[COLOR=blue]34. [/COLOR]Hristos îl mustră pe Iuda că L-a vândut pe Duhul Sfânt, atunci şi acum
[COLOR=blue]“ Vai de tine, Iudo, nu cel care [/COLOR][COLOR=fuchsia]L-ai vândut atunci[/COLOR][COLOR=blue], ci cel care ai vândut astăzi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]!” ([/COLOR][COLOR=red]11/[/COLOR][COLOR=blue]24 ianuarie 1977)[/COLOR]

[COLOR=red]este o mustrare pentru noi totzi, aceia care vand pe Hristos-Duhul, neluandu-L in serios ci in batjocura.[/COLOR]

[COLOR=blue]35. [/COLOR]Solomon a rămas singur în iad, ca bată ţăruşi
[COLOR=blue]“ …Că iată Solomon care [/COLOR][COLOR=fuchsia]rămăsese singur în iad[/COLOR][COLOR=blue], şi ce făcea? Că măsura şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]punea ţăruşi şi bătea[/COLOR][COLOR=blue], că se îngrozeau diavolii de ce face el şi ziceau că “prin înţelepciunea sa vrea să ne nimicească pe toţi”. ” (27 martie 1977)[/COLOR]

[COLOR=red]poi tzarushii aceia batutzi in iad erau defapt proorocie in credintza, caci aceiashi tzarushi sunt la Sarmisegetuza, deci Solomon proorocea shi in iad despre Canaanul cel Nou, Romania, ca de aia se ingrozeau dracii in iad de ce facea.[/COLOR]

[COLOR=blue]36. [/COLOR]Femeile care nasc opt prunci odată fac o faptă de ruşine
[COLOR=blue]“ …Copilaşii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ruşinos lucru este azi pe pământ, ca o femeie să nască opt prunci.[/COLOR][COLOR=blue] A ajuns partea femeiască să se asemene cu partea dobitocească. La Dumnezeu nu se încape aceste fapte. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aceasta este de la duhul rău[/COLOR][COLOR=blue], ca să mărească turma pământească. Opriţi pofta că e [/COLOR][COLOR=fuchsia]diavolească[/COLOR][COLOR=blue]…”(23 iunie 1977)[/COLOR]

[COLOR=red]e vorba ca in numele ascultarii creshtine se fac atatzia copii cum le vine ca dobitoacele... adica din pofta defapt, shi li se daduse shi medalie de mama eroina... deci pofta respectiva era diavoleasca. [/COLOR]

[COLOR=blue]37. [/COLOR]Femeile care nasc şase prunci odată, i-au zămislit “mai rău decît câinii”
[COLOR=blue]“ Se laudă împăraţii că multe mame au născut câte [/COLOR][COLOR=fuchsia]şase fii[/COLOR][COLOR=blue]. Dar Eu zic: s-au născut [/COLOR][COLOR=fuchsia]şase într-o zi[/COLOR][COLOR=blue] şi au murit o sută. Câştig nu va avea tată. Dar el nu vede paguba. Cine naşte [/COLOR][COLOR=fuchsia]şase fii[/COLOR][COLOR=blue], nu sunt zămisliţi curat, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt zămisliţi mai rău decât câinii[/COLOR][COLOR=blue]. De aceea se bucură iadul…”(23 februarie 1978.) [/COLOR]

[COLOR=red]cainii sunt un fel de credincioshi, dar fiind 6 copii, cu care se lauda imparatzii, sunt defapt fii ai pacatelor, ce par roade, dar defapt au murit 100 de dreptzi pentru ispita shi astfel e mai multa paguba din pricina proastei socotintze shi a ispitei shi necumpatarii, caci sunt 6 copii pentru lume.[/COLOR]

[COLOR=blue]38. [/COLOR]Femeile care nasc mai mult de cinci copii (dar mai puţin de unsprezece) nu sunt cu Dumnezeu
[COLOR=blue]“ …Femeia [/COLOR][COLOR=fuchsia]însărcinată care are cinci[/COLOR][COLOR=blue], şase [/COLOR][COLOR=fuchsia]până la zece copii[/COLOR][COLOR=blue], nu este cu Dumnezeu…”(17 ianuarie 1979) [/COLOR]

[COLOR=red]Adica ori e biserica cu 1-2-3-4 ucenici, ori e biserica cu mult popor, ca intre ele nu este dupa dumnezeu ci dupa egoism.[/COLOR]

[COLOR=blue]……………………………………….[/COLOR]
[COLOR=blue]40. [/COLOR]“Oastea Domnului” a dispărut, dar încă mai are duşmani de moarte
[COLOR=blue]“…A fost un popor credincios care se chema [/COLOR][COLOR=fuchsia]“Oastea Domnului”[/COLOR][COLOR=blue] şi cânta cântece duhovniceşti, până când a venit vremea şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a dispărut această turmă[/COLOR][COLOR=blue]. Şi astăzi, această lucrare a Mea duhovnicească, [/COLOR][COLOR=fuchsia]are duşmani de moarte[/COLOR][COLOR=blue], că mulţi au pierit împuşcaţi, mulţi au pierit nimiciţi. Şi dacă astăzi află că mai sunt undeva de aceştia, e pericol de moarte. Dar nu vă speriaţi…” (4 aprilie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=red]nu numai in 1978 ci shi astazi ii socotesc unii ca dushmani ai poporului[/COLOR]

[COLOR=blue]41.[/COLOR] Creştinii pucioşi sunt îndoctrinaţi că mâncarea semenilor lor din lume este spurcată şi otrăvită
[COLOR=blue]“ Nu te duce la cel din lume, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]are masa spurcată[/COLOR][COLOR=blue] şi cum vei mânca la masa sa, vei băga [/COLOR][COLOR=fuchsia]otravă[/COLOR][COLOR=blue] în corpul tău, adică în corpul Meu…”[/COLOR][COLOR=blue](11/ 24 decembrie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Feriţi-vă dacă cineva, afară de turma aceasta, vă va chema la ospăţ,că [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-au pregătit să vă pună otravă în vin[/COLOR][COLOR=blue].”(17/30 ianuarie 1979)[/COLOR]

[COLOR=red]otrava din vin este necredintza shi pacatele molipsitoare ca sa se lepede de Hristos-Duhul, ori de BOR[/COLOR]

[COLOR=blue]……………………………………….[/COLOR]
[COLOR=blue]46.[/COLOR] Comuniştii au pus hingheri ca să prindă peştişorii
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Au pus comuniştii hingheri[/COLOR][COLOR=blue] să vă prindă pe cale, dar să nu vă temeţi, tată, şi când Domnul Iisus grăieşte: “[/COLOR][COLOR=fuchsia]Peştişori[/COLOR][COLOR=blue], pitiţi-vă!”[/COLOR][COLOR=blue], să vă pitiţi. Mai avem câteva zile şi se vor uita după noi când vom pleca dintre ei.” (12/25 iunie 1974)[/COLOR]

[COLOR=red]cum se vor uita? poi comunishtii nepocaitzi ce au stat la filaj nu merg in Cer shi se vor uita cu durere pentru ei vazand cum pleaca altzii in Ceruri, sper sa nu fie shi cazul nostru.[/COLOR]
[COLOR=blue]……………………………..[/COLOR]

Un nou colaborator
 

Vsovi, am văzut că ai început să colaborezi pe www.noul-ierusalim.info Cel mai mult am râs că te-au făcut ăia pucios. Aşteaptă să te boteze la ei, să te facă ortodox-pucios. Iar tu n-ai zis nu , dar ăia au zis că n-ai nici o şansă. Perseverează, perseverează, poate reuşeşti să-i convingi de sentimentele tale bune faţă de ei.

adica ma shi vezi un fel de Colaboratzionist? I-am scos din minciuna... despre mine, shi le-am aratat cum se face socoteala corect, dar acolo am greshit calculele ca defapt e asha:

a*2-a*2=(a+a)x(a-a)=a*2-a*2+a*2-a*2=2a*2-2a*2=2 x (a*2-a*2)=…=2*n x (a*2-a*2)=2*(n+1) x (a*2-a*2)=……..
shi simplificand cu a*2-a*2 rezulta ca:
1=2=...=2*n=2*(n+1)=…=QED deci 1=3, Inceputul shi Sfarshitul...

nu discut cu ei ca sunt doar nishte mishtocari.... ca sa se simta mishto ca fac shi ei ceva mishto, asha ce face toata lumea "buna" mai devreme sau mai tarziu... (Iar de shanse, ori noroc nici n-am nevoie)

Eu n-am înţeles de ce ai scos tu că 1=3 şi de altfel mi se pare suspect chiar şi 1=2, trebuie să fie vreo greşeală pe undeva. Aşa ceva nu e posibil. Ce, suntem luaţi de proşti? În mod sigur este un truc. Adică, o minciună.

poi era QED, 3 litere, de aia

dar demonstratzia e perfect corecta...
a*2-b*2=(a+b)x(a-b)=aa-ab+ba-bb=a(a-b)+b(a-b)=aa-bb

dar inlocuind pe b cu a am avea:

aa-aa=aa-aa+aa-aa=2(aa-aa)=2(aa-aa+aa-aa)=4(aa-aa)=...=2*n(aa-aa)=...

simplificand cu (aa-aa) obtzinem:

ca 1=2=...=2*n=2*(n+1)=... lucru incredibil dar perfect demonstrat

deci se pare ca semnele shi conventziile matematice sunt greshite, ori sunt doar o conventzie, caci ceva nu este in regula, shi acest shir ne arata ca semnele sunt greshite, conventziile matematice elementare sunt greshite... caci ele sunt un shir infinit de false echivalentze, false egalitatzi...

deci nu este nici o jonglerie ci este minciuna matematiclor care sunt conventzie de om shi judecatzi de om...

eu n-am gasit eroarea. unde este eroarea in demonstratzie?

aa-aa=aa+aa+aa-aa-aa-aa=3aa-3aa=3(aa-aa)=...=3*n(aa-aa) shi simplificand rezulta:
1=3=...3*n=...

doar pentru ca am adaugat shi am scazut aceiashi cantitate de doua ori...

deci vezi ce ciudatzenie?...

ca rezulta ca 1=2=3=4=...=100=...=1000=... doar pentru ca am adunat shi am scazut aceiashi cantitate... cineva s-a mandrit mereu... pare ca ar fi felul cum creshte minciuna shi mandria din om.

Da, acum am înţeles ce spui, dar tot mă îndoiesc că n-ar fi vreo greşeală strecurată pe acolo, de genul: 1+1=3: unul şi cu una fac trei: mama, tata şi copilul. Matematica e matematică, iar aici e altceva, e o jmekerie şi o vrăjitorie, iar noi suntem fraierii care înhiţim găluşca, pentru că nu ne-a plăcut armetica la şicoală. Dacă ne plăcea, nu ne mai duceau acum, alţii mai oţi, de nas.

m-a lamurit cineva mai bun la mate ca mine, shi a zis ca e regula elementara ca n-ai voie sa impartzi cu 0, deci nu se poate simplifica cu (aa-aa), deci de aia apare ciudatzenia... in rest e corect...

0 e ca multzimea vida, o plasmuire omeneasca ce reprezinta a-a=0 deci ai avut un mar, l-ai papat intr-un anumit ritm shi nu mai ai nici un mar, defineshte practic proprietatea de a nu avea nici un mar, ai 0 mere.

shi daca avem de exemplu o cantitate sa zicem 100

shi o impartzim cu tot mai putzin:

100/100=1

100/50=2

100/10=10

100/1=100

100/0,1=1000, aici pare ca ar creshte, deci iata ceva foarte ciudat, ca shi cum ar creshte. dar ce creshte? avem 1000 de zecimi de mar, deci ca shi multzime de elemente a crescut caci cantitativ ele tot 100 de mere sunt,

deci vezi ce rezulta?

100/ceva ce tinde spre 0 = ceva ce tinde spre infinit, o multzima infinita de elemente foarte, foarte mici, de elemente infinitezimale dar care impreuna fac 100 de mere

acuma revenind la shirul de egalitatzi,
1(aa-aa)=aa-aa+aa-aa=2(aa-aa)=2(aa-aa+aa-aa)=4(aa-aa)=...=2*n(aa-aa)=...=2*ceva ce tinde la infinit x (aa-aa) =...

iar aa-aa este ceva ce tinde spre zero in ritmul in care mancam noi merele
deci ar fi un diviziune infinitezimala care scade mereu, ca daca n-ar fi nici nu s-ar putea scrie, dar fiindca se scrie, inseamna ca inca nu e zero dar va deveni shi nu se va mai putea scrie, caci 0 e lipsa, nu mai este, s-au terminat merele.

deci iata ca imi pare ca nu avem voie sa adunam shi sa scadem +aa-aa, caci defapt nu punem o lipsa ci punem ceva ce tinde la lipsa, shi de acolo vine jongleria matematica, caci noi defapt adaugam o cantitate care la un moment t defapt nu e lipsa dar va deveni lipsa abea la final, iar noi socotim ca shi cum am fi la final, deci aa-aa=/=aa-aa+aa-aa de aici cred ca vine problema, pare corect dar abea la final e corect, ca pe parcurs nu e corect, ci e clar,

am putea scrie a-a=a-a+a-a dar pana sa devina a-a=0 ca lipsa trebuie sa treaca un timp t, deci abea cand s-a parcurs timpul de halire a marului egalitatea devine valabila, ca pana atunci iata ca

a-a = o halire de mar care dupa t=tfinal ar ajunge la nimic adica la 0
a-a+a-a= doua haliri de mar care abea dupa t=tfinal ar ajunge la nimic adica la 0 shi doar daca am presupune ca cele doua haliri ar fi sincrone, adica s-ar desfashura dupa aceleashi curbe de halire

astfel ca de aici provine toata eroarea matematica shi otzia cum ai zis dumneata...

ca practic daca am impartzi aa-aa/aa-aa ar insemna sa facem o impartzire a unei cantitatzi infinitezimale cu ea insashi, lucru care pentru oricine inseamna 1 deci ca se poate simplifica... caci le simplificam cu exact cantitatea care e in paranteza la timpul t intre t0 shi t final, dar daca ar fi fost deja t final, nu am mai fi avut cu ce simplifica, caci n-am mai fi avut nimic in niciuna dintre egalitatzi...

deci daca am simplifica pe parcurs, lucru perfect posibil, rezulta ca am obtzine un shir de egalitatzi foarte ciudat dar corect

1(aa-aa)=aa-aa+aa-aa=2(aa-aa)=2(aa-aa+aa-aa)=4(aa-aa)=...=2*n(aa-aa)=...=2*ceva ce tinde la infinit x (aa-aa) =... /(aa-aa)

1=aa-aa+aa-aa/aa-aa=2=4=...=2*n=...=2*ceva ce tinde la infinit =...

deci eroarea provine din faptul ca noi ne-am folosit de rezultatul de la sfarshit, adica aa-aa care e nimic la sfarshit adica 0 shi l-am adaugat la aa-aa care shi acesta la sfarshit tot nimic este adica 0, dar pe parcurs nu este valabila egalitatea caci inca se mananca din mere:

deci eroarea este aici:

aa-aa=/=aa-aa+aa-aa intre momentele t01, t02 shi tfinal1, tfinal2

considerand ca aa-aa ajung zero in t1final-t0 iar aa-aa ajung zero in tfinal2-t02

deci iata ca jongleria otzeasca matematica este o minciuna caci amesteca finalurile cu timpii intermediari shi cu cauzele initziale,

iar in orishice transformare, in orice curent produs, exista perioade tranzitorii shi permanente, iar la punctele limita apar zone cu valori finite ce tind la infinit mare ori mic ori nimic shi ca atare se nasc fulgere, Fulgere mici sau mari shi care sunt de la Domnul.

deci vezi cum au vrut ei sa socoteasca shi sa formularizeze ceea ce nu poate a fi socotit? caci nu se poate, decat presupune ca la o secventza temporala shi daca, shi iarashi daca shi cu parca shi atunci ar fi shi o patzi... shi astfel apar jongleriile omului ce se ocupa cu matematici...

dar sa ne intoarcem mai bine la subiect, la Hristos-Duhul, shi la Persoanele sfintei Treimi....

deci ar fi corect:

1(aa-aa)<aa-aa+aa-aa<2(aa-aa)<2(aa-aa+aa-aa)<4(aa-aa)<...<2*n(aa-aa)<...<2*ceva ce tinde la infinit x (aa-aa) <... intre t0 shi tfinal ce acopera ca timp procesele de halire a tuturor merelor adaugate shi halite indiferent de curble shi vitezele de halire

iar in final, dupat tfinal-t0 am avea 0=0=0=0=...=0 caci s-au halit in toate locurile merele care erau cat shi cele care s-au adugat shi s-au scazut.

deci a*2-b*2=(a+b)x(a-b) este o minciuna chiar daca = a*2-ab+ab-b*2

caci se presupune ca ab=ba shi doar la final e zero ca intre timp e o cantitate ce scade spre zero intr-un anumit timp dupa o curba de scadere spre nimic deci abea la final, putem spune ca ab-ba=0 daca nu ne-a pasat ce am mancat intai, mere dupa pepene sau pepene dupa mere... ca daca ne-a pasat, iata ca rezultatul, roada nu e aceiashi, chiar daca pe ambele le-am papat shi avem nimic la final adica 0

deci matematica incurca mereu timpi, cu ordinile cu perioadele shi se joaca cu nishte echivalentze ca sa demonstreze ceva, dar sunt complet false lucrurile demonstrate... chiar shi in calculul algebric elementar.

Dragă vsovi, pucioşii au făcut ce-au făcut şi au reuşit să suspende şi sit-ul www.noul-ierusalim.info . Aşa că, dacă n-ai fost inspirat să-ţi faci o copie după el, ca să poţi studia pe îndelete în ce fel erau demascate minciunile pucioşilor, prevăd că acum ai să fluieri a pagubă.
Îmi pare rău pentru tine. Poate altă dată vei avea mai mult noroc.

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea I)[/COLOR]


Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )
...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material a fost preluat de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior[/COLOR]

[COLOR=#993300]“Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.”[/COLOR][COLOR=#993300](Matei 24, 23-27).[/COLOR]


Noul Ierusalim de la Pucioasa are ambiţii mari: să cucerească Europa. Nu prin armele războiului, ci prin cele pseudo-teologice. Într-o primă fază, NIP îşi propune să iasă din spaţiul strâmt al Pucioasei şi să cucerească România. Pentru aceasta, va trebui să câştige simpatia şi sprijinul şefului statului. Apoi, va trece la cucerirea Europei şi va deveni Euro Ierusalim.
Apetitul pentru politică la NIP este mai vechi. Prin anii 1990-1991 NIP se constituia într-un bastion al restauraţiei monarhiei. Un veritabil puci se punea la cale, prin care ar fi urmat să se reinstaureze cu forţa monarhia constituţională ca formă de stat. Sprijinindu-l pe regele Mihai ca să acceadă la tron, NIP îşi asigura un rol inegalabil de consilier permanent al şefului statului, prin care regele, odată instalat la putere, ar fi primit “indicăţii” direct din cer (dar furnizate de reprezentanţii cei mai autorizaţi, adică de liderii pucioşi). Regele ar fi devenit treptat o marionetă în mâinile liderilor pucioşi, pentru că de! cu Dumnezeu nu te joci! Unde-i ordin, cu plăcere! Pucioşii au jucat tare la vremea aceea, dar n-au avut un dram de noroc şi până la urmă au pierdut totul. Degeaba au venit ei cu “mesaje din cer” de la “Dumnezeul Pucioasei”, adresate personalităţilor vremii, care (sperau ei!) urmau să-i sprijine pe puciştii pucioşi în lupta pentru instaurarea monarhiei şi apoi pentru controlul puterii. Rând pe rând, personalităţi ca Victor Stănculescu (pe vremea aceea, mai-marele Armatei române) Andrei Pleşu (ministrul Culturii), Doina Cornea (om politic cu o largă popularitate), patriarhul Teoctist (şeful Bisericii), Sorin Dumitrescu şi mulţi alţii au fost curtaţi, rugaţi, imploraţi, prin “scrisorele” venite “din cer” de la “Dumnezeul Pucioasei” ca să sprijine demersurile secrete de reinstaurare a monarhiei, mascate printr-o intenţie declarată de reformare a Bisericii. Chiar şi regele Mihai a fost bombardat cu îndemnuri belicoase, care îl somau să nu se dea în lături, ci să se ţină tare pe poziţie, doar, doar, va accede din nou la tron. Toţi însă, sau aproape toţi, au dovedit un suveran dispreţ faţă de aceste “demersuri istorice”, rod al imaginaţiei bolnave a puciştilor pucioşi.
Timpul a trecut, oamenii s-au schimbat. Dar apetitul pentru putere al pucioşilor a rămas acelaşi. Pe vremea lui Ion Iliescu n-au mai îndrăznit să reia ofensiva: prea era Iliescu comunist până în măduva oaselor. Nici la Emil Constantinescu n-au îndrăznit, că era prea moale şi părea tot de stânga, deşi semna decretele cu dreapta. Dar la Băsescu le-a venit inima la loc. Ăsta părea om de ispravă, matroz gureş şi hâtru, uns cu toate alifiile, bun de pus “cârmaci” şi apoi de sfătuit în taină în ce parte să rotească timona corăbiei. Pucioşii au început o campanie făţişă de susţinere a lui “bădica Traian”. I-au trimis şi lui “mesaje din cer” semnate “Dumnezeul de la Noul Ierusalim.doc”. I-au obligat pe adepţii lor să citească acatiste şi paraclise şi să se roage ore în şir cu mâinile ridicate la cer, ca să câştige Băsescu alegerile. S-au bucurat când el a câştigat, spunând în dreapta şi-n stânga că “Dumnezeul” lor le-a ascultat rugăciunile, şi numai de aceea a ieşit Băsescu victorios. Din păcate, odată ales, Băsescu s-a dovedit nerecunoscător. Nici nu i-a băgat în seamă pe pucioşi, ci şi-a văzut numai de-ale lui şi de ale ţării. Dar pucioşii n-au disperat. Au continuat să cultive cu tenacitate o adulare publică a “marelui Cârmaci”. Doar-doar îşi va aduce aminte şi de ei, de cât bine i-au făcut ei lui cu rugăciunile lor, şi că altfel nu ar mai fi fost ales Băsescu în vecii vecilor.
Acum, miza e la fel de încărcată de speranţe. Pucioşii îl laudă anticipat pe Băsescu, pregătindu-i campania electorală din anul 2009. Ei speră să câştige din nou şi să nu mai fie la fel de nerecunoscător ca înainte. Îl vor sprijini pe faţă, prin “misive coborâte din cer”, de la “Dumnezeul” lor. Îi vor face campanie electorală pe Internet. Vor îneca Internetul cu spamuri despre Băsescu, ca om providenţial pentru România şi… de ce nu? pentru toată Europa. Iar când Băsescu le va recunoaşte public meritele şi le va mulţumi şi-i va alege consilieri de suflet, alta va fi calimera…Noul Ierusalim îşi va începe o nouă campanie, pentru cucerirea Europei. Iar dacă o va cuceri, va deveni Euro Ierusalim.

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a II-a)
[/COLOR] Bibliografie:

[COLOR=purple]1. Pasaje din mesajele “venite din cer” către regele Mihai[/COLOR]

Liderii pucioşi (“[COLOR=fuchsia]servii[/COLOR] Dumnezeului de la Pucioasa”) sunt desemnaţi să-l anunţe pe regele Mihai că va cârmui în curând toate popoarele. Adică, va fi un fel de monarh absolut şi universal, ce n-a văzut pământul în viaţa lui:
[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către regele Mihai[/COLOR]
[COLOR=blue]Regele României este unsul Domnului[/COLOR]

[COLOR=blue]I[/COLOR][COLOR=blue]ată cuvântul Domnului, căci în România curge izvorul cuvântului lui Dumnezeu, şi din acest izvor ascuns se va adăpa în curând toată făptura de sub cer[…]. [/COLOR]
[COLOR=blue]Iubiţii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]servii Mei[/COLOR][COLOR=blue], împărţitorii cuvintelor Mele, prin care Eu Îmi lucrez şi Îmi vestesc planul care trebuie lucrat în zilele acestea de glorie cerească! Luaţi aminte şi scrieţi cuvântul lui Dumnezeu către [/COLOR][COLOR=fuchsia]regele României, Mihail, unsul Meu[/COLOR][COLOR=blue] întru care binevoiesc şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe care-l voi aşeza să-Mi cârmuiască noroadele[/COLOR][COLOR=blue].” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Au mai trecut de atunci 18 ani (!!!) şi până în prezent, această “proorocie” nu s-a împlinit; dar cei mai optimişti încă mai speră. Mai pragmatic, regele Mihai a presimţit că nu mai are nici o şansă şi a făcut un gest înţelept: a denunţat legea salică, dând cale liberă la tron fiicei sale, Margareta de România.
Apoi, Mihai I este anunţat în mod direct ce-l aşteaptă:
[COLOR=blue]“ Iată, vin spre tine, iubitul Meu, unsul Meu. […] îţi voi da în curând plata răbdării, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu glorie şi cu putere vei fi peste noroade[/COLOR][COLOR=blue], şi acestea vor şti că eşti unsul Meu, că eşti unsul lui Dumnezeu. Nimeni nu poate sta în faţa planurilor Mele, şi în ziua hotărâtă toate se vor aşeza şi se vor împlini.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Probabil că “[COLOR=blue]ziua hotărâtă[/COLOR] n-a venit încă, iar “plata răbdării” mai întârzie. Faptul că “regele este unsul lui Dumnezeu” cred că îl ştie toată lumea, îndată ce nimeni nu i-a şters această ungere. Deocamdată însă, nici vorbă de [COLOR=fuchsia]glorie [/COLOR]şi[COLOR=fuchsia] putere[/COLOR]. Regele Mihai pozează ca un modest cetăţean român care de-abia şi-a recuperat ceva drepturi personale, iar în viaţa publică este ca a cincea roată la căruţă.
Dumnezeul de la Pucioasa trece apoi la atac: îi ameninţă cu nimicirea pe feseniştii care conduc ţara în frunte cu Ion Iliescu şi îi promite regelui că-l va aşeza pe el în locul lor:
[COLOR=blue]“ Fii credincios, căci în curând cei ce şi-au umplut acum cupa fărădelegii, care stă de mărturie la Mine împotriva lor, aceştia în curând nu vor mai fi, căci mâna Mea se va atinge de ei şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]îi voi stârpi[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]te voi aşeza la locul tău[/COLOR][COLOR=blue], căci eşti alesul Meu, eşti unsul Meu, şi scris este aceasta. România este regina Mea, este mireasa Mea, este binecuvântata Mea, şi peste ea [/COLOR][COLOR=fuchsia]tu eşti de la Mine rege[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin tine Eu, Domnul, îi voi fi soţ[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Ultimele cuvinte:[COLOR=blue]România este regina Mea[/COLOR][COLOR=blue][…] căci[/COLOR][COLOR=fuchsia] prin tine Eu, Domnul, îi voi fi soţ [/COLOR]au ca semnificaţie faptul că restaurarea monarhiei în România este iminentă şi inevitabilă. Timpul a demonstrat însă cu totul altceva: că nu e nici iminentă, nici inevitabilă.
Asigurările sunt însă abundente şi incisive:
[COLOR=blue]“ Nimeni nu va putea sta împotriva planurilor Mele, şi vor şti aceştia că este Dumnezeu şi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul binevoieşte întru unsul Său Mihail, rege al României[/COLOR][COLOR=blue]. Amin”.[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Regele Mihai este informat că nu va gestiona puterea singur, ci în tandem cu Irineu Pop, care va fi suit în scaun de patriarh în urma acestei conspiraţii. Amândoi vor asculta însă de planurile şi ordinele secrete care vor veni “[COLOR=blue]de la izvor[/COLOR]” adică de la liderii pucioşi, numiţi eufemistic “[COLOR=blue]servii Mei”[/COLOR], pentru a sugera că ascultă numai de Dumnezeu. Monarhia constituţională va fi aşadar un paravan pentru o teocraţie pucioasă:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Din acest izvor îţi voi da mereu de ştire planul Meu[/COLOR][COLOR=blue], căci Eu ocrotesc acest izvor aşa cum l-am ocrotit şi am coborât cu sfatul Meu în toată vremea întunericului de sub stăpânirea lui antichrist şi a fiarei comuniste. Din acest izvor îl hrănesc şi îl pregătesc şi pe acela care va fi aşezat să-Mi facă biserică vie şi curată şi sfântă, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]veţi fi una întru Mine[/COLOR][COLOR=blue] şi întru iubirea şi voile Mele în mijlocul unui neam sfânt şi binecuvântat. Pe acela ţi l-am făcut cunoscut, căci i-am dat poruncă să-ţi descopere acest izvor şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-ţi dea de ştire cuvintele Mele[/COLOR][COLOR=blue] din vremea lucrării Mele, [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin care am prezis servilor Mei[/COLOR][COLOR=blue] despre vremea care va veni şi despre vremea ta din zilele ce vin. Acela a fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele ca să ştie să mărturisească despre Mine, şi de acolo l-am trimis cu carte către tine ca să-ţi dea de ştire taina Mea şi lucrarea Mea, ca să ştii apoi că ţara ta va fi cetatea cea nouă a Noului Ierusalim al gloriei Mele. Acela este martorul Meu, precum aceştia de care Mă servesc Îmi sunt Mie martori şi servi şi lucrători.[…] Pace ţie, rege al României!”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Pentru cei cărora încă nu le vine să creadă ce fanteziste “lovituri de palat”se puneau la cale la Pucioasa în anii ‘90-‘91, poate va fi mai convingător dacă vom reproduce lozincile triumfaliste care au apărut pe copertele interioare ale cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”, editată în anul 1995, când încă se mai spera în succesul întronizării celor doi aleşi ai neamului:
Coperta I interioară:

……………………………………………………………………………………………
[COLOR=maroon]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]
[COLOR=maroon]În România[/COLOR]
[COLOR=maroon]Noul Ierusalim[/COLOR]
……………………………………………………………………………………………
Coperta a II-a interioară:

……………………………………………………………………………………………
[COLOR=maroon]__________________________________________________ ____________________________[/COLOR]

[COLOR=maroon]ÎNTRU MĂRIREA LUI DUMNEZEU CELUI ÎN TREIME LĂUDAT[/COLOR]

[COLOR=maroon]S-a tipărit această Carte cu binecuvântarea şi purtarea de grijă[/COLOR]
[COLOR=maroon]a lui Dumnezeu, pecetluind 40 de ani de coborâre[/COLOR]
[COLOR=maroon]a Cuvântului Său în mijlocul României.[/COLOR]

[COLOR=maroon]În zilele Majestăţii Sale[/COLOR]
[COLOR=maroon]Mihail I al României[/COLOR]
[COLOR=maroon]În zilele păstoriei preafericitului părinte[/COLOR]
[COLOR=maroon]Irineu [/COLOR]
[COLOR=maroon]întemeietorul Bisericii Ortodoxe Noul Ierusalim România[/COLOR]

[COLOR=maroon]EDIŢIA I[/COLOR]

[COLOR=maroon]Editura RO-EMAUS Bucureşti[/COLOR]
………………………………………………………………………………………….
Surpriza vine odată cu re-editarea cărţii. O re-editare presupune reproducerea integrală a originalului, eventual cu unele fireşti corecţii, de regulă - ortografice. Şi totuşi… cele două coperţi interioare suferă modificări substanţiale: referirile la regele Mihai I al României şi la Irineu, întemeietorul şi preafericitul patriarh al BONIR, au dispărut ca prin farmec! Coperţile arată acum cam aşa:
Coperta I interioară:
……………………………………………………………………………………………
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
……………………………………………………………………………………………
Coperta a II-a interioară:
……………………………………………………………………………………………

ÎNTRU MĂRIREA LUI DUMNEZEU CELUI ÎN TREIME LĂUDAT,
TATĂL, FIUL ŞI DUHUL SFÂNT

S-a tipărit această Carte la anul 7514 de la facerea lumii, iar de la naşterea după
trup a lui Dumnezeu Cuvântul, anul 2006, cu binecuvântarea şi purtarea de grijă
a lui Dumnezeu, pecetluind 50 de ani de coborâre a Cuvântului Său peste
pământul român: 1955 -2005.


Editura Ro-Emaus
Bucureşti, 2006
ISBN: 973-97125-3-3
………………………………………………………………………………………….
Observăm că în ambele coperţi interioare nu se mai precizează că minunea coborârii “Cuvântului” are loc în România şi, respectiv, în mijlocul României. Pământul român nu mai are graniţe, pentru că în opinia pucioşilor, orice creştin se va numi român. Primul pas în instaurarea Euro Ierusalimului a fost făcut.

[COLOR=blue]
[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a III-a)

[/COLOR] În iunie 1990, pucioşii plănuiesc ieşirea din Biserica Ortodoxă. Pentru aceasta, primul pas care urmează să fie făcut este edificarea unei biserici de zid, care să fie numai şi numai a lor, pe pământurile primului “preot” al Noului Ierusalim: Ilie Bunea. Noului Ierusalim i se vesteşte un destin glorios: el va fi un fel de “buric al lumii”, munte înalt peste toate înălţimile pământului. România va fi stăpână peste toate popoarele, care vor veni să i se supună ca unei “regine”. Totodată, pucioşii intenţionează să obţină de la regele Mihai (“unsul lui Dumnezeu” peste România, aflat pe atunci încă la Versoix, în Elveţia), consimţământul că “ [COLOR=blue]va garanta cu numele său[/COLOR]”, deci va accepta să fie ctitor onorific (adică, măcar cu blazonul, fără neapărat să contribuie material şi financiar). Îndată, regele Mihai primeşte de la pucioşi [COLOR=fuchsia]încă o carte[/COLOR] poştală “din cer”, ca să-l anunţe despre planul lor şi să-l dea pe brazdă:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către regele Mihai[/COLOR]
[COLOR=blue]Regele Mihai, ctitor lângă Domnul, cu numele său. Domnul va alege din nou Ierusalimul[/COLOR]
[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]ă se scrie iarăşi un cuvânt de mărturie, căci Domnul coboară cuvântul, şi apoi Se aşează să împlinească cele vestite prin cuvânt. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iată cuvântul Domnului către regele Mihail al României[/COLOR][COLOR=blue], căci el este vestit prin prooroci. [/COLOR]
[COLOR=blue]Pace ţie, [/COLOR][COLOR=fuchsia]rege al celei binecuvântate[/COLOR][COLOR=blue], că voi coborî cu slavă văzută şi voi împărţi lumină şi viaţă vie peste noroadele de pe pământ, iar ea va fi regina Mea. Pace ţie, şi mirul mângâierii peste creştetul tău! Amin. Iată [/COLOR][COLOR=fuchsia]încă o carte către tine[/COLOR][COLOR=blue], ca să te vestesc că [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi aşeza peste locul izvorului cuvântului Meu piatră de mărturie şi locaş de slăvire a numelui Meu[/COLOR][COLOR=blue], ca să ştie apoi noroadele şi să bea din această piatră apă vie, şi va fi aceasta spre tămăduirea neamurilor, căci aşa este scris despre acest munte care se va ridica deasupra munţilor, deasupra înălţimilor, deasupra înţelepciunii de pe pământ, şi noroade multe vor veni spre această piatră, spre acest izvor din cer coborât, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]România va fi pământul cel nou[/COLOR][COLOR=blue] al slavei Domnului din zilele ce vin, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]tu vei fi mare peste acest neam[/COLOR][COLOR=blue]. Eu sunt Domnul puterilor, şi totul este cu putinţă la Dumnezeu, dar fii credincios lucrului Meu şi planului Meu cel din veci împlinit, [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi[/COLOR][COLOR=fuchsia]vei sta pe tronul tău, iar mlădiţa ta va sta lângă tine[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR] [COLOR=blue](22 mai /4 iunie 1991)[/COLOR]
Cuvintele “[COLOR=fuchsia]tu vei fi mare peste acest neam [/COLOR][…][COLOR=fuchsia] şi vei sta pe tronul tău[/COLOR]” arată intenţia clară ca regele să fie adus în ţară nu ca un simplu turist, ci pentru a domni a doua oară peste români. “[COLOR=fuchsia]Mlădiţa[/COLOR] Regelui” nu este alta decât prinţesa Margareta. Liderii pucioşi sunt informaţi de faptul că Alteţa Sa Regală Margareta este cea mai activă pe plan social şi caritativ dintre membrii Casei Regale, manifestând o vădită intenţie de a fi succesoare la tron. În consecinţă, liderii pucioşi o includ şi pe ea în planurile lor.
Regele Mihai este avertizat că toate se vor face numai prin filiera de la Pucioasa: “servii” şi totodată liderii pucioşi. Toţi vor trebui să asculte de ei şi de cuvântul lor. Prin ei, numele regelui va fi înscris primul în lista ctitorilor noului locaş de cult şi prin ei s-a făcut tot planul şi toată “[COLOR=red]lucrătura[/COLOR]”. Înscrierea numelui regelui pe frontispiciul noii biserici este văzută de liderii pucioşi ca o opţiune îndrăzneaţă şi inteligentă din punct de vedere politic, căci ea va favoriza revenirea regelui în ţară:
[COLOR=blue]“Am coborât cuvânt şi am spus că [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi ridica piatră de mărturie la locul izvorului Meu[/COLOR][COLOR=blue] prin care Eu vestesc lucrul planului Meu şi lucrul României Mele, căci din acest izvor, iată, scot şi pentru tine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am pe servii Mei prin care Eu lucrez cuvântul Meu prin acest izvor[/COLOR][COLOR=blue], şi voiesc să scot deasupra această fântână de miere, că vine ziua împlinirilor vestite prin acest izvor; vine, şi se grăbeşte să vină; vine, şi vreau să lucrez cu grabă, ca să înfigem crucea în vârful acestei pietre şi să rostesc din acest vârf cuvânt coborât din cer, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să rostesc numele unsului cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]tu prin Mine vei fi, rege al României[/COLOR][COLOR=blue]. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să scriu numele tău pe această piatră, ca să-ţi gătesc venirea prin această putere[/COLOR][COLOR=blue], prin această temelie cerească, prin această mărturie care va mărturisi în ziua aceea. Domnul puterilor este numele Meu, şi nu este aceasta cu neputinţă la Dumnezeu, şi este din planul Meu această [/COLOR][COLOR=red]lucrătură[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR] [COLOR=blue](22 mai /4 iunie 1991)[/COLOR]
Din nou se face aluzie la Casa Regală (deci implicit şi la Margareta, care este vizată din umbră) care va fi contactată şi prelucrată de arhiereul Irineu, “[COLOR=fuchsia]martorul cel credincios[/COLOR]”, care ştie bine ce are de făcut, fiind instruit direct de către liderii pucioşi. Irineu şi regele sunt îndemnaţi la o conspiraţie dirijată de la Pucioasa (“[COLOR=fuchsia]Eu voi fi în sfatul vostru[/COLOR]”). Toate popoarele vor veni ca să se închine la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau să fac unire bună şi legătură apropiată cu casa ta[/COLOR][COLOR=blue]. Vreau să fac această unire [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin martorul Meu cel credincios[/COLOR][COLOR=blue], care este de la Mine şi care [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi să-l aşez cel dintâi peste biserica Mea[/COLOR][COLOR=blue], peste biserica cea binecuvântată, căci acest martor [/COLOR][COLOR=fuchsia]ştie de la Mine ce am să fac[/COLOR][COLOR=blue] peste acest neam, şi între voi va fi să fie o pace desăvârşită, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu voi fi în sfatul vostru[/COLOR][COLOR=blue], spre slava neamului cel ales din zilele ce vin. Mai e un pic până la seceriş, şi voiesc să lucrez cu grabă această corabie, această piatră de mărturie, că prin ea voi birui, iar tu vei veni apoi, şi vom aşeza viaţă înviată şi lumină din lumina cea neapropiată peste acest neam, [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi toate popoarele vor veni[/COLOR][COLOR=blue] şi vor vedea slava celei oropsite.” (22 mai /4 iunie 1991)[/COLOR]
Liderii pucioşi au instituit deja un cult local al regelui Mihai. Ei se laudă că prin rugăciunile lor a căzut comunismul şi că numai prin ei mai lucrează Dumnezeu pe pământ:
[COLOR=blue]“ Aşează-te lângă Mine ca să Mă sprijin cu tine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ridicăm această piatră la locul ei, rege al României[/COLOR][COLOR=blue][…]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dar am lângă acest izvor pe servii Mei[/COLOR][COLOR=blue], lucrători în trup, care strigă zi şi noapte înaintea Mea, şi Îmi amintesc aceştia de vremea făgăduinţelor pe care Eu le-am făcut peste acest neam ales, şi totul este scris, şi vor mărturisi lucrurile cuvintelor Mele. Şi Îmi amintesc aceştia de tine, regele lor, pentru că Eu le-am dat poruncă să aducă jertfă de fiecare zi şi să aducă în faţa Mea numele tău şi venirea ta pe pământul tău. Aşa eşti pomenit în acest loc ascuns, aşa este auzit la tronul slavei Mele: „[/COLOR][COLOR=fuchsia]Pe Mihail, rege al României, să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa![/COLOR][COLOR=blue]“.[/COLOR][COLOR=blue] Amin. Am dat poruncă să ceară aceştia la Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]să dobor capul fiarei roşii, şi am auzit şi am împlinit[/COLOR][COLOR=blue] la vremea hotărâtă această biruinţă. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Lucrez aici prin servii Mei[/COLOR][COLOR=blue], ca să ştie ei cum este planul Meu întocmit, să ştie ce să ceară la Mine, şi iată, Eu sunt şi împlinesc, şi am făcut aici aşezare după schiţa planului acestor zile, căci lucrez din cer, după planul ceresc, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar lucrez prin aceştia care Mă aduc cu cuvântul[/COLOR][COLOR=blue], căci Eu rostesc, şi apoi vin ca să împlinesc.”[/COLOR] [COLOR=blue](22 mai /4 iunie 1991)[/COLOR]
Regele va fi pentru început aşezat pe tronul României, dar la plinirea vremii va fi aşezat împăratul întregii lumi, care va aduce împărăţia păcii şi o nouă ordine în lume (New Age):
[COLOR=blue]“[…] tainele Mele sunt adânci, iubitul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]unsul Meu[/COLOR][COLOR=blue] întru care binevoiesc în zilele ce vin […] Aşează-te lângă Mine, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să însemnez pe piatra aceasta şi să sap numele tău[/COLOR][COLOR=blue]. Iată, pun această piatră înaintea ta, rege al României, şi fi-va apoi ca într-o singură zi să îndepărtez nedreptatea din ţara Mea şi a ta, şi voi împlini. Fii credincios, că voi fi împlinitor în ziua aceea, căci ziua aceasta este hotărâtă, iubitul Meu, […] Am zis, şi voi împlini, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi alege din nou Ierusalimul[/COLOR][COLOR=blue], […] dar iată, la sfârşitul plinirii nelegiuirii [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi aşeza un împărat care va fi întru Mine, şi prin el voi aşeza împărăţia păcii[/COLOR][COLOR=blue]. Amin.” (22 mai /4 iunie 1991) [/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a IV-a)

[/COLOR] Toate noroadele de pe pământ se vor pleca în faţa “[COLOR=fuchsia]acestui semn[/COLOR]”, această biserică nouă (Biserica Noul Ierusalim). Regele este chemat să susţină moral zidirea bisericii “Noul Ierusalim” şi să aducă jertfe idolatre “Dumnezeului de la Pucioasa”:
[COLOR=blue]“ Ridică-te acum şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]hai să ridicăm această piatră[/COLOR][COLOR=blue], că voi cuvânta din vârful ei, şi cele şubrede vor cădea, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom face un lucru nou[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]se vor pleca noroadele de pe pământ[/COLOR][COLOR=blue] în faţa [/COLOR][COLOR=fuchsia]acestui semn[/COLOR][COLOR=blue]. Fii iscusit, iubitul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fii întru Mine[/COLOR][COLOR=blue], ca să fiu cu tine, dar să fiu, iubitul Meu, unsul Meu, binecuvântatul Meu. Vremea e târzie, [/COLOR][COLOR=fuchsia]rege al României[/COLOR][COLOR=blue], şi Eu, iată, zoresc să-ţi gătesc venirea, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]acesta este planul Meu pentru venirea ta[/COLOR][COLOR=blue], şi după el trebuie să se lucreze. [/COLOR][COLOR=fuchsia]A venit vremea să aduci această jertfă Mie[/COLOR][COLOR=blue], şi Eu o voi aşeza spre mărturie peste acest izvor care a curs în mijlocul acestui neam ales, care a vestit în vremea aceasta despre vremea ta care vine.”(22 mai /4 iunie 1991)[/COLOR]
Toate temerile regelui Mihai şi ale Casei Regale că “Dumnezeul de la Pucioasa” n-ar fi Dumnezeu sunt risipite prin urări de pace şi prin promisiuni mincinoase de împlinire a “[COLOR=fuchsia]celor vestite prin cuvântul lui[/COLOR]” (reinstaurarea monarhiei constituţionale):
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt.[/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu te teme, rege al României[/COLOR][COLOR=blue]. Te voi uni cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]cele vestite prin cuvântul Meu[/COLOR][COLOR=blue], […][/COLOR]
[COLOR=blue]Pace ţie! De la izvorul care curge în România, pace ţie! Dar vreau să-ţi spun „Pace ţie!“ din vârful acestei pietre care va fi să se ridice pe acest izvor. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Pace ţie, rege al României![/COLOR][COLOR=blue] Dumnezeu grăieşte în România mai mult decât în toate veacurile de până acum. [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Pace peste casa unsului Meu Mihail[/COLOR][COLOR=blue]! Amin, amin, amin” (22 mai /4 iunie 1991)[/COLOR]
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Irineu este desemnat de către liderii pucioşi cu punerea pietrei de temelie a bisericii Noul Ierusalim, cea care va fi platforma de lansare a propagandei publice pentru ideile lor restauraţioniste:
[COLOR=blue]“ Aici este locul mărturiei lucrului cuvântului Meu, şi iată, martorul Meu cel credincios aşează acum, prin binecuvântare cerească, piatră de temelie a începutului cel nou, iar de la acest început se va lucra din loc în loc şi va răsări Ierusalim nou, biserică nouă şi curată, biserică cerească pe pământ. Aici începe Sfânta Treime cu prima piatră acum, şi se va lucra cu grabă această lucrătură a poruncii dumnezeieşti, şi Domnul va rosti din vârful acestei pietre [/COLOR][COLOR=fuchsia]numele celui uns, numele unsului Meu Mihail, rege al României.[/COLOR][COLOR=blue] […]”[/COLOR]
Biserica Noul Ierusalim urmează să legitimeze şi să reclame venitea regelui şi reinstaurarea monarhiei:
[COLOR=blue]“ Iată, sunt prin cuvânt în România, şi am vestit că M-am ridicat [/COLOR][COLOR=fuchsia]să gătesc cărare unsului Meu Mihail[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin biserica Mea cea vie îl voi aduce[/COLOR][COLOR=blue], şi Eu voi fi şi voi cuvânta, şi cuvântul Meu se va întrupa, […]”[/COLOR]
Ioan Pop - Irineu va primi şi el în curând, ca recompensă, tronul de patriarh:
[COLOR=blue]“ Binecuvântată să fie, şi piatră de temelie a bisericii neprihăniţilor şi a neadormiţilor să fie această piatră [/COLOR][COLOR=fuchsia]care se aşează acum prin martorul Meu Ioan-Irineu[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]căci el va sta pe scaunul bisericii Mele[/COLOR][COLOR=blue] şi va cuvânta legile Mele cele curate, cele sfinte, căci este martorul lucrului Meu din vremea aceasta.” [/COLOR]
Casa regală este proiectată să aibă un rol însemnat în reinstaurarea monarhiei. Liderii pucioşi, “[COLOR=fuchsia]martori credincioşi[/COLOR]” ai evenimentului, ocrotitori ai [COLOR=fuchsia]cuvântului[/COLOR] şi ideologi ai [COLOR=fuchsia]sfatului[/COLOR] de taină, aspiră să-şi întindă influenţa religioasă [COLOR=fuchsia]până la marginile lumii[/COLOR], [COLOR=fuchsia]peste toate noroadele[/COLOR]:
[COLOR=blue]“ Binecuvântată să fie coroana română şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]casa unsului Meu Mihail, rege al României[/COLOR][COLOR=blue], căci el este de la Dumnezeu peste acest neam, şi iată, vine vremea României lui Dumnezeu, şi ea va purta veşmânt curat, veşmânt neprihănit, veşmânt alb şi lucrare de Duh Sfânt peste pământ. […] Binecuvântaţi să fiţi voi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]martorii Mei cei credincioşi[/COLOR][COLOR=blue], care aţi stat [/COLOR][COLOR=fuchsia]în sfat cu cuvântul[/COLOR][COLOR=blue] Meu în ziua aceasta de mărturie, şi iată, vom termina cu grabă această piatră, şi apoi voi fi cu voi [/COLOR][COLOR=fuchsia]până la toate marginile lumii[/COLOR][COLOR=blue], şi voi fi prin cuvânt şi vom lucra minuni mai mari decât atunci, aşa precum am grăit atunci. Eu sunt Domnul puterilor peste cer şi peste pământ, şi nu este Dumnezeu afară de Mine, şi Mă voi desăvârşi [/COLOR][COLOR=fuchsia]peste noroade[/COLOR][COLOR=blue], precum în cer aşa şi peste pământ.[…] “[/COLOR]
“ [COLOR=fuchsia]Martorul [/COLOR]”Irineu, regele Mihai, Casa Regală şi în mod particular prinţesa Margareta, sunt încurajaţi cu cuvinte de pace:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, martorul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]martorul bisericii Mele[/COLOR][COLOR=blue] cea neprihănită şi curată, căci în acest pământ pecetluit vor intra numai cei curaţi, cei neîntinaţi, cei credincioşi, şi va fi cu putere acest loc de mărturie a lucrului cuvântului Meu, căci Eu Mă odihnesc cu pace şi întru lărgime în această iesle curată. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Pace şi ţie, rege al României Mele[/COLOR][COLOR=blue], de aici, de la prima piatră a începutului cel nou! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Pace ţie, Mihail, rege[/COLOR][COLOR=blue] al celei binecuvântate! Pace ţie, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]peste casa ta[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]peste mlădiţa ta[/COLOR][COLOR=blue], care va sta de-a dreapta ta![…] Slavă întru cei din cer lui Dumnezeu, şi pace peste România, ţara binecuvântării! Pace şi bunăvoire şi bună orânduială peste cei credincioşi şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]peste casa unsului cel de la Dumnezeu, Mihail, regele României[/COLOR][COLOR=blue]! Amin. […]”[/COLOR]
Noul Ierusalim va fi asemenea unui munte înalt, care domină peste toate popoarele care vor veni în pelerinaj la “[COLOR=fuchsia]neamul ales[/COLOR]” de la Pucioasa ca musulmanii la Mecca. Regele Mihai va cârmui pe tron după indicaţiile trimise în taină, prin “Cuvânt” profetic, de către liderii pucioşi. Toate noroadele îşi vor pleca fruntea în faţa [COLOR=red]lucrăturii[/COLOR] de la Pucioasa.:
[COLOR=blue]“ Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi acest munte ridicat deasupra tuturor înălţimilor de pe pământ[/COLOR][COLOR=blue], căci Domnul va coborî legile Sale pentru cea aleasă şi curată şi sfântă, pentru cea neprihănită, căci voi coborî şi voi rosti cuvântul, şi cuvântul va lucra şi va curăţi toată murdăria de pe ea, şi nu vor mai intra pe porţile ei decât cei curaţi şi neîntinaţi şi sfinţi. Şi va fi acest pământ Eden nou, împărăţie sfântă, început de împărăţie cerească, început de cer nou şi de pământ nou, şi de la acest început nou se va răspândi lumina şi viaţa lui Dumnezeu, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]mulţimi numeroase vor curge să asculte înţelepciunea care va lucra peste fiii şi fiicele acestui neam ales[/COLOR][COLOR=blue]. […]Şi se vor împlini în vremea aceasta cele proorocite, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi aduce pe unsul Meu, şi el va cârmui întru Mine şi nu fără Mine[/COLOR][COLOR=blue], căci peste cea binecuvântată este Dumnezeu cu cuvântul Său, spre plinirea slavei cea aşteptată. Pace peste [/COLOR][COLOR=fuchsia]casa unsului Meu, Mihail[/COLOR][COLOR=blue]! Pace ţie, [/COLOR][COLOR=fuchsia]rege al României[/COLOR][COLOR=blue], şi fii întru Mine, căci Eu Mă voi arăta prin tine peste noroade, fiindcă va fi să vadă [/COLOR][COLOR=fuchsia]noroadele[/COLOR][COLOR=blue] slava Mea şi slava ta, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi să-şi plece fruntea în faţa acestei [/COLOR][COLOR=red]lucrături[/COLOR][COLOR=blue]. […]”[/COLOR]

[COLOR=blue]
[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a V-a)

[/COLOR] Regele Mihai este îndemnat să asculte de acum doar de “Cuvântul” de la Pucioasa, care “[COLOR=fuchsia]iese peste noroade[/COLOR]”. Dacă va face ascultarede “Cuvânt”, [COLOR=fuchsia]regele va cârmui[/COLOR] nu numai peste români, ci şi “[COLOR=fuchsia]peste noroade[/COLOR]”. România va face şi va împărţi legea pe pământ. Regele va cârmui flancat permanent în dreapta de către “patriarhul Irineu Bistriceanul”, [COLOR=fuchsia]alesul[/COLOR] pucioşilor [COLOR=fuchsia]pentru vremea aceasta[/COLOR]. Pentru aceasta, Irineu [COLOR=fuchsia]este trimis[/COLOR] acum de către pucioşi cu solie diplomatică la rege, pentru a “mărturisi” toate planurile lor:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ia aminte la Cel ce grăieşte cu tine din cer, rege al României[/COLOR][COLOR=blue], căci părinţii acestui neam ales erau întru Mine cu inima şi cu credinţa şi cu viaţa lor şi Îmi ridicau pietre de aducere-aminte, spre jertfă de slavă cerească. Ia aminte, că se împlineşte în această vreme menirea României, şi tu eşti de Mine uns întru această menire sfântă. Această lucrare a [/COLOR][COLOR=fuchsia]cuvântului Meu iese deasupra, iese peste noroade[/COLOR][COLOR=blue]. Un picuţ, şi despecetluiesc acest izvor de înviere şi de viaţă întru adevăr, şi vei veni apoi, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom cârmui întru adevăr peste noroade[/COLOR][COLOR=blue], că [/COLOR][COLOR=fuchsia]România va împărţi legea[/COLOR][COLOR=blue] şi calea adevărului şi calea vieţii, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei avea de-a dreapta ta pe cel ce-l pregătesc să fie cel dintâi peste biserica Mea[/COLOR][COLOR=blue], căci este [/COLOR][COLOR=fuchsia]alesul[/COLOR][COLOR=blue] Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru vremea aceasta[/COLOR][COLOR=blue] şi este aşezat întru sfinţenie şi întru taina care va acoperi cu slavă biserica şi neamul acestei vremi. Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl trimit către tine[/COLOR][COLOR=blue] ca să mărturisească despre lucrul ce îl pregătesc, ce îl am de împlinit, lucru pentru care am venit cu cuvântul peste acest neam, şi va mărturisi tot cuvântul care a fost sub taină până acum şi care a vestit cele ce, iată, se împlinesc. […][/COLOR]
Repetarea unor idei şi a unor fraze-şablon devine de-a dreptul obsesivă:
[COLOR=blue]“ Am coborât veste cerească prin cuvânt şi am spus celor ce dau trup cuvântului Meu că voi aşeza piatră de mărturie, care va mărturisi în curând pe România şi lucrul Domnului peste România. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am pus să se scrie pe această[/COLOR][COLOR=fuchsia]piatră numele unsului Meu Mihail[/COLOR][COLOR=blue]. Am spus să se păstreze acest pământ, această iesle de coborâre cerească, această biserică, şi ea se va numi biserica neprihăniţilor şi a neadormiţilor. […]România va trăi întru sfinţenie şi va lucra putere de înviere şi de mântuire pentru făptura Mea, căci este întâi chemata Mea şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]este regină peste popoare[/COLOR][COLOR=blue], iar coroana ei, care este coroana ta, este simbolul României regină.”[…] Aceasta este legea învierii făpturii Mele, şi iată, ridic cu grabă turn tare şi stâlp de mărturie, şi apoi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi rosti din vârful acestei pietre numele tău, rege al României[/COLOR][COLOR=blue]. Dar sunt plăpânzi copiii Mei care stau în jurul ieslei cuvântului Meu, iar Eu vin spre tine, unsul Meu, vin şi îţi vestesc că [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuie să lucrez cu grabă această piatră de mărturie[/COLOR][COLOR=blue], şi apoi să fie să ne aşezăm să lucrăm lucrul acesta nou al învierii făpturii Mele, căci martorul bisericii Mele va cuvânta peste România şi peste biserica ei cuvânt de viaţă, cuvânt de înviere, cuvânt din cuvântul care curge de la Mine aici, în locul în care sunt prin cuvânt. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Voiesc să-l trimit spre tine[/COLOR][COLOR=blue], dar nu voiesc încă să ştie [/COLOR][COLOR=fuchsia]cărturarii şi fariseii şi învăţătorii legii[/COLOR][COLOR=blue], care n-au milă de făptura Mea şi de turma Mea, care cunosc legea, dar calcă peste ea, şi iată, nu Eu, ci cuvântul legii va sta cu ei la judecată. “[/COLOR]
“[COLOR=fuchsia]Cărturarii şi fariseii şi învăţătorii legii[/COLOR]” din fragmentul precedent sunt preoţii, arhiereii şi teologii din B.O.R
Şi din nou se repetă, obositor de obsesiv, aceleaşi clişee răsuflate despre temelie, piatră, trâmbiţă, cârmă, mlădiţă şi unsul cel proorocit:
[COLOR=blue]“ Aceasta este voia Mea: voiesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]să scriu numele tău la temelia acestui nou locaş[/COLOR][COLOR=blue], căci va fi acesta începătură nouă, stare curată, preoţie sfântă şi popor agonisit prin trâmbiţă dumnezeiască în vremea de sub întunericul domniei fiarei roşii. […][/COLOR][COLOR=fuchsia]tu vei veni, şi prin Mine vei veni[/COLOR][COLOR=blue]. […] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Voiesc să lucrez prin martorul Meu, care va fi peste biserica Mea[/COLOR][COLOR=blue]. […]Ia aminte la Cel ce grăieşte cu tine din cer, rege al României, căci va fi să lucrăm grăbit [/COLOR][COLOR=fuchsia]ridicarea începutului cel nou[/COLOR][COLOR=blue], care va binecuvânta pe România şi pe regele ei. Aşează-te lângă Mine, şi să se scrie şi de tine ziua aceasta, căci în ziua aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]am aşezat, prin martorul Meu, piatra acestui întreit sfânt locaş[/COLOR][COLOR=blue] care va fi ridicat şi care [/COLOR][COLOR=fuchsia]va purta la temelia lui numele unsului Mihail[/COLOR][COLOR=blue], rege al celei binecuvântate. Cuvântul Meu este la cârma acestei mărturii, şi toate sunt lucrate prin cuvânt mai dinainte vestit. [/COLOR]
[COLOR=blue]Îmi întind pacea Mea şi Duhul Meu peste tine şi peste casa ta şi peste mlădiţa ta, rege al României. […][/COLOR]
[COLOR=blue]Pace, şi mirul mângâierii pe creştetul tău, iubitul Meu, aşteptatul Meu, unsul Meu cel proorocit! […][/COLOR]
[COLOR=blue]Binecuvântată să fie casa unsului Meu Mihail şi unirea cea din această zi. Duhul Preasfintei Treimi merge cu voi şi va vorbi prin voi, şi va lucra cuvântul Duhului Sfânt.[…][/COLOR]
Este lansată o nouă generaţie de “apostoli”, peste care se suflă cu Duh Sfânt, ca la Cincizecime:
[COLOR=blue]Binecuvântată şi zi de mărturie veşnică să fie această zi, căci este zi a împlinirii cuvântului rostit mai dinainte. Lucraţi lucru de [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostoli noi[/COLOR][COLOR=blue]. Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]suflu peste voi cu Duhul Meu[/COLOR][COLOR=blue]. […][/COLOR]
[COLOR=blue]Pace unsului Meu, Mihail! Amin, amin, amin.[/COLOR] [COLOR=blue](9 /22 iulie 1991)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a VI-a)[/COLOR]




[COLOR=purple]2. Pasaje din mesajele “venite din cer” către arhiereul Irineu Pop Bistriţeanul[/COLOR]

Irineu Pop este “uns” de către “Cel de la Pucioasa” ca să fie “unsul Noului Ierusalim” şi ca să aducă vremurile înapoi. În consecinţă, pucioşii îi construiesc lui Irineu un cult de [COLOR=fuchsia]preaslăvire[/COLOR] şi îl adulează cu titulatura abuzivă de “[COLOR=fuchsia]Preafericitul patriarh[/COLOR]”:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către alesul Său Irineu[/COLOR]
[COLOR=blue]Proorocie despre învierea bisericii lumii[/COLOR]

[COLOR=blue]I[/COLOR][COLOR=blue]a aminte, iubitul Meu[…]. M-am coborât cu Ierusalimul cel de sus la Ierusalimul cel de jos şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]te-am uns ca să fii unsul Noului Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să-mi aduc vremurile înapoi[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]Îţi aduci tu aminte de ziua în care ai fost uns? Şi îţi mai aduci aminte de locul în care te-am uns? Căci în locul acela sunt primele măsurători ale cortului începutului Ierusalimului cel nou, şi acolo este jertfă de fiecare zi, şi acolo [/COLOR][COLOR=fuchsia]eşti preaslăvit[/COLOR][COLOR=blue] şi numit aşa cum se zice cuvântul: “[/COLOR][COLOR=fuchsia]Preafericitul patriarh[/COLOR][COLOR=blue] să fie pomenit întru împărăţia lui Dumnezeu”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 24 august/6 septembrie 1990)
Pucioşii ori n-au auzit că [COLOR=fuchsia]preaslăvirea[/COLOR] (preamărirea, supravenerarea, ύπερδουλια ) este o formă de cinstire atribuită exclusiv Maicii Domnului, care este mai presus de cât heruvimii şi serafimii, ori nu le pasă de asta. Chiar şi a slăvi pe un om este nepotrivit, indiferent de meritele lui, căci în acest fel acesta este împins către păcatul mândriei.

Pentru punerea în scenă a acestor declaraţii sforăitoare, Irineu este invitat să se angreneze într-un proces de avansare în scara socială şi de preluare a puterii religioase şi politice, bazat pe principiul “o mână spală pe alta”:
[COLOR=blue]“ Hai [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ne ridicăm unii către alţii[/COLOR][COLOR=blue], că acestea sunt zilele aşteptate de veacuri, în care totul vine către înviere. […] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ridicaţi-vă să biruim lumea[/COLOR][COLOR=blue]!” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 24 august/6 septembrie 1990)

După cum regele Mihai a fost anunţat că va domni “[COLOR=fuchsia]cu glorie şi cu putere peste noroade[/COLOR]” (29 decembrie 1990), tot aşa şi Irineu Pop este anunţat prin “canale diplomatice aprobate de ceruri” că va păstori peste un Nou Ierusalim care se va întinde în toată lumea şi va mântui toată [COLOR=fuchsia]omenirea[/COLOR](acum, pare că se pun bazele Euro Ierusalimului şi de ce nu? poate chiar ale Mondo Ierusalimului!):
[COLOR=blue]“ Aceasta este [/COLOR][COLOR=fuchsia]taina de mântuire a omenirii[/COLOR][COLOR=blue]. Voi întări acest început nou, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom lărgi apoi cortul acestui Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue] ceresc […][/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 9/22 octombrie 1990)

Cei doi “aspiranţi fără voie” la tronul ţării, respectiv al Bisericii, sunt dirijaţi de la Pucioasa spre o strânsă colaborare conspirativă, pe principiul “ numai împreună vom reuşi!”. Regele Mihai este anunţat în mod explicit că “va fi din nou rege”, dar “[COLOR=fuchsia]va fi un rege sfânt[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Am trimis carte [/COLOR][COLOR=fuchsia]regelui României[/COLOR][COLOR=blue] ca să-l bucur şi să-l întăresc şi să-l fac credincios lucrului ce-l lucrez în vremea aceasta. Am dat de ştire [/COLOR][COLOR=fuchsia]unsului Meu Mihail[/COLOR][COLOR=blue] şi i-am spus că [/COLOR][COLOR=fuchsia]va[/COLOR][COLOR=fuchsia]avea stăpânirea peste noroade[/COLOR][COLOR=blue], prin puterea Mea, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]i-am spus că[/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi un rege sfânt[/COLOR][COLOR=blue], după cum scrie în Scripturi […] şi i-am dat de ştire despre tine că te pregătesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fii una cu el[/COLOR][COLOR=blue], şi să fie pace între voi, […] I-am spus că voi aşeza Duhul Meu în inima poporului său, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să iubească acest popor pe unsul cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1990)

Prins în jocul “convorbirii nemijlocite cu Dumnezeu”, Irineu vrea şi el la un moment dat să afle ceva “de la Domnul”, şi îndrăzneşte să-L abordeze cu o întrebare care-l frământă. Din răspunsul primit de la Pucioasa se poate deduce şi întrebarea pe care a pus-o: [COLOR=green]dacă nu s-ar putea coopta în complot o anumită faţă bisericească, pe care a cunoscut-o pe vremea când era superior al Aşezămintelor ortodoxe româneşti de la Ierusalim şi Iordan şi reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului[/COLOR](oct. 1989 – oct. 1990). De la Pucioasa i se răspunde însă că nu poate avea încredere în acel om, ci numai în “copiii de la Pucioasa” (liderii pucioşi): lor şi numai lor trebuie să li se încredinţeze cu totul:
[COLOR=blue]“ Copilul Meu iubit, lucrează întru planul Meu, şi totul va fi spre slavă şi spre biruinţă. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu este din planul Meu ce-l lucrez cu voi, acela despre care vrei să ştii ce să faci cu el[/COLOR][COLOR=blue]. Nu pot lucra în el aşa cum lucrez în voi. Am spus când te-am dus să-Mi lucrezi un timp şi acolo, am spus că-[/COLOR][COLOR=fuchsia]ţi voi da de ajutor copii de-ai Mei[/COLOR][COLOR=blue], copiii încercaţi de Mine şi găsiţi credincioşi. Iar de acela care a fost un pic de vreme lângă tine iată ce-ţi spun; îţi spun o vorbă înţeleaptă, care spune aşa: “[/COLOR][COLOR=fuchsia]Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă feresc eu[/COLOR][COLOR=blue]”. [/COLOR][COLOR=blue] Dar mai spun odată vorba asta înţeleaptă, ca să-ţi fie spre înţelegere, şi iată ce-ţi spun: [/COLOR][COLOR=fuchsia]fereşte-te tu de prieteni, că de duşmani te feresc Eu[/COLOR][COLOR=blue]. Amin.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1990)
Dibăcia răspunsului pare sublimă, dar este machiavelică. [COLOR=fuchsia]Ferirea[/COLOR] se referă aici nu la o confruntare directă, ci la cunoaşterea gândurilor ascunse ale omului, pentru a se putea feri de ele. Este evident că orice duşman are gînduri rele declarate, deci este previzibil. De aceea, ajutorul lui Dumnezeu ar fi binevenit doar pentru descoperirea gândurilor ascunse ale celor care se pretind prieteni. “Dumnezeul de la Pucioasa” se angajează în mod deliberat doar la ceea ce ce este mai uşor şi mai previzibil, adică la [COLOR=fuchsia]ferirea[/COLOR] [COLOR=fuchsia]de duşmani[/COLOR]. Lui Irineu îi rămâne ce este mai greu, apoape imposibil: [COLOR=fuchsia]ferirea de prieteni[/COLOR]. Mesajul este simplu: Irineu va trebui să renunţe la toţi prietenii, ca să poată fi sigur că a realizat o ferire eficientă de prieteni. Ajuns singur, fără prieteni, alianţa cu liderii pucioşi devine îndată necesară şi obligatorie.

Lui Irineu i se cere în mod explicit să-l susţină pe regele Mihai şi să-l sfătuiască (dar nu oricum, ci numai aşa cum va fi dirijat din umbră de către liderii pucioşi; deci regele va “domni” după cum îi vor dicta sfetnicii pucioşi). Se urzeşte aşadar un complot politic care urmează să instaureze în România o dictatură pseudo-teocratică:
[COLOR=blue]“ România este cetatea cea iubită, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi aduce pe regele ei[/COLOR][COLOR=blue], că el este de la Dumnezeu. Şi vei avea sfânta datorie să-l faci ceresc şi nestricăcios, pe el şi pe toată casa sa, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi să-l înveţi de la Mine[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi să asculte de Mine întru toate căile sale şi va domni întru Mine[/COLOR][COLOR=blue], că aşa este scris.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 9/22 octombrie 1990)
Lui Irineu i se mai cere în mod explicit să se supună acelor persoane care conduc destinele NIP (cei doi lideri pucioşi) şi să le investească drept sfetnici apropiaţi în tot ce va întreprinde el de acum încolo:
[COLOR=blue]“ Bizuie-te şi tu pe ele, şi pe mânuţele lor aşează-ţi inima ta albă, precum Eu în mâinile lor Mă las şi Mă jertfesc în taină pentru tot poporul Meu cel neascultător şi lipsit de înţelegere. Stai lângă Mine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mergi cu ei alături[/COLOR][COLOR=blue][…] [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 24 august/6 septembrie 1990)
Ca răsplată, liderii pucioşi îl proclamă la Pucioasa pe Irineu “patriarh al bisericii”, deşi Sinodul arhiereilor B.O.R. nu l-a investit cu această demnitate:
[COLOR=blue]“[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]acolo eşti preaslăvit şi numit[/COLOR][COLOR=blue] aşa cum se zice cuvântul: “[/COLOR][COLOR=fuchsia]Preafericitul patriarh[/COLOR][COLOR=blue] să fie pomenit întru împărăţia lui Dumnezeu”.[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 24 august/6 septembrie 1990)
În schimb, lui Irineu i se promite că i se va asigura în viitor inclusiv o investire oficială în scaunul de patriarh al României, în locul lui Teoctist:
[COLOR=blue]“ Fiule slujitor care ai fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele, de aceea ai mers pe unde ai mers, ca să capeţi ce trebuie să ai şi să ştii, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să te pun conducător peste tot cultul bisericesc[/COLOR][COLOR=blue]. Dumnezeu a avut voinţa Sa în tot pasul tău.[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu voiesc să iei locul patriarhului[/COLOR][COLOR=blue] şi ce voiesc Eu, se va împlini…”[/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 10 octombrie 1990)

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a VII-a)

[/COLOR] De împlinit însă, investirea nu s-a mai împlinit. Proorocia s-a dovedit a fi mincinoasă.
[COLOR=blue]“ […] Îmbracă-te întru viaţă cerească, măi iubitul Meu, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]te voi încorona să stai pe scaunul Meu, pe scaunul bisericii Mele[/COLOR][COLOR=blue], ca să fii pildă bisericii Mele. […] Te ridic din zi în zi, şi apoi te voi arăta mare.” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 9/22 octombrie 1990)
Această investire n-a mai avut loc. Totul s-a dovedit a fi o minciună, menită să-l “îmbrobodească” pe Irineu.
Irineu nici n-a voit să fie mare, adică să fie patriarh. Pucioşii recunosc acest lucru, deci l-au “uns” şi l-au investit cu această “funcţie” fără voia lui:
[COLOR=blue]“ Ştiu că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu vrei să fii mare[/COLOR][COLOR=blue], şi pentru asta Domnul te are mare, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]te-a uns să fii mare[/COLOR][COLOR=blue] cu el. “[/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 22 octombrie/4 noiembrie 1990)
Irineu este invitat să intre sub ascultarea liderilor pucioşi, apoi să facă împreună o acţiune de regrupare a tuturor rătăciţilor Bisericii într-un singur “staul” de răzvrătiţi:
[COLOR=blue]“ O, copilul Meu iubit, avem amândoi o misiune de împlinit, că Domnul vrea să-Şi adune turma cea risipită şi sculele pe care le-a folosit întru lucrarea Sa. .[…] că am făcut chemare [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-Mi aduc înapoi[/COLOR][COLOR=blue] pe cei ce au fost mai înainte în lucrul Domnului, [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe Veronica de la Vladimireşti şi pe Ioan[/COLOR][COLOR=blue], căci ei au lucrat amândoi, şi au lucrat pentru Domnul.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 22 octombrie/4 noiembrie 1990)

Într-un alt mesaj, Irineu este asigurat că va fi capul bisericii, piatra cea din capul unghiului, păstor şi judecător:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=blue]P[/COLOR][COLOR=blue]ace ţie, copil iubit de Dumnezeu![…]. Fii cel dintâi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să te aşez în capul unghiului[/COLOR][COLOR=blue], ca să te aşez pe scaunul bisericii Mele şi să faci dreptate între oaie şi oaie.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1991)
Irineu este anunţat că liderii pucioşi sunt denumiţi “[COLOR=blue]profeţi[/COLOR]” şi că vor fi parteneri egali cu arhiereii din B.O.R. la o conducere teocratică a ţării. Acest lucru se va întâmpla imediat după ce “[COLOR=blue]se vor aşeza vremurile la loc[/COLOR]”, adică după restauraţia monarhiei:
[COLOR=blue]“ Am dat de ştire celor ce stau la cârma bisericii de azi şi le-am spus acestora că voi veni şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi aşeza vremurile la loc [/COLOR][COLOR=blue]şi voi aduce şi vremea aceea când[/COLOR][COLOR=fuchsia] preotul va sta din nou la sfat cu profetul[/COLOR][COLOR=blue], ca odinioară, căci aşa este biserica după adevăr.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1991)
Deşi vremea aceasta n-a mai venit, aşa cum se “proorocise”în urmă cu 19 ani, totuşi pucioşii păstrează şi azi în rezervă, ca acuzaţie fundamentală adusă BOR, faptul că “biserica oficială nu mai are prooroci, aşa cum ar fi normal”. Este argumentul forte pe care pucioşii îl invocă pentru a reclama superioritatea bisericii lor faţă de BOR, deoarece ei pretind că au prooroci ( aceştia fiind tot liderii pucioşi, Mihaela şi Nicuşor).
“Dumnezeul” de la Pucioasa îl “perie”, îl alintă şi îl răsfaţă pe Irineu Pop, ca să-i sădească sentimentul de obligativitate:
[COLOR=blue]“ Ai o inimă dulce. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eşti[/COLOR][COLOR=blue] ca un copil curat şi alintat şi mângâiat, dar iată, şi[/COLOR][COLOR=fuchsia] răsfăţat de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]. Ce nu face Domnul pentru cei dulci ai Săi, pentru cei ascultători ai săi? Iată, îi şi ocroteşte, îi şi alintă, îi şi răsfaţă, căci cele ale firii tot din cele cereşti purced, dar puţini ar înţelege aceste însuşiri care sunt cereşti şi ele, şi din cele cereşti purced. Când un tată sau o mamă dulce îşi alintă copilul iubit, de unde purcede această iubire? De la Domnul purcede, măi copilul Meu cel dulce, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel alintat şi cel[/COLOR][COLOR=fuchsia]răsfăţat de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]..”(7/20 ianuarie 1991)[/COLOR]
Irineu trebuie să se alinieze planurilor de la Pucioasa şi să se facă un curier al “Cuvântului” şi totodată un garant al autenticităţii acestuia. El este considerat a fi inegalabil şi “[COLOR=fuchsia]cel[/COLOR] [COLOR=fuchsia]mai fericit[/COLOR]” colaborator , aluzie la titulatura de “Preafericit” care-l aşteaptă. [COLOR=blue]“ Scoală-te şi ia aminte, dar auzi-Mă, ca să te scoli şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să lucrezi planului Meu[/COLOR][COLOR=blue][…] Lasă-te lucrat, şi lucrează apoi; lucrează, că Eu nu-ţi dau să lucrezi ceea ce nu poţi, că odată cu lucrul îţi dau şi putere în lucrul tău cu Mine, dar bucură-te cu Mine şi lucrează-Mi cu bucurie Mie. Nu pot numi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai fericit pe altul[/COLOR][COLOR=blue], mai mult decât pe cel ce lucrează pentru Mine şi pentru planul Meu, că acela peste multe va fi pus întru împărăţia Mea. ”(10/23 februarie 1991).[/COLOR]
Ideea că Irineu este un “unicat” şi “cel dintâi dintre creştinii români”, este reluată în termeni şi mai revoluţionari. Hristos aduce mântuirea românilor şi apoi a lumii întregi prin… Irineu, care devine un nou “Mesia izbăvitor al poporului ales”:
[COLOR=blue]“ Fii întreg întru Mine şi bucură-te întru Mine, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]n-am pe altul ca şi pe tine[/COLOR][COLOR=blue] prin care să Mă pot desăvârşi în zilele acestea. Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]te am cel dintâi[/COLOR][COLOR=blue] în lucrul din zilele acestea, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel dintâi din neamul acestui pământ ales[/COLOR][COLOR=blue], cel dintâi prin care lucrez [/COLOR][COLOR=fuchsia]peste acest neam ales[/COLOR][COLOR=blue]. Vreau să te folosesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca pe un izbăvitor al acestui neam[/COLOR][COLOR=blue], şi iată, acesta este rodul lucrului ce-l lucrăm.”(3/16 martie 1991) [/COLOR]
Irineu va lucra [COLOR=fuchsia]în faţa multor înălţimi[/COLOR], adică peste mai-marii pământului, şi va lucra vestirea României pe tot pământul; dar pentru aceasta trebuie mai întâi să semneze pactul cu “Cel de la Pucioasa”, căci i se cere “[COLOR=fuchsia]să fie întreg întru el,[/COLOR] şi ca el, şi cu el”, adică vândut lui, ca apoi să fie “vârf de lance” şi “să lucreze pentru el şi pentru planul lui” şi [COLOR=fuchsia]să facă minuni[/COLOR] pe care numai ei doi le văd şi numai ei le înţeleg. Irineu – noul Mesia va fi [COLOR=fuchsia]lumină[/COLOR] din lumină:
[COLOR=blue]“ Copilul Meu iubit, merg cu tine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar şi tu să mergi cu Mine[/COLOR][COLOR=blue], ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să lucrăm minuni[/COLOR][COLOR=blue] pe unde mergem noi, căci minunile de astăzi sunt anevoie de înţeles, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]noi le înţelegem[/COLOR][COLOR=blue], iubitul Meu.[…] Merg cu tine acolo, că acolo avem ceva de lucrat, şi vei vedea şi vei înţelege de ce merg cu tine acolo, şi de ce [/COLOR][COLOR=fuchsia]mergi cu Mine[/COLOR][COLOR=blue] acolo. Vei vedea, copilul Meu, şi te vei bucura, că vom lucra peste tot pe unde trebuie să lucrăm, vom lucra aşa cum am început, şi ne vom bucura când vom lucra, ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-o vestim pe România pe tot pământul[/COLOR][COLOR=blue], măi copilul Meu.[/COLOR]
[COLOR=blue]Nu stăm de vorbă mult acum, pentru că merg cu tine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi fi întru toate cu tine[/COLOR][COLOR=blue]. Toate se vor lucra, şi vor fi din planul Meu lucrate [...]. Copilul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fii întru Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Eu voi merge cu tine, şi vom lucra. Iată, binecuvântare îţi dau. Această binecuvântare va fi cu putere şi cu lumină [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să fii lumină[/COLOR][COLOR=blue] şi să se vadă această lumină”.(5/18 noiembrie 1990) [/COLOR]
[COLOR=blue]“ Am lucrat ca să te aşez bine şi ca să pot prin tine [/COLOR][COLOR=fuchsia]în faţa multor înălţimi[/COLOR][COLOR=blue], dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]fii întreg întru Mine[/COLOR][COLOR=blue], că Eu am pus în tine putere, şi Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios, dar iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]puterea Mea lucrează în cei ce Mă poartă[/COLOR][COLOR=blue] aşa cum am fost Eu.[…] Copilul Meu iubit, pace ţie![…] Poartă-Mă întru tine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]fii întreg întru Mine[/COLOR][COLOR=blue]!” (3/16 martie 1991)[/COLOR]
Consemnăm însă aici o nouă inadvertenţă: “Cel de la Pucioasa” pretinde că este un Dumnezeu atotputernic, dar în acelaşi timp puterea lui lucrează condiţionat: numai în cei care “[COLOR=fuchsia]îl poartă[/COLOR] pe el, în ei” şi sunt “[COLOR=fuchsia]întregi întru el[/COLOR]”. Restul sunt opaci la puterea lui. Dar, dacă puterea lui este sever condiţionată, atunci nu mai este atotputernic. Pe de altă parte, pretinde că tot el este cel care pune putere în cei ce nu o au, ceea ce duce contradicţia dintre alegaţiile sale la paroxism.
Îndemnul “[COLOR=fuchsia]fii întreg întru Mine[/COLOR]” nu este o expresie retorică, ci are un scop nedisimulat: acela de a dărâma biserica strămoşească, pe motiv că preoţii “se mint pe ei înşişi” iar biserica “nu mai are învăţătura ce adevărată”; apoi, de “a zidi biserica ce nouă”, numită pompos “Noul Ierusalim”.

[COLOR=purple]
[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a VIII-a)

[/COLOR] Din această biserică, la Pucioasa, va izvorî o nouă învăţătură “coborâtă direct din cer”, care va conduce omenirea “pe calea cea dreaptă”:
[COLOR=blue]“[…] iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]din biserica Mea nu mai curge râul cel curat al învăţăturii adevărate[/COLOR][COLOR=blue]. Se mint pe ei înşişi cei ce zic că Mă au pe Mine în mâna lor, căci aceştia n-au viaţa mea în ei şi n-au putere întru Mine aceştia. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fii întreg întru Mine[/COLOR][COLOR=blue], că iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ne apucăm să zidim biserica cea nouă[/COLOR][COLOR=blue]. Voi coborî cuvânt din cer şi voi vorbi noroadelor şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi învăţa pe tot omul calea cea dreaptă[/COLOR][COLOR=blue], căci una este calea cea cu Mine.” (3/16 martie 1991)[/COLOR]
Irineu Pop - Mesia cel nou se va ridica cu putere multă şi [COLOR=fuchsia]va slobozi înviere[/COLOR] peste noroade:
[COLOR=blue]“Ridică-te peste mulţimi şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]slobozeşte de acum glas cu putere de înviere[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuie să învieze lumea[/COLOR][COLOR=blue], măi copilul Meu[…]”(3/16 martie 1991)[/COLOR]
Lumea se ştie sigur că n-a înviat, ci a continuat să moară ca şi înainte. De altfel, Irineu ştie cel mai exact câţi au înviat la “glasul lui cu putere de înviere” şi ar putea să mărturisească dacă l-ar întreba cineva, şi dacă ar avea ce.
Deocamdată însă, Irineu va trebui să păstreze secretul absolut al planurilor şi al identităţii conspiratorilor pucioşi:
[COLOR=blue]“ Iată, iar îţi spun că [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin tine voi împărţi de la Mine multe cuvinte[/COLOR][COLOR=blue], şi vei fi între Mine şi cei peste care voi lucra, căci vom lucra mult de-acum şi vom propăşi din zi în zi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar nu vom descoperi încă izvorul Meu.[/COLOR][COLOR=blue]”(10/23 februarie 1991)[/COLOR]
Inconsecvenţa ideilor promovate în jurul acestei “vestiri tăinuite” a planului de la Pucioasa este halucinantă. După ce aici era rugat să nu descopere nimic şi să ascundă totul cu multă grijă, doar peste două luni Irineu va fi îndemnat să dea totul pe faţă:
[COLOR=blue]“ [...] dar ajută-mă, că iată, vreau să fac cu tine început de lucrătură nouă. Nu te pripi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu Mă ascunde sub obroc. Scoate-Mă[/COLOR][COLOR=blue] şi fă să luminez cu tine prin ceea ce lucrezi!” (7/20 aprilie1991)[/COLOR]
Irineu este chemat să se facă mijlocitor pe lângă [COLOR=green]Doina Cornea[/COLOR], o binecunoscută militantă pentru ideile monarhiste, care este numită acum “[COLOR=green]Apostol[/COLOR] al României”. Ea este proiectată a fi vector de legătură cu [COLOR=red]unsul[/COLOR] României, regele Mihai:
[COLOR=blue]Hai, că Eu sunt! Hai să biruim! Hai, că plata voastră, multă este în ceruri! Adu-Mi cu inima aproape de Mine şi de tine pe aceea pe care [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu am numit-o [/COLOR][COLOR=green]apostol[/COLOR][COLOR=fuchsia] al României Mele[/COLOR][COLOR=blue]. Adu-o lângă lucrul Meu, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau s-o fac [/COLOR][COLOR=green]apostol[/COLOR][COLOR=fuchsia] pentru lucrul Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Eu voi fi Acela Care voi putea ceea ce nu poate nimeni pe pământ; Eu, că Eu le împlinesc pe toate. Îţi dau o putere aparte pentru ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-o uneşti pe ea cu lucrul Meu[/COLOR][COLOR=blue], căci prin acest lucru pe care-l lucrez Eu în România, voi aduce în curând slava şi fericirea acestui pământ ales. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau să-Mi fac legătură bună cu [/COLOR][COLOR=red]cel uns[/COLOR][COLOR=fuchsia] al Meu[/COLOR][COLOR=blue], că va trebui să lucrăm după planul Meu, căci cu voi este tot cerul. Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]merg cu cuvântul înainte şi[/COLOR][COLOR=fuchsia]vorbesc cu ea acum[/COLOR][COLOR=blue], dar mai întâi terminăm această carte cu cel mai dulce cuvânt: pace!”(10/23 februarie 1991) [/COLOR]
Cuvintele “[COLOR=fuchsia]merg cu cuvântul înainte şi[/COLOR][COLOR=fuchsia]vorbesc cu ea acum[/COLOR]” se referă la misiva adresată [COLOR=green]Şfintei Apostoliţe Doinacornea[/COLOR] şi datată 11/24 februarie 1991 ( doar o zi mai târziu).
Din nou, Irineu este invitat să se lepede de prieteni şi să se lipească strâns de liderii pucioşi. Iar cei care ar îndrăzni să-i despartă sunt blestemaţi:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am aceşti copilaşi prin care Eu lucrez[/COLOR][COLOR=blue] şi prin care se vede Scriptura aceea care zice: «Cine nu lasă părinţi şi fraţi şi ţarini şi case şi lume pentru numele Meu, acela nu poate fi ucenicul Meu», iar cel ce lasă totul pentru Mine, acela este ucenicul Meu. O, aceşti copilaşi nu s-au mai uitat înapoi. Au tăiat de la ei, şi iată, fericiţi vor fi şi peste multe vor fi puşi cei ce ascultă cuvintele Mele şi le împlinesc. De aceea [/COLOR][COLOR=fuchsia]te-am lipit cu ei[/COLOR][COLOR=blue], şi vai, copilul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vai celor care numai ar cugeta să pună bârnă între tine şi aceştia[/COLOR][COLOR=blue] de care Eu Mă servesc şi prin care Mă leg cu tine pentru săvârşirea lucrului Meu din zilele acestea! Spun aşa fiindcă se iscodeşte încă lucrul Meu cu tine de către cei făţarnici care zic că sunt şi ei cu lucrul Meu, şi numai puţin aluat dacă este de la aceia, umblă să strice frământătura cea din cer. Fereşte-te de aluatul celor făţarnici, căci aceia nu lucrează în via Mea. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fereşte-te tu de prieteni, că de duşmani te feresc Eu[/COLOR][COLOR=blue]. Dar Eu voiesc să înţelegi ce-ţi spun, căci cel ce nu este cu lucrul planului Meu, acela nu este cu tine după adevăr. Fereşte-te de omul limbut, că acela are două limbi. Şi te fereşte încă de cel linguşitor, căci cuvântul mieros al acestuia este cu două înţelesuri. Eu sunt în toată vremea cu pază tare peste tine, şi cete de îngeri tari lucrează în preajma ta, căci vreau să te am, copilul Meu iubit, şi vreau puternic să te am, şi vreau dreptar să te am în mijlocul unui neam îndărătnic şi necredincios.” (7/20 aprilie1991)[/COLOR]
Irineu este chemat la Pucioasa, la “întâlnire” cu liderii pucioşi, cu care să stea în sfat şi de la care să primească ordine, apoi să devină “scula” de execuţie a planului lor, punctul de atracţie şi garantul amăgitor pentru alţi simpatizanţi, care sunt aşteptaţi să adere la sectă:
[COLOR=blue]“– Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ne întâlnim la ieslea coborârii Mele[/COLOR][COLOR=blue] şi să întărim de la Mine şi de la tine [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe cei pe care-i aşteptăm[/COLOR][COLOR=blue], pe cei cu care ne ajutăm, căci vreau să-i fac să priceapă bine lucrul Meu din vremea aceasta. Vreau să pricepi bine că în acest acoperământ în care Eu cobor cuvântul Meu, vom lucra adesea peste multe [/COLOR][COLOR=fuchsia]scule ale planului Meu[/COLOR][COLOR=blue], şi vom lucra peste ei şi cu ei apoi, ca să desăvârşim via aceasta şi s-o ridicăm pe România în vârful gloriei Ierusalimului ceresc. [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Voi mai sta în sfat cu tine[/COLOR][COLOR=blue], că multe sunt ca să le aduc spre ştire şi spre împlinire. Tot ce ţi-am dat de lucru, fii destoinic şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrează-le pe toate până la capăt[/COLOR][COLOR=blue], copil credincios al cerului sfânt, că vremea e târzie, copil iubit de Dumnezeu. Amin, amin, amin.” (7/20 aprilie1991)[/COLOR]
În iunie 1990, pucioşii plănuiesc edificarea unei biserici de zid, care să le asigure autonomia funcţională şi independenţa “canonică” de Biserica Ortodoxă. Alături de regele Mihai, Irineu urmează să fie şi el “[COLOR=blue]garant cu numele său[/COLOR]” asupra “ortodoxiei” acestei biserici, denumită conspirativ “piatră de mărturie”.

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a IX-a)

[/COLOR] Liderii pucioşi, denumiţi aici “servii Mei”, urmează să dirijeze toată “lucrătura“, iar cei chemaţi şi aleşi să garanteze cu numele lor trebuie să-şi dea silinţa “[COLOR=fuchsia]să lucreze[/COLOR] [COLOR=fuchsia]lucru de credinţă[/COLOR]”peste aceştia, ca pentru nişte servi şi soli ai lui Dumnezeu:
[COLOR=blue]“ Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom aşeza piatra de mărturie a cuvântului Meu[/COLOR][COLOR=blue], care a lucrat şi care lucrează până la sfârşitul tainei plinirii sale, şi vom scrie pe această piatră [/COLOR][COLOR=fuchsia]numele cel nou al cetăţii Ierusalimului cel nou[/COLOR][COLOR=blue], care se va arăta de la această piatră şi din care vor curge râuri de apă vie, pe ale căror laturi vom sădi pomi, şi frunzele lor nu se vor veşteji, şi fructele din ei nu se vor mai isprăvi, căci lună de lună se vor coace fructe noi, fiindcă pomii vor primi apă din această piatră, iar seminţiile pământului se vor hrăni din fructele pomilor, şi din frunzele lor vor primi tămăduiri. Amin. [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Voi scrie numele tău pe piatra aceasta[/COLOR][COLOR=blue] şi voi scrie numele aleşilor Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar vreau să scriu numele unsului cel de la Mine pe piatra aceasta[/COLOR][COLOR=blue]. Fii înţelept de la Mine, căci înţelepciunea este fiica Mea, cea care a luat fiinţă de la Mine mai înainte de toate câte s-au făcut prin cuvânt. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am dat cuvânt servilor Mei prin care vin cu cuvântul[/COLOR][COLOR=blue], şi lucrez prin cuvânt, de la cele rostite şi până la cele împlinite prin cuvânt, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să-i văd lucrând lucru de credinţă pe cei spre care vin să-Mi desăvârşesc taina acestor mărturii[/COLOR][COLOR=blue], că vine ziua mărturiilor, copilul Meu, vine, şi vom intra apoi în odihna ei, vom intra noi mai întâi, cei care am lucrat la această lucrătură, şi fi-va apoi să chemăm sub această viţă pe toţi cei care locuiesc în cerurile noastre, căci în cerul inimilor celor credincioşi locuiesc acum mulţimile cele numeroase care va fi să se hrănească şi să se tămăduiască din fructele şi din frunzele sădirii vestite, şi vor lua viaţă prin această piatră nouă. Dar iată, trebuie să facem înscriere, ca să fie cunoscută pe pământ şi să rămână de mărturie această înscriere, căci mărturia ei va lucra, ca să putem apoi să ridicăm această piatră şi să înfigem în vârful ei semnul Fiului Omului, şi să se audă cântare îngerească pe pământ, şi să cântăm ca îngerii: «Binecuvântat este Cel ce iarăşi vine întru numele Domnului!», căci Eu sunt Alfa şi Eu sunt Omega. Amin.” (22 mai /4 iunie 1991)[/COLOR]
Nici Casa Regală nu este uitată. Irineu este somat să manifeste ataşament şi deschidere faţă de acest plan, şi apoi să meargă şi să facă legătura şi cu cei din Casa Regală, ca “[COLOR=fuchsia]să-i trezească lucrători[/COLOR]”, adică să le obţină consimţământul pentru un parteneriat de conjunctură:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Deschide-Mi[/COLOR][COLOR=blue] ca să intru cu duhul înţelepciunii Mele întru duhul tău şi să fim una întru Duhul Sfânt al Sfintei Treimi, Cea întreit lucrătoare. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Deschide-Mi[/COLOR][COLOR=blue] ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să pot lucra prin tine această taină de mărturie[/COLOR][COLOR=blue], şi totul îţi va fi ţie cu putinţă, precum la Mine totul este cu putinţă. Hai să facem cu putinţă această lucrătură, hai, copilul Meu! Un pic mai e până la seceriş. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Hai să trezim lucrători[/COLOR][COLOR=blue], şi vor avea plată ca şi voi, căci voi strânge apoi plata cea de la Mine şi o voi împărţi la fel peste toţi aleşii Mei cu care voi lucra această piatră. [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Voiesc să fac unire cu casa unsului cel de la Mine şi voiesc să lucrăm cu chibzuinţă, ca să scriu numele unsului Meu Mihail la temelia acestei pietre[/COLOR][COLOR=blue], şi apoi să rostesc numele lui, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să audă mulţimile numele unsului Meu[/COLOR][COLOR=blue] întru care binevoieşte inima Mea, căci el este cel proorocit pentru vremea care se va aşeza prin această piatră. [/COLOR]
[COLOR=blue]Lucrează, cu dragostea toată lucrează, cu credinţă neclintită [/COLOR][COLOR=fuchsia]mergi, şi ţi se va deschide[/COLOR][COLOR=blue][…]” (22 mai /4 iunie 1991)[/COLOR]
Toţi cei vizaţi trebuie să se angajeze temeinic la lucru, după puterea şi rangul social pe care îl deţine fiecare pentru zidirea bisericii, “piatra de mărturie” a Noului Ierusalim:
[COLOR=blue]“ Vine ziua serbării în care voiesc să rostesc din vârful acestei pietre [/COLOR][COLOR=fuchsia]numele unsului cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Voiesc, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]veniţi-Mi lucrători fiecare, prin puterea şi prin starea în care sunteţi găsiţi[/COLOR][COLOR=blue] la vestirea acestui cuvânt. [/COLOR]
[COLOR=blue]Pace şi mir sfânt şi ungere sfântă peste [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei aleşi ai Mei cu care voi ridica această piatră de mărturie[/COLOR][COLOR=blue], şi vom ieşi cu lucrul acestei vremi de biruinţă! Amin, amin, amin. ” (22 mai /4 iunie 1991)[/COLOR]
Arhiereul Irineu este convocat să oficieze slujba de punere a pietrei de temelie a bisericii Ierusalimului cel Nou în ograda lui Ilie Bunea de la Glodenii Pucioasei, acolo unde a fost “uns” de pucioşi ca “arhiereu” al lor. În curând, el va fi eliberat de obligaţia de a ţine planul tăinuit, deoarece patriarhul Teoctist, deşi înştiinţat de către Irineu, n-a voit să se angajeze cu nimic în sprijinul pucioşilor. În consecinţă, se prefigurează un război ideologic deschis între Irineu şi arhiereii din B.O.R., şi tocmai de aceea Irineu este puternic susţinut şi încurajat moral de către liderii pucioşi:
[COLOR=blue]“ Am carte întocmită spre tine în vremea aceasta şi am de scris în ea tot ce am de cuvântat şi de împlinit prin tine, şi apoi vor vorbi cuvintele acestei cărţi, vor vorbi de pe înălţimi şi vor mărturisi despre taina pe care o lucrăm, taină încă un pic acoperită, încă o clipă, iubitul Meu, servul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]unsul Meu,[/COLOR][COLOR=fuchsia]căci în locul în care Eu te-am uns pe tine peste Ierusalimul cel nou, iată, aşezăm acum piatră de mărturie[/COLOR][COLOR=blue], şi tu vei fi martorul Meu cel credincios. Un picuţ va mai sta sub ascundere această mărturie, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]a trebuit să te trimit către cel ce stă mare pe scaunul bisericii, căci dacă n-ar fi ştiut, n-ar fi avut păcat, şi ar fi avut îndreptăţire înaintea Mea[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Să nu te temi de ei, că ei nu sunt mai tari ca tine[/COLOR][COLOR=blue]. Fii dârz […]” (2 /15 iulie 1991)[/COLOR]
După ce i se reamintesc cei 25 de ani de pe vremea Verginicăi, care sunt temelia acestei “pietre de mărturie” care se pregăteşte, Irineu este somat să fie credincios liderilor pucioşi care gestionează din umbră această “[COLOR=red]lucrătură[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Îţi amintesc câte ceva de pe vremea aceea ca să te întăresc, copilul Meu, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fii credincios[/COLOR][COLOR=blue], că [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin cei care sunt ai Mei prin această[/COLOR][COLOR=red]lucrătură[/COLOR][COLOR=blue], voi lucra lucruri şi mai mari decât cele de atunci.” (2 /15 iulie 1991) [/COLOR]
Irineu este chemat să legitimeze “[COLOR=red]lucrătura[/COLOR]” atât cu numele lui, cât şi cu al regelui Mihai I. Pentru aceasta, Irineu va trebui să ţină predici favorabile monarhiei:
[COLOR=blue]“ Ia înţelepciunea Mea şi întocmeşte cu ea cuvânt de temelie şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pune numele tău la temelia acestui cuvânt de temelie nouă[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pune în cuvântul acesta numele unsului Meu Mihail[/COLOR][COLOR=blue], căci voiesc să rostesc numele lui din vârful acestei pietre când vom termina de lucrat această piatră. Eu sunt Cel Care-l [/COLOR][COLOR=fuchsia]va aduce pe unsul Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Eu sunt Dumnezeul puterilor, şi ce este cu neputinţă la cei neputincioşi, aceea este cu putinţă la Dumnezeu. […]” (2 /15 iulie 1991)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a X-a)

[/COLOR] Irineu este din nou investit cu sarcina de a negocia obţinerea bunăvoinţei Regelui şi Casei Regale (cu o menţiune specială pentru Alteţa Sa Margareta de România), faţă de planurile conjugate ale liderilor pucioşi de a controla din umbră cei mai însemnaţi factori de putere din România. Se pretinde că o schimbare de conduită vizibilă a regelui, care ar sugera o religiozitate crescută (regele ar trebui să-şi lase barbă, să nu mai mănânce carne, şi să practice celelalte “tabieturi religioase” specifice religiei pucioşilor şi denumite de ei “[COLOR=fuchsia]viaţă sfântă, dumnezeiască[/COLOR]”), ar trebui să fie condiţia obligatorie care ar aduce după sine succesul campaniei de repatriere a regelui, susţinută de către liderii pucioşi ( în realitate, regele a reuşit să revină definitiv în ţară, deşi nu a împlinit nici una dintre condiţiile care i-au fost propuse de către pucioşi) :
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia] Voiesc să stai de vorbă cu unsul Meu Mihail, cu regele acestui neam[/COLOR][COLOR=blue], şi Eu ţi-am dat ţie misiune cerească să aşezi peste el [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi peste toată casa lui şi peste mlădiţa lui[/COLOR][COLOR=blue], care va sta alături de el, să aşezi sfinţenie, după asemănarea lui Dumnezeu, după aşezarea lui Dumnezeu, cu care Se va desăvârşi Domnul peste acest pământ cu nume sfânt, cu nume nou de nou Ierusalim. Fii martorul Meu, fii martorul acestei vremi de glorie cerească şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]sfinţeşte pe unsul Meu Mihail prin cuvintele acestei mărturii[/COLOR][COLOR=fuchsia]şi prin aşezare de viaţă sfântă peste el, după orânduiala dumnezeiască[/COLOR][COLOR=blue], fiindcă [/COLOR][COLOR=fuchsia]această orânduială va fi cărarea care-l va aduce în ţara Mea cea aleasă[/COLOR][COLOR=blue], în ţara lui cea iubită lui.” (2 /15 iulie 1991)[/COLOR]
Se profeţeşte şi faptul că regele chiar va accepta să observe “legile sfinte” de la Pucioasa, ceea ce însă nu s-a întâmplat. Se mai profeţeşte că drapelul tricolor, “[COLOR=fuchsia]curcubeul României[/COLOR]”, se va aşeza ca o punte de unire peste tot pământul, iar regele Mihai I va domni împreună cu mlădiţa sa, Margareta, peste pământul cel nou, noul Eden care “[COLOR=fuchsia]va străluci peste noroade[/COLOR]” :
[COLOR=blue]“ Cine iubeşte pe România şi nu este cu Mine şi cu poruncile Mele, acela nu iubeşte acest neam şi acest pământ, acela nu poate nimic pentru acest neam ales. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Voi coborî legile Mele peste unsul Meu Mihail [/COLOR][COLOR=blue]şi voi coborî legile acestui pământ ales, căci este pământul cel ales de cer, şi peste el este ochiul lui Dumnezeu, care vede cele rele, cele ascunse, care pătrunde şi descoperă, care curăţă până în adânc şi scoate din acest pământ tot ce este întinat şi stricat şi dedat cu stricăciunea, ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fie nou acest pământ şi să se coboare peste el curcubeul României[/COLOR][COLOR=blue], însoţit de slava cea nouă a Ierusalimului ceresc. Aceasta este soarta acestui pământ, a acestui nou Canaan, a [/COLOR][COLOR=fuchsia]acestui nou Eden care va străluci peste noroade[/COLOR][COLOR=blue], iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]unsul Meu Mihail şi mlădiţa sa vor fi întru Mine[/COLOR][COLOR=blue], şi nu vor fi fără Mine peste acest nou pământ. […]” (2 /15 iulie 1991)[/COLOR]
Irineu Pop este încurajat din nou să nu se teamă de confruntarea cu Sinodul Bisericii, care se prefigurează (şi care a avut loc, până la urmă, în ianuarie 1993), semn că liderii pucioşi sunt perfect conştienţi că solicitările lor sunt ilegale sau necanonice:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, iubitul Meu, dar să nu fii plăpând! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fii dârz şi nu te teme[/COLOR][COLOR=blue]. Eu sunt cu tine şi voi fi, şi toate vor fi lucrate, dar dragostea Mea să fie dragostea ta. […] Pace ţie! Pace de la sfinţii din cer, care privesc în cer mărturia zilei în care tu ai fost uns în Ierusalimul cel din cer coborât! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fii credincios ungerii care este pe creştetul tău[/COLOR][COLOR=blue], căci ne vom ridica şi vom sădi pomi din loc în loc, şi aceşti pomi se vor hrăni din seva pomului vieţii, care [/COLOR][COLOR=fuchsia]este lucrată aici prin servii Mei cei credincioşi[/COLOR][COLOR=blue], şi acest pom va fi aşezat în Ierusalim.”(2 /15 iulie 1991)[/COLOR]
[COLOR=purple]3. Pasaje din mesajele “venite din cer” către patriarhul Teoctist[/COLOR]

Patriarhul Teoctist este invitat să-şi consolideze poziţia în Biserică, şubrezită după lovitura de stat din decembrie 1989, şi să-l ungă urgent pe Irineu Pop Bistriceanul patriarh, în locul său:
[COLOR=blue]“Proorocie. Cuvântul Domnului către patriarhul Teoctist[/COLOR]

[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]coală-te din nou şi şezi în mijlocul bisericii! Iată, citeşte aici:[/COLOR]
[COLOR=blue]1. Miron[/COLOR]
[COLOR=blue]2. Nicodim[/COLOR]
[COLOR=blue]3. Iustinian [/COLOR]
[COLOR=blue]4. Iustin[/COLOR]
[COLOR=blue]5. Teoctist[/COLOR]
[COLOR=blue]6. Teoctist[/COLOR]
[COLOR=blue]7.[/COLOR]
[COLOR=blue]Ia aminte, că Eu aleg din nou Ierusalimul şi mă voi îmbrăca în mantia răzbunării [/COLOR][…][COLOR=blue] Ia aminte, că trebuie să stai încă o dată pe scaunul bisericii, că te-am găsit potrivit [/COLOR][COLOR=fuchsia]să aşez prin tine pe cel de-al şaptelea uns[/COLOR][COLOR=blue]. Ia aminte bine, că s-au împlinit cei şaptezeci de ani de sub puterea fiarei roşii. Acum Eu aşez din nou Ierusalimul. Te-am adus a doua oară pe scaunul bisericii să-Mi pot aşeza vremurile aşa cum erau până la domnia fiarei roşii. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Îmi voi unge prin tine cu untdelemnul sfinţeniei pe cel de-al şaptelea uns[/COLOR][COLOR=blue]. Acela este de la Mine; întru acela binevoiesc. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Peste el voi coborî legile Mele[/COLOR][COLOR=blue] pe care Mi le-aţi stricat; [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu el voi îndrepta iarăşi vremurile[/COLOR][COLOR=blue] pe care Mi le-aţi schimbat; şi cu el voi netezi cărările şi voi îndrepta calea vieţii, ca să vină spre Mine poporul Meu cel orbit de nelegiuiri. Ia aminte, că ţi-l voi face cunoscut. Iată toiagul şi crucea biruinţei. Păstrează-le pentru ungerea acestui slujitor al Meu. Amin, amin, amin. “ [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 29 aprilie/12 mai 1990)

Patriarhul Teoctist este invitat să treacă la acţiune. “Cel de-al 7-lea uns” va fi Irineu Pop, care va reinstaura calendarul după stilul vechi:
[COLOR=blue]“Ia aminte, şi te ridică să faci voia Mea […] [/COLOR][COLOR=fuchsia]că-l voi aşeza pe cel de-al şaptelea uns[/COLOR][COLOR=blue], şi el va sta şi va împlini planul Meu ca să-Mi aşez la loc vremurile şi sărbătorile.” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 15/28 octombrie 1990)
Nici această proorocie cu restaurarea stilului vechi în Biserică nu s-a împlinit (încă).
Arhiereul Irineu va primi indicaţii concrete prin liderii pucioşi, denumiţi “[COLOR=fuchsia]robii Mei prooroci[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Şi voi coborî [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin robii Mei prooroci[/COLOR][COLOR=blue] şi voi veni către el şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]îi voi porunci să facă voia Mea[/COLOR][COLOR=blue]. Acela este de la Mine, şi nimeni să nu umble să-Mi zădărniceacă planul meu, că Eu sunt Dumnezeu şi nu om. Voi coborî Duhul Meu peste el şi îl voi îmbrăca cu putere de sus şi îl voi aşeza pe scaunul lui David şi vom face biserică vie şi nestricăcioasă.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 15/28 octombrie 1990)
Dar planul, deşi bine pus la punct, tot a fost zădărnicit. Irineu n-a mai fost aşezat “[COLOR=blue]pe scaunul lui David[/COLOR]” nici până în ziua de astăzi. Ambiţiile “Dumnezeului de la Pucioasa” erau însă foarte ambiţioase:
[COLOR=blue]“[…] iată că pe scaunul Meu voi face aşezare [/COLOR][COLOR=fuchsia]după voia Mea[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]gândurile Mele[/COLOR][COLOR=blue] nu sunt ca gândurile voastre.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 15/28 octombrie 1990)

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XI-a)

[/COLOR] Până la urmă, pe scaunul patriarhal a ajuns un altul (Daniel Ciobotea) care pe vremea aceea (în 1990) nici măcar nu era “în cărţi”. Nebănuite sunt căile Domnului! El a fost aşezat în scaun după alte gânduri şi după altă voie, cea a Sinodului, cu invocarea Duhului Sfânt.
“Unsul” Pucioasei trebuia însă să fie re-uns şi de Sinod, ca să se întărească aparenţa legalităţii. Teoctist este desemnat ca convoace Sfântul Sinod, să-l convingă să fie de acord, iar apoi să se ridice şi [COLOR=red]să ungă unsul[/COLOR]:
[COLOR=blue]“[…] Vin să fac curăţenie pe pământ, vin să scot urâciunea pustiirii din biserică şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vin să-l ridic pe cel de-al şaptelea uns al Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Iar tu, cârmuitor al Bisericii, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei veni şi vei aşeza sfat[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]te vei ridica apoi [/COLOR][COLOR=red]să-Mi ungi[/COLOR][COLOR=blue] cu untdelemnul sfinţeniei [/COLOR][COLOR=red]pe unsul[/COLOR][COLOR=blue] cel de la Mine, căci acesta este de la Mine, nu de la tine. Cu acesta voi încheia legământ viu şi voi aşeza din nou Ierusalimul şi voi face din el slava popoarelor şi lumina neamurilor. Scoală-te şi te împlineşte întru Mine şi vino să faci voia Mea[…]”[/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 15/28 octombrie 1990)
Până la întronizarea lui Irineu Pop Bistriceanul ca “al 7-lea patriarh al României”, Patriarhul Teoctist este invitat să-l ocrotească pe Irineu, ca nu cumva să păţească ceva:
[COLOR=blue]“[…] Iată, aşez un om să împlinească planul Meu. […] Nimănui nu-i voi da voie să-l îndepărteze, iar ţie, cârmuitor al bisericii Mele, ţie îţi poruncesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-l ţii alipit de tine până în ziua când va fi să-l aşezi[/COLOR][COLOR=blue]. Acela este de la Mine, şi Eu ţi-am pus în gând să-l chemi şi să-l ridici, căci l-am adus la Ierusalimul patimilor Mele şi l-am purtat în cârca Mea ca să ştie şi să mărturisească despre Mine, şi tot Eu l-am chemat înapoi, ca să fie pentru Ierusalimul gloriei Mele şi să împlinească voia Mea.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 15/28 octombrie 1990)


[COLOR=purple]4. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Sorin Dumitrescu[/COLOR]

Sorin Dumitrescu, pictor şi orator creştin, este o “piesă grea” în peisajul societăţii civile româneşti. Ademenirea lui către “raiul pucioşilor” devenea astfel în anul 1990 un obiectiv de invidiat.
Pentru început, Sorin este familiarizat cu oamenii de legătură ai “Dumnezeului de la Pucioasa”: liderii pucioşi. Pe aceştia, Sorin va trebui să-i primească şi să-i asculte ca pe Dumnezeu:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Sorin Dumitrescu[/COLOR]
[COLOR=blue]Chemarea către sfinţenie şi lucrarea credinţei[/COLOR]
[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]crieţi cuvântul lui Dumnezeu şi mergeţi cu el la acela spre care Domnul vă trimite, căci cel ce nu este împotriva Domnului, acela este cu Noi, acela este cu voi, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel care vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte[/COLOR][COLOR=blue]. Amin.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Apoi, Sorin este tocmit la lucru. Pentru început însă, va trebui să se lepede de sine şi de învăţătura strămoşească, pe care va trebui s-o înlocuiască cu înţelepciunea pucioşească, venită “de la izvor”(adică, de la liderii pucioşi):
[COLOR=blue]“ Aşează-te întru înţelepciunea ce coborâtă prin acest izvor, căci iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să te tocmesc pentru lucrul Meu cel ascuns; ascuns[/COLOR][COLOR=blue], ca să-l pot lucra şi ca să-l pot împlini.” [/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Ascunderea pare a fi indispensabilă, pentru ca Cel Atotputernic să poată să reuşească. Pe vremea aceea, liderii pucioşi încă nu promovaseră următoarea “maximă”: “[COLOR=blue]Taina este de la Dumnezeu, iar ascunderea de la Diavol[/COLOR]”. Neavând caracter retroactiv, această maximă o putem neglija în acest context, pentru a putea trece liniştiţi mai departe.
Atunci, pot fi descoperite şi informaţiile care vin de la Dumnezeu, adică tainele:
[COLOR=blue]“ […] iată, voi veni spre tine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]îţi voi descoperi tainele Mele[/COLOR][COLOR=blue], că te-am găsit vrednic să le poţi purta şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ajuţi planului Meu ceresc[/COLOR][COLOR=blue] […].”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Aha, deci asta era: Sorin este vizat pentru niscaiva ajutor, de care are mare nevoie Cel Atotputernic. Ajutorul nu mai vine de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământuL; ajutorul vine de la Sorin Dumitrescu către Domnul. Şi cum trebuie să vină? Iată cum: sprijinind făţiş instaurarea monarhiei în ţară:
[COLOR=blue]“ Am dat să cunoască popoarele lumii despre taina României şi despre [/COLOR][COLOR=fuchsia]venirea celui uns de Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Iată, intrarea lui în Ierusalim a făcut să răsune în cer cântec de slavă, dar ai săi nu l-au primit, şi l-au alungat din nou în Egipt. Mâna Mea şi puterea Mea îl va aduce, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu voi triumfa cu puterea Mea prin unsul cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Am scris, prin servii Mei cuvânt de mărturie pentru ziua aceea, şi va mărturisi acel cuvânt.” [/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Nu numai schimbarea ordinii constituţionale, dar şi biruinţa Bisericii Noului Ierusalim asupra B.O.R. este proorocită lui Sorin Dumitrescu:
[COLOR=blue]“ Fii credincios, că Domnul face şi aşează biserică [/COLOR][COLOR=fuchsia]nouă[/COLOR][COLOR=blue], biserică [/COLOR][COLOR=fuchsia]sfântă[/COLOR][COLOR=blue], preoţie [/COLOR][COLOR=fuchsia]curată[/COLOR][COLOR=blue], aşa cum este scris, şi biserica se va [/COLOR][COLOR=fuchsia]slăvi[/COLOR][COLOR=blue], şi morţii acestei lumi vor învia, căci Domnul [/COLOR][COLOR=fuchsia]va birui prin biserica Sa cea vie, Biserica Noului Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue]”. [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Sorin Dumitrescu, care e băiat deştept, va trebui să priceapă prin antiteză că biserica din care el încă mai face parte (B.O.R) este:
- veche
- nu este sfântă
- nu (mai) are preoţie curată
- nu (mai) are slavă
- nu (mai) este vie.
Apoi va trebui să se hotărască, ce are de făcut: rămâne în BOR, sau trece cu arme şi bagaje la NIP?
Din câte ştim noi, Sorin Dumitrescu a ales fără cea mai mică ezitare prima variantă. Dimpotrivă, nu s-a sfiit să spună pe faţă ce gândeşte despre operele artistice cu subiect religios ale colegului său de breaslă, Marian Zidaru:
[COLOR=purple]«Acadelele plastice confecţionate din materiale prolixe[…] obiectele lui Zidaru nu pot fi privite în sine, adorate unilateral, estetic[…] Obiectele şi textele lui Zidaru sunt una, iar fiecare luate în parte sunt incongruente[…][/COLOR][COLOR=fuchsia]eu le-am numit sectante[/COLOR][COLOR=purple][…]»[/COLOR][COLOR=purple] (citate dintr-un articol semnat Sorin Dumitrescu, din ziarul „România liberă“, 1995).[/COLOR]
O a doua misivă sosită din cer pentru Sorin Dumitrescu îl îndeamnă din nou să se înroleze în oastea “Domnului” de la Pucioasa şi-i promite că-l va ajuta să facă minuni:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, şi lucrează cu Mine pentru rodul lucrului Meu din zilele ce vin. […] Fii întru Mine, căci cel ce este întru Mine acum, acela va fi, în zilele ce vin, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să lucreze minuni mai mari[/COLOR][COLOR=blue] ca acelea lucrate atunci.” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 28 ianuarie/10 februarie 1991)
Apoi, [COLOR=green]Sorin Dumitrescu[/COLOR] este chemat la demnitatea de [COLOR=green]Apostol[/COLOR]:
[COLOR=blue]“ Iată, vin din nou spre tine, ca să aşez peste tine întreită putere şi ca să fii [/COLOR][COLOR=green]apostol[/COLOR][COLOR=blue], după adevărul cel întru Mine”. [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 28 ianuarie/10 februarie 1991)
În această calitate, [COLOR=green]Şfântul Apostol Sorindumitrescu[/COLOR] este invitat să asculte de liderii pucioşi, servii “de la izvor”, prooroci ai “Dumnezeului” de la Pucioasa. Iar dacă va face aşa, răsplătit va fi şi peste multe va fi pus:
[COLOR=blue]“ Am pe acest pământ izvor tainic, căci Eu n-am părăsit pe poporul Meu cel credincios, şi în toate vremurile am fost şi am lucrat, dar pământul acesta este cel ales de Mine ca să Mă slăvesc în el în vremea aceasta; este ţara strălucirii […] De aceea [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă ridic prin servii Mei[/COLOR][COLOR=blue] şi mai dinainte vestesc sfatul voii Mele, că nimic nu lucrez până nu vestesc taina Mea [/COLOR][COLOR=fuchsia]proorocilor[/COLOR][COLOR=blue]. Iată, Eu sunt, şi lucrez până la sfârşitul plinirii vremurilor, şi fericit este acela care ia parte la sfatul Meu şi lucrează cu Mine, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]acesta peste multe va fi pus[/COLOR][COLOR=blue].” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 28 ianuarie/10 februarie 1991)

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XII-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]5. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Victor Atanasie Stănculescu[/COLOR]

Victor Stănculescu a fost curtat de pucioşi exact în perioada de apogeu a carierei sale: când era ministru al apărării naţionale. Sunt cunoscute două scrisori venite din cer pe adresa sa: una în 22 ianuarie 1991, alta în 22 martie 1991. Pe data de 30 aprilie 1991 guvernul a fost remaniat, iar după o lună Stănculescu a trecut în rezervă. De atunci, de fapt din 22 martie ’91, nici o scrisoare n-a mai venit de la Pucioasa pe numele lui. Ca simplu cetăţean, Stănculescu “[COLOR=green]nu mai avea nici un haz[/COLOR]”.
La început, Stănculescu este atras în “conspiraţia” concepută de liderii pucioşi, deghizaţi în formula “servii Domnului, martorii şi proorocii de la Pucioasa”:

[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=blue]Cuvântul Domnului către Victor Stănculescu [/COLOR]
[COLOR=blue]Îndemn pentru credincioşie faţă de planul ceresc de dezrobire a României de sub călcâiul fiarei roşii: comunismul[/COLOR]

[COLOR=blue]C[/COLOR][COLOR=blue]ătre mai-marele [/COLOR][COLOR=fuchsia]oastei armatei[/COLOR][COLOR=blue] române, pace şi har şi binecuvântare de la [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeul Preasfintei Treimi[/COLOR][COLOR=blue], Care lucrează şi vorbeşte în România! Amin.[/COLOR]
[COLOR=blue]Mă îndrept spre tine cu cuvintele Mele, spre tine, cel ce eşti aşezat mai-mare peste oastea României Mele cea binecuvântată şi aleasă de Mine[…][/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Ridică-te şi serveşte-Mi planului Meu şi lucrului Meu[/COLOR][COLOR=blue], căci servii Mei şi martorii Mei au de stat lângă Mine, au de împărţit cuvintele Mele pe unde îi trimit Eu şi au de strigat la Mine pentru România Mea, după cum le poruncesc Eu să lucreze cu Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Scoală-te şi crede în Mine[/COLOR][COLOR=blue] […].”( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 ianuarie 1991, sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Trecem peste neinspiratele, ori neînţelesele (de mine), combinaţii de cuvinte “[COLOR=blue]oastei armatei române[/COLOR]” şi “[COLOR=blue]Dumnezeul Preasfintei Treimi[/COLOR]” (oare armata are o oaste în subordine? oare Preasfânta Treime are un Dumnezeu Care O ascultă?), pentru a intra direct în miezul problemei. Conspiraţia asta are bătaie lungă: extinderea cortului Noului Ierusalim (“cortul sfânt”) peste graniţele României, în Europa şi în întreaga lume, şi transformarea întregii planete într-o “împărăţie sfântă” (Mondo Ierusalimul):
[COLOR=blue]“ Mă voi ridica să curăţ bine şi acest pământ, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]România [/COLOR][COLOR=blue]va fi un popor sfânt şi neprihănit, [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi cer nou şi pământ nou[/COLOR][COLOR=blue], va fi împărăţie cerească, va fi început de stare cerească pe pământ, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]de la ea Îmi voi lărgi cortul şi va fi peste tot împărăţie sfântă[/COLOR][COLOR=blue], aşa cum scrie în Cartea Adevărului pentru vremea aceasta.” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 ianuarie 1991, sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Presupunînd că Biblia este Cartea Adevărului la care se face referinţă aici, este adevărat că în Apocalipsă se vorbeşte despre un cer nou şi un pământ nou, dar în cu totul alţi termeni:
[COLOR=#993300]“Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.”(Apoc. 21,1)[/COLOR]
Aşadar, Apocalipsa vorbeşte de o schimbare planetară, nicidecum despre un cer nou şi un pământ nou pentru România…(sau, şi mai ambiţios, [COLOR=fuchsia]România [/COLOR][COLOR=blue][…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi cer nou şi pământ nou)[/COLOR] de la care metoda, odată patentată, să se răspândească ulterior în toată lumea.
Stănculescu este somat să păstreze o confidenţialitate strictă a conspiraţiei:
[COLOR=blue]“ Iată, încheie şi Dumnezeu astăzi legământ cu tine: [/COLOR][COLOR=fuchsia]să păstrezi cu sfinţenie şi cu frică taina planurilor Sale şi taina izvorului Său[/COLOR][COLOR=blue] care curge în România prin servii Săi prooroci; să păstrezi taina lui Dumnezeu mai mult decât orice taină, căci Domnul coboară poruncă cerească pentru ascunderea lucrului Său şi a planului prin care lucrează şi descoperă voile Sale cele bine întocmite.”( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 ianuarie 1991, sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Spuneam în alt articol că e cam greu de înţeles cum va reuşi “Dumnezeul” de la Pucioasa să facă simultan şi “[COLOR=blue]ascunderea lucrului Său[/COLOR]”, şi “[COLOR=blue]descoperirea voilor Sale[/COLOR]”, deci va trebui să-l credem pe cuvânt că poate. Iată însă despre ce ascundere era vorba:
[COLOR=blue]“ Scoală-te şi crede în Mine şi lucrează-Mi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-Mi acoperi bine pe servii Mei[/COLOR][COLOR=blue]! Ia mantia credinţei şi cu ea [/COLOR][COLOR=fuchsia]pune-Mi deoparte aceşti copii[/COLOR][COLOR=blue] prin care Eu lucrez, căci lucrez pentru slava şi gloria acestui pământ binecuvântat.” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 ianuarie 1991, sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Va să zică, liderii pucioşi trebuiau acoperiţi şi sprijiniţi în lovitura de palat pe care o plănuiau: reinstaurarea forţată a monarhiei, pentru gloria României. Generalului Stănculescu i se promiteau în schimb “zile de glorie”:
[COLOR=blue]“ Iată, facem unul pentru altul. Serveşte-Mi planului Meu şi Eu voi fi cu tine, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi fi cu glorie cu tine[/COLOR][COLOR=blue]. Amin. Cel ce dă măcar un pahar de apă celor mai mici ai Mei, Mie Îmi dă acela, şi Eu îl voi da de-a dreapta mea în zilele gloriei Mele.” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 ianuarie 1991[COLOR=blue])[/COLOR]
Până atunci însă, generalului i se cere doar atât: să-i ocrotească pe cei ascunşi la Pucioasa (numiţi aici “[COLOR=blue]rămăşiţă sfântă[/COLOR]”), să nu-i divulge, să primească ordine, indicaţii şi sfaturi numai de la ei, şi să aştepte vremuri mai bune, când vor putea ieşi pe faţă împreună, în forţă, la acţiune:
[COLOR=blue]“ Iată că şi azi [/COLOR][COLOR=fuchsia]am ascunşi[/COLOR][COLOR=blue] în crăpăturile cele ascunse ale acestui pământ, [/COLOR][COLOR=fuchsia]am rămăşiţă sfântă[/COLOR][COLOR=blue], care lucrează cu Mine şi care se păstrează întru sfinţenie şi întru taină cerească. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Pe aceştia îţi cer să mi-i pui deoparte[/COLOR][COLOR=blue], ca să fie în lucrul Meu şi să nu iasă din rânduiala în care Eu i-am aşezat cu viaţa, ca să-Mi fie vase plăcute Mie şi să binevoiesc întru ei, spre izbăvirea acestui neam prin care Eu Mă voi preaslăvi. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Voi veni prin ei şi îţi voi vesti la timp planurile Mele[/COLOR][COLOR=blue], dar închide-Mă bine întru tine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]căci nu Mă voi descoperi cu acest izvor decât atunci când [/COLOR][COLOR=red]voi aduce neamul acesta la credinţa care se cere în vremea aceasta[/COLOR][COLOR=blue].” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 ianuarie 1991[COLOR=blue])[/COLOR]
Cuvintele “[COLOR=red]voi aduce neamul acesta la credinţa care se cere în vremea aceasta[/COLOR]” arată limpede că altă credinţă se cere astăzi (cea a pucioşilor), ceea ce înseamnă că, inevitabil, credinţa creştină din Biserica majoritară nu mai e bună şi deci trebuie schimbată.
Prima epistolă adresată lui Stănculescu se încheie într-o notă triumfalistă, menită să confere o credibilitate zdrobitoare “profeţiilor” ticluite mai înainte, iar lui Stănculescu să-i spulbere orice urmă de neîncredere:
[COLOR=blue]“ Voi lucra cu tărie, voi lucra cu putere, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]toate se vor împlini[/COLOR][COLOR=blue] şi se vor desăvârşi, precum este scris în Cartea Adevărului, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar[/COLOR][COLOR=blue] ridică-te şi crede planului Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrează ocrotire planului Meu[/COLOR][COLOR=blue], căci toate merg spre biruinţă sfântă, şi Dumnezeu este şi veghează şi grăieşte şi împlineşte cele vestite şi adeverite dinainte prin robii Săi prooroci. Fii credincios Mie, căci prin această credinţă [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei fi cu Mine, şi Eu voi fi cu tine[/COLOR][COLOR=blue]. Amin.”[/COLOR]
Cu alte cuvinte: “[COLOR=green]Eu voi birui negreşit, căci sunt atotputernic, dar ajută-mă tu, te rog, ca să pot birui, că uite, toate celelalte merg singure spre biruinţă[/COLOR] ”. Şi încă, un mic şantaj: “[COLOR=green]Dacă vei fi cu Mine, şi Eu voi fi cu tine; dacă nu, nu[/COLOR]”.

[COLOR=blue]
[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XIII-a)

[/COLOR] O a doua epistolă picată “din cer”, şi adresată tot lui Victor Stănculescu, avea să pună punctul pe “i” şi să despecetluiască complet taina care, în prima epistolă, se cerea ocrotită de către “primul ostaş al ţării”. Capul armatei era chemat acum în mod imperativ ca să contribuie decisiv la re-instalarea regelui Mihai pe tronul ţării. Pentru a nu exista vreo şovăială, “Dumnezeul de la Pucioasa” îi mai promitea că nu va încăpea nici o împotrivire la acest “plan ceresc”:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către Victor Stănculescu [/COLOR]
[COLOR=blue]Proorocie pentru venirea regelui Mihai. Neliniştea iscoadelor[/COLOR]

[COLOR=blue]C[/COLOR][COLOR=blue]uvântul lui Dumnezeu se coboară pe pământ. Să se scrie cuvântul cel din cer şi să ajungă la cel cu care grăieşte Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=blue] Harul Meu şi pacea Mea peste tine din nou, mai-marele oastei României Mele![…]Iată, îl voi aşeza pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel binecuvântat de Mine[/COLOR][COLOR=blue], că el este de la Mine, el este proorocit prin proorocii care au avut cuvânt de la Mine. Îl voi aşeza cu braţul Meu cel tare, că de la el şi până astăzi nici un mai-mare stătător care a stat peste acest neam nu a mai avut ungerea de la Dumnezeu. Eu nu pot desfiinţa cele proorocite, căci Duhul Meu lucrează şi vesteşte şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]împlineşte în toată vremea[/COLOR][COLOR=blue].” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 martie 1991, sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]

O a treia epistolă căzută “din cer”, şi adresată tot lui Victor Stănculescu, avea să fie şi ultima. Pucioşii vor acum şi mai mult, adică totul: “să pună mâna” pe toată oastea, printr-o îndoctrinare forţată, prin care ideologia lor pseudo-creştină să fie impusă de sus în jos, chiar dacă este înconjurată de suspiciuni. Schimbarea oştirii într-o “oaste sfântă” va trebui impusă de generalul Stănculescu, după regulile primite “de la izvor” (adică de la Pucioasa, unde s-a ticluit “planul lui Dumnezeu”), şi după principiul:”Ordinul se execută, nu se discută”:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Victor Stănculescu[/COLOR]
[COLOR=blue]Oastea română trebuie să fie o oaste sfântă. Unsul României trebuie aşezat în cinstea ce i se cuvine celui ales.[/COLOR]

[COLOR=blue]I[/COLOR][COLOR=blue]ată, vine Dumnezeu cu cuvântul Său spre tine; vine iar, căci în vremea aceasta eşti scris la Dumnezeu mai-mare peste oastea română. Aşa eşti scris în cer, aşa [/COLOR][COLOR=fuchsia]eşti prins în planul Meu[/COLOR][COLOR=blue] din zilele acestea.[/COLOR]
[COLOR=blue]Cuvântul dumnezeiesc este sabie cu multe tăişuri, căci Dumnezeu vorbeşte duhovniceşte şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu trebuie să încapă îndoială peste cele cuvântate de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]. Oastea română [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi o oaste sfântă[/COLOR][COLOR=blue], iubitul Meu, şi de aceea am zis [/COLOR][COLOR=fuchsia]să stai bine lângă Mine şi lângă izvorul Meu[/COLOR][COLOR=blue] care curge în România.[…] Oastea română este cea binecuvântată, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi să fie sfântă[/COLOR][COLOR=blue], căci este Dumnezeu peste România.” (19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
Printre rânduri se poate deduce cum este generalul Stănculescu incitat la violenţă: el ar urma să pună la cale un puci militar, care “să-i cureţe” pe neo-comuniştii de la putere şi să aducă armata la cârma ţării (asta doar într-o primă fază, pentru ca după aceea, armata condusă tot de Stănculescu să-l readucă fără nici o opoziţie pe regele Mihai pe tron):
[COLOR=blue]“ România [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi bine curăţită[/COLOR][COLOR=blue] de Dumnezeu, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]apoi oastea ei cea sfântă va fi stăpână pe pământul ei cel sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. Amin”. […] Oastea Mea cea binecuvântată va fi oastea României, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel uns de la Mine este scris că va fi de la Mine peste Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue]. “ (19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
Aici,[COLOR=fuchsia]Ierusalimul[/COLOR]este denumirea conspirativă a “României celei sfinte”, adică cea eliberată de neo-comunişti şi ocupată de “oastea ce sfântă”, reeducată la Pucioasa. Regele Mihai trebuie iubit de către generalul Stănculescu şi ajutat să vină la tron, după o lungă aşteptare şi dor chinuitor de pământul patriei sale. Apoi va conduce ţara, dar nu oricum, ci dirjat din umbră de liderii pucioşi, cu care “va lucra” nemijlocit:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iubeşte pe unsul cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]el îi va iubi şi[/COLOR][COLOR=fuchsia]va lucra cu cei ce sunt cu Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Eu sunt cu el şi-i întăresc răbdarea şi îi alin dorul lui cel greu, căci greu mai este dorul lui, măi iubitul Meu. Îţi spun şi Eu ţie că greu îl mai apasă dorul de acest pământ[…] “ (19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
Generalul Stănculescu nu este decât un“[COLOR=blue]serv[/COLOR]” care trebuie să îndeplinească “[COLOR=blue]planul[/COLOR]” bine ticluit de la Pucioasa. Pentru aceasta, generalul trebuie bine pregătit şi i se promite că va fi bine ocrotit de neo-comuniştii lui Iliescu, care “[COLOR=blue]vor să ţină încă rob acest neam[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Eu îmi pregătesc bine lucrul Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrez după plan bine întocmit[/COLOR][COLOR=blue] şi pregătesc şi ocrotesc pe cei pe care-i chem [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-mi fie servi[/COLOR][COLOR=blue] în zilele gloriei Mele, dar am nevoie de credinţă tare şi nu de îndoială şi nu de tăgăduire.[…] şi dacă am zis, iată, sunt împlinitor, căci am zis că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici un rău nu se va apropia de tine[/COLOR][COLOR=blue] dacă eşti cu Mine, dacă crezi în Mine, şi am zis că [/COLOR][COLOR=fuchsia]tu ai nevoie de ocrotire[/COLOR][COLOR=blue]. Am zis că cei ce vor să ţină încă rob acest neam, le este teamă de tine, le este teamă că le zdrobeşti puterea, şi am zis că voi lucra şi îţi voi arăta, ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ştii că sunt cu tine şi că te ocrotesc[/COLOR][COLOR=blue] ”.(19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
Planul a fost atât de bine întocmit, încât a eşuat cu succes. Iar cât de ocrotit a fost generalul, s-a văzut. Îndată ce guvernul din care făcea şi el parte a fost dizolvat, pucioşii l-au uitat pe general, iar promisiunile lor de “ocrotire” nu l-au ajutat să nu-şi piardă soţia într-un mod tragic şi să nu ajungă mai târziu la puşcărie.
Stănculescu este îndemnat să nu asculte decât de liderii pucioşi-fiii unsuroşi şi de Noua Evanghelie de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Fii dârz şi nu te pleca decât Evangheliei Domnului Iisus Hristos, Care Se arată în curând, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Care va lucra văzut prin fiii cei unşi ai acestui neam[/COLOR][COLOR=blue]”. (19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
O tăcere mormântală a urmat după retragerea generalului din viaţa publică: nici o epistolă de la Pucioasa! După ani şi ani, când a venit scadenţa răzbunărilor, generalul a înfundat şi puşcăria, fără a mai primi vreun semn de la cel care îi promitea cândva că-i va da oricând ajutor, numai să-l cheme: “Dumnezeul de la Pucioasa”.

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XIV-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]6. Pasaje din mesajele “venite din cer” către preotul Ioan Iovan şi maica Veronica Barbu[/COLOR]

Cei doi corifei ai Vladimireştilor sunt şi ei curtaţi să se alăture complotului de reformare a Bisericii şi a formei de guvernământ. Cotaţi de către pucioşi ca “trâmbiţe apocaliptice”, li se promite marea cu sarea dacă vor intra sub ascultarea liderilor pucioşi. Deşi această alianţă este proorocită ca sigură, deşi “Dumnezeul de la Pucioasa “ le promite celor doi clerici puteri înzecite pentru a se uni cu planul cel ceresc al coborârii “Cuvântului lui Dumnezeu”, acest deziderat nu s-a mai împlinit niciodată. Cei doi au rămas impasibili la strălucitoarele promisiuni ce li s-au făcut.
Chemarea este însă persuasivă şi sugestivă, scoţându-i însă în evidenţă tot pe liderii pucioşi:

[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=blue] Cuvântul Domnului peste trâmbiţele apocaliptice: preotul Ioan şi maica Veronica de la Vladimireşti[/COLOR]
[COLOR=blue]Ei sunt chemaţi la unire cu planul cel ceresc al coborârii cuvântului lui Dumnezeu, pildă de trăire făcătoare de minuni[/COLOR]

[COLOR=blue]C[/COLOR][COLOR=blue]uvânt ceresc se coboară pe pământ[…].[/COLOR]
[COLOR=blue]Iubiţii Mei, servii Mei, Ioan şi Veronica, neuitaţii Mei lucrători! Iată, caei care fac parte din turma acestei coborâri tainice, nici ei n-au uitat cuvintele Mele, şi le-am dat cuvânt să-şi amintească de cele scrise în cartea acestei lucrări în care scrie că şi aceste două trâmbiţe ale Mele vor sta din nou la această masă, îmbrăţişaţi cu Dumnezeu prin această lucrare. Am dat cuvânt atunci pentru acum, căci a venit acum vremea aceea să plâng cu ei în braţe, să plângem împreună vremea despărţirii, şi să le dau cuvânt ceresc să se ridice [/COLOR][COLOR=fuchsia]să sune din trâmbiţe peste turma lor[/COLOR][COLOR=blue], să-şi adune turma [/COLOR][COLOR=fuchsia]într-o singură inimă[/COLOR][COLOR=blue], într-o singură iubire, şi într-o împlinire a celor ce se cer acum să se împlinească [...]”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1991)
Mesajul este limpede: cele două “trâmbiţe”, Ioan şi Veronica, trebuie să se pună de urgenţă la dispoziţia liderilor pucioşi, ca să trâmbiţeze apoi după cum vor spune aceştia. Adică să facă strigare, iar turma vladimireştilor să se adune sub acelaşi toiag, [COLOR=fuchsia]într-o singură inimă[/COLOR] (voinţă), adică să împlinească voia celor de la Pucioasa, şi să fie o singură turmă şi un păstor, “Dumnezeul” de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Iubiţii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]trâmbiţele[/COLOR][COLOR=blue] Mele, servii Mei, Eu sunt Dumnezeul Preasfintei Treimi şi sunt în lucru ca să descopăr şi să lucrez taina planului Meu, căci au venit zilele slavei Domnului, măi iubiţii Mei. Are Domnul pe tot pământul [/COLOR][COLOR=fuchsia]scule[/COLOR][COLOR=blue] prin care lucrează cerul, dar iată că planul lucrului Meu cel mare din zilele ce vin, iată cum îl aduc aici, iată cum îl lucrez aici. Nici poporul lui Moise nu a vorbit cu Mine aşa cum vorbesc aceştia din zilele de azi cu Mine, căci Eu vorbeam cu Moise, iar Moise vorbea poporului, dar acum iată cum lucrez Eu aici.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1991)
Dacă Ioan şi Veronica sunt numiţi “[COLOR=fuchsia]trâmbiţe[/COLOR]”, Mihaela şi Nicuşor sunt numiţi [COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]scule[/COLOR][COLOR=blue]” prin care lucrează cerul[/COLOR], mai mari decât Moise din Vechiul Testament, şi despre care se “prooroceşte” că din nou vor pune trâmbiţele (pe Ioan şi pe Veronica) la lucru. Ceea ce nu s-a mai întâmplat, pentru că “sculele” n-au fost prea convingătoare, iar “trâmbiţele” au refuzat să mai trâmbiţeze.
Şi totuşi cei doi sunt ademeniţi cu promisiunea că vor primi multă putere şi chiar vor face minuni, şi vor face exact ceea ce li se va cere, şi ca răsplată, vor vedea “zilele Domnului”:
[COLOR=blue]“ O, neuitaţii Mei, o, servii Mei, Ioan şi Veronica! Iată, vă dau întreită putere. Amin. Ridicaţi-vă şi faceţi-vă pidă de trăire făcătoare de minuni, că iată, în zilele voastre se vor lucra minuni mai mari ca la început […] Toate sculele seminţiei lui Israel, începând cu Avraam, Isaac şi Iacov, au dorit, dar n-au văzut zilele Domnului, ci numai le-au nădăjduit prin credinţă […]”[/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1991)
Cei doi sunt ademeniţi să intre sub ascultarea pucioşilor, inclusiv oferindu-li-se ca model “ascultarea” lui Irineu Pop, care ar fi primit drept răsplată ( în realitate, Irineu nutrea faţă de ei doar o simpatie supradimensionată şi o dragoste necontrolată) :
[COLOR=blue]“ Am pe acest copil iubit prin care voi lucra biserică nouă şi curată şi veşnică. Am pus duhurile Mele, am pus cele şapte duhuri dumnezeieşti peste el, despre care a proorocit Isaia, proorocul Meu, care a vorbit pentru Mine.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1991)
Cei doi ar urma să conlucreze strâns cu arhiereul Irineu, intrând sub ascultarea lui, căci el le ştie mai bine pe toate (de la liderii pucioşi, desigur, de la care ar urma să primească ordinele):
[COLOR=blue]“ Luaţi şi voi şi lucraţi alături de el, [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucraţi bine cu el, că el ştie de la Mine[/COLOR][COLOR=blue] şi are peste el puterea cea bună, puterea cea lucrătoare de putere, şi iată, întru el voi binevoi pentru biserica Mea cea de la sfârşit, şi nimeni nu poate să-Mi zădărnicească aşezările Mele, şi ceea ce fac Eu cine poate strica? Dar ascundeţi taina izvorului Meu, iubiţii Mei, apostolii Mei, servii Mei, neuitaţii Mei, şi iată, nedespărţiţii mei, de acum.[…] Pace vouă, nedespărţiţii Mei!”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1991)
Formula “[COLOR=blue]nedespărţiţii mei, de acum[/COLOR]” anunţă prea devreme o izbândă văzută ca şi sigură. Cei doi “chemaţi” nici măcar n-au răspuns la chemare, darămite să mai rămână şi nedespărţiţi de liderii pucioşi.
Formula “[COLOR=blue]ascundeţi taina izvorului Meu[/COLOR]” are şi ea tâlcul ei. Cei doi sunt invitaţi să evite orice dialog cu terţe persoane, pentru ca nu cumva să fie influenţaţi negativ şi apoi să refuze chemarea.
Ca lucrătura să fie trainică, şi Irineu este anunţat la rândul lui, în altă scrisoare, că va fi să colaboreze cu cei doi şi să-i conducă după cum i se va spune. În acest fel, celula conspirativă e completă, iar cercul se leagă:
[COLOR=blue]“ Pune viaţă adevărată în inima aleşilor mei Ioan şi Veronica, fiindcă şi ei, de acum, va trebui să înceapă viaţă cerească, să înceapă să trăiască aşa cum trăieşti tu. Propovăduieşte viaţa aceasta şi virtuţile ei, că e vremea începutului de viaţă nestricăcioasă, măi copilul Meu.[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 7/20 ianuarie 1991)

Epistola se încheie într-un ton triumfalist:
[COLOR=blue]“Slavă întru cele de sus, şi pace peste voi, servii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Veronica şi Ioan[/COLOR][COLOR=blue], care sunteţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]scrişi la Mine în numărul celor şapte trâmbiţe[/COLOR][COLOR=blue] din timpul domniei lui Edom şi a fiarei roşii, care a mers până acolo de Mi-a schimbat şi vremurile şi sărbătorile, şi care a pus moarte peste viaţa bisericii Mele, de Mi-a făcut pustiire şi urâciune în biserica Mea. Dar iată, Domnul Se ridică şi Se încinge şi aşează la loc aşezămintele cele stricate de vremea răutăţii, căci Dumnezeu este Domnul puterilor. Amin.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1990)
Promisiuni deşarte şi vorbe goale. Au trecut 19 ani de atunci şi calendarul bisericesc a rămas neschimbat, deci şi sărbătorile despre care se face atâta caz aici. Declaraţia pucioşilor că “[COLOR=blue]Domnul puterilor[/COLOR]” de la Pucioasa va impune cu putere Bisericii revenirea la “stilul vechi” a rămas la stadiul de promisiune neonorată.

[COLOR=purple]7. Pasaje din mesajele “venite din cer” către preotul Ieronim[/COLOR]

Preotul Ieronim este chemat să părăsească B.O.R. şi să se înroleze ca ostaş în solda Noului Ierusalim, a “noului Israel”:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către preotul Ieronim[/COLOR]
[COLOR=blue]Îndemn spre lucrare de ucenic credincios, netemător şi statornic[/COLOR]

[COLOR=blue]P[/COLOR][COLOR=blue]ace ţie, pace de la Dumnezeu![…] [/COLOR]
[COLOR=blue]Copilul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fii ucenicul Meu[/COLOR][COLOR=blue], fii neamul Meu, căci neamul lui Israel din vremea aceasta este fiul cel mai mic al poporului Israel, care va împărţi de la Dumnezeu făgăduinţele făcute părinţilor săi, cei care nu au apucat vremea celor făgăduite, ci numai le-au crezut şi le-au văzut de departe, aşa cum scrie în Scripturi.[…] Ferice de tine, copil iubit, dacă vei stărui în făgăduinţa care, iată, este scrisă la Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]în dreptul numelui tău[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 8/21 ianuarie 1991)
Preotul Ieronim nu va lucra oricum, ci sub stricta oblăduire a liderilor pucioşi, “fiii de la ieslea Cuvântului”. El va trebui să părăsească învăţătura cea sănătoasă şi “să se adape numai de la ieslea Cuvântului de la Pucioasa”:
[COLOR=blue]“ Fii copil statornic şi bucură-te sub ploaia binecuvântării şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a învăţăturii cu care lucrez prin această iesle![/COLOR][COLOR=blue]” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 8/21 ianuarie 1991)

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XV-a)

[/COLOR] Ascultarea de liderii pucioşi este prezentată aici ca o ploaie de “binecuvântare”. Nici recompensele şi nici rezultatele acestei ascultări nu vor întârzia să vină. Raiul Noului Ierusalim va ieşi din graniţele României, va cuprinde mai întâi Europa (Euro Ierusalimul) şi apoi tot pământul (Mondo Ierusalimul):
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau[/COLOR][COLOR=blue] să vin cu vremea cea bună, vreau să aşez Edenul pe pământul României, şi de la ea [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-Mi lărgesc cortul pe tot pământul[/COLOR][COLOR=blue] apoi, căci pământul a fost creat de Dumnezeu”.[/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 8/21 ianuarie 1991)
“Aşezământul” de la Pucioasa va rămâne loc de pelerinaj pentru toţi oamenii pământului, un fel de Mecca al creştinilor pucioşi din întreaga lume:
[COLOR=blue]“ În curând acest munte se va ridica peste vârfurile munţilor, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor curge spre el noroadele scăpate cu viaţă[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 8/21 ianuarie 1991)

[COLOR=purple]8. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Doina Cornea [/COLOR]

Doina Cornea este cunoscută pentru opiniile sale pro-monarhiste. Acesta este şi motivul principal pentru care liderii de la Pucioasa au inclus-o cu prioritate în campania lor, de cooptare a simpatizanţilor ideii de monarhie, în falangele restauraţioniste:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către Doina Cornea[/COLOR]
[COLOR=blue]Pilda vitejiei sufleteşti a Iuditei, fiică a poporului Israel cel după trup.[/COLOR]

[COLOR=blue]O,[/COLOR][COLOR=blue] iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu, spre semne şi minuni în Israel![…][/COLOR]
[COLOR=blue]Har şi binecuvântare pentru tine, iubita Mea, căci de Mine este lucrată inima-ţi dulce şi dragostea din ea! Pacea Mea peste tine, că tu porţi pe România Mea în inima ta! Fericiţi cei curaţi cu inima, fericiţi cei ce cred în Mine şi în puterea Mea şi în sfatul voii Mele, că întru Mine nu mai este nici iudeu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici elin, nici grec[/COLOR][COLOR=blue], şi una sunt toţi întru Mine, precum Eu, unul sunt.” (11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Interesant, foarte interesant acest citat “după ureche” din Sfânta Scriptură. Textul autentic sună astfel:
[COLOR=#993300]“Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.”(Gal. 3,28)[/COLOR] Un alt text asemănător care ar putea fi invocat ca model este următorul:
[COLOR=#993300] “Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos.”(Col. 3,11)[/COLOR]
Cu toate acestea, nici unul din textele de mai sus nu face uriaşa gafă de a alătura pe greci lângă elini!
Chiar aşa! O fi atât de incult bietul “Dumnezeu de la Pucioasa”, încât să nu ştie că “[COLOR=fuchsia]elin[/COLOR]” şi “[COLOR=fuchsia]grec[/COLOR]” înseamnă acelaşi lucru? O fi atât de “obosit” încât să nu mai fie capabil să reproducă fără greşeală un text arhicunoscut din Scriptură? Mai degrabă va fi să credem că liderii pucioşi, care se străduiesc din răsputeri să-L imite pe Adevăratul Dumnezeu în scrierile lor, intitulate pompos “Cuvântul lui Dumnezeu”, au şi ei “limitele lor de incompetenţă”, că doar sunt oameni, nu dumnezei…
Da! dar ei au vrut să fie subtili, şi să arate că nu-i deranjează că pe Doina Cornea o mai cheamă şi Iuhasz (după soţ), aşa cum îi deranjează pe xenofobii de la Vatra Românească şi de la România Mare!
Doina Cornea este chemată să se alăture complotului pucios, dar nu oricum, ci “[COLOR=green]să ia sabia în mână şi să taie capul asirianului Olofern[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Ridică-te şi fii ca Iudita, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]fă ce a făcut ea pentru neamul ei[/COLOR][COLOR=blue], căci Iudita cea credincioasă nu s-a îndoit în credinţă […](11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Această incitare la asasinat politic face parte din planul conspirativ al pucioşilor:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Alătură-te planului Meu[/COLOR][COLOR=blue], că inima ta e mare, e toată România Mea în ea, dar fără Mine n-ai putere tu. Planul cel din zilele acestea este bine întocmit de Mine, şi după acest plan se lucrează biruinţa din zilele acestea. (11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Chiar dacă “[COLOR=blue]planul bine întocmit[/COLOR]” s-a dovedit a fi un “fâs”, intenţiile condamnabile şi lipsite de scrupule ale pucioşilor rămân înscrise în istorie.
Doina Cornea este mai departe îndemnată să asculte de “profeţii de la Pucioasa”, drept pentru care va trebui să conlucreze strâns cu capul desemnat (de pucioşi) al Bisericii, adică cu Irineu Pop Bistriceanul, cel ales ca să-i aducă Doinei Cornea misivele de la Pucioasa):
[COLOR=blue]“ Iată, vin spre tine ca să [/COLOR][COLOR=fuchsia]te aşez întru unire cu cel care Mă aduce spre tine[/COLOR][COLOR=blue], căci peste toată biserica Mea vreau să aduc vremea aceea care a fost, când [/COLOR][COLOR=fuchsia]preotul stătea la sfat cu profetul[/COLOR][COLOR=blue], căci Eu grăiesc prin prooroci până la sfârşit, după făgăduinţa care am făcut-o când am spus: “ Iată, Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacului.”[/COLOR] [COLOR=blue](11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Acum se pot da cărţile pe faţă: scopul “monstruoasei coaliţii” în care urmează a fi cooptată de acum (fără voia ei) Doina Cornea este… reinstaurarea monarhiei:
[COLOR=blue]“ Vin spre tine, vin să Mă unesc cu tine, vin cu puterea Mea peste tine, ca să poţi lucra întru puterea Mea.[…] O, dă-mi inima ta ca s-o lucrez! Lasă-te lucrată[…] Lucrează cu Mine […] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau să pregătesc calea unsului Meu Mihail[/COLOR][COLOR=blue], căci el este de la Mine, şi este vestit de prooroci[…](11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Ordinele pe care urmează să le primească Doina Cornea vor veni de la “izvor”, adică de la liderii pucioşi, prin intermediul lui[COLOR=blue] “Irineu cel drag”:[/COLOR]
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fă-ţi unire bună cu cel drag al Meu[/COLOR][COLOR=blue] pe care-l ai aproape, că el este legat cu Mine şi cu izvorul Meu care curge în România, şi cere-i apă din acest izvor, ca să bei şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să crezi în cuvintele Mele care curg prin acest izvor[/COLOR][COLOR=blue]. (11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Doina Cornea va trebui să fie o Iudită a neamului românesc, prin al cărei eroism va fi instalat pe tron regele şfânt Mihai al II-lea (fost Mihai I):
[COLOR=blue]“Am dat de ştire [/COLOR][COLOR=fuchsia]unsului Meu Mihail[/COLOR][COLOR=blue] că el este de la Mine şi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi un rege sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. Am vărsat peste el mângâiere şi răbdare cu Mine. Am scos din acest izvor şi am dus spre el şi i-am spus că [/COLOR][COLOR=fuchsia]el prin Mine va domni[/COLOR][COLOR=blue], dar nu vreau necredinţă în cele ce Eu voi împlini. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fii ca Iudita[/COLOR][COLOR=blue], că Eu n-am fost un Dumnezeu neputincios faţă de rugăciunea ei, rostită din credinţă.” (11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Cuvintele “[COLOR=fuchsia]el prin Mine va domni[/COLOR]” arată intenţia clară de a-l reinstala pe Mihai I pe tronul de domnie. În prezent, liderii pucioşi încearcă să-şi justifice eşecul lor în încercarea de a reinstaura monarhia, pretinzând că n-au avut niciodată această intenţie!! Ei pretind că dintotdeauna a fost vorba numai de ceva simbolic, care s-ar fi rezumat la intenţia lor de a obţine recunoaşterea că regele este rege, şi atât. În realitate, această declaraţie de vorbe nu este suficientă. Regele este rege atâta timp cât domneşte (şi atât). Restul, sunt şi rămân vorbe.
Ca şi Sorin Dumitrescu, Doina Cornea este trecută în ceata Apostolilor dirijaţi de la “izvor”, adică de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Eu sunt izbăvitorul, Eu sunt împlinitorul, dar veniţi-Mi lucrători. Lucrează cu Mine, lucrează planului Meu, că M-am ridicat să-Mi trezesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolii[/COLOR][COLOR=blue] la lucru şi pe mulţi îi voi scula şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă voi îndrepta spre ei prin izvorul cuvintelor Mele[/COLOR][COLOR=blue], şi vom lucra întru planul Meu cel bine întocmit.” (11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Doina Cornea primeşte sarcina să-i convertească la pucioşenie şi pe membrii Casei Regale, cu ajutorul “fiului credincios” Irineu, a “servilor” de la Pucioasa (liderii pucioşi) şi a celorlaţi “apostoli”:
[COLOR=blue]“ Adu-Mi aproape de legătura izvorului Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]inimioarele cele din casa unsului Meu Mihail[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să le fac unire cu Mine[/COLOR][COLOR=blue], cu acesta care este legat cu Mine, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest fiu credincios[/COLOR][COLOR=blue] lucrului Meu are de la Mine poruncă să aşeze viaţa Mea şi puterea Mea peste casa unsului Meu Mihail, rege al României. Eu sunt Cel ce voi împlini; Eu şi Duhul Meu; Eu şi servii Mei; Eu şi apostolii Mei; şi vom ridica pe România spre vremea slavei ei, că ea este regina Mea şi gloria Mea din vremea aceasta.”[/COLOR][COLOR=blue](11/24 februarie 1991)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XVI-a)

[/COLOR] O nouă epistolă “sosită din cer” pentru Doina Cornea o angajează şi mai concret în postura de emisar special al pucioşilor şi curier pe lângă regele Mihai:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către Doina Cornea[/COLOR]
[COLOR=blue]Solie către unsul Domnului, Mihai I.[/COLOR]

[COLOR=blue]D[/COLOR][COLOR=blue]umnezeu S-a ridicat să aşeze dezrobire peste România, şi va birui Domnul. Amin. Domnul puterilor este numele Meu, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi vărsa din Duhul Meu peste mulţi[/COLOR][COLOR=blue] şi voi lucra dezrobire acestui neam ales.[…][/COLOR]
[COLOR=blue]Pace ţie, iubita Mea! Pace din cele cereşti, din înălţimea Sfintei Treimi, din iubirea Mea, pace ţie! Vin spre tine iar, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]te-am scris în schiţa planului cel ceresc[/COLOR][COLOR=blue] după care lucrează cerul în vremea aceasta.” (25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]
Doina Cornea este îndemnată să adere la credinţa cea nouă, credinţa în “Cel de la Pucioasa”:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Crede tu Mie[/COLOR][COLOR=blue], căci cei ce vor să lucreze la dezrobirea acestui neam, nu vor izbuti fără Mine.[/COLOR]
În calitate de[COLOR=green]Apostol al neamului românesc[/COLOR], Doina Cornea primeşte binecuvântarea Pucioasei şi îndemnul de a trece la acţiune:
[COLOR=blue]“ M-am ridicat să pun binecuvântare peste apostolii acestui neam, ca să biruiască aceştia, dar cei ce Mă tăgăduiesc pe Mine, aceia nu iubesc acest neam.[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Scoală-te, iubita Mea, şi ascultă-Mi glasul! Deschide-Mi ca să intru[/COLOR][COLOR=blue] şi să cinez cu tine! Eu sunt Cel ce a făcut cerul şi pământul.” (25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]
Ţinta principală a [COLOR=red]stăpânului lumii acesteia[/COLOR] este readucerea regelui din exilul de la Versoix ( prezentat alegoric drept “robia Egiptului”) şi reinstalarea lui pe tron. Pentru aceasta, va trebui certată cu asprime şi apoi debarcată conducerea atee criptocomunistă condusă de Ion Iliescu:
[COLOR=blue]“ Eu sunt [/COLOR][COLOR=red]Stăpânul lumii[/COLOR][COLOR=blue], dar nu Mă voi lăsa tăgăduit de făptura Mea. Vin să-Mi fac arătarea, dar vin să dezrobesc acest neam care este rob şi vin [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fac cale unsului cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue], căci al lui este acest popor. Vin să-i fac dreptate şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să cert cu asprime pe cei ce au călcat peste acest neam ca să-l robească[/COLOR][COLOR=blue]. Cei ce l-au robit, nu sunt de la Mine aceia, nu sunt din spiţa cea binecuvântată a acestui neam. Acest neam este al Meu, şi prinţ peste el este cel de la Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Trag din greu ca să-i gătesc venirea, ca să-l aduc din Egipt[/COLOR][COLOR=blue]. Trag din greu, căci este necredinţă în Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu, şi nu este Dumnezeu afară de Mine, dar toţi s-au abătut de la Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau să pun coiful biruinţei pe creştetul unsului Meu[/COLOR][COLOR=blue], că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să-l ridic[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]să[/COLOR][COLOR=fuchsia]scape acest neam de sub robie[/COLOR][COLOR=blue], dar nu se suie credinţă în Mine de la cei care lucrează fără Mine peste acest neam ca să-l ajute.” (25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]
[COLOR=green]Şfânta Apostoliţă Doinacornea [/COLOR]este îndemnată să fie o amazoană asemenea biruitoarei Iudita şi să-l iubească exclusiv pe “Cel de la Pucioasa”, cu care va trebui “să stea în unire”:
[COLOR=blue]“ Ridică-te spre Mine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]stai în unire cu Mine[/COLOR][COLOR=blue], ca să vezi cum vei birui întru Mine şi să te bucuri şi să crezi apoi. Am spus să [/COLOR][COLOR=fuchsia]fii ca Iudita[/COLOR][COLOR=blue], căci Iudita a biruit cu Mine. Iubeşte pe România, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]iubeşte-Mă pe Mine[/COLOR][COLOR=blue], după adevăr iubeşte-Mă. Cei ce zic că Mă iubesc pe Mine şi nu fac voia Mea, aceia nu Mă iubesc pe Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iubirea e numai una[/COLOR][COLOR=blue], şi cei ce se bizuie pe Domnul, aceia cunosc iubirea.” (25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]
[COLOR=green]Noua Iudită[/COLOR]va trebui să stea lipită şi de iubitul şi preafericitul părinte Irineu Pop Bistriceanul, cel care urmează să fie urgent numit “[COLOR=blue]Întemeietorul Bisericii Ortodoxe Noul Ierusalim România[/COLOR]” (titulatură pe care o vom regăsi ad litteram pe coperta interioară a cărţii “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]”, ediţia 1995). Sub blajina ocrotire a monarhului Mihai II (fost Mihai I) şi înţeleapta păstorire a patriarhului Irineu I, Biserica Noul Ierusalim va trebui să “înghită” B.O.R., ca să fie “doar o turmă şi un păstor”, parafrazând o binecunoscută zicală şi promovând una nouă: “peştele cel mare este înghiţit de cel mic”:
[COLOR=blue]“ Am în tine o inimă mare şi dulce, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să fii cu Mine în tot locul[/COLOR][COLOR=blue]. Stai aproape [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu cel iubit al Meu[/COLOR][COLOR=blue] care este aproape de tine, şi stai în sfat cu el mereu, că vreau mereu să vărs prin el binecuvântarea Mea peste tine. M-am ridicat să-Mi desăvârşesc turma, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi face o singură turmă, voi face numai una[/COLOR][COLOR=blue], precum Eu, Unul sunt. Voi alege între oaie şi oaie şi voi deosebi grâul de neghină şi voi aşeza sfinţenie şi stare îngerească peste turma cea aleasă şi credincioasă, şi voi împlini. “(25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]
Doina Cornea este a pentru a doua oară împinsă spre a face un lobby inteligent prin care şi Casa Regală să fie atrasă în sfera de atracţie a găurii negre numită “Noul Ierusalim”:
[COLOR=blue]“ Lucrează în ogorul Meu, lucrează cu cele de la Mine şi scoală-te să crezi în Mine, ca să fii tare cu Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fă-Mi unire cu casa unsului Meu Mihail,[/COLOR][COLOR=fuchsia]regele acestui neam românesc[/COLOR][COLOR=blue]. Vreau să-i mângâi aşteptarea, dar vreau să aşez [/COLOR][COLOR=fuchsia]peste el şi peste casa lui[/COLOR][COLOR=blue] binecuvântarea şi lucrarea cu care Eu lucrez în România. Eu sunt Cel biruitor, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi aduce pe unsul Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Eu sunt adevărat, şi nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu. Dacă iubeşti pe România, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă iubeşti pe unsul cel de la Mine, stai cu Mine în unire[/COLOR][COLOR=blue], că Eu lucrez ca să-l aduc, şi voi împlini, iubita Mea. Un pic, şi cei ce ţin încă rob acest neam, aceia nu vor mai fi. Lucrez peste mulţi, iubita Mea, lucrez cu mulţi din cei ce iubesc pe România. Lucrăm împreună ca să biruim. România va fi cea mai frumoasă, căci Eu voi fi cu slavă văzută peste ea, şi toate noroadele vor vedea şi vor curge să i se închine. “(25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]
“Cel de la Pucioasa” propune ca iubirea dintre el şi [COLOR=green]Şfânta Apostoliţă Doinacornea [/COLOR]să fie un troc, adică un echivalent pentru o monedă de schimb. Şi asta, pentru binele unsului României, Mihai I:
[COLOR=blue]“ Nu Mă tăgădui. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu te iubesc. Şi tu să Mă iubeşti. Iubire pentru iubire[/COLOR][COLOR=blue], şi vom fi învăluiţi de iubire. Mi-e dor să o scot pe România de sub piatra robiei, dar lucraţi cu Mine voi, cei ce iubiţi acest pământ ales. Lucraţi, dar nu fără Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau să scurtez aşteptarea unsului cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue], şi vreau credinţă să se ridice spre Mine de la fiii cei adevăraţi ai acestui neam. […]”(25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XVII-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]9. Pasaje din mesajele “venite din cer” către preotul Gherasim[/COLOR]

Preotul Gherasim este manipulat de către liderii pucioşi ca să aducă “ungere” lui Ilie Bunea-fiul, cel care avea să fie astfel primul “preot” al Bisericii Noul Ierusalim. Deşi canonic ar fi ca hirotonia să se facă de un episcop, aici s-a încălcat în mod deliberat această condiţie. [COLOR=fuchsia]Puterea de ungere cerească este[/COLOR] [COLOR=fuchsia]de la Şfânta Virginia[/COLOR] (nu de la Duhul Sfânt). Căci Verginica trâmbiţează din nou (de data aceasta în chip nevăzut, cu duhul ei din ceruri) şi-l alege pe Gherasim ca să pună umărul la efortul de întreită schimbare:
- a bisericii ( “[COLOR=fuchsia]căci biserica va fi nouă în curând[/COLOR]”),
- a ierarhiei canonice( căci ierarhii şi preoţii “bisericii din lume” n-au fost în stare să facă nouă biserica pe care “[COLOR=fuchsia]au stăpânit-o în vremea cea mai de pe urmă[/COLOR]”,
- a calendarului şi a sărbătorilor bisericeşti( căci se va trece de la stilul nou la stilul vechi, în curând). Şi iată cum trâmbiţează ea din ceruri:

[COLOR=blue]“ Trâmbiţarea sfintei Virginia peste preotul Gherasim[/COLOR]
[COLOR=blue]Îndemn la ascultare de cei aleşi ai Domnului pentru lucrarea mântuirii făpturii[/COLOR]

[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]e aşează mămica Gigi la lucru ca să scrie încă o carte, măi copii[…] [/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiule Gherasime […] am lucrat ca să te adaug lucrului meu din vremea aceasta. […] Te-am adus şi te-am lipit lucrului Meu ca să mărturiseşti despre Domnul şi despre mine[…] Te-am adăugat lucrului meu[…] Ţi-am folosit şi mânuţa ta, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]am pus şi în ea putere de ungere[/COLOR][COLOR=fuchsia]cerească[/COLOR][COLOR=blue], şi a făcut Domnul semn văzut de mulţi martori, semnul întreitei cruci, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, atunci când Domnul a uns peste biserica Sa ce va să fie pe cel pe care-l avem ales să fie în fruntea turmei bisericii, [/COLOR][COLOR=fuchsia]căci biserica va fi nouă în curând[/COLOR][COLOR=blue]. Te-am ales şi te-am lipit de mine ca să fie crezută aşezarea pe care [/COLOR][COLOR=fuchsia]o stricaseră cei care au stăpânit biserica în vremea cea mai de pe urmă[/COLOR][COLOR=blue], şi am lucrat ca să aşezăm peste acest popor, să punem la loc sărbătorile sfinţilor, căci erau strămutate de la locul lor.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Ilie Bunea (zis [COLOR=blue]Iliuţă[/COLOR]) este cotat ca un biet copil neştiutor, bun de manipulat conform [COLOR=blue]planului[/COLOR] pucioşilor, care se folosesc de Gherasim pentru a da “hirotoniei” lui Iliuţă o aparenţă de canonicitate. Gherasim “face ascultare”, iar “copilul Iliuţă” primeşte sarcină să facă liturghie în fiecare zi pentru “[COLOR=fuchsia]poporul cel slab de tot[/COLOR]” al “Dumnezeului” de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Te-am lipit cu mine şi am venit împreună în acest acoperământ, pentru că eu am găsit [/COLOR][COLOR=fuchsia]scris în planul lui Dumnezeu pe copilul[/COLOR][COLOR=blue] cu care am făcut legământ să încep aici [/COLOR][COLOR=fuchsia]jertfă de fiecare zi pentru acest popor slab de tot[/COLOR][COLOR=blue] faţă de puterea care trebui să se vadă la fiii acestui popor. Am avut scris acest [/COLOR][COLOR=fuchsia]copil ales de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] şi am venit la vremea hotărâtă şi te-am luat cu mine,ca să vii aici şi ca să fii crezut de la mine în poporul meu, şi ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fie acest copil aşezat la lucru[/COLOR][COLOR=blue] ca să aducă lui Dumnezeu jertfă plăcută şi curată pentru izbăvirea şi luminarea poporului meu.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Gherasim nu lucrează de capul lui, ci după planul primit de la liderii pucioşi, care pretind că este şi “[COLOR=fuchsia]planul cerului[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Ţi-am făcut cunoscut planul cel cu poporul meu şi am lucrat peste tine cu tot cerul, după [/COLOR][COLOR=fuchsia]planul cerului[/COLOR][COLOR=blue], ca să aduci spre ştire aşezarea cea de aici.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Tot preotul Gherasim este desemnat să facă “ungerea preoţiei” şi peste ceilalţi doi candidaţi aleşi de către pucioşi: Nicolae Nedelcu şi Spiridon Şerban. Cei doi urmează să-l sprijine pe Iliuţă într-o “întreită lucrare liturgică” de fiecare zi. De acum încolo, ei vor fi cunoscuţi sub denumirea de “cei trei fii unşi” sau “troiţa şfântă”:
[COLOR=blue]“ A dat Domnul spre împlinire şi a vestit prin tine, mai înainte ca să se împlinească cele ce s-au împlinit, şi iată, am adăugat acestui copil, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să fie trei stâlpi întăriţi aici[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreită jertfă[/COLOR][COLOR=blue], ca să se lucreze cu putere în vremea aceasta, că iată, se lucrează la vremea biruinţei acum. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am pus aici la lucru pe fiecare[/COLOR][COLOR=blue], după cum am găsit scris în planul de la Dumnezeu, căci Domnul lucrează aici pentru acest popor, şi lucrează după plan bine întocmit.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Gherasim n-a fost “ales” la întâmplare de către liderii pucioşi, pentru “a face pe arhiereul”. Profilul lui de “văzător cu duhul”, marcat de labilităţi pshice şi de apetitul pentru “vedenii”, era perfect. Gherasim a auzit şi el despre lelica Maria de la Pucioasa prin care “vorbea Domnul” şi imediat a început să aibă vedenii “la subiect”. Vedeniile lui explică destul de bine de ce a ajuns urgent la Pucioasa şi de ce a fost angajat ca să-i “hirotonească” pe cei trei “preoţi” pucioşi. Iată cum îşi povesteşte Gherasim însuşi experienţele sale de la Pucioasa (versiunea originală, tipărită în anul 1995, este redată cu culoarea albastră; pasajele cu culoare roşie reprezintă unele adăugiri frauduloase, respectiv “cosmetizările” principale aduse textului de către liderii pucioşi, odată cu reeditarea din anul 2006 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”):
[COLOR=blue]Sunt Gherasim, preot la Piatra Neamţ[/COLOR][COLOR=red], şi sunt cuprins de vederea celor ce nu se văd[/COLOR][COLOR=blue]. Pe 25 mai 1990, în ziua celei de-a treia aflări a capului sfântului Ioan Botezătorul, după ce am citit acatistul sfântului Ioan Botezătorul şi al sfântului Nicolae, am avut deodată o mare pace sufletească, apoi am început să plâng şi să mă rog în taină pentru pacea creştinilor pe care i-am cunoscut prin proorociţa Maria (sora proorociţei Verginica), căci am văzut neînţelegere între ei. Şi am văzut un munte înalt, căruia nu i se vedea vârful, care părea să străpungă cerul. Pe acel munte era un castel de aur curat în forma unei migdale. Acest castel era păzit de patru heruvimi cu săbii de foc. Un alt heruvim, al cincilea, era la intrare în castel, tot cu o sabie de foc în mână. Acesta nu dădea voie nimănui să intre în castel dacă nu era pregătit. Le spunea tuturor ce au de îndeplinit şi, dacă ascultau şi împlineau, puteau intra în castel. La acest castel veneau încolonaţi ca la armată, în rânduri de câte 5, mulţi oameni, dar ca să poată ajunge la castel, trebuiau să treacă pe un drum foarte îngust, numai pentru 5 persoane lăţime, drum care şerpuia paralel cu o prăpastie. Unii dintre ei mergeau pe partea dreaptă a drumului, aveau în mână câte o sabie de foc şi intrau în castel. Pe ceilalţi, o mână neagră îi împingea în prăpastie, dar li se spunea la fiecare ce anume are de împlinit. Deasupra castelului era Sfânta Treime în felul acesta: trei ochi şi trei bărbi, adică Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Părea un om cu trei ochi şi cu trei bărbi, totul pe acelaşi chip. O voce se auzea: „Hristos a înviat!“; alta: „Cuvine-se cu adevărat!“; alta: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot!“. Acest castel era învăluit de o pară de foc, ce se învârtea continuu, iar de castel nu se putea apropia nimeni, că ar fi fost ars. Focul acela mergea şi prin faţa uşii de la intrare, dar pe cei pregătiţi nu-i ardea, căci erau din acel foc. Am înţeles atunci neînţelegerea dintre creştinii hrăniţi de Dumnezeu prin mama Verginica şi mama Maria, şi mulţumesc lui Dumnezeu şi la tot cerul sfânt de această taină. [/COLOR]
[COLOR=blue]Pe 10 iulie[/COLOR][COLOR=red], anul 1990,[/COLOR][COLOR=blue] eram la Bucureşti, la Sfântul Dumitru. Deodată, [/COLOR][COLOR=red]am avut o vedenie:[/COLOR][COLOR=blue] în mijlocul celor trei cruci de piatră [/COLOR][COLOR=red]de la Patriarhie[/COLOR][COLOR=blue] a apărut un domn care mi-a spus să iau în spate crucea cea mare de piatră. Atunci am spus acelui domn că mi se pare grea, că doar o macara o poate ridica, dar domnul [/COLOR][COLOR=red]acela[/COLOR][COLOR=blue] mi-a zis că nu e grea, şi atunci am luat-o şi am plecat cu ea în spate spre Pucioasa. Când am ajuns acolo, creştinii m-au primit cu toată dragostea, şi m-am uşurat de greutatea din spate. Acolo, în curte, [zăresc][/COLOR][COLOR=red][am zărit][/COLOR][COLOR=blue] trei găuri în pământ, ca nişte fântâni cu apă. Pe acele găuri ieşeau foi scrise cu vedenii şi proorocii de la [/COLOR][COLOR=red]mama[/COLOR][COLOR=blue] Verginica şi mama Maria. Mi-a apărut apoi acelaşi domn de la Bucureşti, care mi-a zis că a sosit vremea ca aceste proorocii să fie cunoscute şi explicate. [/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XVIII-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]Tot în acea zi, cum stăteam în curte la acei creştini, am simţit cum mă cuprindeau nişte curenţi de aer şi am început să plâng, şi deodată îmi apare în faţă acel domn care avea cu el mii de lumânări cu lumini strălucitoare. Apoi au apărut nişte blocuri cu trei etaje, şi alături de ele, chilii în diferite culori. M-a întrebat domnul acela unde mă aflu, şi i-am răspuns că sunt la Pucioasa. „Nu“, mi s-a răspuns. „Nu. Eşti în oraşul vedeniilor. Adu-ţi aminte că în 1967, când erai preot la Dorohoi, ţi-am arătat oraşul vedeniilor Noului Ierusalim. Tu mi-ai zis că te simţi în ceruri, iar Eu ţi-am spus că şi pe pământ va fi ca-n ceruri şi că vei ajunge vremea şi vei vedea cu ochii aceasta“. [/COLOR]
[COLOR=blue]La 19 februarie 1991 am văzut-o pe mama Maria că era în convorbire cu Dumnezeu, prin rugăciune. Şi am văzut doi porumbei albi, unul la gura mamei Maria, şi unul aducea grâu din ceruri. Domnul Iisus Hristos era viu în mama Maria. O rază de lumină ieşea din gura ei, şi îngerii cântau: „Hristos a înviat!“. Apoi am văzut-o pe cel mai înalt munte din lume, dar, un diavol cu o caţă, voia să o tragă de pe munte în prăpastie. Am strigat la sfântul Mihail să vină în ajutor, şi o sabie de foc a apărut ca un fulger şi a topit diavolul. Am văzut-o apoi pe maica Verginica cu oraşul Noului Ierusalim în braţe, şi mii de îngeri îl păzeau cu săbii de foc. După aceea l-am văzut pe sfântul Ioan Botezătorul supărat cu o sabie de foc în mână, spunând că i-a sosit vremea să omoare pe irozii şi irodiadele care i-au tăiat capul fiindcă spunea adevărul.[/COLOR]
Motivaţia pentru care liderii pucioşi au apelat la aceste cosmetizări ale textului este analizată pe larg pe acest blog, în articolul 47. Misterele Pucioasei (XLIII): Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XXXI-a. Schimbări în capitolul Mărturisiri ale creştinilor, la 25 martie 1995)
Acesta este aşadar profilul psihic al preotului Gherasim, personajul care a adus în lume “preoţia cea nouă, după rânduiala lui Melchisedec”, şi a lăsat-o pe creştetele celor trei “fii unşi”, cei ce aveau să fie “Şfânta Troiţă a Noului Ieruşalim”:
[COLOR=blue]“ Căci am făcut început nou, început tainic după rânduiala lui Melchisedec şi am aşezat în această grădină troiţă vie şi ca să se aducă întreită jertfă vie şi curată, precum Eu curat sunt” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 22 iulie 1992; sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
După ani de zile, măcinată de invidie şi de lupte intestine pentru putere, “troiţa” s-a făcut ţăndări: cei trei “preoţi” au înlocuit dragostea dintre ei cu ura, iar speranţa întâlnirii iminente cu Domnul, cu deznădejdea.
Ca un firesc, Şfânta Virginia în cuvântul ei preţuieşte fără şovăire viziunile “lucrătorului” Gherasim, iar pe sine însăşi se preţuieşte ca pe o regină care împărăţeşte ( sau ca o împărăteasă care regeşte – tot una este) a liderilor pucioşi, “copilaşii de la Pucioasa”:
[COLOR=blue]“ Te-am unit cu mine ca să mă ajuţi, şi când [/COLOR][COLOR=fuchsia]am intrat ca o regină în acest locaş[/COLOR][COLOR=blue] ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să împărăţesc[/COLOR][COLOR=blue] aici şi ca să încep să sun aici, şi de aici peste tot poporul meu, atunci când am văzut că se apropie vremea ridicării mele spre lucru [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin aceşti copilaşi[/COLOR][COLOR=blue], am venit spre ei şi le-am arătat în vedenie cerească [/COLOR][COLOR=fuchsia]încă un lucrător alături aici, cu mine şi cu ai mei[/COLOR][COLOR=blue]. Şi te-am adus apoi aici cu mărturisiri cereşti, şi au fost scrise aici toate mărturisirile care întăresc [/COLOR][COLOR=fuchsia]vremea lucrului meu cu aceşti copii[/COLOR][COLOR=blue]. (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Şfânta Regină Virginia[/COLOR][COLOR=fuchsia] care împărăţeşte[/COLOR] se arată aşadar la rândul ei mare amatoare de “vedenii” cereşti, prin care şi lucrează neostoit, de altfel. De asemenea, ea dezvăluie că cel care le-a adus pucioşilor ideea schimbării calendarului este însuşi acest Gherasim de la Moldova (probabil un simpatizant fervent al Bisericii de stil vechi de la Slătioara), pe care îl elogiază pentru serviciile lui nepreţuite:
[COLOR=blue]“ O, cât s-a luptat duhul rău să te ţină departe de lucrul meu de aici! Eu sunt aici mereu, şi mereu te aştept, că mă doare, şi rău de tot mă doare când îi văd zdrobiţi de săgeţi şi când îi văd nemângâiaţi. Iată, îţi spun acum că nimeni din poporul meu nu te-a iubit atât cât te iubesc aceştia, şi nimeni n-a lucrat credinţă în cele de sus aşa cum au lucrat ei, cu credinţă în aşezarea pe care am venit s-o pun la loc aşa cum a fost ea în toate vremurile strămoşeşti şi părinteşti, [/COLOR][COLOR=fuchsia]aşezarea sărbătorilor cereşti,[/COLOR][COLOR=blue] căci de cer au fost aşezate şi nu de cineva de pe pământ, aceste sărbători ale bisericii.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Din context reiese că numai liderii pucioşi au fost încântaţi de ideile novatoare ale lui Gherasim de la Moldova, iar ceilalţi creştini au încercat să se opună acestei schimbări a calendarului; nu pentru că ar fi fost mai bună sau mai rea, ci pentru a nu creea o nouă schismă în biserică.
Odată făcută revenirea la stilul vechi, pucioşii aspiră să o impună întregii Biserici, pe care ei n-o mai consideră vie, ci moartă, deoarece singura biserică vie este biserica lor:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=blue] Această aşezare la loc [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuie să fie în curând lucrată peste toată biserica Domnului[/COLOR][COLOR=blue]. Şi iată, va fi [/COLOR][COLOR=fuchsia]biserică nouă[/COLOR][COLOR=blue], biserică sfântă, biserică vie. Aici avem început de biserică vie, aici a pus Domnul o temelie vie, şi lucrează Domnul aici, ca să se facă lumină de aici peste tot.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Şfânta Virginia îl îndeamnă pe Gherasim să rămână mai departe alături de liderii pucioşi şi să “lucreze” mai departe împreună cu ei, pentru mângîierea liderilor pucioşi care fabrică din greu “cuvântul”. Prilej de a observa că pasajul ”[COLOR=fuchsia] mă aduc pe mine cu cuvântul în mijlocul poporului meu[/COLOR]” dezvăluie că “poporul” şi “cuvântul” nu sunt ale lui Dumnezeu, ci ale Virginiei. Avem de-a face aşadar nu cu “cuvântul lui Dumnezeu”, ci cu “cuvântul Virginiei”; iar Virginia fiind de mult în mormânt, o exprimare şi mai exactă ar fi “cuvântul liderilor pucioşi”, adus “poporului liderilor pucioşi”:
[COLOR=blue]“ Stai în lucru cu mine. Stai cu inima şi cu mângâierea peste acest cuib de inimioare care sunt puse la lucrul mântuirii făpturii lui Dumnezeu. Stai cu inima lipită aici. Fii un duh cu ei mereu, că duhul rău îşi face mereu cotloane ascunse, ca să atace la timp şi la netimp acest acoperământ şi acest început de împărăţie cerească. […] Eu sunt mereu aici, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să punem mereu mângâiere peste inima acestor copilaşi care mă aduc pe mine cu cuvântul în mijlocul poporului meu[/COLOR][COLOR=blue]. Misiunea acestor copii este cerească şi nu este uşoară, dar aici lucrează cerul. Hai cu cerul, că eu sunt aici şi lucrez după planul întocmit de cer. Amin. […] Un picuţ mai avem de tras din greu, şi apoi vom intra în bucurie.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
N-a fost să fie aşa. Din motive neelucidate, Gherasim i-a părăsit pe pucioşi pentru totdeauna.

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XIX-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]10. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Maria de la Ucea[/COLOR]

Să nu credeţi că liderii pucioşi şi acoliţii lor apropiaţi trăiesc cu aer; sau, cum spune Biblia, [COLOR=#993300]“cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mat. 4,4).[/COLOR] De aceea, orice ajutor material şi financiar este binevenit. Desigur, toţi sponsorii sunt recompensaţi în mod obligatoriu cu “obiecte de artă”, adică ceea ce iese din mâinile câtorva pucioşi mai talentaţi, care sunt tocmiţi pe viaţă simbriaşi fără soldă (sau soldaţi fără simbrie – tot aia e) în slujba liderilor pucioşi. Una din devotatele simpatizante şi cotizante este şi Vlad Maria, o creştină din micuţa localitate ardeleană Ucea de Jos din judeţul Braşov. Râvna ei de la începuturi este recompensată cu un “cuvânt din cer”, în care Şfânta Virginia vorbeşte de pe lumea cealaltă şi o încurajează pe [COLOR=green]Maria Delaucea[/COLOR] să-şi continue “lucrarea” (adică să mai dea), iar pe pucioşi să-i aibă mereu la inimă, la inima ei mare şi dulce. Şi mai ales, [COLOR=fuchsia]să aibă grijă de Dumnezeu[/COLOR], şi “să iubească locul şfânt de la Pucioasa”, după principiul sănătos: “[COLOR=purple]Dar, din dar se face[/COLOR]”:

[COLOR=blue]“ Cuvântul sfintei Virginia către creştina Maria de la Ucea[/COLOR]
[COLOR=blue]Suferinţa este cămaşa curăţeniei.[/COLOR]

[COLOR=blue]O,[/COLOR][COLOR=blue] inimioară dulce, că dulce îţi este inimioara! Hai, mămică, să vorbim un picuţ amândouă[…] Şi iată, vorbeşte mama Gigi cu tine. Eu ţi-am încredinţat o lucrare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să-mi ai grijă de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să iubeşti acest loc, după darul[/COLOR][COLOR=blue] care ţi-a fost dat de la Dumnezeu.”(8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
Şfânta Virginia recunoaşte deschis că cei 25 de ani de “propovăduire” asupra creştinilor din “poporul său cel de demult” (anii 1955 – 1980) au fost un eşec: ei şi-au învârtoşat inimile, s-au răzvrătit şi au trădat. De aceea, cu actualii lideri pucioşi (copiii de la ieslea cuvântului) ea va trebui să lucreze nu numai tainic, ci şi ascuns:
[COLOR=blue]“ Eu am dat cuvânt acestor copii ca să ştie lucrul tău, şi vezi mereu cum sunt cu tine ca să te ajut să-ţi împlineşti lucrarea aceasta, fiindcă eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]în poporul cel de până acum nu am sprijin[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuie să lucrez [/COLOR][COLOR=red]tainic[/COLOR][COLOR=red]şi[/COLOR][COLOR=red]ascuns[/COLOR][COLOR=fuchsia]cu aceşti copii[/COLOR][COLOR=blue] ca să ajung la capăt bun cu ei pentru tot poporul meu, dar nu pot lucra cu cei slabi la inimă, nu pot cu cei neînţelepţi şi nu pot cu cei trădători.” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
[COLOR=green]Maria Delaucea[/COLOR] este cotată ca o creştină de nădejde, căci s-a lăsat folosită de spiritul Verginicăi:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Te-am folosit[/COLOR][COLOR=blue] şi pe tine de ajutor, scumpa mea. Te-am încercat şi te-am găsit vrednică să-mi ajuţi aceşti copii să-i scot din mijlocul lumii şi să lucreze cerului.” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
Recompensa Mariei este iubirea lui “Dumnezeu Cel de la Pucioasa”, unica adevărată, căci nimeni n-o iubeşte pe ea cu adevărat, şi de aceea şi plânge ea mereu:
[COLOR=blue]“ Nimeni nu te poate iubi mai mult decât Dumnezeu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Toţi cei care ar zice că te iubesc, acea iubire este o deşertăciune[/COLOR][COLOR=blue], căci adevărata iubire e numai una, scumpa mea. Dacă ai vedea tu cât lupt eu pe urmele tale, dacă ai vedea cât rău dobor eu la pământ ca să te ţin pe tine în picioare, ai plânge mai mult decât plângi tu mereu.” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
Afirmaţia de mai sus o face să pălească pe o alta, spusă un pic mai devreme, în care dragostea liderilor pucioşi nu mai părea deşertăciune:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Atâta dragoste am pus eu în inima acestor copii ai mei pentru tine[/COLOR][COLOR=blue], pentru că aceştia nu fac nimic decât ce le spune Dumnezeu să facă.” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
Prinsă în caruselul întrajutorărilor (tu îmi dai o mână, eu îţi dau degetul mic), Maria n-are nici o şansă să mai scape de posesivitatea spiritistă:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu nu te las[/COLOR][COLOR=blue], pentru că nu pot să te las, dar nu te îndura nici tu să mă laşi. Să avem dragoste una de alta, că eu pe toţi copiii mei îi ajut […]” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XX-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]11. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Marian Zidaru[/COLOR]

Artiştii plastici Marian şi Victoria Zidaru sunt două dintre cele mai preţioase achiziţii “pe viaţă” făcute de către liderii pucioşi. Atraşi de promisiunea unei trăiri autentic creştine şi de aparenţa unei vieţi idilice, în care prioritară este “întoarcerea la izvoare”, cei doi artişti creştini şi-au făcut educaţia teologică printre pucioşi, asimilând fără discernământ toate învăţăturile şi “rânduielile” pe care le-au auzit de la liderii-ideologi şi sistematizate de ei în aşa-zisul “Cuvânt al lui Dumnezeu”. Încă de la început, cei doi Zidari au fost angrenaţi în planurile conspirative de reinstaurare a monarhiei în România. Profitând de o perioadă în care expoziţiile din străinătate ale celor doi artişti erau ceva obişnuit, liderii pucioşi l-au investit pe Marian să fie un “curier special” cu mesaje şi daruri pentru regele Mihai, aflat pe atunci în exil în Elveţia, la Versoix. La întoarcere, Şfânta Regină Virginia (zisă şi “mama Gigi”) îi face lui Marian o primire elogioasă, ca unui “sol credincios”, “sculă dumnezeiască” şi “mare apostol al neamurilor”:

[COLOR=blue]“ Cuvântul sfintei Virginia către Marian Zidaru[/COLOR]
[COLOR=blue]Gloria bucuriilor vine pe uşa smereniei[/COLOR]

[COLOR=blue]O,[/COLOR][COLOR=blue]măi copiii mei, copii ai slavei cereşti, se bucură mama Gigi de voi[…]. S-a întors mama Gigi glorioasă, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]mama Gigi este regină la voi[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]am adus înapoi pe copilul meu[/COLOR][COLOR=blue] cu care am început [/COLOR][COLOR=fuchsia]marele apostolat[/COLOR][COLOR=blue], pe copilul pe care l-am aflat vrednic de [/COLOR][COLOR=fuchsia]a-mi împrăştia solia mea pe pământ,[/COLOR][COLOR=blue] căci copilul acesta crede, măi copii, crede şi vine întru împlinirile cele din credinţă aşa cum au făcut atâtea [/COLOR][COLOR=fuchsia]scule dumnezeieşti[/COLOR][COLOR=blue] pe care le-a folosit Dumnezeu întru lucrările Sale.”(24 septembrie/7 octombrie 1990)[/COLOR]
Spiritul Verginicăi, omniprezent, îi face primirea lui Marian, îi dă ceea ce-i poate da(sfaturi) şi îl avertizează că acesta este doar începutul: vor mai fi mai multe de făcut de acum încolo, dar pentru aceasta el va trebui să facă făgăduinţe asiguratorii, adică să se declare credincios, iubitor şi supus fără şovăire liderilor pucioşi:
[COLOR=blue]“ Măi copilul meu care ai fost cu mine în depărtare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ţi-am făcut primire tot eu[/COLOR][COLOR=blue], te-am întâmpinat tot eu, mămică, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]ţi-am dat ce am putut eu să-ţi dau[/COLOR][COLOR=blue]. Am de stat de vorbă cu tine de acum încolo. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vom mai avea multe de făcut[/COLOR][COLOR=blue], şi îţi cere mama Gigi [/COLOR][COLOR=fuchsia]dragostea ta[/COLOR][COLOR=blue], legată bine cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]ascultarea[/COLOR][COLOR=blue] şi cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]dreapta socoteală[/COLOR][COLOR=blue], căci planul Domnului este bine, bine întocmit, şi trebuie să mergem bine după planul acesta, şi trebuie multă înţelepciune, multă răbdare şi multă, multă linişte a duhului cel lucrător.”(24 septembrie/7 octombrie 1990)[/COLOR]
Rolul de sol al lui Marian la Versoix în Elveţia este dat acum pe faţă. Regele trebuia angrenat într-un plan conspirativ complex, a cărui finalitate era supunerea întregii lumi sub “lucrarea de Nou Ierusalim”:
[COLOR=blue]“ Am spus că vom lucra numai cu minuni. Bucuraţi-vă că lucrăm aşa şi numai aşa, că aşa este acum. Am dus, mămică, de aici, [/COLOR][COLOR=fuchsia]am dus la cel uns de la Dumnezeu [/COLOR][COLOR=fuchsia](regele Mihai, n.r.)[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]podoabe de la Noul Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue], podoabe care nu se mai găsesc pe pământ, că pământul de la voi de aici nu mai este pământ. Am zis ca să ştiţi de la cuvintele mele că vor umbla regi întru mărirea care se coboară la voi de la cer. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am zis că lumea se va pleca şi se va supune sub această lucrare care va umple pământul de slavă văzută[/COLOR][COLOR=blue]. Am zis şi am să mai zic[…]” (24 septembrie/7 octombrie 1990)[/COLOR]
Spiritul neobosit al Verginicăi revine cu un nou mesaj către Marian, după numai o săptămână. La început, ea îi reconfirmă public pe liderii pucioşi (denumiţi duios “copilaşi”), ca fiind cei prin care spiritul ei face spiritism şi vorbeşte, vestitorii Noului Ieruşalim în lume şi totodată sculele prin care monarhia română va stăpâni peste tot pământul :

[COLOR=blue]“ Cuvântul sfintei Virginia către Marian Zidaru[/COLOR]
[COLOR=blue]Chemarea la lucrarea apostoliei, care va face duh de trezire peste România şi peste înţelepţii pământului românesc [/COLOR]

[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]tă şi aşteaptă duhul lui mama Gigi pe lângă voi, copilaşilor. O, dacă aţi râvni voi după darurile care curg prin cuvintele de la mine nu v-ar ajunge timpul să-mi scrieţi mie, că aşa pot eu vorbi acum, aşa, mămică, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mă folosesc de voi ca să pot vorbi cu voi[/COLOR][COLOR=blue]. Fără voi nu pot vorbi cu nimeni, şi eu trebuie să vorbesc mult de tot acum, că asta îmi este misiunea, şi e misiune pentru învierea cea mare şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru ca să ridic coroana română deasupra tuturor înălţimilor de pe pământ[/COLOR][COLOR=blue], ca să ridicăm România noastră la treapta strălucirii care o aşteaptă, căci strălucirea care o aşteaptă pe ea a fost proorocită în toate timpurile, de toţi proorocii, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]România este Canaanul[/COLOR][COLOR=blue] în care va trăi şi va intra tot neamul cel ales al Noului Ierusalim. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ea este Noul Ierusalim, care va triumfa peste toate popoarele şi peste toate înălţimile[/COLOR][COLOR=blue], căci în vremea aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul alege iarăşi Ierusalimul[/COLOR][COLOR=blue], şi Domnul Se va odihni de toate ale Sale în Ierusalimul acesta ales.” (30 septembrie/13 octombrie 1990)[/COLOR]
Apoi, Marian Zidaru este tocmit rugător şi lucrător la lucrul restauraţiei monarhiei în România. Coroana României şi purtătorul ei trebuie să se reîntoarcă în România, şi acest lucru se va întâmpla în mod necondiţionat:
[COLOR=blue]“ Copilul meu iubit, cel cu care am fost în depărtare, te-am adus acasă cu biruinţa cu care trebuia să vii, şi trebuie să pricepeţi că aşa lucrează Dumnezeu acum, după cum este scris pentru vremea de acum. Trebuie să ne rugăm pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]coroana României ca să vină în România[/COLOR][COLOR=blue], că dacă vine ea acasă, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine cu cel ce o are dată de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]. Rugaţi-vă pentru cel ce are coroana română să poarte în gândul lui gândul lui Dumnezeu, să poarte în credinţa lui credinţa lui Dumnezeu, să crească în inima lui dorinţa după Dumnezeu şi după hrana lui Dumnezeu, să aibă întru merindea lui merindea lui Dumnezeu, cea dăruită de la Dumnezeu, ca să se sfinţească şi să se pregătească şi să se învrednicească de întoarcerea sa în slujba lui Dumnezeu, şi când va veni, să fie aşa cum scrie în Scriptură, să fie după cum zice Dumnezeu să fie, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]altfel nu se va putea să fie[/COLOR][COLOR=blue] decât aşa cum este scris. Amin.” (30 septembrie/13 octombrie 1990)[/COLOR]
“[COLOR=fuchsia]Altfel nu se putea să fie[/COLOR]”, dar a fost. De întors, regele s-a întors abia în 1992, dar rege domnitor, pe tron, n-a mai reuşit să ajungă.
Marian Zidaru este instruit apoi să înveţe din abilităţile liderilor pucioşi, cum să lucreze cu dibăcie de acum, cu toţi oamenii. El va trebui să-i descoase mai întâi pe fiecare şi abia după aceea să-i aleagă numai pe cei de folos, ca să-i câştige de partea pucioşilor, lucrând astfel ca un apostol eficient, uns de pucioşi(cu toate alifiile):
[COLOR=blue]“ Trebuie, mămică, să lucrăm numai sub aripa Duhului de la Dumnezeu, ca să rămână în picioare tot lucrul nostru. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Cercetează-l bine pe cel din faţa ta şi lasă-l mai întâi să-ţi arate tot ce are el şi cum are el, ca să ştii apoi ce să faci cu el, căci apostolii au avut această înţelepciune[/COLOR][COLOR=blue] de la Duhul Sfânt.[/COLOR][COLOR=blue]De aceea ţi-am spus că trebuie mai întâi să încapă ei în inima ta, ca să vadă cum este în ea, şi apoi va fi ca să încapi şi tu în inima lor. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acesta este rostul cel bun al unui apostol dumnezeiesc[/COLOR][COLOR=blue], căci până nu-i cunoşti, nu-i poţi câştiga de partea lui Iisus Hristos ca să-i faci să fie asemenea cu viaţa lui Iisus Hristos.” (30 septembrie/13 octombrie 1990)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXI-a)

[/COLOR] Ca model al unei propovăduiri sterile, lipsite de orice finalitate, (făcută chiar de “mama Gigi”), este dat tocmai poporul cel de demult al Verginicăi. De aceea, de acum va trebui să se îngemăneze lupta pentru aducerea regelui pe tron şi reinstaurarea monarhiei, cu cea de reformare din temelii a Bisericii, ca ele să prindă puteri din puteri. Marian Zidaru va fi păstrat ca stâlp de mărturie al acestei lupte şi a minunilor care o vor însoţi:
[COLOR=blue]“ Că uitaţi-vă la poporul meu, care a mâncat mereu fructul celor mai mari cuvinte cereşti, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu s-a lăsat spre viaţa cu Dumnezeu nici poporul meu[/COLOR][COLOR=blue], că a fost rece cu inima acest popor şi n-a avut dragoste. O, de aceea trebuie să luptăm şi să ne rugăm cu putere, să răzbească Domnul cât mai curând cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]învierea bisericii Sale[/COLOR][COLOR=blue], ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fie cârmă bună din biserică[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vină cel ce va lua cârma, şi cel ce are coroana[/COLOR][COLOR=blue], şi să stea cu cârmă bună, aşa cum este scris, şi o să vedeţi apoi libertate după adevăr, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]o să vedeţi atunci minuni, şi o să lucraţi atunci minuni[/COLOR][COLOR=blue]. Dumnezeu lucrează minune mare cu voi, măi copii, dar acum taina aceasta este ascunsă, şi se lucrează în ascuns [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să prindă putere[/COLOR][COLOR=blue], şi, apoi, cu această putere [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va lucra cu minuni[/COLOR][COLOR=blue], şi poporul meu va reveni la matca sa, şi Ierusalimul se va arăta şi se va întregi într-o clipă, la glasul sunetului de trâmbiţă. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Şi tu, copilul meu, vei fi atunci arătat de Dumnezeu ca mărturie[/COLOR][COLOR=blue], că te va arăta Dumnezeu că ai fost cu El şi că ai fost al Său.” (30 septembrie/13 octombrie 1990)[/COLOR]
Marian Zidaru este sfătuit să nu mai facă nimic de acum fără ascultare strictă de liderii pucioşi, care îi vor aduce “cuvânt de la Dumnezeu” pentru tot ce va mai trebui făcut:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Vă dă Domnul de lucru după cum este scris în planul Său de lucru[/COLOR][COLOR=blue], dar dacă nu este ceva scris în planul Său, nu vă dă, măi copii, că are Domnul o mulţime de cereri de la mulţi copii de ai mei, dar dacă cererea nu se aseamănă cu planul Domnului, nu se împlineşte. O, aş vrea să pot fi mereu cu cuvântul meu între voi, ca să ştiţi din planul lui Dumnezeu şi să rămâneţi întru el şi numai întru el, ca să ieşim cu biruinţa mai curând. […] Copilul meu, să faci numai ce se poate face acum, şi aşteaptă de la Dumnezeu, că El [/COLOR][COLOR=fuchsia]îţi[/COLOR][COLOR=fuchsia]va aduce cuvânt în tot ceea ce va trebui să faci[/COLOR][COLOR=blue], căci Domnul vrea să vă ferească pe voi de toate răutăţile de acum, şi numai fiii răutăţii să fie prinşi în teascul răutăţii care se va vărsa pe pământ .” (30 septembrie/13 octombrie 1990)[/COLOR]
Toată conspiraţia trebuie însă ţinută în mare taină, pentru a nu se compromite printr-o neaşteptată vânzare:
[COLOR=blue]“ Fiţi atenţi cu aceste taine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu cumva să se audă dincolo de poartă[/COLOR][COLOR=blue], că nu se poate, măi copii, să fie despecetluită taina lui Dumnezeu în faţa celui străin de taina aceasta. Pecetluiţi-o între voi, şi afară să nu se audă, şi fiţi ai lui Dumnezeu într-o singură inimă, cu toată taina Sa, căci voi nu puteţi cunoaşte în om credincioşia, pe care numai Dumnezeu o poate cunoaşte. Închideţi bine uşa tainelor de la Dumnezeu, ca nu cumva să umble careva la ele şi să strice ceva, că nu se poate să se strice ceva din taina planului lui Dumnezeu, şi aceasta trebuie să se împlinească, şi numai atunci se va putea şti, că se vor vedea împlinirile tainelor lui Dumnezeu şi va fi totul întru bucurie. Amin, amin, amin.” (30 septembrie/13 octombrie 1990)[/COLOR]
După cele două şedinţe de spiritism epistolar, în care Marian Zidaru este desemnat emisarul special al regelui Mihai, iată că vine vremea ca Însuşi “Domnul Pucioasei” să ia cuvântul şi să-l trimită pe Marian Zidaru cu solie la rege. Trecerea la o nouă etapă va fi făcută însă gradual: Mai întâi, cele două spirite surori vorbesc împreună, sprijinindu-se şi confirmându-se unul pe altul. La început, vorbeşte spiritul care se prezintă a fi “Dumnezeul Pucioasei”: El se adresează liderilor pucioşi, informându-i pe departe despre… cele puse de ei la cale, în mare taină:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului şi al sfintei Virginia către Marian Zidaru[/COLOR]
[COLOR=blue]Numirea lui ca sol al vestirii cuvântului către regele României[/COLOR]

[COLOR=blue]I[/COLOR][COLOR=blue]ată, iar vorbesc cu voi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]copiii Mei[/COLOR][COLOR=blue] cu care Mă ajut să-Mi împlinesc planul voii Mele. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am dat cuvânt către regele României[/COLOR][COLOR=blue] şi va trebui [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ajungă cuvântul Meu la el[/COLOR][COLOR=blue]. Eu voi lucra să vă scot în cale mijlocul cel mai bun [/COLOR][COLOR=fuchsia]să trimitem unsului Meu cuvântul mângâierii Mele[/COLOR][COLOR=blue] şi al mărturiei Mele. ”(17/30 decembrie 1990)[/COLOR]
Vom vedea că [COLOR=blue]mijlocul cel mai bun[/COLOR] nu putea fi decât… Marian Zidaru, care de altfel fusese deja ales, fără să fi fost consultat.
Al doilea spirit, cel al şfintei Verginica, se bagă şi el în vorbă neîntrebat, iar expresia “[COLOR=blue]copiii Mei[/COLOR]” devine brusc “[COLOR=blue]copiii mei[/COLOR]” (arătându-le, probabil, pucioşilor cine le este Tătic şi cine le este mămică în ceruri):
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]C[/COLOR][COLOR=fuchsia]opiii mei[/COLOR][COLOR=blue], v-a spus mămica vouă că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vă dă de lucru atunci când este de lucru[/COLOR][COLOR=blue], şi v-a spus să aveţi mare grijă de voi, căci am mare nevoie de voi, dar vreau, mămică, să vă am întru răbdarea cea bună”. (17/30 decembrie 1990)[/COLOR]
Cuvintele “ [COLOR=fuchsia]vă dă de lucru atunci când este de lucru[/COLOR] “ se regăsesc destul de exact în mesajul precedent adresat lui Marian Zidaru, arătând că alegerea lui fusese premeditată.
Întrucât sentimentele antimonarhice ale majorităţii românilor erau şi sunt binecunoscute, Verginica promite că va pune ordine la acest capitol, schimbând situaţia din temelii, după principiul ” Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!”. În acelaşi timp, simţind primejdia care vine din lucrul lor la limita legalităţii, liderii pucioşi au grijă să-şi pună pielea la adăpost, punând în gura “Verginicăi” cuvinte de ocrotire şi de acoperire care se repetă obsesiv, până la pleonasm (“[COLOR=blue]cu mare taină, cu mare ascundere[/COLOR]”):
[COLOR=blue]“ Voi mai folosi un mijloc de trezire pentru poporul român, ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să pun în inima românului iubire[/COLOR][COLOR=blue] pentru Dumnezeu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru cel uns de la Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], dar voi lucra cu mare taină, cu mare ascundere, căci izvorul acesta, cu nici un chip nu trebuie pus în primejdie, şi trebuie toţi să-l ocrotim şi să-l acoperim”. (17/30 decembrie 1990)[/COLOR]
Aşadar,Marian Zidaru este făcut atent într-un mod aluziv că trebuie neapărat să fie un “lucrător tainic şi ascuns”, împuternicit să ducă pe furiş la îndeplinire planul de înştiinţare a regelui Mihai:
[COLOR=blue]“ Iată copiii mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuie lucrători[/COLOR][COLOR=blue], trebuie să facem lumea să-L cunoască şi să-L înţeleagă pe Dumnezeu şi să-L iubească, măi copii. […] Se coboară Domnul cu cerul Său[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vă împuternicească din zi în zi mai mult[/COLOR][COLOR=blue] spre cele ce trebuie lucrate şi aşezate de Domnul în zilele ce vin.” (17/30 decembrie 1990)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXII-a)

[/COLOR] Liderii pucioşi sunt însă tot mai contestaţi de voci care nu le mai suportă comportamentul abuziv, discordant şi dictatorial. “Obştea” de la Fundeni, spre exemplu, s-a răzvrătit pe faţă atunci când liderii pucioşi au vrut s-o pună pe Elena “străjer” la Fundeni, deşi cei de la Fundeni voiau pe altcineva.
[COLOR=blue]“ Aveţi grijă, mămică, să nu vă faceţi părtaşi cu cei care se ridică măcar cu un cuvânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]împotriva[/COLOR][COLOR=blue] aşezării mele de aici şi a [/COLOR][COLOR=fuchsia]celor pe care-i am aici puşi la lucrul meu[/COLOR][COLOR=blue] şi la lucrul acestei mari taine de mântuire şi de înviere. Lucraţi şi pentru cei din poporul nostru care nu înţeleg să se ridice. Lucraţi cu duhul blândeţii şi cu cuvântul puterii cereşti, ca să cadă sub puterea cuvântului cel bun [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei care încă mai stau în sângele lor[/COLOR][COLOR=blue], că iată, creştinii mei de la Bucureşti nu vor să mă lase să le şterg păcatul pe care-l au scris la Dumnezeu, şi pentru asta suferă cu toţii greutatea duhului întunericului, care este peste ei, că aşa este scris: “Cel ce urăşte pe fratele său, este în întuneric”. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aceia urăsc pe copiii mei de aici şi îi vorbesc de rău şi le ridică vină[/COLOR][COLOR=blue], şi ei nu ştiu ce fac cu păcatul acesta, şi mare este păcatul acesta la Dumnezeu, că eu nu ştiu cum să-i mai iubesc, cum să-i mai întăresc, cum să-i mai mângâi pe aceştia pe care-i am aici la lucru, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vai celor ce-i dispreţuiesc şi îi învinuiesc pe ei[/COLOR][COLOR=blue], că ei nu ştiu de ce se ating bieţii de ei că se sfărâmă lovind în această piatră pe care a pus-o Sfânta Treime [/COLOR][COLOR=fuchsia]în acest unghi[/COLOR][COLOR=blue]. Hristos este piatra, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Hristos este în aceştia[/COLOR][COLOR=blue], dar aceia nu ştiu ce hulesc ei. Lucraţi cu ce puteţi şi pentru ei, poate vom reuşi să le micşorăm acest păcat, să nu rămână până în sfârşit sfărâmaţi de această piatră, căci ei singuri se lovesc în ea. “(17/30 decembrie 1990)[/COLOR]
Consemnăm în acest torent de vorbe acre şi blesteme (“[COLOR=fuchsia]vai celor ce-i dispreţuiesc şi îi învinuiesc pe ei[/COLOR]”) teama nedisimulată că răzvrătirea pucioşilor bucureşteni faţă de liderii lor de la Pucioasa ar putea deveni contagioasă şi pentru alte “obşti”. A ridica vină (chiar şi motivată) asupra liderilor pucioşi a fost şi este inadmisibil, luând proporţiile unui delict. De aceea, orice sâmbure de revoltă trebuie înăbuşit în faşă, cu ameninţări şi cu blesteme. Liderii pucioşi se autodenumesc, nici mai mult, nici mai puţin, “capul unghiului” în care este aşezat şi se odihneşte Hristos. Aici se dă pe faţă erezia românească a secolului XX: Hristos este în ei, “[COLOR=fuchsia]Hristos este în aceştia[/COLOR]”, aşadar, cei care-i vorbesc de rău pe liderii pucioşi, automat Îl atacă pe Hristos, şi de aceea se vor sfărâma în această Piatră pe care liderii pucioşi pretind că o ţin la sân. Atunci, ce trebuie făcut? Pucioşii trebuie cocoloşiţi, după exemplul lui “mama Gigi”: iubiţi, întăriţi şi mângâiaţi. Scrisoarea aceasta fiind adresată lui Marian Zidaru, dumnealui aşa va trebui să facă de acum încolo. Şi să înveţe şi din greşelile altora, care s-au răzvrătit, voind să-şi pună “străjer” după capul şi după gustul lor, nesocotindu-le gusturile liderilor pucioşi.
Interesant este că istoria adesea se repetă. Peste ani de zile, o “pâclă groasă” avea să se aşterne peste “obştea” de la Bucureşti (alta decât cea dela Fundeni). Pasă-mi-te, liderii pucioşi voiau să le pună şi lor un “străjer”, ales, chipurile, după voia creştinilor. Zis şi făcut. De la Pucioasa au venit liderii pucioşi, însoţiţi de acoliţii cei mai fideli, ca să conducă “lucrările”. Întrunirea a avut loc în atelierul lui Marian Zidaru. Mai întâi, liderii pucioşi au făcut un lobby foarte fin, făcând aluzie pe departe că Viorel Ivan ar fi cel mai bun ca “străjer”. Apoi, creştinii au votat “democratic”: în secret, pe bileţele. Şi… surpriză! a ieşit cu cele mai multe voturi “pentru” tocmai cel mai preţuit de ei: Marian Zidaru. Liderii pucioşi au fost şocaţi: [COLOR=green]Ei, drăcie![/COLOR][COLOR=green] Au ales pân-au cules! Că doar le-am sugerat dinainte imbecililor de alegători pe cine să aleagă![/COLOR] (le-au sugerat pe ocolite, fireşte; nu puteau să le zică mură-n gură că liderii pucioşi se gândiseră la altcineva: la Viorel Ivan!). Căci poate nu ştiţi, dar Marian Zidaru nu mai era de mult pe gustul lor, pentru că era prea vertical pentru ei. Nici Victoria Zidaru nu mai era în graţiile lor, căci prea era “independentă” şi bine-văzută în “lumea-bună”. Lor le trebuia un om cu şira spinării îndoită până la pământ, o caricatură a umilinţei întruchipate şi închipuite, un yes-man, şi tocmai de aceea îl doreau pe Viorică. Dar uite că n-a fost să fie: încuiaţii ăia de bucureşteni încă îi mai iubeau pe Zidari! Liderii pucioşi s-au făcut negri de supărare, au suduit printre dinţi, “şi-au luat jucăriile”, s-au îmbarcat claie peste grămadă în maşinile cu care veniseră şi s-au întors val-vârtej la Pucioasa. Bineînţeles că “au uitat” să-l ungă “străjer” pe cel care fusese ales în mod democratic de popor, pe Marian Zidaru. Drept pedeapsă că au fost grei de cap şi că n-au înţeles pe cine-l voia “Dumnezeu” ca să fie “străjer” peste ei, pucioşii bucureşteni au rămas fără “străjer” până în ziua de astăzi. Şi uite-aşa se scrie de fapt istoria pucioşilor: “democratic”, dar printre rânduri. Printre rânduri frumoase şi adânc ticluite, numite pompos:”Cuvântul lui Dumnezeu”.
Expresia “[COLOR=fuchsia]cei care încă mai stau în sângele lor[/COLOR]” este o expresie dragă şi consacrată a liderilor pucioşi, prin care ei îi blamează pe aceia care încă nu s-au despărţit cu totul de mamă, de tată, de fraţi, de surori, de soţie şi de copii (că doar aşa scrie şi în Biblie!), să-şi spele toate păcatele şi mai ales creierele (asta… nu mai scrie!!), iar apoi să-i urmeze pe liderii pucioşi şi învăţătura lor pucioasă (…şi nici asta nu scrie!!!).

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXIII-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]12. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Doina Alexandru şi Constantin Mănciulescu[/COLOR]

Doina Alexandru (fostă şi actuală Doina Xifta, fostă Dorina Alexandrescu, fostă Dorina Schneider) şi Constantin Mănciulescu ( fost şi actual Costel Xifta) sunt doi foşti crainici ai postului de radio “Europa Liberă”, racolaţi de liderii pucioşi pentru a fi soli ai mesajelor lor către regele Mihai, aflat pe atunci în exil:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către Doina Alexandru şi Constantin Mănciulescu[/COLOR]
[COLOR=blue]Ei sunt chemaţi să vestească alegerea României şi pe regele ei cel binecuvântat peste ea.[/COLOR]

[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]ă se scrie această zi şi de voi, că şi în cer se scrie. Amin. Iubiţii Mei, copiii Mei, pace vouă![…] [/COLOR]
[COLOR=blue]Vă întâmpin. Eu vă întâmpin, Eu. Eu sunt aici, şi vom sta de vorbă. Fiţi binecuvântaţi, iubiţii Mei, românii Mei, că Eu iubesc românul. Pace vouă, şi fiţi bineveniţi şi fiţi ai Mei, dar fiţi pe veci ai Mei! Amin, amin, amin.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Probabil că cei doi rromâni, Costel Xifta şi Dorina Schneider, veniţi tocmai din München, Germania, au fost nespus de măguliţi de onoarea ce li se face, ca Însuşi Dumnezeu să le ureze bun venit pe meleagurile rrromâneşti ale Pucioasei. Dar, să vedem şi ce li se cere, după ce li se dă (bineţe):
[COLOR=blue]“ Iubiţii Mei, românii Mei, v-am tocmit să lucraţi în via Mea în vremea aceasta, şi rod de credinţă să aduceţi şi rod de înviere să lucraţi. Am lucrat peste voi aşa cum am lucrat, dar am ştiut ce fac, căci sunt Dumnezeu. Am lucrat ca să vă descopăr izvorul Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să beţi din el şi să fiţi credincioşi, şi să-L înţelegeţi pe Dumnezeu apoi[/COLOR][COLOR=blue]. V-am scris în planul Meu din zilele acestea şi am lucrat ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vă dau de lucru[/COLOR][COLOR=blue] după cum este de lucru în vremea aceasta şi v-am numit [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolii Mei, apostolii României Mele[/COLOR][COLOR=blue].” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Deci, asta era: încă doi [COLOR=green]Şfinţi Pucioşi Apostoli: Dorinaschneider şi Costelxifta[/COLOR] au fost unşi la Pucioasa pentru a media pe lângă regele Mihai, ca să se hotărască odată şi să vină pe tronul lăsat vacant tot de Majestatea Sa, în decembrie 1947.
Pucioşii pretind apoi că cei doi rromâni veniţi de departe au ca mijlocitor la cer chiar pe sufleţelul fiului lor cel adormit pe veci (spiriduşul rromânaşului Vadim), care i-a călăuzit pe ei în chip tainic, nevăzut-necunoscut, până la Izvorul Minunilor de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Aveţi la Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]mijlocitor[/COLOR][COLOR=blue]. Fiţi fericiţi că este la Mine acum, că l-am trimis ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vă conducă înspre izvorul Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Iată, a trebuit să-l iau cu Mine din cer, că venise vremea să vă alătur lucrului Meu, şi am făcut apoi de l-am trimis pe el ca să vă conducă înspre izvorul Meu.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Cele două spirite pereche (Vadim şi Verginica) stau acum cuminţi de mână. Verginica este fără asemănare şi mai mare decât toţi cei din cer (deci – inclusiv heruvimii şi serafimii), care sar în ajutorul ei:
[COLOR=blue]“ O, Verginica [/COLOR][COLOR=fuchsia]este cu el de mână aici[/COLOR][COLOR=blue]. Verginica este mare la Mine şi lucrează în vremea aceasta, lucrează [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai mult decât toţi lucrătorii cei din cer[/COLOR][COLOR=blue]. Tot cerul este în ajutorul ei ca s-o vadă ieşită la capăt cu lucrul ei. Cerul vede lucrul ce-l are ea de împlinit, şi se bucură tot cerul. Stau proorocii şi se uită să vadă împlinirile cele proorocite prin ei. Stau îngerii şi sfinţii în jurul lucrului ei, că ei văd misiunea ei. Ea a fost trâmbiţă apocaliptică prin care Eu am lucrat şi am sunat şi am vorbit pe pământ spre sfârşitul plinirii vremurilor cele scrise.[/COLOR][…] [COLOR=blue]Iubiţii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Verginica este mare la Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Măicuţa Mea nu ştie cum să-i mulţumească acum, dar tot cerul o ajută pe Verginica. Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ea este de mână cu îngeraşul vostru[/COLOR][COLOR=blue] înaintemergător aici [/COLOR][COLOR=blue]( Vadim, fiul lor cel adormit, n.r.)[/COLOR][COLOR=blue] , şi acum, iubiţii Mei, el saltă şi se bucură printre îngerii cei buni, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]el este un înger mare[/COLOR][COLOR=blue], fiindcă a purtat trup pe pământ. Nu-i umbriţi fericirea dacă-l iubiţi. El se veseleşte cu cerul, dar are lacrimă pe obraz când curge lacrima voastră. Bucuraţi-vă de el,dar nu plângeţi pentru el. Un picuţ, şi vom fi cu toţii, iubiţii Mei. [/COLOR][…][COLOR=blue] Verginica este cu el de mână, este aici.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
“Îngeraşul Vadim” (despre care se spune că e totodată şi “înger mare”) primeşte dezlegare ca să facă o mică şedinţă de spiritism cu părinţii lui aflaţi în trup pe pământ. El îl dă exemplu pe Marian Zidaru, ca un model de sobrietate în iubire:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=blue]– E[/COLOR][COLOR=blue]u sunt cu cerul cel bun, dar vreau să fiţi şi voi cu mine.[/COLOR][…][COLOR=fuchsia]Marian[/COLOR][COLOR=fuchsia]mă iubeşte ca cei din cer[/COLOR][COLOR=blue]. Şi voi să mă iubiţi aşa şi nu altfel.[/COLOR]
[COLOR=blue]Nu plângeţi! Plânsul vostru este singura mea tristeţe. Plângeţi să vă dea Iisus Hristos ajutor şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fiţi cu ai Lui[/COLOR][COLOR=blue][…]” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Deci asta era…Nu plângeţi…; dar plângeţi. [COLOR=green]Nu mă plângeţi pe mine, că nu sunt cu voi şi că nu sunteţi cu mine; plângeţi şi cereţi ca să fiţi cu ei, cu liderii pucioşi[/COLOR].
Micuţul spiriduş Vadim încheie încurajator, dar şi cu o obrăznicuţă ameninţare la adresa propriilor lui părinţi, pentru că ei încă îl mai iubesc pe el, contrar directivelor primite de la “izvor”(ca să-i iubească pe liderii pucioşi, căci iubindu-i pe ei, Îl iubesc pe Dumnezeu):
[COLOR=blue]“ Staţi şi voi în cer, dar cerul este curat. Dacă mă iubiţi, staţi în cer, lângă mine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar una singură este iubirea[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]ea este răzbunătoare pentru cei ce o dau de la ei[/COLOR][COLOR=blue].” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
După ce i-a muiat de tot pe cei doi rromâni, cu această întâlnire de gradul zero, liderii pucioşi trec la atac fontal şi dau cărţile pe faţă. Cei doi crainici de radio sunt somaţi să se înroleze în “lucrarea de duh” a Noului Ierusalim, să ia învăţătură numai de la “Izvorul Minciunilor de la Pucioasa” şi să-i ocrotească pe pucioşi şi “lucrul “lor:
[COLOR=blue]“ Iată, Duhul Meu vă cercetează. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fiţi un duh cu Mine[/COLOR][COLOR=blue], ca să fiţi cu Mine. Primiţi-Mă în voi, ca să fac lumină de la Mine în voi. Fiţi tari cu Mine, că lumea este cruce pentru Mine. Luaţi din Duhul Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]beţi din izvorul Meu[/COLOR][COLOR=blue] şi sfinţiţi-vă.[…]” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
[COLOR=blue]Am lucrat şi v-am apropiat lucrului Meu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ocrotiţi-Mi lucrul Meu[/COLOR][COLOR=blue], fiţi întăritură pentru via Mea, şi veţi fi ai bucuriei Mele. “(21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Cei doi sunt angajaţi pe post de curieri speciali ai pucioşilor către regele Mihai, ca să-l încurajeze şi să-l anunţe că mai e puţin şi va fi din nou regele tuturor românilor. Ei sunt îndemnaţi să-şi facă misiunea fără nici o teamă:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia] Vreau să-i trimit mângâiere regelui care este de la Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia](regele Mihai, n.r.)[/COLOR][COLOR=blue] Daţi-i mângîiere de la Mine şi spuneţi-i despre lucrul Meu, că iată, v-am adus la această iesle ca să vedeţi ieslea coborârii Mele, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ieslea cuvintelor Mele[/COLOR][COLOR=blue]. Duceţi mângâiere [/COLOR][COLOR=fuchsia]celui uns al Meu[/COLOR][COLOR=blue], că un pic mai este, şi îi voi sfârşi aşteptarea. […] Vreau să-l aduc, iubiţii Mei. Lucrez ca să-l aduc, şi din greu lucrez, că mare este împotrivirea şi puţină credinţă este în Mine, dar lucrez ca să-l aduc. Faceţi-Mi cale bună spre el, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]faceţi-i cale spre Mine[/COLOR][COLOR=fuchsia]şi spre lucrul ce-l lucrez în România. România este regină, şi el este regele ei. [/COLOR][COLOR=blue]Aşa este scris la Mine, şi nu se poate şterge aceasta. […] Nu vă temeţi […] Pace peste voi !” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Nici arhiereul Irineu nu este uitat, ci este reconfirmat ca fiind iubit şi “mare” la “Cel de la Pucioasa”:
[COLOR=blue]“ Pace peste [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel iubit din biserica Mea[/COLOR][COLOR=blue], căci este credincios lucrului Meu, şi de aceea este mare la Mine![…] “(21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
La finele mesajului sosit “din cer”, [COLOR=green]Şfinţii Apostoli Dorinaschneider şi Costelxifta[/COLOR] , în calitate de [COLOR=green]apostoli pucioşi de de ocazie[/COLOR], sunt din nou îmbărbătaţi şi li se face promisiunea unei reciprocităţi, adică nu vor rămâne în pagubă dacă vor dovedi că au fost fideli:
[COLOR=blue] “ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fiţi întru Mine, şi voi fi cu voi,[/COLOR][COLOR=blue] şi veţi vedea că sunt cu voi”. (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXIV-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]13. Pasaje din mesajele “venite din cer” către părintele Visarion Iugulescu[/COLOR]

Visarioniştii au o reputaţie de creştini râvnitori, habotnici şi solidari. Liderii pucioşi şi-au făcut cu ei o socoteală simplă: decât să culeagă “la noroc” câte un creştin din B.O.R., din An în Paşti, mai bine adună cu japca o turmă întreagă şi o aduc în staulul lor, cu măgar cu tot. Zis şi făcut: Îndată vine un cuvânt languros din cer care să-l gâdile plăcut la urechi pe măgarul turmei şi să-l înduplece ca să-şi dea oile pe mâna pucioşilor, ca să-şi [COLOR=fuchsia]înmulţească[/COLOR] ei turma:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către părintele Visarion Iugulescu[/COLOR]
[COLOR=blue]Domnul îl îndeamnă la împlinirea sfinţeniei turmei sale[/COLOR]

[COLOR=blue]B[/COLOR][COLOR=blue]inecuvântată să fie, şi zi de mărturie să fie această zi, căci Hristos, lumina învierii, lucrează astăzi [/COLOR][COLOR=fuchsia]minune de înmulţire[/COLOR][COLOR=blue] de inimi vii şi pregătite pentru lucrarea cea din vârful unghiului, prin care se adună la un loc mulţimea cea îmbrăcată în veşminte albe, care va sta în faţa tronului Mielului ceresc cântând cântarea cea nouă a Ierusalimului cel din cer coborât.[…] Pacea Mea şi darul păcii Mele peste cel cu care M-am întâlnit acum! Bucuria Mea o pun peste tine, fiu iubit de cer. Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, căci am stat în sfat cu tine prin acest fir ceresc, am stat la celălalt capăt al acestei lucrări, la începutul acestei lucrări, măi tată. Am voit şi la acest capăt, la sfârşitul acestei lucrări să-ţi grăiesc, căci e pe sfârşite şi ea. Suntem aproape de sărbătoarea cea mare, iubitul Meu, fiul Meu iubit. Eşti scris în cartea acestei lucrări, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fiule Vasilică[/COLOR][COLOR=blue]. Aşa eşti scris, tată. Se bucură cerul de lucrul apostoliei tale, de rodul lucrului tău.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Introducerea fiind făcută, pucioşii trec la subiect. Cu alte cuvinte, [COLOR=green]putem trece la oile noastre [/COLOR]…(pe ale voastre). Lui Vasilică/Visarion i se spune mai întâi pe ocolite: “[COLOR=green]Primeşte-Mă, tată, în împărăţia ta[/COLOR]”. Pentru că Visarion nu e un oarecare, e şi el “[COLOR=fuchsia]în schiţă[/COLOR]”, are şi el “Ierusalimul” lui, că aşa e când intervine concurenţa… Adică, pucioşii bat şeaua ca să priceapă măgarul că trebuie musai să se acupleze cele două Ierusalimuri, cel visarionist şi cel din cer:
[COLOR=blue]“A venit vremea să-Mi fac arătarea, prietenul Meu iubit. Aşa am spus învăţăceilor Mei: «Nu vă mai numesc slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul ei, şi vă numesc prietenii Mei, iubiţii Mei». Iată, vreau să ştii şi tu ce fac, căci am zis celui iubit de Mine, lui Ioan cel iubit: «Să nu scrii ce au vorbit cele şapte tunete; să nu scrii. Pecetluieşte ce au vorbit aceste tunete, până la vremea cea de sfârşit». Iată vremea aceea, iubitul Meu. M-am ridicat să adun laolaltă lucrul cel bun şi să-Mi desăvârşesc turma României Mele cea binecuvântată. România este ţara cea aleasă prin care Dumnezeu aşează la loc împărăţia Noului Ierusalim. Este scris în cartea cea din cer coborâtă că Domnul va alege din nou Ierusalimul, şi va fi aceasta în zile de strâmtorare. E mare strâmtorare pe pământ, e groasă ceaţa, e mare necredinţa, dar am spus aşa pe vremea trupului Meu: «Nu aceste minuni, ci mai mari decât acestea vor lucra cei ce cred în Mine, pentru că Eu Mă duc la Tatăl». Iată, iubitul Meu, aşa va fi. Voi strânge laolaltă toată turma cea chemată şi aleasă şi credincioasă şi voi face una numai şi voi sufla din cer, ca să se împlinească cele scrise,[…] [/COLOR]
[COLOR=blue]Ţi-am ieşit în cale, şi privesc din cer peste lucrul apostoliei tale, fiindcă tu eşti scris în cartea acestei lucrări, şi Mi-am adus aminte de cuvântul credinţei tale din ziua aceea când am vorbit cu tine prin acest fir de sfârşit, şi lucrez în chip minunat, căci lucrez după planul cel întocmit de cer, după schiţa cea din cer. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Te-am găsit în schiţa acestei lucrări[/COLOR][COLOR=blue] şi am ieşit acum în calea ta să-ţi cer rodul tău şi să te răsplătesc. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau[/COLOR][COLOR=fuchsia]să pun numele cel nou al Noului Ierusalim pe fruntea turmei tale[/COLOR][COLOR=blue], căci tu eşti fruntea acestei turme, dar vreau să înveţi acest cântec ceresc pe toţi cei din turma ta, căci îţi ascultă glasul turma ta. Te cunoaşte turma ta şi îţi ascultă glasul şi merge după tine ca după un urmaş credincios al Păstorului Cel bun. Tu eşti prietenul Meu şi dintr-o mie te cunosc, măi tată. Scoală-te şi ieşi în întâmpinarea Mea; ieşi cu tot alaiul tău. Sună şi dă de veste peste turma ta, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să intru în Ierusalimul tău[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să-l unesc cu cel coborât din cer[/COLOR][COLOR=blue] şi să facem din toate câte sunt peste tot, să facem numai unul, unul ceresc, că iată ce fac! Am ieşit în întâmpinarea ta cu glas de trâmbiţă.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Şi cum măgarul e încăpăţânat şi se face că nu pricepe că trebuie să ragă aşa cum i se dictează, atunci i se spune verde în faţă: “[COLOR=green]Ia hai tu să ne unim oile. Dar nu oricum, ci oile tale să vină la oile noastre. [/COLOR]” Şi va fi o turmă şi un păstor: “Cel de la Pucioasa”, cel ce va pune pecetea acestei lucrări pe fruntea şi pe mâna fiecăruia:
[COLOR=blue] “ Am venit din cer, însoţit de Ierusalimul ceresc, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să fac unire cu tine şi cu turma ta, şi să fii una cu Mine şi cu turma Mea[/COLOR][COLOR=blue], care ştie cântarea acestei lucrări. Eu ascult cu tot cerul glasul turmei tale, căci cu toată turma ta Îmi aduci Mie slavă. Ascultă şi tu glasul Meu şi cântecul Meu, cântecul acestei lucrări. Ascultă-l, că vin să te peţesc. Sunt Mirele Cel din cer, Care am venit să-Mi îmbrac mireasa în haină cerească şi să-i pun cununa acestei vremi de glorie cerească. Ascultă şi tu glasul lucrării Mele, că şi Eu voiesc să-ţi aduc ţie slavă,[/COLOR]
[COLOR=blue]Sună din trâmbiţă, să te audă turma ta! Sună peste ea, şi pune peste ea veghea cea din urmă, pune peste ea cea mai bună vestire din toate vestirile de până acum! Vin curând. Acum sunt aproape. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Uneşte-Mă cu turma ta[/COLOR][COLOR=blue], până să vin [/COLOR][COLOR=fuchsia]uneşte-Mă[/COLOR][COLOR=blue], că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să-i pun pecetea acestei lucrări[/COLOR][COLOR=blue], căci turma acestei lucrări este turma cea de onoare pentru întâmpinarea Mea în Ierusalimul acestei vremi. România este regina Mea, este binecuvântata Mea, este aleasa Mea şi este iubita Mea, şi de la ea Îmi voi lărgi cortul nunţii Mele, că vin la ea, vin la România Mea. Vin, că de la naşterea ei am sortit-o să fie a Mea şi să Mă slăvesc în ea cu slavă văzută, şi toate popoarele vor vedea slava ei. Încinge-te şi te scoală ca să asculţi glasul Meu şi să-Mi deschizi, că iată, vin ca să cinăm împreună.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
De acum învăţăturile visarioniştilor sunt în pericol: ele vor fi detronate de ereziile proaspete de la Izvorul Minciunilor de la Pucioasa, care strigă ca să se adune toate noroadele:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau să scot apă din acest izvor şi să-ţi dau să bei, tu, şi toată turma ta[/COLOR][COLOR=blue], căci această învăţătură şi acest glas care răsună acum spre sfârşit este glasul Meu, care strigă [/COLOR][COLOR=fuchsia]să se adune toate noroadele[/COLOR][COLOR=blue], să vadă şi să cunoască slava Mea.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Planul are o bătaie mai lungă: Biserica pucioşilor, odată bine întărită la putere, va putea să impună revenirea regelui Mihai pe tron. Revenirea nu va fi deloc formală, căci [COLOR=fuchsia]regele va cârmui norodul[/COLOR]:
[COLOR=blue]“ Voi aduce pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]unsul cel de la Mine, şi vreau prin biserica Mea cea vie să-l aduc[/COLOR][COLOR=blue], căci el întru Mine va domni şi nu fără Mine. El este de la Mine, şi întru Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi să ia toiagul să cârmuiască[/COLOR][COLOR=blue] norodul cel binecuvântat. El este proorocit, el este de la Mine. Să se ridice turma cea creştină a neamului românesc şi să se suie de la ea la Mine cerere şi rugăciune, ca să aud şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să împlinesc venirea unsului Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Să se înmulţească glasurile cele spre cer, glasul bisericii acestui Ierusalim, şi să strige până vor cădea zidurile jos, ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să intre unsul cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Nimeni să nu fie mai tare şi mai puternic decât poporul cel credincios şi cel împlinitor al acestui neam.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXV-a)

[/COLOR] Turmele reunite sub acelaşi sceptru vor asculta de liderii pucioşi “de la izvor” şi vor face schimbări majore, inclusiv în viaţa bisericească. Una dintre ele este “[COLOR=fuchsia]aşezarea vremurilor la loc[/COLOR]”, adică revenirea la stilul vechi în calendarul bisericesc:
[COLOR=blue]“ Hai să dăm mână cu mână, turmă cu turmă, frate cu frate, şi să înfigem cortul şi să punem masa cea aşteptată de tot cerul sfânt. Sună peste turma ta, iubitul Meu, şi spune-i despre izvorul Meu şi despre lucrul ce-l lucrez în România în vremea aceasta. Strigă-ţi turma şi fă-o să-ţi cunoască glasul şi să meargă după tine, că vreau să-i arăt această grădină şi glasul Meu care umple această grădină. Vine vremea să [/COLOR][COLOR=fuchsia]aşez vremurile la loc[/COLOR][COLOR=blue], că vremea fiarei roşii Mi-a strămutat de la locul lor vremile Mele şi serbările Mele cele cereşti. Iată, vin şi cu această aşezare, ca s-o aşez la loc şi să mustru cu certare şi cu asprime pe cei ce au călcat peste cele părinteşti care au fost aşezate prin sânge de creştin şi prin jertfă de temelie pentru credinţa cea curată, lăsată prin sfinţii cei care sunt acum cu Mine, cei care lucrează din cer cu Mine. Vreau să fiu aşteptat cu veghe, aşa cum se pregătea poporul lui Moise când vesteam coborârea Mea în mijlocul poporului Israel din vremea lui Moise, că iată, în mijlocul acestui pământ ales este mai mult decât Moise.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Visarion este atenţionat să intre în front fără să crâcnească, să asculte de liderii pucioşi (emisarii, [COLOR=blue]trimişii [/COLOR]“celui de la Pucioasa”) şi să se lase pecetluit pe frunte şi pe mână, împreună cu toată turma lui:
[COLOR=blue]“ Iată, fii credincios şi nu Mă tăgădui. Ţine ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce va birui până la sfârşit îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Cel viu, căci moartea nu va mai fi apoi. Vin curând, şi moarte nu va mai fi. Amin. Ţine ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia, dar lasă-Mă [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-ţi pun pecetea cea vie peste turma ta[/COLOR][COLOR=blue]. Fă-o să-ţi audă glasul, căci vin spre tine. Iată, e glasul Meu, e cuvântul Meu, sunt trimişii Mei, şi cine-i primeşte pe ei, pe Mine Mă primeşte acela. Fii credincios, că vin cu plata, vin, fiul Meu, vin să Mă slăvesc în Ierusalim. Amin.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Argumentele “celui de la Pucioasa”, cu care vrea să se facă atractiv şi credibil sunt însă inconsecvente, chiar antinomice: acum e nemilos şi “dă noroadele la pieire”, acum este blând ca un miel şi e “lumina neamurilor”:
[COLOR=blue]“ Fericiţi acei ce nu se smintesc întru Mine. Eu sunt Domnul oştirilor. Eu sunt Alfa şi Omega şi nu este Dumnezeu afară de Mine. Eu sunt, şi pentru cel mai mic al Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]dau noroade la pieire[/COLOR][COLOR=blue] ca să-i gătesc calea spre Mine. [/COLOR]
[COLOR=blue]Eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt lumina neamurilor[/COLOR][COLOR=blue] şi slava poporului Meu Israel cel binecredincios. Deschide-Mi ca să intru, iubitul Meu. Deschide-Mi, că vin în casa ta, în mijlocul turmei tale. Botezătorul Ioan aşa a spus mulţimilor botezate de el: «Vine Unul după mine, Care este mai mare decât mine; de Acela să ascultaţi». Amin. “(21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Ideea fixă de a face o ” [COLOR=fuchsia]biserică nouă şi vie[/COLOR] ”, nu poate nici ea lipsi, pe motiv că Hristos este mereu “[COLOR=fuchsia]începătură nouă şi veşnică[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, şi pace de la Mine să împarţi, şi lumină de la Mine să împarţi peste cetatea cea tare a ta! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vom face biserică nouă şi vi[/COLOR][COLOR=blue]e şi vom face un popor sfânt, şi va intra pe porţile slavei ca să Mă întâmpine. Primeşte-Mă cu pacea! [/COLOR][COLOR=red]Nu te teme[/COLOR][COLOR=blue]. Deschide-Mi, că am venit să te peţesc, să fii una cu lucrul ce-l lucrez acum spre plinirea vremurilor. [/COLOR]
[COLOR=blue]Hristos, lumina învierii, răsare, şi ca un Mire iese din cămara Sa. [/COLOR]
[COLOR=blue]Hristos, Cel înviat din morţi, Hristos, [/COLOR][COLOR=fuchsia]începătură nouă şi veşnică[/COLOR][COLOR=blue], Domnul puterilor este numele Lui. Amin, amin, amin.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Pucioşii nu realizează un lucru elementar: Hristos nu poate fi “[COLOR=fuchsia]începătură nouă şi veşnică[/COLOR]” decât o singură dată : la Cincizecime, odată cu înfiinţarea Bisericii. Orice “nouă biserică” va da peste cap toată veşnicia celei dintâi.
Rasoforul Visarion a fost însă neaşteptat de practic: din atâta poliloghie a ales doar ce i-a convenit: îndemnul “[COLOR=red]Nu te teme[/COLOR]”. Şi în consecinţă, a tratat “problema” cu o senină şi totală indiferenţă.

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXVI-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]14. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Andrei Pleşu[/COLOR]

Andrei Pleşu a deţinut în perioada ’89-’91, timp de aproape doi ani, funcţia de ministru al Culturii. Liderii pucioşi s-au gândit că n-ar fi rău să-l linguşească şi pe el un pic, dar s-au trezit cam târziu: exact când ei ticluiau prima misivă, Pleşu părăsea postul de ministru. A mai urmat o misivă, până ce a ajuns în sfârşit şi la pucioşi vestea că Pleşu “nu mai e nimic” la Guvern. Drept urmare, peste corespondenţa sosită “din cer” pentru Andrei Pleşu s-a aşternut o tăcere totală. Ca şi Victor Stănculescu, nici Pleşu nu mai era interesant în calitate de simplu cetăţean…
Prima epistolă adresată eseistului – filosof Andrei Pleşu încearcă să dea o patină filozofică mesajului, şi de aceea pastişează masiv, încă de la început, versete biblice după Sfântului Ioan Teologul. Destul de repede însă, liderii pucioşi o cârmesc brusc “la subiect”:

[COLOR=blue] “ Cuvântul Domnului către Andrei Pleşu[/COLOR]
[COLOR=blue]Domnul aflat în luptă cu împotrivirea stăpânitorilor lumii[/COLOR]

[COLOR=blue]D[/COLOR][COLOR=blue]umnezeul Preasfintei Treimi este Dumnezeu Cel Unul adevărat, dintru al Său început şi până peste toţi vecii, iar începutul lui Dumnezeu este fără de început. Amin.[/COLOR]
[COLOR=blue] La început a fost Cuvântul, şi Dumnezeu era Cuvântul, şi toate s-au făcut prin cuvânt, din veci, şi prin cuvânt lucrează Dumnezeu până peste toţi vecii.[/COLOR]
[COLOR=blue]Dumnezeu este Cuvântul, şi Cuvântul este de la Dumnezeu. Dumnezeu Cuvântul lucrează în România, căci România este Ierusalimul cel nou, după Scriptura care spune: «Voi alege încă odată Ierusalimul ». România este ţara strălucirii despre care scrie în Scripturi, şi Domnul este cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]începutul cel nou peste România[/COLOR][COLOR=blue]”. (16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
Lui Pleşu i se sugerează apoi că dacă-i va primi pe liderii de la Pucioasa ca pe nişte prooroci, fără a-şi face prea multe probleme de conştiinţă, va fi răsplătit pe măsură: cu plată de prooroc. Iar dacă va primi cuvântul de la Pucioasa ca de la Dumnezeu, înseamnă că L-a primit pe Însuşi Dumnezeu Cuvântul şi tot plată de prooroc va avea:
[COLOR=blue]“ Adevăr adevărat grăiesc: cine primeşte prooroc în nume de prooroc, pe Mine Mă primeşte[…] Cine primeşte cuvântul, primeşte pe Dumnezeu Cuvântul, şi acela plată de prooroc va avea, iar cine primeşte pe un drept în nume de drept al lui Dumnezeu, acela răsplată de drept va lua. […] Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vin ca să-Mi deschizi[/COLOR][COLOR=blue] şi ca să cunoşti cum este cărarea Mea întru cei ce Mă poartă pe Mine. […] Eu sunt. Nu te teme că nu sunt Eu. Eu sunt, Eu şi trimişii Mei. Eu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei ce poartă pe Dumnezeu Cuvântul[/COLOR][COLOR=blue]. Iată Eu şi pruncii Mei, şi M-am ridicat prin ei spre semne şi minuni pentru începutul cel nou, pentru Israelul cel nou. M-am ridicat să aşez un semn peste România […]” (16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
Pleşu este apoi ispitit să se dăruiască “celui de la Pucioasa” şi apoi să pună amândoi de o conspiraţie ([COLOR=fuchsia]sfat[/COLOR]). Totodată, i se cere să nu tăgăduiască minunea de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Am venit să cinez cu tine, şi tu să cinezi cu Mine. Am venit să fiu întru tine, şi tu să fii întru Mine[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am venit să stau în sfat cu tine[/COLOR][COLOR=blue], dar nu Mă tăgădui.” (16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
Pleşu este informat apoi despre proiectata hegemonie a României asupra celorlalte popoare şi despre planul de a-l readuce pe tron pe regele Mihai:
[COLOR=blue]“ M-am ridicat peste [/COLOR][COLOR=fuchsia]România[/COLOR][COLOR=blue], căci ea este aleasa Mea din vremea plinirii lui Dumnezeu, ea este binecuvântata Mea şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi regină peste popoare[/COLOR][COLOR=blue], căci aşa este scrisă România în cer. M-am ridicat [/COLOR][COLOR=fuchsia]să gătesc cale unsului care este de la Mine[/COLOR][COLOR=blue]. M-am sculat cu tot cerul la lucru, ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fac cărare bună[/COLOR][COLOR=blue], ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să aduc pe unsul Meu[/COLOR][COLOR=blue], dar nimeni nu voieşte să ştie vremea cercetării din zilele acestea. “(16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
După “ungerea” (fără voia lor) lui [COLOR=green]Sorin Dumitrescu[/COLOR], [COLOR=green]Doina Cornea[/COLOR], [COLOR=green]Dorina Schneider [/COLOR]şi[COLOR=green] Costel Xifta[/COLOR] ca [COLOR=green]Apostoli Pucioşi[/COLOR], iată că i-a venit rândul şi lui [COLOR=green]Andrei Pleşu[/COLOR]:
[COLOR=blue]“ Iată, eşti suflet din sufletul cel viu al acestui neam, eşti [/COLOR][COLOR=green]apostolul[/COLOR][COLOR=fuchsia] cuvântului lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], şi duhul tău se roagă negrăit şi tânjeşte pe urma Mea. Iată, ţi-am ieşit în cale, şi ferice ţie dacă va arde sufletul tău apoi, aşa cum este scris despre cei care au cinat cu Mine în Emaus[…]”(16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
Pleşu este informat apoi despre planurile de zidire a unei biserici autonome la Pucioasa, care să fie separată de B.O.R., fiind un “[COLOR=fuchsia]turn de mărturie[/COLOR]” a învăţăturii schismatice de la Noul Ierusalim şi un bastion al monarhismului revanşard. Liderii pucioşi de la Noul Ierusalim fac din “stilul nou” din B.O.R. o problemă crucială (care totodată le crează şi lor o identitate proprie), asociind-o cu sintagma biblică “[COLOR=blue]urâciunea pustiirii[/COLOR]”. Cu toate acestea (tocmai pentru că doresc autonomia cu orice preţ), ei nu fac nici cel mai mic gest de apropiere faţă de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, aşa cum ar fi fost firesc, ca o consecinţă a propriilor lor opţiuni:
[COLOR=blue]“ Lucrez din cer, şi voiesc să-Mi fac arătarea peste România, şi voiesc să aşez un semn peste România. [...] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Trudesc să ridic turn de mărturie[/COLOR][COLOR=blue], care să mărturisească apoi [/COLOR][COLOR=fuchsia]despre ieslea aceasta[/COLOR][COLOR=blue] şi să rostesc din vârful acestei pietre numele României şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]numele celui uns peste România[/COLOR][COLOR=blue]. Voiesc să aşez la loc vremile şi serbările Mele cereşti, căci iată, urâciunea pustiirii şi-a înfipt ţăruşul ei în templul Meu cel sfânt şi Mi-a strămutat de la locul lor zilele cereşti.” (16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
O nouă confirmare în demnitatea de “[COLOR=green]ucenic[/COLOR] şi [COLOR=green]apostol[/COLOR]” îl obligă pe [COLOR=green]Şfântul Apostol Andreipleşu[/COLOR] să propovăduiască public panegirice favorabile tainicelor conspiraţii ecleziastico-monarhice de sorginte pucioasă. Iar dacă Andrei Pleşu va tăcea, pietrele vor striga (şi vor mărturisi în locul lui):
[COLOR=blue]“ Deschide-mi ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să stau în sfat cu tine[/COLOR][COLOR=blue]. Primeşte-Mă ca să cinez cu tine şi dă-Mi să beau din apa ta, şi Eu îţi voi da ţie izvoarele vieţii. Fii ucenicul Meu întru adevăr, fii neamul Meu, fii [/COLOR][COLOR=green]apostolul[/COLOR][COLOR=blue] Meu, fii suflet viu în sufletul României Mele şi iubeşte şi aşează-te cu inima lângă cei slabi ai Mei, lângă cei mici ai Mei. […] Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]te cer ca să vorbeşti pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă cei tocmiţi vor tăcea, atunci pietrele vor striga[/COLOR][COLOR=fuchsia]şi vor mărturisi taina Mea[/COLOR][COLOR=blue] din vremea aceasta, şi Domnul Îşi va săvârşi lucrarea Sa întru planul Său cel din veac întocmit. “(16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
În final, “Cel de la Pucioasa” dă cărţile pe faţă: de fapt este vorba un şantaj ieftin, prin care Pleşu, considerat a fi “unul dintre cei aflaţi la putere” este forţat prin ticluiri persuasive să “favorizeze infractorul”, acolo unde alţii deja le-au închis pucioşilor uşile în nas:
[COLOR=blue]“ Aşează-te lângă Mine, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]stăpânii lumii nu vor să deschidă copiilor Mei spre plinirea planului Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Nu te teme. Eu sunt, şi vei vedea că Eu sunt, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar lasă-Mă purtat de tine[/COLOR][COLOR=blue], ca să fiu Eu, cu ochiul Meu să fiu, şi vei fi ceresc. Amin.” (16/29 octombrie 1991)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXVII-a)

[/COLOR] O a doua scrisoare “din cer” (şi totodată, ultima) avea să-i ceară o implicare şi mai energică a lui Pleşu, de data aceasta din poziţia sa de “om al cetăţii”. Miza pusă în joc era o poartă. Liderii pucioşi au aflat de la proaspeţii convertiţi Marian şi Victoria Zidaru că, la plecarea lor intempestivă de la Ghelari (iulie 1990), au lăsat în urma lor o poartă monumentală de 6x6 metri, lucrată migălos de artişti (contra cost) pe o perioadă îndelungată, de trei ani. Poarta împodobea acum intrarea bisericii de la Ghelari, dar pentru liderii pucioşi acesta nu reprezenta vreun impediment. Dimpotrivă, în ambiţia lor maladivă, cu cât o problemă e mai dificilă, cu atât tentaţia rezolvării ei devine mai interesantă şi mai atractivă. Odată ce ei şi-au stabilit că un anumit obiectiv “Îi este de folos lui Dumnezeu”, mijloacele realizării lui nu mai contează. Aşa au gândit liderii pucioşi şi despre poartă: “[COLOR=blue]nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte[/COLOR]”. I-au mobilizat pe Zidari ca să se facă luntre şi punte şi să “recupereze” prin orice mijloace poarta lucrată de ei la Ghelari şi s-o aducă la Pucioasa. Cum artiştii Zidaru îl avuseseră în ultimii doi ani ca şef suprem la Ministerul Culturii pe Andrei Pleşu, bineînţeles că prima lor reacţie a fost să apeleze la el. Cu şosele, cu momele, cu scrisorele de amor venite din cer, Pleşu a fost presat să “deturneze” poarta de la Ghelari la Pucioasa, pe motiv că “de la o biserică pleacă şi tot la o biserică ajunge”, iar biserica de destinaţie, cea de la Glodenii Pucioasei, “e mai cu moţ” decât cea de la Ghelari. Asta trebuia să priceapă Pleşu. Numai că, ori Pleşu a fost greu de cap… ori faptul că din 16 octombrie 1991 nu mai era ministru i-a permis ca să se fofileze…cert e că Pleşu n-a făcut nimic. Liderii pucioşi nu s-au lăsat. Au căutat alte variante. Până la urmă, după tatonări disperate, şi-au găsit fraierul în persoana naistului Gheorghe Zamfir. Acesta, fiind un om profund religios, s-a lăsat cu uşurinţă amăgit de poveştile şi basmele pucioşilor. Convins că Îi va face un serviciu imens Atotputernicului, Gheorghe Zamfir a cumpărat cu bani grei poarta de la ghelăreni, apoi a plătit şi transportul, şi astfel visul pucioşilor s-a împlinit: Poarta sculptată de Zidari pentru biserica ghelărenilor ortodocşi a ajuns să străjuiască acum biserica glodenilor pucioşi.
Dar, să vedem cum a decurs tentativa de manipulare a lui Andrei Pleşu.
Mai întâi, se începe cu un cuvânt de îmbărbătare:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către Andrei Pleşu[/COLOR]
[COLOR=blue]Poarta lucrată la biserica de la Ghelari va trebui să stea de strajă grădinii Domnului [/COLOR]

[COLOR=fuchsia]S[/COLOR][COLOR=fuchsia]ă fie[/COLOR][COLOR=fuchsia]duh de întărire [/COLOR][COLOR=blue]şi[/COLOR][COLOR=fuchsia] să stea pe picioarele lor[/COLOR][COLOR=blue] cei ce sunt în lucru întru Duhul Sfânt al Sfintei Treimi, căci vremea aceast este vreme de glorie cerească. Amin.” [/COLOR][COLOR=blue]( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

Andrei Pleşu va trebui să renunţe la propriile convingeri religioase şi să-şi declare public adeziunea faţă de doctrina pucioasă:
[COLOR=blue]“ Iată, din nou pace peste tine, copil iubit de Dumnezeu, iubit pentru înţelepciunea care este dăruită ţie! Şi iată, eşti purtător de dar, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]voiesc să Mă văd întru tine[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voiesc să te vadă cei din jur întru Mine[/COLOR][COLOR=blue], şi vom lucra minuni mai mari decât atunci, aşa cum am grăit atunci pentru cei ce vor crede în Mine.” [/COLOR][COLOR=blue]( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

Pleşu trebuie să se declare deschis un ambasador al intereselor Noului Ierusalim, pe care va trebui să le declame de pe înăţimi:
[COLOR=blue]“ Iară şi iară, pace ţie, căci Eu sunt pacea celor ce nu se smintesc întru Mine. Am spus că în curând va trebui să vorbeşti pentru Mine, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit clipa să te cer şi să mergi şi să vorbeşti pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue], căci te-am aşezat bine în sufletul României Mele. Ridică-te pe înălţime de taină cerească şi îndreaptă-te spre cei nemângâiaţi ai Mei.”[/COLOR][COLOR=blue] ( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

Lui Pleşu i se anunţă acum tema: va trebui să se implice în mod decisiv în recuperarea porţii de la Ghelari, denumită aici “semn”, “taină cerească” şi “minune rostită de prooroci”. Nu se ştie ce prooroci au vestit despre “mutarea porţii de la Ghelari la Pucioasa”, aşa că va trebui să credem pe cuvânt aceste şugubeţe rostiri:
[COLOR=blue]“ Eu sunt, şi ridică-te cu Mine, căci avem de aşezat un [/COLOR][COLOR=fuchsia]semn[/COLOR][COLOR=blue] la gura izvorului Meu, şi va vorbi acest semn, căci este pentru locul izvorului Meu această [/COLOR][COLOR=fuchsia]minune[/COLOR][COLOR=fuchsia]rostită de prooroci[/COLOR][COLOR=blue], şi iată vremea ei, şi iată, cuvântul s-a făcut faptă, căci este scris despre cetatea aceasta că se va numi cu numele Domnului şi i se va zice: [/COLOR][COLOR=blue]«Acolo este Domnul». [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aceasta este poarta[/COLOR][COLOR=blue] cea dinaintea Domnului, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va sta înaintea Domnului[/COLOR][COLOR=blue] această [/COLOR][COLOR=fuchsia]minune[/COLOR][COLOR=blue] de [/COLOR][COLOR=fuchsia]taină cerească[/COLOR][COLOR=blue].”( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

Pleşu va trebui să-i înfrunte pe ierarhii B.O.R. care s-au împotrivit la mutarea porţii de la Ghelari la Pucioasa. Mutarea porţii este văzută ca semn de biruinţă, precursor venirii regelui Mihai pe tronul ţării. Glosolalia, una dintre harismele Duhului Sfânt, specifică bisericii primare, este din nou instaurată în biserică. Primul care “[COLOR=fuchsia]va grăi în limbi noi[/COLOR]” este Irineu Pop:
[COLOR=blue]“ Am venit spre tine şi te-am vestit că va fi să te ridici şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vorbeşti pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Aşează-te şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]întocmeşte sfat[/COLOR][COLOR=blue], căci cerul va sta în acest sobor. Ia cu tine soli împuterniciţi şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mergi spre mai-marii care domnesc peste biserică şi spune-le despre această poartă, căci s-au împotrivit cei ce ţin ascunsă această taină cerească[/COLOR][COLOR=blue]. Scoală-te şi mergi spre cei ce au fost purtători de dar ceresc şi au dat trup acestei minuni. Mergi, şi mângâiere să împarţi peste durerea lor. Mergi, şi apoi fă sfat bine întocmit, căci au sosit zilele în care trebuie să fie aşezată la locul ei această minune, şi va vorbi Domnul în limba Sa dumnezeiască, prin această minune, şi va fi să intre şi să iasă Domnul prin această poartă, şi Dumnezeu Cuvântul va merge şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va aduce pe regele celei binecuvântate[/COLOR][COLOR=blue]. Ia aminte şi te ridică cu Mine, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om, şi vom muta din locul lor pe cei ce se cred a fi de neurnit. Mergi şi ia cu tine un sol prin care să se arate cele lucrate pentru ridicarea şi aşezarea la locul ei a acestei minuni cereşti. Ridică-te, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei grăi în limbi noi[/COLOR][COLOR=blue]…”( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

La fel ca [COLOR=red]musca la arat[/COLOR], “[COLOR=blue]Cel de la Pucioasa[/COLOR]” vrea să meargă şi să-şi împlinească voile prin [COLOR=blue]cel tocmit[/COLOR] să-l ducă în spinare:
[COLOR=blue]“ Pace ţie! Eu sunt, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să mergi cu Mine, căci voi merge cu tine[/COLOR][COLOR=blue] şi vom fi împlinitori.”( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

[COLOR=blue]Cel tocmit [/COLOR]n-a voit însă să se despartă de biserica stămoşilor lui. Din informaţiile culese până în prezent reiese că nici Andrei Pleşu nu a schiţat vreodată vreun gest de bunăvoinţă faţă de tentativele insolente de racolare venite din partea pucioşilor.

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXVIII-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]15. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Silvia Radu şi Vasile Gorduz[/COLOR]

Liderii pucioşi racolează într-o veselie noi “[COLOR=green]apostoli pucioşi[/COLOR]”la propovădirea lor. O ţintă multiplă este şi cuplul de artişti sculptori Silvia Radu şi Vasile Gorduz(†12 decembrie 2008). Ei sunt aleşi cel mai probabil pentru o danie substanţială pe care au făcut-o “Dumnezeului [COLOR=fuchsia]lipsit şi sărac[/COLOR]” de la Pucioasa, [COLOR=fuchsia]cercetându-l[/COLOR] [COLOR=fuchsia]în nevoi[/COLOR] prin epitropii săi, Mihaela şi Nicuşor. Cei doi simpatizanţi, Silvia şi Vasile, sunt chemaţi să fie consecvenţi gestului lor de mărinimie faţă de liderii pucioşi şi să rămână nedespărţiţi de ei, şi aşa să contribuie decisiv la transformarea României într-o “[COLOR=fuchsia]minune[/COLOR]” peste toate noroadele de pe pământ :

[COLOR=blue] “ Cuvântul Domnului către Silvia Radu şi Vasile Gorduz[/COLOR]
[COLOR=blue]Chemarea la mărturisire cerească[/COLOR]

[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]uflă Duhul Sfânt de la o margine până la cealaltă margine a cerurilor. […] Pace vouă! Pace celor cu care stau în sfat![…] Pace vouă, căci am bătut şi Mi-aţi deschis şi Mi-aţi dat să beau şi Mi-aţi dat sălaş în templul inimilor voastre.[/COLOR]
[COLOR=blue]Pace vouă, căci am fost [/COLOR][COLOR=fuchsia]lipsit şi sărac[/COLOR][COLOR=blue] şi voi [/COLOR][COLOR=fuchsia]aţi cercetat[/COLOR][COLOR=fuchsia]pe Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]! Pace şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]unire de nedespărţit să fie[/COLOR][COLOR=blue] între voi şi cele de la cer coborâte peste România, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]România este minunea care se va arăta de la Dumnezeu peste noroadele de pe pământ[/COLOR][COLOR=blue]!” [/COLOR][COLOR=blue]( 18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
Cei doi sunt numiţi apoi, fără prea multe ifose ceremoniale, “[COLOR=green]apostoli[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia] Fiţi apostolii Mei[/COLOR][COLOR=blue], fiţi urmaşii Mei pentru vremea aceasta. Fiţi lucrători împreună cu cerul şi ridicaţi-vă bine, ca să cunoaşteţi vremea cercetării care este de la Dumnezeu peste România cea binecuvântată între popoare.” ( 18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
Cei doi “[COLOR=green]Şfinţi Apostoli Pucioşi Silviaradu şi Vasilegorduz[/COLOR]”, care au fost “[COLOR=blue]adunaţi de pe uliţe[/COLOR]” tocmai pentru că au fost generoşi ([COLOR=fuchsia]mari cu inima[/COLOR]), nu vor rămâne nerăsplătiţi, ci peste multe se vor pune:
[COLOR=blue]“ Pace vouă, căci Duhul Sfânt strigă pe uliţe ca să-i adune pe cei credincioşi, pe cei [/COLOR][COLOR=fuchsia]mari cu inima[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]peste multe vor fi puşi[/COLOR][COLOR=blue] aceia. Amin.”[/COLOR][COLOR=blue] ( 18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
Deşi unii ar putea fi tentaţi să creadă că premiul de un miliard de lei (intitulat Opera Omnia şi primit de către cei doi artişti în anul 2003) ar fi tocmai împlinirea acestei promisiuni([COLOR=fuchsia]peste multe vor fi puşi[/COLOR]), cei mai pragmatici au preferat să creadă că premiul este doar o binemeritată recunoaştere a meritelor lor din [COLOR=black]activitatea artistică[/COLOR][COLOR=black].[/COLOR] Andrei Pleşu, cel care le-a înmânat premiul, se exprima faţă de cei doi cu cuvintele “Un cuplu de artişti care, trăind şi lucrând o viaţă, în acelaşi atelier, sunt foarte diferiţi; au creat fără să se «contamineze», dar completându-se cum arareori se întâmplă”.

[COLOR=purple]16. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Gheorghe Zamfir[/COLOR]

Naistul Gheorghe Zamfir era de multă vreme cunoscut nu numai pentru virtuozitatea lui parcă înnăscută, ci şi pentru o religiozitate profundă, pe care nu ezita să o facă publică. Este evident că vestea că Dumnezeu le vorbeşte din nou oamenilor, undeva pe plaiurile dâmboviţene, nu putea să-l lase tocmai pe el indiferent. Liderii pucioşi au speculat imediat momentul, angajându-l şi pe el să pună umărul (şi punga) acolo unde era mai mare nevoie. Pentru aceasta, Zamfir trebuia însă să fie puternic motivat. Ungerea lui ca “[COLOR=green]apostol[/COLOR]” al României şi “[COLOR=green]ucenic[/COLOR]” al “Celui de la Pucioasa” a fost soluţia cea mai la îndemână pentru liderii pucioşi, numiţi aici [COLOR=blue]stătători în acelaşi aşternut cu “Cel de la Pucioasa[/COLOR]”(iar aşternutul este coborât din cer):

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Gheorghe Zamfir [/COLOR]
[COLOR=blue]România trebuie trezită. Ultimele zvârcoliri ale fiarei roşii şi căderea Babilonului[/COLOR]

[COLOR=blue]A[/COLOR][COLOR=blue]ceastă zi să fie zi de aducere-aminte pe pământ şi în cer, căci Domnul Iisus Hristos a venit cu zilele Sale, cu zilele despre care scrie în Scripturi.[…][/COLOR]
[COLOR=blue]Am venit în aşezământul Meu care este aşezat de Mine peste România. Sunt cu voi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei stătători împreună cu Mine în acest aşternut[/COLOR][COLOR=blue] ceresc, căci este din cer acest aşternut, este prin cuvânt coborât, şi cuvântul s-a făcut faptă şi este ceresc acest aşternut, căci este aşternutul lui Dumnezeu Cuvântul. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, iubitul, [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolul Meu[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolul[/COLOR][COLOR=blue] celei iubite! România este iubita Mea, şi iată am deschis această intrare şi am zis să fie cină cerească şi să stau cu tine la masă. Am fost pe urmele tale în toată vremea pribegiei tale, şi când vedeam că nu mai poţi, te luam în spate, te ridicam pe umerii Mei şi te treceam peste marea cea mare, […]. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Gheorghe Zamfir, cunoscut deja în toată lumea, ar fi fost un bun emisar al aberaţiilor de la Pucioasa, aşa cum fusese şi pentru numele ţării sale, în turneele pe care le făcuse în toată lumea. Liderii pucioşi se străduie să-l convingă pe naist că Dumnezeu îi porunceşte să sufle de acum peste România o cu totul altă melodie de dragoste, şi s-o sufle cu putere, ca să le facă lor publicitate rodnică:
[COLOR=blue]“ Ai mers peste faţa pământului şi ai cântat-o pe cea iubită în faţa stapânitorilor acestei lumi; [/COLOR][COLOR=fuchsia]ai cântat-o pe România[/COLOR][COLOR=blue], pe cea iubită dintre toate câte sunt, căci Eu binevoiesc întru seminţia acestui neam cu nume şi cu inima mare. Eu binevoiesc întru cea oropsită şi asuprită care a fost sub cruce de la naşterea ei şi până la plinirea vremii răbdării ei. Ai mers şi ai cântat-o; ai cântat-o cu bucurie şi cu jale, ai cântat frumuseţea ei şi veşmântul ei l-ai cântat şi podoabele ei le-ai cântat şi iubirea ei ai cântat-o; până şi somnul ei l-ai cântat. Dar iată, acum, binecuvântat să-ţi fie darul. Scoală-te, iubitul Meu, şi scoală pe cea iubită a Mea! Ridic-o din ţărână, trezeşte-o, că iată, voiesc să aud glasul celei iubite. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Suflă cu tărie[/COLOR][COLOR=blue]! Ţie îţi poruncesc, Eu, Domnul, [/COLOR][COLOR=fuchsia]îţi poruncesc ţie: suflă peste oasele ei [/COLOR][COLOR=blue]ca să crească pe ele carne şi vene şi să învieze oasele ei cele uscate! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Suflă cu guriţa[/COLOR][COLOR=blue] şi să se audă sunetul strigătului tău, căci tu eşti trimisul Meu şi nu te trimit să sufli peste un neam care nu cunoaşte despre Mine, ci te trimit în casa Mea, în via Mea. Cântă-i celei iubite! A venit vremea să-i cânt cântecul ei de iubire, şi ea să audă glasul Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să se scoale întru întâmpinarea Mea[/COLOR][COLOR=blue]. O, ce mulţi cântă numele ei, dar aceia nu ştiu de ce o cântă pe ea. Dar tu ştii, că Duhul Sfânt Se odihneşte peste tine; Se odihneşte că tu iubeşti pe Domnul, şi El este ancora ta şi biruinţa ta. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXIX-a)

[/COLOR] Zamfir este văzut ca un bun trâmbiţaş, care ar putea să-i trezească pe români din comoditatea lor paşnică şi să-i întoarcă apoi cu faţa către Noul Ierusalim, ca să asculte glasul “Celui de la Pucioasa”. Într-o etapă imediat următoare, ideologia denumită “Noul Ierusalim” are ambiţia să converteasă multe noroade de pe pământ, aducându-le la “izvorul de la Pucioasa” din care curge “râul vieţii”, unde ei vor face deplină ascultare:
[COLOR=blue]“ O, ţipă şi se vaită duhul rău şi nu-şi mai găseşte astâmpăr şi loc atunci când aude de peste tot cântecul Meu şi cântecul tău. Cântă, iubitul Meu, cântă celei iubite, cântă-i cântarea cântărilor! Să se [/COLOR][COLOR=fuchsia]trezească din somn cea iubită, să se trezească şi să-Mi asculte glasul[/COLOR][COLOR=blue]! Eu sunt un Dumnezeu gelos, şi voiesc să fac din cea iubită fecioară curată şi neprihanită şi să fie frumoasa Mea, să fie Sionul Meu, să fie biserica Mea, să fie lucrarea Mea întru care binevoiesc. Vine vremea celei iubite, căci România este Ierusalimul gloriei Mele, este aleasa Mea, este regina Mea, este tronul slavei Mele. Hai, iubitul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cântă, să se trezească cea iubită, căci vin s-o peţesc[/COLOR][COLOR=blue] şi să fac din ea slavă vazută. Iată Eu şi lucrarea Mea, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]de atâta vreme lucrez întru această lucrare în mijlocul acestui neam, şi a venit vremea să despecetluiesc această fântână[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi lua apa de pe pământ şi multe mulţimi se vor îndrepta să bea din râul vieţii[/COLOR][COLOR=blue], care curge din tronul Meu spre răscumpărarea făpturii Mele. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Biserica oficială (B.O.R.) este criticată făţiş pentru că ar fi renunţat în chip voluntar la purtătorii de harisme, despre care aminteşte Sfânta Scriptură că ar fi animat viaţa de catacombe a bisericii primare : apostoli, prooroci, taumaturgi, tălmăcitori şi lucrători de minuni. Liderii pucioşi pretind că aceştia toţi ar fi făcut biserica primară să fie “vie şi întreagă”. Prin antiteză, cititorul mesajului pucios va trebui să deducă faptul că B.O.R. este o biserică “moartă şi ciuntită”, pentru că ea nu le mai are deloc cu harismele mai sus pomenite. Ceea ce nu spun pucioşii este că nici biserica lor, NIP, nu e mai brează:
– nu are tămăduitori (pentru că, de când nu mai calcă prin biserici, pucioşii au uitat de mult de Taina Sfântului Maslu, şi, de bolnavi închipuiţi ce sunt, mereu aleargă pe la babele care trag de oase şi oblojesc la încheieturi, se consultă numai medici renumiţi, se iradiază cu tot soiul de aparate neomologate, mestecă argilă şi pilitură de fier, beau terci de orz verde şi zeamă de plop, suc de arţar şi sevă de mesteacăn, ca să se învigoreze după post, se îndoapă cu vitamine şi hapuri, ţin cure de slăbire cu produse scumpe de la Herbalife, mănâncă pe pâine medicamente şi tot soiul de leacuri băbeşti oferite de aşa-zisa medicină alternativă);
– nu are tălmăcitori (în afară de Mihaela, care le “tălmăceşte” lor toate, după cum îi şopteşte ei duhul);
– nu are lucrători de minuni (în afară de Verginica, dar care a murit de mult; iar “minunile” făcute de ea sunt povestite de unii mărturisitori într-o manieră prea puţin credibilă);
– nu (mai) are apostoli (în afară de Mihaela şi Nicuşor, care “o apostolesc” pe lelica Maria) ; ceilalţi “[COLOR=green]apostoli[/COLOR]” tocmiţi “prin cuvânt” ([COLOR=green]Sorin Dumitrescu, Doina Cornea, [/COLOR][COLOR=green]Doina Alexandru, Constantin Mănciulescu, [/COLOR][COLOR=green]Andrei Pleşu[/COLOR], şi chiar[COLOR=green] Gheorghe Zamfir,[/COLOR] până la urmă) au dat bir cu fugiţii, refuzând apostolia înainte de a o primi;
– nu mai au nici prooroci (Verginica a murit de mult, lăsând multe din proorociile ei neîmplinite; lelica Maria este refuzată de către liderii pucioşi de la statutul de “prooroc”, din motive numai de ei ştiute, iar de noi, bănuite; iar Mihaela şi Nicuşor nu vor să fie numiţi pe faţă “prooroci” de către adepţii lor – probabil ca să nu se mândrească; dar nici nu-i împiedică pe aceştia să creadă că totuşi, ei sunt “cei doi prooroci” ai Apocalipsei).
Pe scurt, rătăciţii de pucioşi o acuză pe B.O.R. de-a dreptul de “rătăcire”:
[COLOR=blue]“ O, Sionul Meu iubit, biserica Mea, mireasa Mea! De ce ai stricat tu aşezământul tău cel de la Mine? Căci Eu aşa am zis atunci: «Vai de poporul care nu are în mijlocul lui cuvânt de prooroc, căci acela nu are pe Dumnezeu Cuvântul! » iarEu am zis să fiu cu ai Mei până la plinirea veacurilor. Dar nimeni nu a păstrat aşezarea Mea, căci am lăsat [/COLOR][COLOR=fuchsia]biserică vie şi întreagă[/COLOR][COLOR=blue] întru trupul Meu, am lăsat [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostoli[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]prooroci[/COLOR][COLOR=blue] în ea, am lăsat [/COLOR][COLOR=fuchsia]tămăduitori[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]cârmuitori[/COLOR][COLOR=blue], am lăsat [/COLOR][COLOR=fuchsia]tălmăcitori[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrători de minuni[/COLOR][COLOR=blue] şi am lăsat Trupul şi Sângele Meu, viaţa Mea am lăsat-o peste ea. O, şi erai frumoasă biserica Mea! Stăteai [/COLOR][COLOR=fuchsia]aciuată pe sub pământ[/COLOR][COLOR=blue], dar era sănătos trupul tău, iubito, şi era întreg şi era curat, dar ai uitat de Domnul tău şi te-ai depărtat prin viaţa ta departe de Mine, şi iată, trezeşte-te şi te spală şi te găteşte cu veşmânt de serbare, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu-Mi voi mai aminti de rătăcirea ta[/COLOR][COLOR=blue], şi voi veni cu slava Mea în mijlocul tău şi toate popoarele îţi vor preamări iubirea. Amin. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

“[COLOR=green]Apostolul iubit Gheorghezamfir[/COLOR]” este anunţat că liderii pucioşi sunt nişte bieţi copii, neluaţi în seamă şi fără apărare, dar care strălucesc ca nişte stele pe bolta Pucioasei celei binecuvântate:
[COLOR=blue]“ O, iubitul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolul Meu[/COLOR][COLOR=blue], iată ce are Domnul pe pământ: nişte copii, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nişte stele în mijlocul celei binecuvântate[/COLOR][COLOR=blue]. Şi voi lumina cu această lumină şi voi face un lucru nou, un neam nou, un Ierusalim nou, un Eden ceresc pe pământul celei alese, pe pământul României Mele. Am stat ascuns întru [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei mici[/COLOR][COLOR=blue], întru cei [/COLOR][COLOR=fuchsia]neluaţi în seamă[/COLOR][COLOR=blue]; am stat ascuns, căci în lume, această turmă mică a fost [/COLOR][COLOR=fuchsia]fără apărare[/COLOR][COLOR=blue] şi este fără apărare. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Apoi, este dat ca exemplu un personaj de legendă (despre care Biblia nu pomeneşte nimic) pe nume Melchior, care ar fi fost toată viaţa pe urmele lui Iisus, scăpându-L de “cursele răutăţii” şi “[COLOR=fuchsia]ajutându-L să ajungă la cruce[/COLOR]” (că altminteri, poate că nici nu reuşea să ajungă). Dacă această poveste ar fi avut vreun sâmbure de adevăr, nu ar mai fi existat episodul numit “Fuga în Egipt”, ci ar fi apărut din umbră tocmai acest providenţial Melchior, ca să scape Sfânta Familie de aprinderea lui Irod. Desigur că pucioşii bat şeaua ca să priceapă Gheorghe Zamfir: n-ar fi rău să fie şi el un fel de Melchior al liderilor pucioşi.
Despre Melchior ăsta se spune că L-a urmărit pas cu pas “[COLOR=fuchsia]de la întrupare şi până în ziua gloriei Sale[/COLOR]” . Dacă ar fi aşa, s-ar fi amintit şi în Evanghelii numele lui, măcar la unul dintre povestitori. De exemplu, în momentele cheie, în care viaţa Pruncului era în pericol, s-ar fi spus aşa:
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]După plecarea magilor[/COLOR][COLOR=#993300], iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui [/COLOR][COLOR=red]şi pe Melchior, ocrotitorul vostru, [/COLOR][COLOR=#993300]şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui [/COLOR][COLOR=red]şi pe Melchior[/COLOR][COLOR=#993300] şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului”.([/COLOR][COLOR=red]parafrază după [/COLOR][COLOR=#993300]Matei 2: 13,20)[/COLOR]:

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXX-a)

[/COLOR] Dacă admitem că Melchior ar fi unul dintre cei trei magi (aşa cum se mai pretinde în unele scrieri literare, de unde se pare că şi pucioşii s-au inspirat) dăm de altă belea: Biblia spune clar că cei trei magi, după ce şi-au făcut treaba, au dat bir cu fugiţii, temându-se probabil şi ei de furia lui Irod. Căci aşa zice în Biblie:
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]După plecarea magilor[/COLOR][COLOR=#993300], iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.[…] .([/COLOR][COLOR=#993300]Matei 2: 13,20)[/COLOR]
În cazul acesta, cum L-ar mai fi putut ocroti Melchior pe Iisus toată viaţa, de la naştere până la răstignire, dacă a plecat la casa sa? Dacă Melchior ar fi fost cu adevărat ocrotitor, atunci lui i s-ar fi adresat îngerul ca să preia iniţiativa călătoriei în Egipt, şi nu lui Iosif.
Nu putem decât să concluzionăm că, asemenea personajului de legendă [COLOR=fuchsia]Isaac Lackedem[/COLOR] (vezi articolul #31-permalink.- de pe acest blog), [COLOR=fuchsia]Melchior[/COLOR] este o invenţie menită să dea culoare, exotism şi mister “scrierilor sacre” de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Eram atunci cu ai Mei şi colindam prin lume, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]am avut atunci înaintea şi în urma Mea pe Melchior, care scăpa din cursele răutăţii pe Domnul şi pe cei ce însoţeau pe Domnul[/COLOR][COLOR=blue]. A fost Melchior pentru Mine ca să-Mi pot plini lucrarea pentru care venisem şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să ajung până la cruce[/COLOR][COLOR=blue], şi apoi să Mă ridic de sub piatra morţii şi să Mă înalţ cu glorie la Tatăl Meu şi să-I spun: «Tată, am făcut cum Mi-ai poruncit!». Melchior a fost omul cel ascuns care a păzit pe Fiul Treimii Dumnezeieşti, [/COLOR][COLOR=fuchsia]de la întrupare şi până în ziua gloriei Sale[/COLOR][COLOR=blue]. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]astăzi Eu sunt un Dumnezeu necăjit[/COLOR][COLOR=blue] şi sunt purtat de cei slabi ca şi atunci, fiindcă Cel tare nu încape în cei tari, nu încape de tăria lor, de mărirea lor, de slava lor. Aceia nu ştiu a se pleca, aceia sunt în duhul lor, iar Duhul Sfânt nu sălăşluieşte în locaşuri de slavă deşartă. Iată unde am aflat sălaş, iată unde Mi-am făcut sălaş! Şi din acest tron va curge râul vieţii, şi legile sfinţeniei vor fi şuviţele care vor curge şi îşi vor face cărări drepte şi curate, şi vor merge pe ele cei mântuiţi, căci Domnul, în vremea aceasta, iată ce spune: «Aceasta este vremea să se aşeze la loc împărăţia lui Israel cea ruinată, împarăţia lui Israel cel binecredincios». “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]
Aici s-a vrut să se ajungă de fapt: [COLOR=fuchsia]Astăzi, Dumnezeu e un Dumnezeu necăjit[/COLOR],[COLOR=blue] şi e purtat de cei slabi[/COLOR] (adică, de liderii pucioşi: slabi la pungă, dar la pântec groşi). Nu mai e ca pe vremea când Melchior luase asupra lui toate grijile, iar pe El nu-L durea capul de nimic. Ce bine ar fi ca să mai apară şi acum un alt Melchior, la fel de chior, ca să nu observe ridicolul că Dumnezeu Cel Atotputernic a ajuns la ananghie, şi nu e în stare nici măcar să “răscumpere” poarta de la Ghelari, ca s-o implanteze apoi la Pucioasa. Noroc cu Melchiorul Zamfir, care n-a băgat de seamă “[COLOR=red]lucrătura[/COLOR]” fină a liderilor pucioşi şi s-a angajat să rezolve el necăjeala. Pe vremea aceea, pentru Zamfir n-a fost o problemă să zică “Da!”, că tot nu ştia el ce să facă cu banii, aşa că aici pucioşii i-au dat o nesperată mână de ajutor. Va trebui chiar să cânte de bucurie:

[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Hai, iubitul Meu, cântă cântarea cântărilor[/COLOR][COLOR=blue], ţine urma oilor Mele, căci de la această [/COLOR][COLOR=red]lucrătură[/COLOR][COLOR=blue] va răsări Ierusalimul nou şi se vor vedea zorile Ierusalimului ceresc, dar Eu vă spun că s-au şi văzut. Vor veni prooroci şi magi de la mari depărtări şi vor lua şi vor bea din această stâncă şi se vor îndrepta spre acest munte ca să înveţe legile sfinţeniei. Vor veni, dar Eu vă spun că au şi venit. Amin. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Deşi Zamfir nu era greu de cap, trebuia insistent bătut la cap de către “[COLOR=fuchsia]Cel necăjit[/COLOR]”, ca nu cumva să se răzgândească şi să nu-i mai ajute financiar pe [COLOR=fuchsia]cei mici[/COLOR]:
[COLOR=fuchsia]“ Eu sunt un Dumnezeu necăjit[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mi-am facut sălaş în cei mici[/COLOR][COLOR=blue], în cei necunoscuţi şi neluaţi în seamă, căci au fost ascunşi întru Mine aceştia. Aşa a fost lucrarea Mea şi atunci, ascunsă de înţelesul lumii, până ce a venit vremea să Mă arăt glorios întru numele de Fiu al Treimii Dumnezeieşti, şi am ieşit glorios. […] Iată, şi ţie îţi spun, iubitul Meu: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt un Dumnezeu necăjit[/COLOR][COLOR=blue], căci toţi Mă ţin afară şi nu vor să se lase cu Mine şi nu vor cu Duhul Meu, şi iată, trag din greu să-Mi fac arătarea slavei Mele, trag din greu în duhul mai-marilor lumii, căci este tare la cerbice omul veacului acesta. Dar voi sfărâma cerbicia cea tare a duhului lumii şi voi slobozi semne şi minuni despre care nu s-a mai pomenit, şi vom birui capetele fiarei roşii[…]“ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

În sfârşit, acum se poate pune puctul pe “i”: “[COLOR=green]Şfântul[/COLOR] [COLOR=green]Apostol Gheorghezamfir[/COLOR]” trebuie să se facă luntre şi punte şi să aducă odată poarta aceea de la Ghelari, indiferent cât îl va costa. Pentru că miza este uriaşă: pe această poartă va intra şi va ieşi atât “Cel de la Pucioasa” cât şi “cel de la Versoix” (regele Mihai, [COLOR=fuchsia]unsul lui Dumnezeu[/COLOR]). Ei şi numai ei vor avea acest drept, pentru că poarta va simboliza “uşile împărăteşti ale bisericii care este Rrromânia!”:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, [/COLOR][COLOR=green]apostolul[/COLOR][COLOR=blue] Meu! Aceasta este lucrarea întru care binevoiesc. Acesta este aşternutul întru care sălăşluiesc prin cuvânt. Iată, binecuvântată să-ţi fie ţie biruinţa, ca să biruieşti, iubitul Meu, ucenicul Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom înălţa la această intrare poarta Domnului, căci pe această poartă va intra Domnul şi va intra unsul cel de la Dumnezeu pe ea[/COLOR][COLOR=blue], iar această cetate se va numi: "Acolo este Domnul". Amin. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Nici B.O.R. să nu-şi mai facă multe iluzii, căci zilele ei sunt numărate: vine [COLOR=fuchsia]începutul cel nou[/COLOR] ca un tăvălug, iar peştele cel mare va fi înghiţit de cel mic, şi la urmă va fi doar o singură biserică sobornicească şi apostolească (doar aceea care are în ea apostoli şi sobor de prooroci). E va fi denumită “Noul Ierusalim”, iar credincioşii ei se vor numi “Noul Israel”:
[COLOR=blue]“ Slavă dintru cele cereşti lui Dumnezeu, iar peste voi, martorii Mei, pace şi Duh Sfânt lucrător de înviere! Eu sunt Alfa şi Omega. Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]începutul cel nou[/COLOR][COLOR=blue], care vine din cele cereşti, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi una biserica Mea[/COLOR][COLOR=blue], precum Eu Unul sunt. Pace şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]unire întru una sobornicească şi apostolească biserică[/COLOR][COLOR=blue], precum la început aşa şi spre capătul plinirii răbdării lui Israel, căci trupul lui Israel este de la Avraam şi până în zilele acestea. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Fericit va fi Gheorghe Zamfir dacă va crede ce-i spun lui “proorocii” de la Pucioasa, căci până şi duhurile proorocilor se supun proorocilor:
[COLOR=blue]“Eu sunt începutul şi sfârşitul, şi iată vin cu cele scrise pentru vremea aceasta. Fericiţi cei ce nu se smintesc întru Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fericiţi cei ce cred[/COLOR][COLOR=fuchsia]duhurilor proorocilor[/COLOR][COLOR=blue], duhurilor cerurilor, căci aceia vor fi fiii slavei care vine. Fericiţi veţi fi şi voi, cei care aţi purtat plângând această lucrare de Duh Sfânt.Fericiţi cei cu obrazul plâns, că aceia vor fi mângâiaţi în Ierusalim. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]