, in hula si amenintare, ci sa iei aminte si sa faci rabdare, pace si rabdare caci doar prin rabdare in Adevar ne putem elibera si mantui... urmand Cuvantului.

Psalmul final al grozinversului ce nu-si vede-nvarteala sugestiv-naiva cedand pripit
 

Oare cine poate pricepe si intelege ca rabdarea Domnului e razbunare si ca razbunarea Lui e rabdare si mila?

Mai e cineva care sa poata sa priceapa si sa inteleaga sau ne-am facut cu totii netrebnici pana la unul, ala unul care i-a omorat pe toti cei din jur si apoi se plange speriat ca e prea singur.

Iar omul si razbunarea lui e arma prostului greshicios grozav, mandru si fudul cu care se face si se desface peste tot ca un capac ca sa se desarte in sus si in jos ca firezul ce devine fulger sultanist daca-l infurii si-i spui adevarul Adevarat despre el insusi, cum si cand a tradat, cazand astfel din Cer pe nisip unde privind pe tableta vrea sa uite si nu vrea sa stie ca vin si shuvoaiele si daca nu-l ia cu fulgi cu tot atunci il inghite nisipul devenit miscator cu castelul de carti cu tot, caci celui ce se crede mare si tare si se inaltza pe sine in desert, dand cu interes ca bogatii nemilostivi, mare ii va fi... prabusirea.

Psalmul mamomumomicilor preretemari si tari.
 

Si in ererelatzii ”nu te impreeretereenii cu ganduul” ce produce chororoana de spini, de tzepi tzepari tzepuitori intzepatzi! (sf. M. Asc.) Dar mai rea e prereteenia familiarista cu lumea si orice tovarasie, caramaderie, colegialitate, ultrasie huliganica de membrii asociati, echipa, gashca de bagabonzi, betivi, sexo-drogopati, batausi, hoti, criminali, agenti, spioni, iscoditori, prieteni impreunati, doi cate doi, care-si satisfac nevoile barbarbartistice impreuna de parca s-ar sustine unul pe altul fiind nedespartiti ca niste colegi de scoala, de clasa, de banca, ca niste vecini ce au crescut impreuna si se joaca impreuna nedespartiti pierzand toata vremea bantuind pe camp si prin oras in dorinta de a trai senzatii tari, meciuri, distractii, inhaitari blestemate prin localuri raufamate. Acolo in preeterenia naiva se afla demonizarea, acolo locuiste duhul satanist, antihrist, caci omul nu asculta si minte ca este prieten bun altui om sau animal. Se ”iubesc” intrun duh ipocrit si parshiv, lash, tradator, inshelator, lingushitor, grozav-isteric, pierzator, acolo nu este decat un profitor interesat de specula si privilegii, de comoditati si batjocuri, de glume proaste, lasandu-se prietenii mai timizi in seama celor mai obraznici, nadajduind in puterea din trufia liderului pe care-l linguseste prieteneste pana se cearta si se bat din te miri ce prostii cand se imbata ca sa se dea mari, unii mai mari si mai tari ca altii, inselandu-se si furandu-si iubitele, banii, mancarea, barfind si stricand, sabotand, injunghind pe la spate. Acolo-i duhul rau si ipocrit ca sursa de boala duhovniceasca, morala... in preretenie!.. pretenia ultrash ancestrala ce mentine legaturi si conexiuni arhaice, isorice-isterice-isturice, conectate ca-n matrix, purtand cugete, atitudini si limbi de acuzare si razbunare prosteasca, reactivandu-se prin frico-furie arahiaca, veche si adusa in prezent, ca o noapte a mintii ce-ti suge energia si-ti da nebunia, mentinandu-ti in ascuns agresivitatea urata, neagra, mare si tare, instinctuala, intinzandu-si umbra si intretinand ruperea si dezbinarea inconstienta, de Vitza si de Dumnezeu, prin nemultumiri, acuzari si reprosi la adresa Lui si prin inima rece ca gerul si fierul ruuginit si pamantul bocna impietrit, rugandu-se, implorand si cerand cu milogeala insistent-cersetoare, disperata scapare din Har si avere pentru moliile putrefractiei si nadajduind ca tzepuitul naiv neputincios si lingushitor in orice altceva ca o victorie si scapare... desharta, deshertificatoare spre desertaciunea desertciunilor si vanarii de vint, vantul duhovnicesc curat, bun si subtire al adevarului Adevarat.

Psalmul constiintei lumii plina de griji versus constiinta crestina
 

Omul trezit in constiinta minciunii vrea sa-si faca interesul pe cai gresite si de aia huleste nemultumit, plin de pretentii si reprosuri, revoltat revolut membru in miscarea uniunii barfei acuzarii suparate, incercand sa extoarca ceva bun si pentru constiinta asta sateico-satanista se lasa sedus, amagit, invartit, cedeaza si crede in mincionu stiind ca e minciuna in ce crede, vrand totusi s-o creada, ca sa poata sa-si puna planul necurat in aplicare ca milogul excroc, parazitar ce-si cerseste cu violentza si insistenta niste drepturi si libertati inchipuite, pilite, privilegiate pe care nu se cuvine sa le revendice omul nimanui, darmite Lui Dumnezeu si dreptatii Lui ca un robocop, robotopor, robocutzit, roboviol, robodetonator, ca un lash-prostoc ce se infurie pripit si gresit cu manie populista aprinsa si neputincioasa de neoprit vrand sa faca in mod repetat terrorismul intzepăpusharului terrorist ce-l terorizeaza, ca un papagal-maimutza vrea sa terorizeze ca teroristul de frica dustrugand cu nepasare si neglijenta nevinovatii mai mici de care nu incape vrand sa scape de ei si de tot caraind cu distrugere impotriva lor si a tuturor, neputand altceva decat sa erepete ce i se da de erepetat ca la un sclav descreierat psihopat apartinand constintei pagane in mod tulburat, orbit si stresat-vinovat indracit-demonizat devenind brusc agresor necrutzator din agresat frustrat razbunandu-se pripit smintit nelimitat stiind ca-i pacat insa a cedat. Crestinul trebuie sa lepede toate femeile, toate constiintele lumii si sa se trezeasca in constiinta Mariei-Evanghelia din Biserica Domnului care trebuie sa-i formeze un inger veghetor interior care sa-l opreasca de la rau si sa nu-l lase pe crestin sa mai faca fapte rele si pacate dandu-se victima ”vrednică” ca ipocritii aluatuului.

Adam a ascultat de Femeia lui (constiinta slujita de satana=sharpele tarator-pârâș) si a cazut din viata vesnica si din Rai pana l-a ridicat Dumnezeu prin Mesia! (Ne-omoara, ne chinuie, iar ne-omoara, iar m-omoara... Fa ce ai de facut ca stii ce ai de facut!)

Asa patim si noi fiii oamenilor cand ni se trezeste cate o alta constiinta decat cea crestina, ascultam de ea si cadem tzepuitzi ca niste fraieri creduli ce vor sa creada in minciuna stiind ca e minciuna, orbindu-se pentru interese si neputand altfel, mancandu-si caile bune si credintza ca sa nu poata, defapt jucand si mancand toate deductiile in fel si chip din care le-ar rezulta putere si grozavie!.. solutie de larg interes spre insingurare perpetua ca fiind un ”bine” suprem in care ar vrea sa ajunga.

Psalmul revoltei si supararii pe Dumnezeu. Un psalm imputzit!
 

Guiți?
In momentul in care te-ai suparat si revoltat pe Dumnezeu inseamna ca ai si furat!.. si vrei sa te scapi de El... de tot.
In momentul in care iar te-ai suparat si revoltat pe Dumnezeu inseamna ca te-ai lasat tzepuit urland ca un ipocrit!.. si vrei sa-L lingusesti cu amenintzari nadajduind in extoarceri. In momentul in care∈.......u..uitzi.

Corect! În momentul în care cartim și îl înfuriem pe Dumnezeu, nu facem altceva decât sa ne lasam tzepuiti de diavol si de cohortele lui de Demoni. Prin rugăciune și prin necartire ne putem păstra credința în Dumnezeu, căci altfel, este ca și cum l-am lasă pe vrăjmaș sa ne fure sufletul, și ulterior pe Domnul Dumnezeu.

P.S.: În legătură cu acesti psalmi, ii scrii tu, ca inspirație personala, sau e bazat pe o carte pe care vrei sa o scrii? Nu înțeleg asta și as vrea sa îmi explici când ai timp :)

Psalmul raspunsului la intrebare.
 

Nu poti scapa de terrorism eliberindu-te prin preschimbare in terrorist pentru ca atunci vei avea o stare mai rea perceputa ca mai buna, starea de chinuitor si de calau crud. De aia ni s-a poruncit sa rabdam pana la sfarsit in ascultare iesind din minciuna, rautate-placeri si pacat.

(Nu-s carturar sa scriu carti ci scriu ce scriu acolo unde scriu daca scriu cat scriu. Categoric tot ce scriu sper ca e din inspiratia divina a Duhului Sfant trimis de Hristos Cuvantul caci altfel n-as fi in stare sa scriu decat niste mâzgaleli greu inteligibile, un fel de mormormormăit grotesc si ursuz scos din adanc maimutzarindu-ma ipocrit ca ursul caraiarizeu ce si-a pierdut coada cand a pescuit iarna cu coada la sfatul vulpii argintii fiind pana azi foarte suparat pe Dumnezeu din pricina pierderii cozii care i-a ramas prinsa in gheatza, nicidecum pe vulpea argintie care i-a devenit sotie si constiinta suprema pe orice problema.)

Am înțeles acum :) . Mult succes sa ai pe mai departe!

Psalmul mandriei nevazute si neintelese... ca-ntro nesimtire.
 

Nu poti iubi-primi-da ca iubirea incepand cu harnicia si nu cu pleava si neghina? Nu te poti bucura si nu poti nici pastra o mini-maxima cuviinta la adresa psf. Maria fecioara Mesia, maica Domnului cu pruncul? Nu-L poti iubi nici pe Domnul Iisus Hristos Cuvântul? Nu poti iubi pe Dumnezeu, Sfanta Treime, pe Duhul Sfant, Harul, sfintii, ingerii, mai micutii Lui desi poti sa te asculti si sa te iubesti pe tine insuti din belshug, pe cei ca tine, animalele, plantele, fetele, natura, raiurile lumesti, comoditatile, jocurile, etc.?.. inseamna ca nu e vorba de neputinta aici ci de pura mandrie!!! N-o vezi, n-o simti, nu esti constient de ea, insa daca ai starile astea arogante, trufase de singur ”mantuitor” si mai si acuzi stand suparat... pe Dumnezeu... reactionand pripit si violent, nemultumit, reprosand, urand incruntat amenintzator, dand cu baiuneta in gravida, dand sa fugi, sa scapi, sa te ascunzi, sa vociferezi escaladand supararea, atunci e clar, te-a mandrit mandria pacatoasa si nu mai poti iubi decat la modul pierzarii, te risti semetz ca glumetzii cruzi sarind in capcana de unde n-ai cum sa mai iesi!... caci nu este mai mare mandrie a neascultarii decat sa nu-L iubesti pe mantuitorul Cel bland si smerit, trimisul Tatalui dupa pacatosii neputinciosi, dupa fiii pierzarii, neputand decat sa te toooot prefaci ca-i esti ucenic robotizat, prieten ”bun” sau fiu apropiat-pilit-alintat, incercand sa-ti satisfaci interese. Nici nepotii si puii ”smeriti” n-au scapare oricat ar fi de dragalasi ca niste purcelasi-guițași ce gatuie, sufoca, inneaca, lovind in embrionul-sursa de putere, ca-i duce pe saracuti, pe baalamuciferi... in ispita.

Nu te razbuna pe tine sau pe oameni daca ajungi si constati starea asta a iadului greșiddus, ca te ia arma si o sa-i apartii, te baga-n sclavie constiinta pagana si te pui si-ti faci din orice unealta arma si te ia arma, dar tu nu te razbuna, ca nu ei sunt de vina ci de la pita fariseilor ipocriti ti se trage patima asta grea si uscata de tipul porcile iadului, iti iese o sete insetata din pita, care vrea-vrea cerand din adanc, de acolo din tine, vrea sa-ti apara pe neasteptate o asezonare de intrari si iesiri, de purcederi de ”adevar” adevarat, dand sa iasa din inima ta si sa vina prin tine, ca o garnitura udata si afumata... potrivindu-se perfect cu pita, cu pita ipocrita inghitzita... cea mai grea adictie cronica... ce tinde sa devina o cronica isterica, istorica, isturica, istartistica.

Psalmul florii de ciresh... emotionaL
 

Ma doare, ma doare, aceasta constinta-n boboc de floare, si-aceasta zi, si-aceasta zi, ce maine va inflori,
Ma doare, ma doare, aceasta mandra boicotare, si-aceasta zi, si-aceasta zi ce pare ca nu se va mai sfarsi.

Absolut corect. Dacă suntem în situatia în care iubim cele pământesti dar Nu vrem] Nu ca nu putem sa iubim pe Duhul Sfant si pe Dumnezeu, atunci înseamnă că suntem orbiti de abisul pacatului primordial al mândriei, care este ca o poarta necurata si pentru restul păcatelor.

Când ne lepădam de ego, în schimb, închidem poarta ce duce către abisul primordial al mândriei si urcam pe scara virtutilor, a Bunul Dumnezeu, a Sfiintilor Părinti si a Îngerilor, si a Duhului Sfânt si Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu

Psalmul necredintei
 

Frica satanica infuriata in mandrie=(neiubirea de Mesia, neprimire, nesimtire) iti da constiinta pagana a ideii sa vrei brusc, pe neasteptate, sa folosesti arma, sa dai cu cutitul in Dumnezeu dand sa te aperi ca din reactie reflexa, crezand ca scapi de frica, de stress, de presiuni, de incoltire, sustinand ca nu mai poti sa suporti (raul, frica, stresul, acuzarea, nedreptatea...) si atunci te apuci ca iudacii si faci ce stii tu ca ai de facut... (blestem, crima, razbunare, distrugere, violenta, hula, tradare, sinucidere, iad).

E un psalm al nerozilor psalmul asta nenorocit al pierzarii in bani negrii murdari fiindca nerozia consta in faptul ca cu cat se poarta Dumnezeu mai bine cu vinovatul, cu atat mai mult el se razbuna mai crud, mai crunt pe Dumnezeu oricat ar fi de mic Trimisul Lui, un embrion neajutorat si nevinovat, loveste nerodul ca descreieratul de parca l-ar ameninta ceva... o repetarea ingrozitoare a unui rau ce l-a marcat pe viata, asa ca o frica satanica infuriata. Iar daca a indraznit nebunia si a muscat lovind atunci se simte complet pierdut stiind ca n-are Cine sa-L mai salveze daca tocmai l-a ucis pe Salvamarul care-l salva din innec, din scufundarea in adancurile cele mai intunecate ale caracatitei mamoniace abisale postprimordiale.

(”Nu vreau sa fiu satana, nu vreau sa fiu satanist, nu vreau sa fiu sateu sateic, nu vreau sminteala, nu vreau sa ajung sa nu veghez si sa nu ma apar de lume, de demoni, de ispite si pacate dand ca prostul sa ma apar de Dumnezeu si de sfinti, nu vreau sa fiu satana, nu vreau sa fiu satanist, sateu-sateic, lenesh-deznadajduit”... asta ar trebui sa-ti zici ca antidot in Credinta cand vine glasul duhului rau sfinversor care iti da mereu imboldurile mortii ca sa vrei, sa vrei, sa vrei nefacuta si sa cedezi fricii satanice ca nerodul mintzind si cedand copilareste cu naivitate corupt-descreierata, speriata, revoltat-coolrajoasa.)

Psalmul milei si nedreptatii acuzand orbeste ca beroul fricos da' coolrajos.
 

Daca reactionezi cu mila si revolta pentru nedreptate fata de suferintele unuia sau altuia vazand ca are probleme grave, boli grave, cronice, nevindecabile, situatii fara iesire, ghinioane, prigoniri, deazstre, nenorociri sa nu cumva sa crezi ca fix seful e intotdeauna vinovat si ca ar fi trebuit sa aplice un tratament silnic pentru insanatosire si mantuire fortata. Cand observi si constati suferinta nu poti fi atat de lenes, atat de doritor de odihna si pace greshite, nu poti fi o putoare duhovniceasca monumantala cautand comoditatea si simplitatea distorsionata, smintita, alunecata, nu poti sa joci rolul unui prost orb atat de mare, care nici nu vrea sa vada, sa auda, sa se schimbe, doar ca sa nu-ti dai seama la nesfarsit ca revoltele tale pentru mila si contra nedreptatilor sunt mereu fix pe sfinvers, dovedind o credinta gresiddusa cu pluta, reactionand violent pe nedrept ca scos din minti si fiind capabil de razbunare si crima gresita. Deci nu poti sa te razbuni pripit dand sa faci ”mila” si ”dreptate” aruncand, ca beroul fricus-coolrajos de tip kamikadze, toata vina din orbire puturoasa si constiincoasa lumeste pe seful, pe Dumnezeu, pe Domnul Iisus, pe Biserica, pe nevasta, pe parinti, pe copii, pe sefii de la servici, pe administrator, pe sistem, ca cica n-aplica insanatosirea, mila si dreptatea, in mod silnic asa cum "ar trebui"... asa ca-n pandemie cand unii, nu dam nume, cei de fata se exclud, isi iau dreptul suprem sa-i extermine, sa-i izoleze, sa-i chinuie si sa-i omoare pentru sanatosi pe cei grav bolnavi invocand dreptul la viata. In loc sa omoram gainile speriati de pandemia gripei aviare, in loc sa omoram porcii fiind speriati de pesta porcina, in loc sa omoram oile si vacile speriati de boala vacii nebune, oare chiar nu credem si nu vrem sa credem ca ar fi mult mai bine sa incercam sa le vindecam de boli si suferinte sau sa le lasam mai bine in seama lui Dumnezeu creatorul lor? Asa politica si asa solutie mai rar, sa omori bolnavul cu boala cu tot sau pacatosul cu pacat cu tot sau mai rau sa le bagi in cap ca Dumnezeu nu exista si ca nu e nimic dupa sau ca daca exista atunci El e vinovatul fiindca-i seful suprem, responsabilul a toate, astfel dezbinandu-i pe toti de El si intretinand propaganda pagana ”pilostiva” si ”constiincioasa” a satanei si a intereselor mito-mamoniace ale lumii trimitandu-i pe toti la tratamente scumpe si ineficiente ca sa dai de lucru la oameni si sa-ti incasezi impozite grase in loc sa-i lasi liberi sa creada in Tatal lor si in Mantuitorul lor care ii pot Mangaia intr-Adevar scotandu-i din necazul cel mare si din suferinta lor vesnica?

Asa ca propriile necredinte, greseli, neascultari, pacate, fapte rele, judecati pripite care duc toate la aparitia bolilor, nemultumirilor si suferintelor nu le poti folosi la acuzarea, impricinarea si cauzalitatea cu care identifici si tintesti dupa cum iti rezulta tie pofticiosul din lenea infernala, lenea duhovniceasca si ipocrita legalista, care minte cu usuratate naiva si sigura ca sa scape prin care te incapatanezi sa nu vrei si sa nu poti sa-ti dai seama ca defapt fix tu esti de vina pentru durerile aproapelui tau caci fix tu ipocritul legii care te revolti de mila te puteai ruga mai mult pentru el aflat in necaz si suferinta si Dumnezeu precis te auzea mai ales daca erai cu adevarat milos, cinstit si credincios precum te dai victima vrednica impreuna cu victima, nicidecum un ipocrit ce se crede mare si tare cu cat e mai neglijent si cu cat calca mai des si mai mult porunci mari lepadand cu usuratate toata cuviinta si cinstea ca pe un rau fiindca se stie ca nu ajuta la maximizarea profiturilor si la imbogatirea peste noapte, cat mai rapida, aici si acum. Deci fix tu insuti s-ar putea sa fi fost si sa fi vinovatul principal pentru ca aproapele n-a beneficiat de mila si indreptare, de o viata buna si frumoasa ca toti ceilalti, parand ca este un nedreptatit, discriminat, exclus, ghinionist, horopsit al sortii, al fatalitatii... un traumatizat vrednic de ”mila” si de ”revolta” ta... pe Dumnezeu, stapanul si seful a toate stiind El foarte bine tot ce se petrece in creatia Sa... Care, culmea putorii tale ce vocifereaza in tine, iata ca iar si iar iti da si tie de muncit istovitor, sa te rogi si tu in loc sa se ocupe El de toate ca oricum doar El poate, iata ca te pune si pe tine sa te rogi si sa faci si tu ceva bun pentru necajitii care-ti ies in cale.

Guiti! Guiti?.. oare iar te plangi si uiti ca mai mult si mai mare sfant-iubitor decat Dumnezeu, pentru cel din urma pacatos-ghinionist, nu exista?

Ca de obicei Moroco, ai creat un psalm absolut genial, intepator duhovniceste, patrunzator, profund rascolitor care se potriveste manusa paletei de suferinte prin care trecem, dar deseori nu recunoastem.

psalmul hotului care striga hotii
 

In loc sa ascult si sa nu mai pagubesc pe Dumnezeu prin pacate si razbunari pripite, prin luat si dat la dracu, cand gresesc, stric, pierd, distrug si vine avalansha nenorocirilor pe neasteptate, tarandu-ma in prapastie, strig ghinion, paguba, reprosand altora ca iar nu-s ascultat si ca iar n-am fost ascultat, furandu-mi caciula cam ca harnicool caruia i-a rodit tarina si devine brusc nebun-zgarcit,neputand sa-ti mai dea un capat de ata, pentru ca vrea sa-si stranga bani si avere de investit, vrea sa-si faca din casa bar si in locul cel sfant al ei, tejghea de servit suflete amarate.

Defapt pagubita mereu e Maica si Duhul si nicidecum pagubitorul care se da victima, pagubit, furat, neascultat si bagat in ghinion, avalanse, cadere, capcana, puscarie, boala, moarte, iad... aruncand reprosurile si vina pe Ea...la fiecare ”ghinion”, hulind si injurand ca pariorii ultrasi din galerie pe stadioane, de parca si-au pierdut banii si miza, ca le-a luat echipa gol, comentand ca nebunii dupa meci fazele in bar de negrii la suflet sau de muncitori ce ies din schimb bagand in ei nenumarate halbe de bere ca bagabonzii ca sa le treaca supararea.

Deci hotul (furandu-si caciula) striga hotii cand se simte prins in flagrant aruncand cauza si pricina pe Dumnezeu, incruntandu-se nemultumit, suparat si infuriat de parca iar e discriminat si nedreptatit, de parca de fiecare data este chinuit pe nedrept cand se intampla cate ceva rau pe neasteptate si neprevazute.

Iar nebunia asta ii intra omului in reflex, in obicei, imitand ca papagalul si maimuta care pomeneste si-ti arata pootza, repetand cu satisfactii reactionar provocatoare aceleasi instigari imbecilizante de parca n-ai cum sa scapi, le repeti si tu ca nebunul neputandu-te opri si linisti... imitzi!

Continuare
 

...si in furia oarba a aprintderii fricii-coolrajoase si nebunesti datorate ghinionului paroxistic excaladant venit ca o avalanshe a nenorocirilor si greselilor neputincioase ce se-nlantuie si nu se mai terminca ca sa te scoata din minti, acolo, la momentul neasteptat, apare masinaria demoniaca a manipularii... cauzei, pricinii, vinei, acuzarii... ca sa te lasi mic si naiv pe mana tzintitorului mituitor ce te ”ajuta” si te ”apara” pentru ca tu-fraierul sa-ti versi tensiunea si energia negativa pragamtico-ergonomica la fix cu mare ”folos”, asumandu-ti vrerea si fapta razbunarii pripite de parca ai semna un contract de primire de maxima responsabilitate si asumare incat nu trebuie decat sa apesi pe tragaci sau sa dai cu cutitul, cu toporul, orbeste la locurile vitale in nevinovati, in apropiati, in iubiti-iubite, sau chiar in Dumnezeu, parinti sfinti si preasfinte...si-ti va fi ”bine”. Si daca s-a pornit manipularea, provocarea, instigarea, asmutirea si ai crezut ca ai gasit vinovatul si ca tinesti bine si la fix in orbirea si in noaptea mintii furioase in care te aflii cu sufletul impatimit, fara sa-ti dai seama ca ai fost tzepuit si papushat, crezand ca asa scapi, ca asa te salvezi, te racoresti, te descarci, te mantui, te imbogatesti, te eliberezi si ca o sa-ti fie mai bine scapand din mai rau, de moarte, de iad, de iminenta caderii, de inevitabilul care te distruge, nepricepand pericolul faptei pe care urmeaza sa o faci, nevrand sa vezi drept, clar, linistit, sigur ca sa stii ce tocmai faci si in cine tocmai lovesti, chiar si cu un cuvant nedrept, pe cine anume tintesti, la cine ridici mana, pumnul, piciorul sau arma, de parca nu mai poti opri neputinta si miscarea imitativ repetitiva incat simti ca trebuie sa implinesti neaparat ca un reflex de autoaparare pentru supravietuire si demnitate ducand miscarea inceputa pana la capat, descarcarea incordarii si detorsionarii pana la sfarsit, ca sa faci un lucru (rau) bine facut daca tot vine prin tine, inchipuindu-te beroul fericit de parca grozavia asta ar insemna ca tu faci dreptate sau ca tu aduci jertfe sfinte, sau razbunari pentru reparatii de pagube ca responsabilii... defapt totul e pentru bani, pentru bar si labordelatoria sexyt ce o ravnesti in ascuns... atunci facand pe plac pe-placului care te inshala si te trage pe sfori cu viclenie neinteleasa de tine vei ajunge si vei fi un parazit, un diavol, un demon, un drac, o satana, un fiu al pacatului, un robot al rautatii, un inselat distructiv-autodistructiv ca un vortex al ”glumelor” proaste in stil de mare si tare joli-joker ce-si permite sa calce avand impresia ca creste si se-ntareste calcand maturizandu-se ca adultii-adulteri. Deci daca-ti permiti sa crezi ca-i gluma atunci o sa ajungi sa-ti permiti sa faci tot mai des nebunia rautatii ca-n gluma, crezand ca te ia doar prostia, sarcasmul si ironia si prostindu-te sa te dai mai destept, rupandu-te in figuri cu personaje, o sa imiti cu cruzime si o sa distrugi tot ceea ce nu o sa mai poti repara aruncandu-te astfel in tradare, dezbinare si suicid cu nepasare ca orice fiu al pierzarii deznadajduit si disperat pe bani ce n-a vegheat si nu s-a pazit la timp ci a mintit!

Sa ne pazeasca Domnul Dumnezeu si sfintii de (raul maxim) mijlocul distantei uniunii din relatia de cana in care se toarna pacatul poftit ce pare de neoprit si de astfel de situatii nefericite in care poti aluneca intr-o fractiune de secunda!..pana-n fundul iadului pe veci si pe veci de veci... in munci si chinuri... daca nu i se face mila cuiva rugator sa te scoata din gaura neagra de vierme ”victima”, ”discriminata” si ”nedreptatita”.

Psalmul mai simplu, dulciuri = antihrism... agresiv... suparat.
 

Simplificand, e vorba ca din tine, pentru placerile primite (pacate, granite, dulciuri, pile, alinturi, privilegii, frumuseti, bunaciuni, betii, distractii, bani murdari, comoditati, trandavii, putori, slave desarte, laudarosenii, energii frerectice, frenezii, euforii, incantari si bucurii de rau, responsabilitati exagerate si griji lumesti, etc.) comunicand cu mortii sau cu duhurile rele ce te chinuie cu lucrari de la diavolul ce-ti toarna umultumiri comunicand in unitatea umultumirilor trufiei de sine din mijlocul relatiei ca o cupa unde-ti place umultumirea, locul unde se insumeaza raul maxim de marit si intarit, va iesi in momentul aprinderii furiei neprevazute, la aparitia ghinioanelor consecutiv-exponentiale cu consecinte incalculable, luandu-te in neputinta oarba fricoolrajul disperat, o nemultumire foarte nemultumita, o revolta antihrista foarte suparata, rea, nebuna, deoarece tu, pentru placeri, vei respecta ca smintitul legeamortilor, legea mitei, legea barfei mitomamoniace, iesind la bataie ca beroul pentru pacat, pentru pacatul cel nou ce-si innoieste innoirea in care se prezinta desi niciun pacat nu-i nou sub soare, nicio traditie lumeasca pacatoasa, te sperii disperat si te revolti mergand la pierzare pentru mita mitomaniei pe care ai trait-o la nivel de ingurgitare si digerare in unitatea de umultzumire, iar starea asta e un fel de demonizare in trufie, necredinta si crima. Esti ca un demonizat carui-ai place umultzumirea si ca-l umultzumesc diavolii si duhurile rele cu care sta umultzumit multzumind lui Dumnezeu ca-i umultzumit, mare si tare... ”bun”... ”vrednic”...si ”sfant”, de ce nu?... ca se poate crede si sfant daca tot e att de umultzumit in starea aia mare de tot in care neglijeaza si calca peste oricine.

Deci de acolo de unde ai primit placeri in suflet, in sistemul digestiv, in pofte, in gusturi, in simturile adanci interne, de acolo, cu timpul, te vei revolta mereu ca un antihrist ce-si apara mitomania, ca fraierul, neputand nicicum sa te revolti contra pacatului ci doar pro pacat si pro granite unde fugi sa te-ascunzi de parca ti-ai apara casa si supravietuirea. E un fel de efect al echilibrului si al vaselor comunicante care produc un shuvoi ce-ti ia atentia si ti-o indreapta asupra tintei inverse fata de care ai vrea tu sa ataci, sa identifici si sa certi raul, acuzand sau luptand.

Primire si traire de dulciuri = revolte antihriste si furii in care tradezi devenind un agresor propacat si progranite, provami, promita ce se razbuna pripit!

E cam ca-n gradina raiului, manci fructul oprit bucurandu-te ca-i gustos si dulce, lasandu-te tzepuit de mitomamoniacul care te umultumeste, si atunci de acolo o sa te infurii smintit si orbeste cand vin ghinioanele si dezastrul, apartii de minciuna si esti pro pacat ca un antihrist vamesh inchis in noul babilon al mintii ce nu vrea sa stie ce face, devi un stiutor ce stie gresit, un stiutor ce nu stie ca nu stie ce face crezand ca stie ce face si ca face binele desi in mod evident, vede oricine ca urla si se razbuna pe Dumnezeu, pe sfinti, pe parinti, pe Maica Domnului, pe fecioare, pe femei, pe copii, pe viata, pe sine insusi, pe aproape spre distrugere deznadajduind si cazand in fapta cea mai rea shuntand caderea prin portile iadului (pbuluri si vidanje grozave ce-ti stau pe cap, bantuind pe deasupra, umultumindu-te in stil de vortex turnator, rupator si dezbinator, tu faci ce-ti faci) spre fundul cel mai de jos si cel mai periculos.

Psalmul hotului ce striga hotii, a pagubossului ce se da pagubit, a neascul..tatului
 

Simplificand de tot avem:

umultumirea in care trufesti caraind comunicational umultumindu-te comod = antihrism dezbinator insingurist ce tine cu puscaria ce se manifesta crud si necrutator mai ales in aprinderea furiei de la evenimente neasteptate si neprevazute, cu consecinte incalculabile ca niste ghinioane ale caderii, mortii si ale intrarii intr-o avalanse a unui chin perpetu ce te scoate in mod repetat din minti ca de frica sa-ti faci fricoolrajul prostului ce se razbuna pripit pe Dumnezeu, mintindu-se ca va fi bine... ca se va reintegra in secularism, in neschimbarea lumii ce nu vrea sa ia aminte si tot umbla cu limbutia si papagalismul mortodoxiei ca ipocritii doar sa exemplifice si sa implementeze, reinfintand si reintretinand satanismul si ipocrismul mitomamoniac si neputincios ce nu suporta schimbarea vrand ramanerea in traditiile pacatului si ale invechirii vopsite cu innoiri si noutati de om, traditii desarte, morale si sfintenii lumesti care nu mantuie pe nimeni ci intretin ispita si amagirea generalizata.

Uumultumirea intru comonicatii oculte = antihrism...ascuns.

Psalmul motivational
 

...bla bla bla... iti iei mita-domnie, umultzumesti... si daca (tralala) atunci tradare ca ispirozii, ca petiuda lovind la embriioni... cu minciuna marturisind ”adevaruri” mincinoase pe banda rulanta ca suparatii nemultumiti, victime ”vrednice”, nedreptatiti, discriminati, neglijati, umiliti, batjocuriti... si placa asta stricata se-nvarte in limba de lemn a sufletului pustiu, acuzand, urand, razbunandu-se pripit ca răul bun care de frica are frik-coolrajul jertfelnic de a se lupta cu ”răii răi”, ”bagabonzii” strazilor, declarand ca un fel de marturisire ca cineva ii face rau dinandins, cu premeditare, in mod repetat, istoric... si smintzisorul asta neascultat parazitar simte ca nu mai poate rabda asa ca se-nfurie sustinand ca daca e instigat, provocat, asmutit pe Maria atunci trebuie sa faca pe plac si sa se razbune ca turbatul primind sa voiasca ceea ce se vrea a voi, adica sa-si permita sa se faca mare si tare pe invers, lovind cu vorba si cutitul nu contra sarpelui mitoman crescator de demoni, pentru ca nu se poate opune nicicum ci contra Ei si contra mai micilor Domnului.

De ce nu poate sa lupte niciodata contra sharpelui viclean? Pentru ca are ochii tinuti si prin vrajeli, barfe informationale, blesteme, juraminte, legaturi, descantece, boscoane, deochiuri, farmece, desfaceri, sugestii, hipnoze, bariere mentale, emo-emotionale, psihico-psihologice, potiuni magice, superstitii, basme, legende, spaime, frici... ajungi de nu poti nicicum sa lupti contra vrajmasului bantuitor si pe interior: domnii, scaune, tronuri, shefii, imparatii, puteri, adulatii, spurcari si necuratii, de parca in mod fatal esti un invins cazut in deznadejdea de a nu mai putea face nimic oricat te zbati si te infurii, decat sa dai tot in Dumnezeu, in iubire si in nevinovati, sa lovesti in ranile iubirii si fidelitatii pana te autodistrugi tot incercand in zadar sa acuzi si sa identifici corect raul dezbinator de curatit si de dat afara din inima ta.

De frica te-nfurii orbeste mituit in domnie (si-n orice) de te razbuni necrutator si crud pe embriioni simtind ca te faci mare si tare (sinucigashca) si ca va fi bine... e tzeapa!.. defapt tu te minti si esti un martor mincinos ce nu poate nicicum sa lupte cu minciuna si satanismul! De acolo se vede, pentru ca in inima ta personala sunt momente de noaptea mintii cand ajungi sa sustii ca preasfanta Maria ti-a facut rau si-ti face si-ti va face rau dinadins... deci cat de prost, de orb si de nebun poti fi sa crezi asta disperat ca sevroticool si sa tooot cârâi?.. pentru mancare... si alte sat-is-factii.

... daca mita-indomnita atunci cârâi... adica te minti si marturisesti minciuniuni pe banda rulanta ca-n satanism... ”Dumnezeu nu vrea sa fiti ca El”, ”Tata si Mama va batjocuresc si va fac rau dinadins”... ”fratii va fraieresc si va umilesc”... si alte motivatii ca sa aplici formulalulobacevschii motivationala: ...daca... ...atunci... tzac-pac, tzaca-paca... esti mare, defapt mai mare decat mare.

De frica apare un fel de mitomanie mitomamoniacuzaca suparata necrutatoare, mandra, neumilibila ce rupe tot, distruge, pana se rupe de tot...de Dumnezeu... reactionans din reflex prost invatat, ca o stericare robotica, iritat, nemultumit-suparat rupator... pana la capat ca un fel de razbunare (curatenie) bine facuta, defapt pe dos.

E somnul blestemului pilit si nesimtit in pacate si faradelegi in frica asta care crede ca scapa nepedepsita impreuna cu casnicii Domnului ce se cred privilegiati doar pentru ca s-au obijnuit sa calce mult, mult prea mult, poruncile, randuielile, cuviintzele, floricele, firmiturile, sau chiar embrionii, puii, gâzele, bacteriile, virusii, vorbele, cuvintele, semnele de punctuatie... socotindu-i pe toti niste paraziti neglijabili ce pot fi preschimbate in hrana sau in victime colaterale din moment ce scopul scuza mijloacele uitand ca scopul este fix sa-ti fie mila de toti fara sa neglijezi pe nimeni pentru ca toti sunt fiii cei facuti ai Facatorului Tata, la fel de importanti ca si fiii crestini cei nascuti.

Deci e vorba de o frica intro curatenie foarte foarte importanta, de aia trebuie curatit totul si data afara minciuna murdara, rautatea vicleana si desfranarea blestemului si pacatului din toate adancurile mintii-inimii si sufletului duhovnicesc, ca de curatenia trupeasca a ochiului cel drept si a limbii de lemn si de plastic robotic ce sa mai vorbim.

Asa ceva ni se cere Biblic: ”Sa cresti in frica divina si de frica sa nu cumva sa minti! Sa ai frica si de frica sa-ti fie frica sa minti ca nu cumva sa te murdaresti si sa-ti fie rusine cand esti gol!” Asta-i prima invatatura a fricii!.. de la Dumnezeu prin care poti sa iesi din mandrie si trufie. De restul sa nu va temeti ci sa va bucurati... si crezand sa va veseliti. Asa ceva este scris. Cum scrii si cum citesti?.. daca uiti mereu de credinta si fidelitate?... pentru perfectiunea robotica a mesajului ambalat perfect in gramatica si infailibilitati teribiliste.

Psalmul trecerii de la neputinta la putinta, nu orice e bine sa poti.
 

Nu poti, nu poti sa te abtii, nu poti sa poti si apoi incepi sa-ti permiti ca sa-ti permiti sa poti si atunci incepi sa poti si te bucuri ca poti de parca-ai fi mare si tare si asa trece timpul si te crezi putincios, pilit, privilegiat, mare, insa... ar fi trebuit sa poti urma ca sa rabzi din Har si sa poti nu orice nu poti, nu orice te taraste prin neputinta ci trebuia sa cresti si sa poti ce nu poti doar conform legii si invataturii lui Dumnezeu, iar ce nu poti si e de rau si esti ispitit sa poti atunci mai bine era sa ramai sa nu poti si sa vrei sa nu poti niciodata ce nu poti si e de rau. Nu-i joc, nu exista restart ci la fiecare decizie trebuie sa fii constient ca ceea ce vei decide sa poti si sa alegi sa faci poate sa fie o catastrofa, o gresala fatala dupa care nu e cale de-ntors si de revenire la momentul de dinaintea deciziei ci prin gresala se face o deraiere de la Cale si chiar daca revi pe ea, ramane in urma o bucla urata care te vadeste de decizia rea prin care te-ai dus in balarii si te-ai distrat cu diavolii ca nesimtitii facand faradelegi, pacate, betii... mintind, fugind de la lucru, inseland privind cu pofta dupa fete usoare crezandu-le sfinte si mintindu-te ca e bine ca esti pilit si ca deciziile tale si faptele tale nu se pun ca esti bogat ca un copil de tzata, pilit, alintat, privilegiat si esti ca-ntrun joc caruia mereu ii dai restart si o iei de la inceput sau de la nivelul la care ai ajuns. Nu trisa. Si in jocuri sau in vise n-ai decat un singur timp ce se deruleaza si pe care nu-l poti insela. Orice joc nu-l poti juca decat o data. Daca vrei sa-l mai joci nu-l rejoci ci e continuarea cu multe bucle. Nu exista a doua sansa. Mergi mereu inainte si daca numai stai caci cronometrul a pornit si nimic nu-l mai poate opri sau reintoarce la momentele anterioare pentru ca tu sa poti sa o iei pe cealalta varianta a deciziei tale... pe care la vremea respectiva n-ai putut sa o iei. Mergi doar inainte si cu fiecare continuare nu mai poti reveni temporal de unde ai plecat ci faci bucle si ele devin penibile daca decizi mereu gresit si incepi sa poti sa faci ceea ce nu trebuia sa poti.

Adica te tareste ceva la care nu te poti opune si tu te-nfurii si te razbuni putand si facand fapta la ceea ce ai fost tarat si te bucuri ca prostul ca ai putut si ca poti, ca ai trecut de la neputinta la putinta nefiind atent, desi tu trebuia sa poti ceea ce nu poti doar urmand Harului binecuvantarii, rabdarii si sa treci de la neputinta la putinta doar conform legii libertatilor Domnului si invataturii divino-umane si nicidecum sa incepi sa-ti permiti sa poti face orice...rau pe care nu-l puteai si sa trufesti ignorand si calcand ca sa faci fara numar orice greseli fatale, lasandu-te tepuit sa poti ceea ce nu poti dar esti tarat si n-ai vrea, insa te-nfurii si poti nevrand sa vezi ce poti distrugand cu trufie inconstienta ceea ce nu trebuia sa strici ca grozavii ce-si permit sa poata tot ceea ce nu pot ca sa se dea mari, mari si tari, sfidand cu amenintari si nepasare, inchipuindu-si ca ei au noroc in orice incercare, intamplare, confruntare caci au spate asigurat si pile mari, privilegii si regimuri speciale preferentiale cand e vorba de intamplare, pedeapsa si nenorociri fata de ceilalti muritori... amarati care o patesc de fiecare data.

Psalmul curateniei... in suflet.
 

Toti comunionistii, antihristii curata si-i zic curvei tinere si frumoase, sfanta, cum o vede ii zice sfanta ca un fel de parola ce deschide portile inselarii si gata, sa-i vezi cum se iubesc si se doresc... se adora, se aduleaza, se viseaza, se jertfesc ei si nu-si da seama ca nu-i nimic sfant in pacate... ci raman setati-eliberati si se ”iubesc”: domnisoara cu bagabontul, gentilomul cu dama cu camelii, felix cu otilia,, Jan cu Jana croitoreasa... si de fiecare data ii zice sfanta la curvistina in sufletul si in inima lui... ca-i crudutza si frumoasa... si asa antihristul curata afara din om tot ce tine de sfintenia Domnului lasand ”curat”... murdar, vorba jupanului Cargiale, mare mistocar, curat-murdar. Iar apoi pentru ea eroul se razbuna cumplit... isi distruge toata viata... pentru spintzenia aia foarte curata care-ti place mult, spintenia de la fata... spalata, curata, fata aia numita de tine sfanta pentru ca-i tinerica curvistina si frumusica... foc!

Nu-i aia sfintenia!.. ci parola inselarii.

Si care e identitatea "curvei tinere și frumoase"?

Ce conteaza identitatea, e mereu alta si tot aia cu care pedoflirtezi deobicei... preluand de la satanitza apucaturile de pungash cu toti banii pe mana fecioarei nebune ce reactioneaza reflex ca fecioara nebuna, mimorza pbudica, infuriindu-se ca suparata-criminala cand cheltui in locul ei. De obicei are nume de ”sfanta” sau de rockeritza ca sa te poata zeitza tzepui mai usor... cu un zambet naiv... devenindu-i sclav pe viata... si pentru ea si pentru ”sfintenia” ei sari la bataia ca beroul, ca un veritabil bantihrist, sef de pungashca-suicigashca suparat-criminala.

Te ia pleci-pleava te duci, te dai, te jertfesti... devi smintisor pui cu smintenie de spintisor, suparat-criminal ca ea, fecioara nebuna in reflex.

Psalmul ispititorului din suflet. Poti! Poti doar sa imiti!..si nu trebuia sa poti!
 

Nu crede nicicum exact ca victima gretoasa ce acuza pe Dumnezeu pentru ca nu-i convins... prin silnicie! Cica daca nu-l convinge Dumnezeu prin silnicie nu va crede! Si cum Dumnezeu nu face binele pe o cale rea, cum El nu silniceste pe nimeni, ramane ca nedreptatitul fricos-furios pe nedrept sa nu creada si sa se razbune dupa formul ”daca (minciuni) atunci (rautati desarte)” si necrezand sa bage-n el ca spartul (inclusiv satane, satani, demoni ca-n comunionistii suparati ce se unesc, oricat ar fi de gretos si chinuitor, sa se razbune) si sa o tina ca betivul pe mitomanie cronica ingretosatoare pe care o imparte si la altii din belshug razbunandu-se pe nedrept ca smintisorii-spintisori ”jigniti” ce se dau loviti in pila, trufie si putere sustinand ca se jertfeste imitand desertii, atata poate, sa imite... pentru ca cica i s-a facut rau... vrajeala de tradator agresiv deznadajduit, infuriat-speriat, cand defapt insfarsit cocopilului i s-a facut cel mai mare bine... pocainta completa, find intors de Iubire de la demonizare (de tip small-smile joker poker-face cu piatra la inima, singur inaltandu-se in desertzi in batjocuri sarcastik agresive sinucigase sau tradator fofilandu-se si pilindu-se amagitor ca un pui de barster-sclaverete) la ingerificare divino-umana, mila curata, credinta, imblanzire si smerenie in suflet.

Practic ”printisorul” amarat se minte sustinand suparat, mereu caraind a pagube, ca i s-a facut ”rau” (de catre Dumnezeu) cand defapt i s-a facut cel mai mare bine, mult si mereu!.. si oricat ii spui nu vrea sa mai creada, nu vrea sa te creada, contrazice auto-indreptatit... cerand sa-l convingi cumva prin silnicie, stand la cotitura si fiind gata sa se razbune ”raului” cu rau. Lucru care este o uraciune, caci Domnul nu iubeste silnicia ingretosatoare... da deloc deloc oricat desertii cu faradelegi desarte in relatii o fac cica in numele Lui ca sa-i desertifice pe toti fraierii dupa formula tzepuitoare a curajului pe sfinvers, ”de frica desertilor sa faci desertaciuni ale desertaciuniunii pe 'placul' desertilor”. Le-ar fi placut sa-i omori crezand in Hristos ca de aia te tot cauta si te bantuie vrand sa moara beroic, iar tu in loc sa crezi le faci pe plac pacatului si desertaciunii de frica ei. Curajul era sa fi facut mila curata si nu jertfe de sclaverete supus orbeste la barster-shefii ce arunca vina pe Dumnezeu prin numele Sau... pe care L-au luat... cu tupeu... ”responsabil”.

Risporcii zburatori deserti cresc risiporci si purcelasi agresivi capiati care se-ntorc sa nu creada si sa dezbine ca fraierii ce-si fac singuri rau neputandu-se lepada de mincinile care-i alinta si-i incanta la personajul sufletel, defapt un berou de minciuna... nebuna, o imitatie. Va fi in mare rusine deshertul oricat are el impresia falsa ca-i jmecherash slavit si vrednic pentru adunarea multa in care se lauda adunand risiporceala.

Deci papagalul si maimutza imitand ii vindeca pe altii, ei ramanand in boala ca risiporcii oricat imita, oricat pot... sa imite. Atata pot... sa imite, pilindu-se ca pot, laudandu-se ca pot... sa imite... poarta iadului, ea profita si se vindeca pentru ca e imitata in timp ce ei bolesc la nesfarsit ingretosati incurabil. Pot sa imite si cu cat imita mai mult le este tot mai rau si sunt chinuiti tot mai groaznic de pacatul din relatie, nevazut si neluat in seama si stand bine mersi acolo in adancul butoiului din relatia in care si-au turnat faradelegile si pacatul cu care se joaca jucand tot felul de personaje sinistre pe care le imita nestiind ca imita.

Practic e un pierzator ce se crede-nvingator in mod pripit pentru ca a izbutit sa se minta indreptatindu-se in desert, reonorandu-se in demnitatea pierduta si puterea umilita, desi in mod evident a invartosat, lucru nerecuoscut si negat, uitand ca el in blestem a imitat un alt desert pilit cu care s-a ispitit crezandu-se mare asociat daca s-au imitat dandu-se fiecare in desert... cel ce a castigat.

(Pârâșul se dă pârât vrand sa-si distruga piratorii care-i devoaleaza planurile marshave. Cu alte cuvinte esti mintit, lingusit si ispitit la rabunare pripita pe Dumnezeu (pentru ca cica ti-a distrus imaginea puterii) si cedezi tradand, lasandu-te mituit... sustinand ca nebunul ca ti-a facut rau pe nedrept dinadins doar ca sa-ti faca rau. E tzeapa si mandrindu-te in invincibilitate indiferent de adversar ajungi sa te razbuni incontinuu ca sa-ti intretii supararea pana te pilesti de tot amenintand cu autodistrugerea ca sa santajezi emotional si sa te scoti nedreptatit, sa scapi si sa-ti recuperezi onoarea imaginii puterii... daca nu cumva cedezi de tot frico-furiei pripite si distrugi de tot rupandu-te cu toporul, macelarind iubirea cu cruzimea celor reci si cruzi la inima, prosti si nebuni la cap, fara suflet, fara mila, ca sa ramai in blestem, iubind mai mult putoarea si blestemul, mancand din pacat pentru placerea minciunii pe care ai si facut-o dandu-te sfant, pentru a scapa de insistenta umnezeilor desherti care te scot din minti frustrandu-te cu insistenta lor desarta ca sa-i imiti voluntar tradand si tu ca ei ca sa te odihnesti in minciuna caldicica din cotlonul ipocrit al tradarii sinepasarii unde te ascunzi in tine, ascunzandu-ti faptele si istoria vietii tale, interesele sicompromisurile, coruptia, colaborationismul, ispitind ca vicleanul inghitior de oua ca sa poti manca, dus de pofta, sufletele de copii nevinovati, de mai mici ce te iau in serios si de bun desi tu esti un sharpe travestit cu cap patimash patern, paternul minciuniunii.)

Psalmul "zilei care va veni de le va poptopi plplplploaia pe toate!"
 

In ochiul trufash cuprins de noaptea mintii ce crede ca vede adevarul apare reflexul schizoidoctoral al daramarii constructiei facute prin neascultare insa cum conflicul invinovatirii vinovatilor invinovatiti ajunge la trufia paroxistica a razboiului infailibiltatilor pentru care merita sa jertfesti totul mizand all-in bazandu-te ca ti-a intrat full de barbarbarbaalbaal si nu prea poti pierde, iti permiti sa gresesti pe sfinvers fix invers de cum e cu vinovatii ca sa simti si tu ceva, macar prin chinuri sadice, si atunci extrapoland si generalizand ca orbetele ce umbla cu echivalente aiuristice ajungi sa lovest din blestem, ca s-a dat liber la pacatuire, in binecuvantare, spre a darama, zici tu, ce s-a construit din neascultare si ce trebuie smuls si daramat, insa cum placerea de a trada si a silnici la tradare e mare, iata ca darami fix partea aialalta, partea divino-umana a ta si a apropiatilor fiindca nu-ti pasa de ce distrugi panan-n panzele albe tinand ca orbul de bata, si nici de cate victime colaterale vor fi cat timp te detonezi ca o mare brabusire avandata sarind ca fulgerul in cap in mocirla buzii blestemului blestemat. AU doare, pai sigur ca doare daca te autotepuiesti si mergi in inselare, in blestem, in chinuri vesnice desi vezi si stii ca esti tzepuit de barii baestrii ai raului maxim care te-mping sa alegi satanismul-gunoiul si libertatea-pacatul ca sa fi de partea lor mituindu-te sa crezi ca-ti va fi bine si c-ar trebui sa le multumesti lor pentru libertatea asta, desi Dumnezeu a lasat libertatea de a manca si a pieri, de a te ingamfa si a crapa, de a te inalta si a fi strivit la cele 7 capete de serpilori-fluture cap de mort si cu gandul liber viclean siret si excroc care vine si te ia si te duce in faci issetis ca sa isfaci-ispisfaci ca un madafakar satisfacifer, mare risipurcelash agresiv uns cu toate alifiile ce se ridica si se-ntoarce sa rupa si sa dezbine muscand mana care l-a mantuit si l-a miluit... saracuool purcelash egoist de rasa pura mitomamoniaco-depresiva a iadului deznadajduit si pierdut, ratacit in lume lumeasca.

Ziua care va veni!!!

Psalmul tragic al filmelor de cosmar, vise reale ce se vor implinite ca-n inchipuire.
 

Problema grava se pune cand o mamica iti lasa in grija un sugar mic de tot, un copil neputincios care iti cere mancare, ajutor, viata, aparare si sa nu cumva sa-l omori pentru ca-i neputincios si tu de frica si fiindca esti handicapat mental neputincios nu sti si nu poti sa-l ajuti altfel decat de "mila" dand sa-l eutanasiezi, ti-e mila blestemata si-l eutanasiezi desi existau sperante si de frica ca moare, ca-l omori, il "scapi" taindu-l, dand cu cutitul,strivindu-l in bocanci, sufocandu-l, il spulberi cu carte cu tot detonandu-l kamikadze ca uslamistii... si mititelul fiind defapt fix micutul Iisus cu Duhul, odata distrus si imprastiat nu mai are cum sa te ierte si nu mai ai Cui cere fiindca te-ai facut criminal si ai ajuns singur dupa ce l-ai spulberat. Deci de asta nu e bine sa fie omul singur pentru ca daca te-ai apropiat prea mult de micut si l-ai distrus si apoi iar l-ai distrus ca sa musamalizezi nesuferind vina si invinovatirea, vrand sa te ascunzi ca sa scapi, iata asa ai trecut de partea demonilor cazuti care nu-si mai gasesc linistea si iertarea pentru ca nu mai au de la Cine o cere, Duhul a plecat fiindca esti contra si pana reinvie Hristos in Cuvant nu mai e Cine sa fie pe-aproape, sfant, ca sa-ti dea iertare. Deci de aia nu li se va ierta niciodata celor ce sunt in contra Duhului sau a Cuvantului pentru ca nu poti fi pro pacat, pro distrugere, de partea pacatului, a raului, a blestemului si impotriva Duhului si Cuvantului ietarii si in acelasi timp sa vrei sa fi iertat mai ales ca tu prin necredinta ta egoista nu contenesti sa vrei sa te eliberezi tot mai mult in blestem, in a vrea a fi liber ca scapat de parinti, blestemandu-le binecuvantarea ca sa faci rele, dand sa scapi de... copii, daca vezi ca te sperie ingrozitor neputinta lor ingrijorator de problematica si stresanta ce te scote din minti neputand sa te mai controlezi. Daca nu-i poti ajuta cu nimic, totusi nu-i eutanasia din mila ipocrita neputincioasa si murdara cu care te distrezi in cruzime ci reda-i Mamei lor, Tatalui, Duhului, Cuvantului si prietenilor de joaca. Nu-i atinge, nu-i omora, nu-i sodomiza, nu-i chinui, nu-i dezbina, nu te scapa de ei caci ajuns singur nu va mai fi Cine sa te ierte. Stiind ca nu poti sa te abti ca-n sindromul turrette macar nu te apropia prea mult de ei, pastreaza distanta fiindca esti periculos, oricand poti lovi fulgerator involuntar, poti face greseli fatale, deci pazeste-te caci nu sti cand se iveste prilejul, iutimea si cazi greu in ispita greselii fatale de nereparat... si apoi in iadul ireversibilitatii si plata vesnica,in pedeapsa nesfarsita nu-i bine, nu-i bine deloc in chin si vinovatie, in neputinta si cosmar... cosmarul ca nu poti nicicum sa nu faci raul oricat incerci sa opresti crima infranand cumva sau legand miscarea de eutanasiere "pilostiva" prin care te dovedesti prea neputincios in a-l ajuta pe ala micut daca ajunge el prea aproape, in raza de actiunea a elementelor sufocvante si innecacioase de care dispui, prin care iti manifesti "puterea" ta oribila, de om mai mare, cu pumni, maini inarmate, picioare incaltate, vorbe grele, organe, scule preschimbate in arme letale, bate, pulane, bolovani, razbunari, viclenii, ispite, etc. Vai tie, pedo-criminale bagabont-pingaritor lacom de manele porcesti ce te-nfiezi la criminalii trufasi ca sa-ti ascunzi interiorul blestemacios din care daiadai ca boierul samantza dezbinarii in turnatorie fara numar, mica cat samantza de scandal ca sa-ti sara mustarul si sa te razbuni pe iubire ca varanii zburatori ce-ti toarna pismura baalamucifeerica goliateica "eliberandu-te" de sarcini de facut care te scot din minti infuriindu-te criminal ca putorile cersetoare ce s-a capatuit!

Plina e lumea si fiecare casa de astfel de cazuri grave, chiar si bisericile si manastirile sunt pline de astfel de greu pacatosi nenorociti deci... rugati-va si vegheati... n-o zic io ci Dumnezeu prin scripturi zice, ca nu stim ziua si nici ceasul cand va lepadati printr-un astfel de traumatism ireconciliabil dandu-va pierzarii ca deznadajduitii rataciti in mitomanie si ascunzis, in intunericul adanc de unde trebuiti pescuiti de sfinti... de sfinti parinti milosi trimisi de Dumnezeu, de fix acel micut cu Duhul si Cuvantul de Care v-ati insingurat... nu fugiti ca sa va ierte... caci a inviat, Hristos a inviat... si poate iar sa va ierte... daca aveti grija sa nu fie in zadar, straduindu-va sa nu-L omorati iar, si iar, si iar... ca-ntrun cosmar halucinogen, narcotic, hipnotic, conflictual, conflictul puturhotilor nevazutelor vinovati invinovatiti ce invinovatesc nesuportand invinovatirea.

Psalm neglijat
 

Ce avem noi in burtica, pe stomac, plaman, inima, suflet? O necredinta, un creier si un pacat ce se satisface, simtind... vorbind vrute si nevrute in desert, dand lectii, porunci, indreptari si ii place acolo si se satisface. Pacat desfranat, stai in pacat acolo, in plaman, in artere si vene, in bronhii vine din stomac si ai pacat ce sta acolo ca o balta de muci si se face placere privind la femei, poftind, dorind, visand, judecand si dand pareri infailibile, bune sa te certi, sa afirmi si sa-ti simti o labordelatorie pe sistemul digestiv pana pe esofag, in ochi, pe limba, si tusesti si simti acolo o caldurica umeda, un mucus placut ce nu-lpoti tusi afara, ca o suma de plosnite ce te manca si te sug, ca o zeama buna, mare, dulce si cand colo, nu-i de bine, tu stai in pacat si simti placeri sexuale si vorbesti imitind ce vorbesc aia cand o fac, cand se dau unii altora, bei ce beau si manca aia cand o fac... si crezi ca ti-e bine la caldurica si ca-i bine ca parca-ti place la sufletel, ca profiti, inseli, cand tu esti pierdut si cazut in comoditatile interne care cer somn lung si placeri si multe lichide care sa-ti placa cand curg, cand se toarna, cand bolborosesc, cand umezesc, cand se odihnesc. Deci acolo avem bagat pacatul si acolo te leaga iadul prin pacat in iad, acolo se fac faptaele interne de care nu esti constient ca le faci, desfranand, pomenind organe, fiind curios, lingusind, halind, luand guri mari pline de josnicii, dandu-te mare si tare, mandrindu-te, hulind, blestemand, si-ti fac placere ca si filmele, ca si goliciunile, ca si frumusetile, ca si orice aliment iesit din carnariile animalelor, din inmultirea lor, unt, unsoare, branzet, oua, carne, uleiuri, sucuri, paini, aluaturi dulci, cozonace cu laptic si toate iti plac pentru ca pacatului din burtica ta ii plac si lui si va visati mari si celebri impreuna, va simtiti ca-n bordel, ca regii bordelului, ca stapanii jocului, trandavind, lenevind, glumind, povestind si simtind, simtind cum va e bine de la pacatul din burtica ce aluneca in sus si in jos pe esofag, pe vedere, prin inima si pe langa ca o placere, ca o femeie, ca o muza, ca o rima, ca o manea. Asta-i moartea si cu pacatu-l incepe ea si cu pacatul se termina vrand sa mai inmulteasca ceva ca sa supravietuiasca cand crapa. De aici vin relele si bolile, din necredinta si pacat interior, neluat in seama si nesimtit asa cum s-ar cuveni caci e primit acolo in burtica la loc de cinste si bagat la inima ca un pui, ca o avere se face mereu, parca esti in extaz, in orgasm perpetuu, in plumb. E moartea acel pacat tolanit, dabalat, comod, umed, zemos, si o neglijezi persistand in neglijenta si nepasare. Dar necredinta din tine e mai mare si ea se manifesta ca o putere lovitoare pentru aparare... revoltandu-te si atacand furios ca milatacandinvers, mereu invers oricat ai incerca sa ataci ceea ce-ti face rau, duhul rau, minciuna, e patima care patimeste in tine ca un atasament la averEU, averea facuta prin viclenii, talharii, profituri nedrepte, hotii, jocuri de noroc, mite, pile, privilegii, sinecuri asa ca necredinta dosului ce se ridica urand si lovind de frica mereu invers sa nu cumva sa-i iei nebunia, privilegiul, comoditatea, mandria, necredinta si deznadejdea.

Deci acolo in burtica la inima, pe stomac avem bordelutzul pacatului in care stai si stai si te simti bine ca fraierul ingamfat pana ai cedat... si te dai la u, la U, la necredinta, la dracu ca te ia, de parcaosa ai noroc, de parca te-ajuta blestemu, hula si injuratura, deparca te-ajuta fortele necurate ale raului sa castigi, sa te bucuri ca nebunul frenetic de victoria pierzarii, ca evident pierzi daca castigi fara sa respecti, calcand ce aveai de necalcat si de respectat.

Nu pune mana pe matura sau pe lopata daca nu stii ce faci si nu te-a trimis nimeni!
 

Adica pe imbuibare si in ingamfare sta trufia ”curatitoare” care cu nesimtire, neglijenta si nepasare se lauda ca o lada de gunoi, de plastic din pacura, defapt un burtoi de sharpe mare si crud, ce se detoneaza dupa ce strange acolo tot gunoiul psihologic si emotional, pftind, dorind, halind pedo-starli-baba-babuba engross ca sa genereze gunoi si mai mare, si mai mult cerand, vrand, sa lase apoi ”curat” dupa formula ”io am generat (gunoi) io m-am detonat (ca turbatool)”... stiind ca iubirea se bucura si iubeste curatenia adevarului luminos, senin, copilaresc, viu.

Psalmul prostului u ce se omoara ca U sau merge din rau in mai rau, in E.
 

Stii ce faci cand te-ntalnesti cu Dumnezeu (cu Domnul Iisus, cu Sfintii, cu Duhul, cu Tatal, cu psf. Maria, cu preotii, cu icoanele, cu Hristos Cuvantul, etc.) ? Te omori, te autodistrugi prin diferite forme de viclenie, desfranare, siretenie, nerozie, prostie, nesimtire, tupeu pilit, rautate inconstienta, pacat labordelator...

Sau de frica , dupa ce constati ca simtind chinurile mortii te-ai revoltat si ai acuzat ca alti-ti fac rau si simti ca iar te omoara, vii cu "solutia" prin care te duci cu pluta din rau in mai rau bucurandu-te ca naivii tzepuiti ce se incanta amagiti visand ca va fi bine devenind prin tradare amagitori, tzepuitori, ispititori, criminali, neredinciosi, pacatosi, singuri si capcauniuni.

Deci sau te omori si simtind chinurile mortii iti "rezulta" ca Dumnezeu iti face rau si-ti crezi nebunia asta caraind ca sa vrei sa mergi din rau in mai rau, ori stai tolanit in comoditati tot mai greu de gasit.

E foarte simplu deci sa fi prost mai ales ca joci toate inchipuirile puterii prostului ce se da mare si tare si care daca nu e si fudul, laudaros, "intelept"-limbut, parca nu e prost destul, tot mai vrea cu grozavie sa gresasca pilit si sa nu-i pese, vrea sa calce cu ingamfare si imbuibare...intarindu-se in sminteli tupeiste ca fierul, ca otelul, ca bolovanul, ca ashchia care nu sare departe de trunchiul de stejar din care s-a rupt si in care nu poti bate cuiul lui pepelea asa ca e bun sa te ascunzi acolo fix in nod, in tinutul Nod, suparat ca ai pierdut.. pe "nedrept".

Psalmul rau, cruzumea cruzimii fara mila de cruzi si pacatosi in blana de miel.
 

Stârlibaba-stârlibuba-stârlirana, starlimamona furlatoare. Noaptea mintii, adica pofta rea a ochilor si trufia vietii mortii ca un foc negru in cerul gurii, un foc al rautatii strain de Dumnezeu, ca o starliciune a starliciuniunii sado-matzo-ochista a criuzimii pedo-mamoniaco-depresiva deznadajduita care joaca si imita starleala altor parbati lacoma de micutzi cruduti pana distruge toata iubirea si mila cu nepasare amenintzatoare infioratoare si ingrozitoare, acuzatoare si exechoolitoareoare mizerabila.

Psalmul gandului viclean cu care intrii in preteshug si colaborare.
 

Iti sugereaza sa dai cu cutitul ca sa faci cruzime si sa scapi din capcana, capcana caraielilor si acuzarilor, nemultumiri si reprosuri, mintind ca va fi bine, sa scapi de repetata introducere a cutitului si a miscarii de razbunare in mana cu sugerarea ca stim noi cine ar fi de vina, ea... si ca sa scapi iti vine sa dai fiindca crezi ca ala-i adevarul, realitatea si faci ce ai de facut, pe sfinvers, satisfaci patima, razbunarea, iti manifesti furia cu nepasare si inconstienta ca sa scapi de frustrare, sa iesi din capcan, ca simti ca mori si crezi ca iesi la mai bine, insa lovind pripit vei iesi la mai rau. Tot asa iti sugereaza sa faci cruzimi pacatoase ca sa fi pe placul cruzilor ca cica o sa scapi mai usor de ei, iti da sa pui botul, sa papi, sa halesti ca pelicanul, sa lingi, sa lingusesti, sa slugaresti, sa privesti in locuri josnice, sa dai cu brandu', cu pulanu', sa exclami vorbe grele din topor ca banglicanii si avericanii din filme pusi pe pradat, pe distrus, pe castigat cu orice pret ca vrajiti folosind vrajile lui merlin && perlin, astea-s tarii, berlin && kremlin, astea-s farduri, beuturi din alea slabe ca sa crezi ca se pot neglija, un fel de masti, creme si rujuri sintetice.

La un moment dat daca tot se insista pe tema asta, silnicit de frustrarile insistentei, necajit de recidive si repetari nedorite vei indrazni ca prostul sa faci fapta cea foarte periculosa, caci iesit din minti, autoamagit si ambalat, aprins, disperat, nemultumit, furios s-ar putea sa faci ceea ce crerezi ca ai de facut, sminteala venita la sugestia gandului viclean cu care intrii in pretesug ca sa satisfaci patima politica, mitomania mamoniaco-depresiva deznadajduita care vrea sa scape si sa castige mereu ca sa ramana la putere, puterea de a face pe dos, de a nu putea asculta, de a nu face nimic bun profitand ca parazitii, doar consumand si stand pe spatele altora, chiar si a mai micilor.

Practic injuri, hulesti, distrugi, manci kkt, minti, pui botul, deci distrugi cu cruzime facand pe plac cruzimii pedofantastice a pedochiului eretic ca sa scapi... asa ca trebuie sa veghezi cu atentie caci fapta acestor ganduri e foarte periculoasa cu cat e mai patimasha speranta desarta, disperarea de la pierderea repetata a banilor si de la sevrajul drogurilor mitei minciunii maririi de sine ca o slava desarta, slava eretica a erecticului grozav ce cu cat greseste se crede mai destept ”luminand” din desfranare si razbunare iesita din adancul noptii si vicleniei, se ridica din adanc si merge la pierzare, se-ncrunta, urland da cu cutitul, inteapa, strapunge, striveste, da cu hula, da cu totporul si se razbuna cumplit... repetat sa scape de martori, de probe si sa musamalizeze, lucru (rau) bine facut, un fel de ”curatenie”. Apoi daca nu se sinucide, e prins si bagat la beci pentru zeci de ani si ajunge in iad daca nu gaseste pocainta si mila la Dumnezeu. Deci trebe veghe multa mereu ca te ia gandul indus, gandul viclean sugerat, te ia sugestia si lovesti tinta falsa, sfanta si nevinovata pe care o acuzi, de se bucura cel rau cat ai fost de naiv, de pripit, de autoamagit neglijent incat sa crezi ca-ti poti permite... sa... nu te opresti la timp!

E groaznic si poate fi fatala o gresala din asta bantihrista, o nebunie holoclasta iesita din minti in toata neregula si faradelegea! Preaviz amatororilor!

Poti sa nu-l faci! E doar un gand!..o prietenie vicleana. Nu pune puterein patima ultrasa ca sa-l crezi si sa-l faci ca prostul crezand ca-i adevarul si ca va fi bine, visand ca cica o sa scapi de presiuni si insistente... nu-l fa... opreste-te la timp!.. si vegheaza continuu ca nu stii clipa nici ceasul... cand o patesti!

Psalmul intrebarii
 

Asta-i intrebarea de baut: Ce faci cand crezi ca ai ghinion si ai pierdut?... respectiv ce faci cand crezi ca iar ai avut ghinion si iar ai pierdut? Si ce faci ajuns pe culmile frustrarii si turbarii? Pe cine si cum te razbuni?

(E-o-intrebare lunga blestemata, ispititoare, identificatoare, foarte-foarte grea in conditiile in care se stie ca multi temerari cad in timpul incercarii de a raspunde. Aviz amatorilor dar si profesionistilor!)

Mancati si n-ascultati si apoi iar mancati?.. ca sa va ”bucurati”???
Pacateus! Ghinion-gheniron-duh bantuitartor-autoamagitor!

De frica de Dumnezeu de ce n-ai asculta de Dumnezeu?.. sfidand.

Psalmul poruncii ca un fel de blestem.
 

Nu mai rabzi, nu mai suporti sa vina Luminita lui Iisus si sa-ti spuna iar ca nu crezi si ca strici Cubul ca un stricus-strestricheel ce strica pocainta pocaindu-se... si atunci mintind ca ai gasit si ai identificat criminalul silnicist, amenintarea terorista, ca Luminita iti face ”rau”, poruncesti suparat si furios: ”omorati-l!” (-L) simtind ca ai vrea sa-l omoare cineva, de parca el te-ar face rau, de parca el ti-ar face rau, in mod repetat, insistent si hartuitor, prigonitor, simtind, vazand si marturisindu-ti ce faci din cand in cand ca un belfer tupeist. In realitate prin aceasta porunca smintita, satanista, te sinucizi ca un egoist kamikadze suparat de frica momentului clipei fricii si neputintei de a asculta care venind candva inevitabil te va vadi de neputinta cronica si inselaciune! Daca nu poti asculta de sef in public cum atunci are el contract cu tine pe perioada nedeterminata?... ca facand ce? Si nu stie? Pe ce fapte de ascultare-ti iei tu banii daca vei fi vadit ca nu poti asculta de sef, de niciun sef si ca n-ai putut ascultat niciodata? Deci isi vor da toti seama ca tot timpul cat ai ”lucrat” tu doar ai inselat si esti pasibil de o pedepsa grea si o rusine maxima, expus in public. Ingrozitor acel viitor, acea zi, acel moment scenic! Cu toate astea clipa devoalarii, a demascarii, a aflarii e fix eliberarea ta din coshmar, e ziua inaltarii crucii tale pe care trebuie s-o porti si s-o suporti pana atunci, pana la sfarsit... fara sa mai poruncesti de frica ingrozita suparata, infuriata si neputincioasa urland cu ura rea furioasa si veninoasa: ”omorati-l”... culmea, ca un ”mare” sef in speranta ca daca nu-l ucide nimeni atunci o sa-ti asumi ca sluga a ta si o sa slujesti tu, iata putand sa asculti de ”sef”, de propria porunca blestemata, ”restabilindu”-ti imginea patata. Practic in loc sa primesti Lumina ca sa-si faca lucrarea de pocainta si indreptare tu ii trantesti usa in nas si omorand vrei sa mori in pacat si in viciile tale, moarte rusinoasa, ascunzand pana la capat frica, neputinta si prostia fofilandu-te pana la sfarsit ca sa ramai in bunatati si comoditati, in pile si privilegii ca parazitul, ca capusha, ca plosnitza, ca sherporcul-luvulpe argintie, ca un purcelash agresiv... periculos... care se-ntoarce sa te rupa pentru ca cica tu l-ai ingrsat... cu pacat.

Cam asta-i scaunul spurcat al satanei: cand poruncesti si te-nvoiesti sa vrei, rostind porunca ucigase sau ispititoare ca un blestem... stand pe scaun... si semnand contractul antihrist doar privind la femeia frumoasa si fecioara pe care vrei indragostit s-o inseli, defapt asa ai si semnat pentru pacat de fiecare data cand poftind ai privit si ai cascat la chipul ei superb si preaminunat... mintind ca altcineva e vinovat... ca atentia idolatra ti s-a furat.

Cati n-au sezut pe el pret de un ceas, pret de o clipa ravasita, pret de o porunca smintita, de o dorinta fripturacita, de o vrere de avere, de o semnatura mica de placere?.. si apoi au plans cu amar in zadar vrand sa nu fi facut, vrand sa nu fi pierdut. Mai bine sa nu te fi nascut ca nu-i bine ce vrei, cruzimea eficace si eficienta, pragmatic erogonomic proiectata si planificata. Ar trebui sa vrei altceva acuma, ar trebui sa vrei sa nu mai faci caci pierzarea efectuata nu o mai poti schimba. Ai tradat si meciul s-a jucat! Meciul jucat nu mai poate fi schimbat! Pentru ca a avut arbitrii! Nu deznadajdui, umileste-te si vei fi salvat! Roaga-te sa rabzi ca sa prinzi momentul.

Psalmu' idolilor
 

Pacatu'-aluatu' galben si moale e preferatu' in loc la pitzerica morotoxica idolitartara si de aia...pleci. Vorbesti, crezi, se comuta, se inverseaza si creinvers. Zici bine da'-ti iese invers in tine ca si cum ai fi zis invers si faci invers pentru ca simti invers si lasi asa cum s-a invartosat. Apoi te-a jignit si te-ai suparat, te-ai infuriat c-ai furat, vrei sa te razbuni, sa dezbini, sa distrugi, sa faci rau ca un kamikadze ce plezneste si ti se impietreste ca otelul-inox lucrarea neagra de plezenala si vrea in tine apoi sa o tot repeti, sa o satisfaci in mod perpetuu asa ca din inima, inima impietrita in care s-a imprimat statuia faptei tale rele de care nu mai ai cum sa scapi caci e pe veci unita cu tine, amprentata in piatra ca statuia de sare a satAnei lui Lot. Cu timpul, ca sa inmoaie piatra, pacatu'-aluatu' galben si moale ti s-a ridicat pe stomac, ca sa-i placa cand se repeta lucrarea din piatra, acolo iti ies din inima si din minte idei, persoana, si din pacate, ce-ti iese strica pe om, te ia in sus ca sa iesi si te lasa in jos ca sa intrii, fac lucrarea cea neagra ce strica si cubul, nu numai pe om, si cu timpul amagit si jucaush te bagi in intzepacea trandaviei putorii de la caldurica si comoditati dormind si motzaind si ti se pare ca luxul viciilor sunt desavarsiri si uluminat ca nebunul, ca prostul, dai si te lucrezi pe sfinvers bucuros-tzepuit ca ai scapat de ascultare si culmea, esti vesel ca ai scapat si de vicii cica, daca le socotesti desavarsiri, halind angross, band muult si fara numar, droguri, simtind, vorbind, dorind, putand, luptand-urand, mandrind, grozavind, murind, omorand, dezbinand, stricand, nemaicrezand si simtindu-te foarte bine si laudat de lume, aplaudat, invidiat, vedeta ca-n familia Domnului avand pile si privilegii prin Casa, asa ca un casnic apropiat si ales caruia toate i se cuvin, ca unui pui de pui smintzisor defapt vrajmash cu gand eretic, crud, furios si antihrist, gandul hopa mistrica sau hopa ispitulica... si stai acolo dupa ce-ai lovit in tine pitit in cadere de parca ai urca si ai zbura... liber. Lenea duhovniceasca, ochiul mort, putoarea puturoasa, odihna trupeasca buimaca, comoditatile si relaxarile neplictisitoare si imperturbabile sunt viciuluxuri cu fum si betie, cu vorbarie stiintifico-fantastica barfitoare si nicidecum desavarsiri asa ca ia aminte si nu te elibera socotind egoismul eretic si crud care se da bland si pasnic, odihnitor si relaxat o suma a virtutilor si desavarsirilor. Pacatu'-aluatu' nu-i de mancatu' cu bascula, nu-i de supt cu vidanja, nu-i de tinut la inima ca o baltutza, pentru ca-i plin de puteri-puturi-potorori de farisei, stricoi, inverteli in inima, pe interior de fatzarnici si ipocriti, in miez, in adanc, in nevazut si nestiut, nu-s bune aceste solutii desarte poftite de ipocriti jmecheri si idolatri, sunt nesimtiri, neintelegeri morale, bagabonzeli de pocaiti-pocaitori-trufasi ce se cred destepti desi le pute guritza iar matzelele bolborosesc, imbatate de sine, caraind ura, carand a glume proaste si sarcasm caustic, ele nu curata ci ard si topesc ca acidul si otrava sufletul cel bun si iubitor. Vor sa inteteasca rautatea ca sa te ti de ea si sa pierzi!

Psalmul uniunii puilor de uniune. E de rau, nu-i de bine! Vai de tine pamant si mare.
 

Te dai victima vrednica si te revolti pentru uniunea gaozarvarului cu labordelatralala, uniunea puilor de uniune de sub umbrela duhurilor rele, diavolii, viciile, prostii, pacatu'-aluatu', faptuitorii de rele uniti in fiare cu multe capete, ca cine poate lupta cu fiara fiarelor si atunci cica nu-s rele ci bune, minti ca-s bune ca sa scapi sub ele, sa stai in umbra mortii, in uniune si sa profiti. Rupe-i pe toti, mai bine singur singur, mai bune rupt de toti caci toti s-au unit in uniune pana la unu ca sa se uneasca cu duhul rau, inselacios, viclean, eretic si desfranat, uniunea neagra cu lucrare neagra, trufase, te unesti singur cu tine ca gaozarva ca sa fii bun pentru uniune, ii faci pe plac. Leapada uniunea si te dezbina de u-ul eului tau pierdut, cazut, victima suparata cand i se spune ca el e acela, cand e dat afara din Rai, cand i se inchide usa in nas pe drept. Se da nedreptatit, jignit si suparat si te tine minte cu ura si razbunare. Pai n-ai dreptate, ai fost corupt, invartosat, invartit si sucit la inima, ipocrizat, inhaitat si unit cu uniunea si ai devenit pui de uniune sau tartor greu ca sa trandavesti, sa te fofilezi, sa profiti, deci tu esti vinovatul. Umileste-te si accepta-ti soarta!

Dezbina-te de uniune. Rupe-i pe toti cu care esti inhaitat, duhuri rele, vicii, prieteni de nebunii, cunostiinte, cunoscuti, sunt decat niste straini ce se cunosc cu strainii ca-n sodoma si gomora, sunt foc strain ce cade pe ei din cer, sunt tzepe pe inaltimi, umbrele negre mitomamoniace, deznadejdea si deprimarea, sunt uraciuniunile rautatii care te tin legat in satanisme, in furii eretice anticriste ca sa faci fapte erectice rele si nemultumit sa prigonesti eretici prigonitori de eretici ca inchizitia, ca securitatea comunista, ca partidele porcilor ce tin de putere, de scaun, scaunul satanei, scaunul haitei, poruncind ucideri de "eretici", poruncind viclenii, ispitiri, rastalmaciri, amestecari de limbi, invartiri de limba, alunecari, travestiri, imposturi, tzepuiri, razbunari pripite, blesteme, potopuri, pentru ca cica le-ai jignit uniunea rosie, neagra, verde, alba pe care cica o iubesc. Rupeti-i si lepadati-i pe toti, eliberati-va de legaturile pacatului, a urii, a nebuniei, toti s-au inrait pana la unul si te tarasc in uniunea vietii lor mizerabile si scandaloase, paziti-va caci sataiadul cade din cer si are putina vreme si pe toti ii ia si-i inhaita si-i uneste cu gunoiul ca sa fie combustibil solid sau pacura tulburatoare pentru focul iadului, focul strain, focul vesnic in care ard toate vremelniciile. Daca nu-i cunostii si nu-i stii de ce esti in uniune cu ei? Sunt parazitii sortiti sa fie prada luvulpilor in blana de oi, sunt serporci de caine travestiti in "miei", sunt niste purcelashi fricosi si lasi, niste tradatori naivi care daca nu pot sa faca binele sustin ca au gasit solutia desarta, ca cica atunci e bine sa faca raul pe care-l pot face, si-l fac din belshug ca nebunul caruia i-arodit tarina. Au gasit solutia sfinversa, nedreapta si au socotit-o buna si dreapta, legala si s-au adaugat uniunii in rau si se dau buni! Lepadati-i pe toti si stati singuri! Lepadati-va si de voi si de singurismul uniunii cu sinele, de uul din lumeus, din stricus strechel, ce va ia in singuratatea lumuniunii sa slujiti ca pui piliti mitomamoiaci, vrednici si mandrii de uniune.

Psalmul ”dreptatii” tale, negi, nu vrei sa crezi ca sa te dai victima... ”vrednica”
 

Practic cârâi, ca pagubit, a ghinion intru judecata necredincioasa gresita si vremelnica din tine fiindca iar ai pierdut pe ”nedrept”... si dai sa te razbuniuni pe Dumnezeu sustinand ca ai dreptate... acuzi de-nnebunesti ca nebunul inhaitandu-te in ”bucuria” desarta a acuzatorilor, cazi in judecata si razbunare ca sa-ti satisfaci ca beroul de carton frustrarea stransa cu usa pe unghiile ca grebla... urland ca cucuvreaua intre daramaturi ”fainutza mea, fainutza mea” gandindu-te la cat de bun era pacatu'-aluatu' ce dospea nebunii in fel si chip, generator de rau factor de rele, facandu-ti cat mai rau ca sa-I faci cat mai rau Lui Dumnezeu folosindu-te de orice laudandu-te in desert ca patzitul moroic strivist ”supravietuitor” ce da lectii... in timp ce le face, ca fularul, ca pasta careia-i place sa fie stoarsa cu paranoe pana la capat ca cutzitul, Gulibere nici nu stii cat de mic incepi sa fii avand impresia ca esti tot mai mare si mai tare ca un berou necunoscut in tara lu' Lili-put. GrasuUul Micutzul se va chema dand lectii pe sfinversa! Micutzucutzu' mikiduț-mikidus cu pluta, avarici sanăvăbici, iti da doar sa se vada ca-i iei, ca nu-ti da si-i iei, pui de pui de pui de porck, de sharpereti, te tradeaza si te spurca cand ti-e mai greu, te pângareste si te revolta, te exaspereaza cand te chinui si rabzi, puiul mamonateilor, mamonistilor luxiferici satanisti multumisti sa dezbine, puiul necredintei si neascultarii. Fuuuiu-iuiuiuuui!!!.. te provoaca sa-l eutanasiezi sa nu se mai chinuie in nebunie murdara si gretoasa, in bulibasheala si haos negru, certaret-negationist, ca găozarvu' ce se crede statuia lu' fetitza cumetritza ca sa fie ascultat. Adica fricaraitu' se joaca cu pieitu' dand "sfaturi" de urmat la toti ca sa se stie ca il stie pe Dumnezeu, ca Il vede, ca i se roaga Lui cica si din pricina asta e important.