Nu am zis ca pot sa combat ortodoxia. Se combate singura. Cititi acest articol despre drumul sufletului dupa moarte:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm

Am inteles bine sau nu: cineva repeta intrebarile iar dvs. asteptati raspunsurile? Puneti-mi dvs. intrebari la care credeti ca nu s-a raspuns. Chiar daca s-au mai pus acele intrebari, promit sa va raspund fara alte comentarii. Dar va rog, sa puneti cate o intrebare, nu cate un articol plin de intrebari.

As avea o rugaminte: putem sa mutam discutia pe topicul intitulat "Despre baptisti, penticostali, adventisti"? Sa nu se creeze un amestec de subiecte. Topicul acesta are un subiect destul de bine delimitat.

Va multumesc si eu.

Pai nu ai reusit sa raspunzi concret la nici o intrebare care ti-a fost adresata. Tot timpul ai raspuns evaziv.
In legatura cu articolul: care e ideea ca nu am inteles?

[COLOR=black]

Citat:

În prealabil postat de vasinec 1. Cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor? (Psalmul 6:5) 2. "Ce vei castiga daca-mi versi sangele, si ma pogori in groapa? Poate sa Te laude tarana? Poate ea sa vesteasca credinciosia Ta"?(Psalmul 30:9) 3. Oare pentru morti faci Tu minuni? Sau se scoala mortii sa Te laude? Se vorbeste de bunatatea Ta, in mormant si de credinciosia Ta, in adanc? Sunt cunoscute minunile Tale in intunerec si dreptatea Ta in

[/COLOR]
[SIZE=3] [/SIZE][COLOR=black][SIZE=3]Domnule Vasinec, unde scrie aici că odată cu moartea omului, sufletul încetează să mai existe conştient? Într-un verset asuncat de tine scrie că îşi „dă sufletul” locuţiune egală cu verbul „a muri”, „a deceda”, nu are înţelesul de a anula existenţa sufletului după moarte. Iar în versetul în care scrie că: „in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune”, este vorba de moartea fizică a trupului şi a simţămintelor sale, nu de dispariţia totală a sufletului.[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=black][SIZE=3]În jumătăţile de versete pe care le-ai dat este vorba de starea de moarte a simţămintelor de apropiere de Dumnezeu, moarte a stării de credinţă, nu de moarte a sufletului cum susţin adventiştii. Sensul în care e folosit cuvântul moarte in citatele care le-ai dat este folosit şi de Hristos:
Mat.8.21 “Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi LASĂ MORŢII SĂ-ŞI ÎNGROAPE MORŢII LOR.”
Şi de Pavel la 1 Tim.5.5-6 “Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu şi stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi ziua. Iar cea care trăieşte în desfătări, DESI E VIE, E MOARTA.”
Este vorba aici de persoane care vieţuiesc, dar dacă nu au credinţă sunt ca şi moarte, acesta este sensul pe care il are cuvântul “moarte” şi în versetele pe care l-ai înşiruit domnule vasinec, nu acela că sufletul omului moare odată cu trupul său cum susţin adventistii tăi.[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=3][COLOR=#993300]Domnule maraiann/vasinec, eu am răspuns frânturilor de versete şi versetelor scoase din context pe care le-ati oferit ca să vă susţineţi erezia adventistă. Pentru că niciodată nu aţi adus un argument concret în favoarea inexistenţei conştiente a sufletului după moarte şi în favoarea inexistenţei Iadului, (aţi dat copy paste de pe explicaţiile evazive oferite pe Intercer de armatele de sectan[/COLOR][COLOR=#993300]ţi adventişti)[/COLOR][COLOR=#993300] aşa cum susţine secta din care faceţi parte, o să reiau mai jos argumentele biblice ale Bisericii în favoarea existenţei sufletului după moarte. Aceste versete nu le-aţi comentat niciodată, nici dumneavoastră, nici alţi pastori din secta adventistă.[/COLOR][/SIZE][COLOR=black]

[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]1 Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOARE, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă”. [/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Am încercat să dau citatul complet. Sf. Petru se referă clar la cele trei zile ale Mântuitorului în care a fost mort cu trupul şi la pogorârea Sa în Iad unde erau duhurile unor oameni care trăiseră demult pentru că face şi precizarea „în zilele lui Noe”[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Apoi în aceaşi carte Biblică şi referindu-se la acelaşi episod Sf. Petruface precizarea :[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]1 Petru 4.5-6 „Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORŢILOR, CA SĂ FIE JUDECAŢI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL. “[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]

[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]4 Regi 13.21 (sau 2 Imp.13.21-biblia sectantilor) “Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei.CĂZÂND ACELA, S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ŞI A ÎNVIAT ŞI S-A SCULAT PE PICIOARELE SALE”. [/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Puteau oasele unui om decedat să facă minuni dacă sufletul acelui sfânt nu mai exista nici el?[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]

[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]De asemenea nu aţi dat niciodată nici un răspuns plauzibil nici la citatele:[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Marcu 9.43-48 „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. UNDEVIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE.” [/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Despre ce foc care nu se stinge şi despre ce vierme e vorba aici, dacă voi adventiştii negaţi existenţa Iadului?[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]

[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Să ne oprim şi la citatul din Apocalipsa 20.7-10 :[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]„Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui, Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, ŞI VOR FI CHINUIŢI ACOLO ÎN VECII VECILOR”. [/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Aici Biblia susţine clar existenţa veşnică a sufletelor şi existenţa Iadului, referindu-se la pedeapsa antihriştilor şi a celorlalţi oameni amăgiţi de diavol. Sunt curios să văd cum vei ocoli răspunsul la problema asta![/SIZE][/COLOR][COLOR=black]

[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Să ne oprim şi la definiţia pe care o dă însăşi Mântuitorul termenului de Înviere:[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Ioan 5.28-29 “vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi, CEI CE AU FĂCUT LUCRURI BUNE SPRE ÎNVIEREA VIEŢII ŞI CEI CE AU FĂCUT CELE RELE SPRE ÎNVIEREA OSÂNDIRII”.[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Acesta e un alt citat pe care adventiştii îl ocolesc, pentru că argumentează existenţa Iadului.[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]

[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Să ne referim şi la Schimbarea la Faţă a Domnului: [/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Luca 9. 28-31“luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.ŞI IATĂ DOI BĂRBAŢI VORBEAU CU EL, CARE ERAU MOISE ŞI ILIE Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui”[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Evangheliile arată că Hristos a vorbit cu două personae care trăiseră demult. Ilie s-a înălţat la cer, dar Moise era mort. (Deut 24.5 “Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului”) Cu cine a vorbit Hristos acolo la Schimbarea la faţă, dacă sufletul lui Moise nu mai exista conştient?[/SIZE][/COLOR][COLOR=black]

[/COLOR][COLOR=#993300]Apoi, in epistola catre Evrei 12 ;22 "Ne-am apropiat de muntele Sion si cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri in adunare sarbatoreasca si de BISERICA CELOR INTAI NASCUTI care sunt injscrisi in ceruri si de DUHURILE DREPTILOR CELOR DESAVARSITI si de Iisus Mijlocitorul Noului testament"[/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=#993300]se vede clar din acest pasaj in primul rand, timpul trecut "ne-am apropiat de Muntele Sion, deci nu ne v-om apropia intr-o epoca viitoare, si duhurile dreptilor celor desavarsiti care-l lauda pe Dumnezeu, deci e clar ca cineva intr-o stare de inconstienta nici nu poate avea inca aceste calitati de dasavarsiti ci le-ar primi atunci cand ar invia la a doua venire, si nici nu-l pot lauda pe Dumnezeu[/COLOR][COLOR=black]

[/COLOR][COLOR=#993300][SIZE=3]Domnule vasinec/maraiann, nu am mai adus argumentul Pildei săracului Lazăr de la Luca 16, în care se vorbeşte limpede de existenţa Iadului şi a sufletelor după moarte, pentru că acolo aţi venit cu nişte comentarii de tot hazul, ba încă aţi avut curajul să spuneţi că nicăieri în Biblie nu se mai vorbeşte despre persoane decedate care vorbesc sau fac acţiuni. Mai am şi alte citate, dar aştept să văd ce spui dumneata şi liderii sectei dumitale despre acestea pe care vi le-am dat. Dacă ocoliţi răspunsurile, o să le reiau la nesfârşit.[/SIZE][/COLOR]

Si eu i-am postat destule versete si degeaba, caci rationalismul ,,solei scriptura,, nu-l lasa. Iata cat de clar spune Mantuitorul:
47. Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce crede in Mine are viata vesnica.
48. Eu sunt painea vietii.
49. Parintii vostri au mancat mana in pustie si au murit.
50. Painea care se coboara din cer este aceea din care, daca mananca cineva, nu moare.
51. Eu sunt painea cea vie, care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta viu va fi in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau intre ei, zicand: Cum poate Acesta sa ne dea trupul Lui sa-l mancam?
53. Si le-a zis Iisus: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi.
54. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevarata mancare si sangele Meu, adevarata bautura.
56. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatal cel viu si Eu viez pentru Tatal, si cel ce Ma mananca pe Mine va trai prin Mine.
58. Aceasta este painea care s-a pogorat din cer, nu precum au mancat parintii vostri mana si au murit. Cel ce mananca aceasta paine va trai in veac. (Ioan 6,47-58)
Cum poate omul sa aibe viata vesnica daca el adorme sau amorteste?

Sint de acord cu toate versetele prezentate,cu diferenta ca viata vesnica incepe la a doua venire si nu la moartea fizica.
Iadul este moartea a doua, adica moartea vesnica ,departarea totala de Dumnezeu .

Pentru ca exista doar un singur sens .Catre Dumnezeu sau departe de El.
Nu exista raul decit ca departare de Dumnezeu .Exista un singur scop al vietii- Dumnezeu.
Domnul Hristos pe cruce a murit de moarte a doua ,datorita pacatelor noastre -o prefigurare a ce vor pati cei necredinciosi.
Nu eu ci Scriptura numeste moarte ca un somn ,ca o adormire. Normal ca sensul care il da Mintuitorul ,nu corespunde ,filozofiei grecesti.
Imi pare rau.

,,Nu eu ci Scriptura numeste moarte ca un somn ,ca o adormire.

,, Care Scriptura? Vechiul Testament. Iata raspunsul Mantuitorului:
,,Aceasta este painea care s-a pogorat din cer, nu precum au mancat parintii vostri mana si au murit. Cel ce mananca aceasta paine va trai in veac.,,
E clara diferenta mortii cu cei ce au murit dupa Hristos. ,,In veac si vesnic,, inseamna mereu, de azi inainte, nu peste 2000 de ani.

,,Sint de acord cu toate versetele prezentate,cu diferenta ca viata vesnica incepe la a doua venire si nu la moartea fizica. ,,

Unde scrie asta desteptule doctor in teologie. Iata raspunsul Mantuitorului:
54. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi.

Adica sufletul lui nemuritor are viata vesnica, nu dupa 2000 de ani, si va invia si cu trupul in ziua cea de apoi.

Iata ce spune si Sf Ap Pavel:

4. Ca noi, cei ce suntem in cortul acesta, suspinam ingreuiati, de vreme ce dorim sa nu ne scoatem haina noastra, ci sa ne imbracam cu cealalta pe deasupra, ca ceea ce este muritor sa fie inghitit de viata.
5. Iar Cel ce ne-a facut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat noua arvuna Duhului.
6. Indraznind deci totdeauna si stiind ca, petrecand in trup, suntem departe de Domnul,
7. Caci umblam prin credinta, nu prin vedere,
8. Avem incredere si voim mai bine sa plecam din trup si sa petrecem la Domnul.
9. De aceea ne si straduim ca, fie ca petrecem in trup, fie ca plecam din el, sa fim bineplacuti Lui. (II Corinteni 5, 4-9)
21. Caci pentru mine viata este Hristos si moartea un castig.
22. Daca insa a vietui in trup inseamna a da roada lucrului meu, nu stiu ce voi alege.
23. Sunt strans din doua parti: doresc sa ma despart de trup si sa fiu impreuna cu Hristos, si aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi sa zabovesc in trup. (Filipeni 1,21-24)

Cum e posibil ,,sa doresc sa ma despart de trup si sa fiu impreuna cu Hristos, si aceasta e cu mult mai bine.,, si sa fiu intr-o stare de adormire dupa cum ziceti voi Poti sa fii adormit si sa petreci cu Domnul intr-o stare de inconstienta? Textul e clar:,,voim mai bine sa plecam din trup si sa petrecem la Domnul.,,

Daca Sfantul Pavel si Biserica primara ar fi inteles textul si moartea dupa cum gresit interpretati voi, mesajul acestor texte ar fi ca Pavel s-a saturat de slujirea sa si ar fi mai bine pentru el sa petreaca intr-o stare de inconstienta decat sa se ocupe de cei pe care Hristos i-A trimis sa-i pastoreasca. A obosit Pavel sau s-a plictisit de ei de vrea sa doarma somnul mortii si impreuna cu Hristos?

[quote=Iustin32;96556],, Care Scriptura? Vechiul Testament. Iata raspunsul Mantuitorului:


Sa trecem peste cuvintele magulitoare care m-i le adresezi.
Scriptura este VT+NT ,altfel nu au sens . Nu poti renunta la niciuna.
VT iti descopera Legea prin care recunosti pacatul,si care prooroceste venirea lui Mesia, iar NT implineste Legea prin Isus Hristos ,ne aduce mintuirea prin harul Domnului bazata pe credinta noastra.Nu poti beneficia de har daca faci pacate mereu ,adica incalcind Legea.Daca nu ai Lege nu ai pacat.

54. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi.

- ziua cea de apoi este a doua venire pe norii cerului
Spunea Mintuitorul :Tu cum citesti aici...

ref Sf Ap Pavel:

Tu nu simti citeodata ca vrei sa scapi de trupul acesta care vrea sa faca numai ce-i place ,numai de ce vrea mintea ta nu?
Tu vrei sa fii credincios ,dar gura vrea ceva,piciorul altceva ,mina altceva.
Pavel vrea sa fie cu DOmnul ,vrea sa fie in El. Cine nu ar vrea asta .
Dar nu rezulta ca vrea ca sufletul sa se desparta sa traiasca independent(doar daca as doresti tu). Se refera in primul rind la credinta,care te ajuta sa traiesti si in trup,la fel de bine ca si cind nu l-ai avea.
Importanta este viata in Hristos dupa cum Pavel spune.
Pavel are dileme ca oricare din noi.Dar el era viu ,nu mort.
Starea de adormire din moarte ,este ca somnul obisnuit in sensul ca nu mai stii nimic ,nu mai simti nimic, pt ca nu mai ai madulare cu care sa simti.
Curios ca si oamenii de stiinta de azi iti vor spune ca nu mai simti nu mai vezi nimic dupa moarte.Asta nu mai e filozofie.

Venirea lui Hristos, cauza prefacerii lumii şi a învierii morţilor
 

[SIZE=3]Evenimentele cuprinse în acest titlu sunt învăluite în cel mai adânc mister. Ele au caracter apofatic-pnevmatic. Prin ele se transcende planul existenţei imanente. Ele se vor petrece oarecum simultan. Lumea se va preface cu iuţeală de fulger. în acelaşi timp vor ieşi din sânul pământului transfigurat trupurile morţilor pnevmatizate şi trupurile vii se vor preface în trupuri înviate.[/SIZE]
[SIZE=3]Simultan va avea loc a doua venire a Domnului. Propriu-zis lumina trupului Lui înviat va preface chipul acesta al lumii şi va fi cauza învierii morţilor. De aceea ziua în care au loc toate acestea se numeşte ziua Domnului.[/SIZE]
[SIZE=3]Cuvântul Sfântului Apostol Petru, că stihiile lumii vor arde (2 Pt. 3, 10), este el însuşi învăluit în mister. El poate să însemne că lumea cea nouă e anticipată de o descompunere a lumii actuale, dovedind că chipul lumii acesteia, care s-a adaptat vieţii de după cădere a oamenilor, trebuie să treacă printr-o adevărată descompunere pentru a se înnoi, aşa cum omul trebuie să treacă prin moarte pentru acelaşi motiv[1]. Dar acest act de consumare care precede apariţia chipului nou al lumii trebuie să se producă cu iuţeală de fulger, căci Sfântul Apostol Pavel spune că cei vii se vor preface într-o clipă (1 Cor. 15, 52), deci într-o clipă va trebui să se petreacă şi prefacerea lumii şi învierea morţilor. Desfacerea chipului actual al lumii va fi în acelaşi timp apariţia ei într-un chip nou, efect care nu e propriu focului material. Arderea aceasta fulgerătoare are o cauză superioară şi are ca scop curăţirea lumii de zgura răului şi o punere a ei într-o stare de transparentă spirituală. Dar poate că arderea e o îmbinare de cauze superioară şi naturală.[/SIZE]
[SIZE=3]Această prefacere a lumii are cauza oricum în apropierea Domnului de lume. Ea poate să fie exclusiv efectul luminii şi al "focului" spiritual al trupului Domnului. Dar acesta poate provoca şi un foc material. In cântările de la Duminica Tomii se spune că coasta sau osul Domnului era de foc şi Dumnezeu apără pe Toma de simţirea lui. El poate fi simţit de aceea ca foc mai ales de cei răi. Cu atât mai mult iradiază foc din ochii Domnului[2]. In orice caz[/SIZE]
[SIZE=3]Domnul este cauza ultimă a consumării lumii vechi şi a apariţiei celei noi. Lumea creată e cuprinsă potenţial în Persoana dumnezeiască neîntrupată. Cea transfigurată e cuprinsă în Persoana Cuvântului întrupat şi înviat în trup. Prin aceasta se afirmă superioritatea de putere a persoanei faţă de natură şi dependenţa celei din urmă de prima. Din cuvintele şi din faţa oricărei persoane iradiază o putere superioară care se datoreşte spiritului. Cu atât mai mult iradiază o putere din persoana Domnului. Dacă lumea a fost creată prin cuvânt, acum e transformată prin lumina feţei, a ochilor în care S-a îmbrăcat Dumnezeu, pentru ca materia ei să fie făcută după chipul materiei trupului înviat. Iar daca trupurile au fost însufleţite la început prin suflarea lui Dumnezeu cel neîntrupat, ele învie acum prin iradierea puterii întregi a trupului Său înviat, care e Duhul Lui. "Căci nu e neputincios Cel ce a constituit la început trupul din ţărâna pământului, ca, odată desfăcut şi întors în pământul din care s-a luat, după hotărârea Creatorului, să-1 învie iarăşi"[3]. Sfântul Simeon Noul Teolog spune însă pe de o parte că lumea se va preface "la un semn al lui Dumnezeu", pe de alta, că se va preface "arsă de focul dumnezeiesc", deci nu de un foc material, natural[4].[/SIZE]
[SIZE=3]Venind Domnul, pe de o parte arde chipul învârtoşat al lumii, pe de alta o înnoieşte, adaptând-o trupului Său înviat şi trupurilor celor noi ale oamenilor, a căror înviere tot apropierea trupului Său înviat o va produce, prin puterea ce va iradia din el.[/SIZE]
[SIZE=3]Solidaritatea între apariţia chipului nou al lumii şi apariţia trupurilor înviate o afirmă Sfântul Simeon Noul Teolog astfel: "Trupurile oamenilor nu trebuie să învie şi să devină nestricăcioase înainte de înnoirea tuturor făpturilor. Şi precum prima dată s-a zidit lumea nestricăcioasă şi pe urmă s-a plăsmuit omul, la fel trebuie să se facă zidirea nestricăcioasă, ca împreună cu ea să se înnoiască şi să se facă nestricăcioase şi trupurile oamenilor, ca să se facă iarăşi duhovniceşti şi nemuritoare şi să locuiască într-o locuinţă nestricăcioasă,veşnică şi duhovnicească"[5]. Chipul actual al lumii este adaptat necesităţilor de hrană; în el materia e într-o prefacere necontenită. E un chip stăpânit de legile desfacerii şi recompunerii. E un chip pe care lumea 1-a luat din pricina oamenilor, nu invers. De aceea zidirea aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu, pentru ca să-şi arate şi ea adevăratul chip (Rom. 8, 19). In chipul înnoit va domni numai "mişcarea stabilă" a unei uniri tot mai mari.[/SIZE]
[SIZE=3]De aceea când trupurile oamenilor se vor preface, eliberându-se de coruptibilitate, se va preface, în solidaritate cu ele, şi chipul lumii. Iar cum trupurile înviate vor fi ca trupul înviat al lui Hristos, acest trup sau Duhul prezent în el în chip copleşitor, e propriu-zis forţa, aluatul care va preface după asemănarea lui lumea întreagă. De aceea, se poate spune că a doua venire a Domnului în trupul cel înviat coincide cu prefacerea lumii şi învierea morţilor, pricinuindu-le simultan. Când El va vrea să intre în solidaritate deplină pnevmatic-corporală - nu simplu şi nedeplin duhovnicească ca acum - cu lumea aceasta, ea se va preface după chipul Lui[6].[/SIZE]

...contiunuare
 

[SIZE=3]Deci reintrarea deplină pnevmatic-corporală a lui Hristos în solidaritate cu lumea, e o reintrare prin Duhul, de Care e plin trupul Lui înviat. Acesta va fi evenimentul Cincizecimii universale şi de supremă putere. Apariţia lui Hristos şi prefacerea lumii înseamnă o ridicare a lumii într-o stare transfigurată de Duhul care este în Hristos, sau o extensiune deplină a Duhului, de Care este plin El, asupra lumii. Duhul nu va mai lucra atunci în mod ascuns în lume, ca acum, ci îşi va arăta efectul lucrării şi la vedere. Strălucirea de pe Tabor se va extinde asupra lumii întregi. Lumea va fi atunci Taborul generalizat. Viaţa dumnezeiască din trupul lui Hristos va umple lumea întreagă. Dar aceasta nu va fi fiinţa divină, ci lumina şi slava ce pornesc din ea ca plinătatea energiilor necreate. Prin aceasta zidirea întreagă devine pnevmatică, incoruptibilă, îndumnezeită, transparentă, deşi pentru a se face capabilă de o astfel de înnoire trebuie să moară forma actuală a lumii, după cum trebuie să se strice forma actuală a trupului pentru a învia într-o formă capabilă de a fi vas deplin al Duhului dumnezeiesc. Aceasta va da o frumuseţe neînchipuită lumii.[/SIZE]
[SIZE=3]
[/SIZE]

Semnele sfârşitului şi motivul nevăzut al sfârşitului lumii
 

[SIZE=3]Conform Sfintei Scripturi, deşi nu se va putea prevedea cu siguranţă momentul sfârşitului lumii, totuşi vor fi unele semne care pot să indice cu oarecare probabilitate apropierea sfârşitului. Desigur că şi aceste semne sunt supuse unei ambiguităţi. De aceea, Sfânta Scriptură spune pe de o parte că sfârşitul va veni pe neaşteptate, dar pe de altă parte, dă unele semne ale apropierii lui.[/SIZE]
[SIZE=3]Sfântul Apostol Petru înfăţişează caracterul ambiguu al apropierii sfârşitului, declarând că şi atunci unii se vor îndoi de apropierea lui. De aceea sfârşitul va veni "ca un fur". "întâi trebuie să ştiţi că în zilele cele de apoi, veni-vor cu batjocură batjocoritorii, care vor umbla după poftele lor şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii Lui? Că de când au adormit părinţii, toate rămân aşa ca de la începutul zidirii... Iar ziua Domnului va veni ca un fur; atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare; stihiile arzând se vor desface şi pământul şi lucrurile de pe el vor arde cu totul (2 Pt. 3, 3-4, 10).[/SIZE]
[SIZE=3]Pe de o parte semnele sfârşitului date de Scriptură par să fíe foarte caracteristice. Dar pe de altă parte, din cauza echivocului care va persista, nici aceste semne nu pot fi identifícate cu siguranţă deplină. Ele sunt: 1) predicarea Evangheliei la toate popoarele (Mt. 24, 14); 2) convertirea poporului iudeu la creştinism (Rom. 11, 25); 3) înmulţirea fărădelegii şi răcirea dragostei între oameni (Mt. 24, 10, 12), căderea multora de la credinţă, amăgiţi de prooroci mincinoşi (Mt. 24, 4 şi urm.), înmulţirea războaielor şi a veştilor de războaie (Mt. 24, 67), mari catastrofe în natură (Mt. 24, 7, 29); 4) venirea lui Enoh şi Ilie (Apoc. 19, 1); 5) venirea lui Antihrist (2 Tes. 2, 3-11; 1 In. 2, 18) care va lucra împreună cu apostolii săi mincinoşi tot felul de semne ca să amăgească pe oameni; substituindu-se lui Hristos, el va prigoni cu furie pe aleşii Domnului (Mt. 24, 5, 11); 6) arătarea pe cer a "semnului Fiului omului" (Mt. 24, 30), adică a crucii.[/SIZE]
[SIZE=3]Semnele 1 şi 3 sunt ceva prea general, ca să se poată cunoaşte exact când s-au produs. Convertirea poporului iudeu nu ştim în ce sens are să se înţeleagă. Celelalte semne cuprind pe de o parte ceva misterios, pe de alta nu vor avea o aparenţă lipsită de echivoc. De aceea mulţi vor putea să le indice ca prezente, înainte de a se produce real, şi mulţi vor putea contesta realitatea lor, când se vor produce de fapt.[/SIZE]
[SIZE=3]Astfel istoria va putea ajunge obiectiv de multe ori aproape de sfârşit, dar oamenii nu vor putea subiectiv să cunoască aceasta; sau unii oameni o vor considera aproape de sfârşit, fără să fie de fapt. De aceea ei vor continua să se căsătorească şi să se ocupe cu celelalte treburi ale lor, chiar în preajma sfârşitului ei real. Istoria nu va ajunge la sfârşit prin ea însăşi, ci prin voia lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]Dumnezeu îi pune capăt când vrea, dar aceasta, se pare că atunci când continuarea ei nu ar mai avea într-adevăr un rost, chiar dacă multor oameni li s-ar părea dimpotrivă. Numai din viaţa lor de dincolo vor vedea şi ei că o continuare a istoriei ar fi fost inutilă. De aceea Scriptura cere ca oamenii să fie pregătiţi pentru sfârşit, dar nu să fixeze un soroc al lui (Mt. 24, 42).[/SIZE]
[SIZE=3]Unii Părinţi bisericeşti văd motivul sfârşitului lumii la un moment dat, într-un plan intern al lui Dumnezeu. Sfârşitul ei va veni prin Dumnezeu, atunci când ea şi-a împlinit rostul conform planului lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]Ambele aceste idei: sfârşitul lumii prin Dumnezeu, dar atunci când ea îşi va fi împlinit rostul prevăzut de Dumnezeu, se cuprind în afirmarea Sfântului Maxim Mărturisitorul şi a Sfântului Simeón Noul Teolog, că întâi trebuie să se împlinească lumea de sus şi apoi va veni sfârşitul. După cel dintâi, lumea de sus se va împlini când toate mădularele se vor strânge în jurul capului - Hristos, casă fie trupul lui Hristos complet[COLOR=#0000ff][1][/COLOR]. Cel de al doilea dezvoltă ideea aceasta, adăugând că pentru a se întregi trupul lui Hristos cu toţi cei mai înainte rânduiţi, trebuie ca aceştia să se nască pe pământ. "Deci, fiindcă Biserica este trupul lui Hristos şi mireasa Lui şi lumea de sus şi locaşul lui Dumnezeu, iar mădularele trupului Lui sunt toţi sfinţii; şi fiindcă nu s-au născut încă toţi, nici n-au bineplăcut, este vădit că nici trupul lui Hristos nu e complet şi nu s-a umplut încă lumea de sus, adică poporul Bisericii lui Dumnezeu, ci se află încă mulţi în lume şi până azi mulţi care nu cred, dar vor crede în Hristos. Sunt şi mulţi păcătoşi şi risipitori care se vor pocăi şi mulţi neascultători care vor asculta. Şi încă mulţi se vor naşte şi vor bineplăcea lui Dumnezeu până la glasul trâmbiţei din urmă. De aceea e de trebuinţă sa se nască toti cei mai-înainte-ştiuti de Dumnezeu şi să se umple lumea Bisericii de deasupra lumii acesteia, a Ierusalimului celor întâi-născuţi, în cele cereşti. Şi atunci se va umple plinătatea trupului lui Hristos de cei ce sunt mai înainte-rânduiţi de Dumnezeu ca să se facă după chipul Fiului Său, care sunt fiii luminii şi ai zilei aceleia. Aceştia sunt toţi mai înainte-rânduiţi şi scrişi şi măsuraţi şi se vor uni şi se vor lipi de trupul lui Hristos şi atunci va fi întreg şi desăvârşit trupul lui Hristos şi nu va mai lipsi nici un mădular"[COLOR=#0000ff][2][/COLOR].[/SIZE]
[SIZE=3]Ideea a exprimat-o mai înainte Sfântul Grigorie de Nyssa care zice: "Prin cei ce se adaugă continuu la credinţă, Hristos Se zideşte pe Sine însuşi. Şi El va înceta să Se zidească pe Sine, când va ajunge la măsura de creştere şi desăvârşire a trupului şi nu va mai lipsi ceva care să trebuiască să se adauge prin zidire, toţi fiind zidiţi pe temelia proorocilor şi apostolilor... Dacă deci, cap fiind El, îşi zideşte corpul Său în continuare prin cei ce se adaugă mereu, închegându-i şi articulându-i pe toţi în ceea ce i se potriveşte fiecăruia după măsura lucrării lui, ca să fie, fie mână, fie picior, fie ochi, fie ureche, fie altceva din cele ce completează trupul, pe măsura credinţei fiecăruia, iar făcând aceasta Se zideşte pe Sine, precum s-a zis, e clar că sălăşluindu-Se în toţi, pe toţi îi primeşte în Sine, pe cei ce se unesc cu Sine prin împărtăşirea de trupul Său şi pe toţi îi face mădulare ale trupului Său, ca să fie mădulare multe, dar un trup"[/SIZE][SIZE=3][COLOR=#0000ff][3][/COLOR][/SIZE][SIZE=3].[/SIZE]
[SIZE=3]Sfârşitul lumii va veni deci când se va completa lumea din punct de vedere spiritual, sau trupul lui Hristos, ca o spiritualitate unitară şi armonică. Unitatea acelei lumi trebuie să cuprindă totalitatea formelor de încorporare individuală a spiritualităţii divino-umane a lui Hristos. Desigur deplinătatea unirii se va realiza dincolo. Dar dincolo se realizează cele năzuite aici.[/SIZE]
[SIZE=3]Dar de ce este definită prin număr această totalitate şi nu implică mai degrabă o infinitate de forme individuale, e greu de înţeles. Poate pentru spiritul finit e necesar acest caracter definit al totalităţii formelor de spiritualitate, ca să le poată cuprinde fiecare pe toate. Spiritualitatea divină exprimată umanprimeşte un contur definit, fără a înceta să fie experiată ca infinită în adâncimea ei. Poate însă motivul principal pentru care numărul persoanelor care completează Trupul tainic al Domnului e definit, să fie acela că un număr infinit de persoane nu poate fi iubit. Iubirea infinită cere şi o concentrare a ei spre persoane de număr finit. Nici dumnezeirea nu e un număr infinit de persoane. Dar ipostasurile ce se iubesc sunt ele înseşi infinite. Tot aşa experiază infinitul persoanele umane ce se iubesc în trupul Domnului cu iubirea unitară din El, sau din Sfânta Treime, dar nu din infinite centre divine.[/SIZE]

...continuare:
 

[SIZE=3]Insa conturul definit al spiritualităţii se referă probabil nu numai la numărul limitat de persoane în care se experiază, ci şi la modalităţile de experienţă şi exprimare a spiritualităţii lui Hristos de către lumea spiritelor create, fără ca să se excludă trăirea infinitului de către ele şi o înaintare în Hristos cel infinit şi Unul prin fiecare modalitate. Persoanele se grupează pe pământ pentru a experia modalităţi mai bogate ale încorporării spiritualităţii divine a Capului noii umanităţi, Hristos, în legături variate şi mereu schimbate. Dar în lumea viitoare fiecare persoană, deşi reprezintă o modalitate de încorporare a spiritualităţii infinite a lui Hristos, va avea şi va înţelege în legătură cu ea pe toate celelalte într-un mod infinit mai deplin ca aici, încât fiecare va trăi întreaga spiritualitate a lui Hristos, a trupului tainic al Lui, dar în altă formă. Iar pe de altă parte, întreaga spiritualitate dumnezeiască şi ome­nească concentrată în Hristos, Capul trupului omenirii îndumnezeite, se va afla actualizată prin mădularele acestui trup al Său. Nimic din comoara aflată în Hristos nu va fi nevalorificat în trupul Lui tainic, datorită nenumăratelor capacităţi naturale, înălţate de har, pe care le reprezintă mădularele Lui.[/SIZE]
[SIZE=3]Sfântul Grigorie de Nyssa spune că Dumnezeu priveşte în viziunea Sa omenirea ca un întreg şi dacă n-ar fi prevăzut căderea ei, oamenii s-ar fi născut altfel şi ar fi apărut toţi în existenţă deodată[/SIZE][SIZE=3][COLOR=#0000ff][4][/COLOR][/SIZE][SIZE=3]. Faptul că în urma păcatului se nasc succesiv, face ca fiecare să aştepte realizarea sa deplină până la naşterea tuturor. Oarecum naşterea deplină a fiecăruia e condiţionată de naşterea tuturor la sfârşitul lumii. Chipul dumnezeiesc e comun întregii omeniri. "La început, când puterea divină a produs natura existenţelor, ţinta lor a fost creată în imediată corespondenţă cu începutul lor... în acelaşi moment cu începutul lor apare perfecţiunea lor finală. Natura umană era în număr. Ca şi celelalte creaturi ea trebuia să aibă perfecţiunea sa chiar în momentul creaţiei, imediat"[/SIZE][SIZE=3][COLOR=#0000ff][5][/COLOR][/SIZE][SIZE=3]. Datorită căderii, specia umană "are durerea să regăsească prin generaţii succesive integritatea ei numerică şi ontologică, adică libertatea completă sau, mai bine zis, libertatea de jugul păcatului"[/SIZE][SIZE=3][COLOR=#0000ff][6][/COLOR][/SIZE][SIZE=3].[/SIZE]
[SIZE=3]îmbinând motivele dezvoltării istoriei spre sfârşit cu motivul opririi ei când va vrea Dumnezeu, s-ar putea spune că lumea se va sfârşi atunci când, pe de o parte, nu vor mai creşte în ea oameni care să o completeze de sus spre a exprima vreuna din trăsăturile spiritualităţii lui Hristos, pe de alta, când cei ce vor apărea nu vor mai lua din ea nimic pentru a o dezvolta în cadrul ei. Se va sfârşi atunci când nu va mai fi posibilă în ea o dezvoltare a spiritualităţii infinite concentrate în Hristos. Epuizarea istoriei în acest rol al ei nu va fi nici accidentală, nici silită de providenţa divină, ci se va datora unei misterioase convergenţe şi întâlniri a acesteia cu orânduirea divină, care nu exclude nici libertatea umană, nici lucrarea dumnezeiască. Refuzul lui Dumnezeu de a mai revela adâncimi noi prin creaţie va coincide cu neputinţa ei de a mai sesiza şi dezvolta aceste adâncimi. Epuizarea puterii creatoare sau revelatoare de spiritualitate a istoriei va fi un semn că lumea de sus s-a completat.[/SIZE]
[SIZE=3]Prin îmbinarea acestor două cauzalităţi în explicarea sfârşitului istoriei, se dă un răspuns afirmaţiei eventuale că istoria, sfârşind printr-o epuizare a posibilităţilor ei de a mai sesiza şi dezvolta în cadrul ei virtualităţile sădite în ea de Dumnezeu şi concentrate, actualizate şi descoperite în Hristos, e un eşec al operei lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]însuşi faptul că omenirea e destinată învierii, a cărei bază a pus-o Hristos, şi anume învierii în solidaritate, pe un plan de viaţă absolut şi etern fericită, arată că Dumnezeu a pregătit pentru omenire ceva cu mult mai înalt, şi istoria creaţiei e numai o etapă de existenţă omenească în care să contribuie şi omenirea la creşterea ei pentru această viaţă absolut fericită.[/SIZE]
[SIZE=3]Apoi, istoria a dezvoltat dacă nu într-un mod uniform, măcar în mod dublu (ambiguu) virtualităţile puse în ea de Dumnezeu şi reînnoite şi desăvârşite în Hristos. Ea a pus în lumină ultimă, în limitele relative ce ţin de ea, tema omului ca fiinţă supremă a creaţiei vizibile, destinată să cunoască opera lui Dumnezeu şi să se cunoască pe sine însăşi în valoarea ei superioară tuturor creaturilor. Dacă nu toti folosesc această dezvoltare maximă a virtualitătilor umane, ca prin ele să vadă dincolo de ele şi să se unească cu Dumnezeu cel întrupat, pentru o dezvoltare infinită dincolo de imanenţa finită, aceasta se datoreşte libertăţii omului, pe care Dumnezeu nu voieşte să o anuleze.[/SIZE]


[SIZE=3]lslAmigua, P.G„ 91, 1280-1281.[/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=#0000ff][2][/COLOR][/SIZE][SIZE=3] Cuv. 45, ed. cit, p. 219.[/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=#0000ff][3][/COLOR][/SIZE][SIZE=3] In illud, tune ipse Filius subjecitur, P.G., 44, col. 1317-1320.[/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=#0000ff][4][/COLOR][/SIZE][SIZE=3] P.G., 44, col. 72. Conf. J. Gaïth, La conception de la liberté chez Grégoire de Nysse,1953, p. 55: "Dans le premier dessein divin toute espèce allait être réalisée instantenement dans sa totalité.[/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=#0000ff][5][/COLOR][/SIZE][SIZE=3] P.G, 44, 1100 C.[/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=#0000ff][6][/COLOR][/SIZE][SIZE=3] Gaïth, op. cit., p. 5-6.[/SIZE]

Repostez link-ul cu articolul. http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm Cred ca multi ortodocsi, dupa ce-l vor citi, sa vor gandi daca sa creada cele scrise, sau sa le treaca la categoria s.f.

Iata ce spune si Sfantul Iustin Martirul, in lucrarea "Dialog cu iudeul Tryphon":
"DACA INTALNESTI PERSOANE CARE ISI ZIC CRESTINI, DAR CARE NEAGA INVIEREA MORTILOR SI SUSTIN, DIMPOTRIVA, CA SUFLETELE LOR VOR FI LUATE LA CER DE INDATA CE MOR, PE ACESTIA SA NU-I SOCOTESTI CRESTINI". Spusele Sfantului se impaca foarte bine cu versetele din Sfanta Scriptura.

1. Cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor? (Psalmul 6:5)
2. "Ce vei castiga daca-mi versi sangele, si ma pogori in groapa? Poate sa Te laude tarana? Poate ea sa vesteasca credinciosia Ta"?(Psalmul 30:9)
3. Oare pentru morti faci Tu minuni? Sau se scoala mortii sa Te laude? Se vorbeste de bunatatea Ta, in mormant si de credinciosia Ta, in adanc? Sunt cunoscute minunile Tale in intunerec si dreptatea Ta in tara uitarii?(Psalmul 88:10-12)
4. Nu mortii lauda pe Domnul si nici vreunul din cei ce se pogoara in locul tacerii.(Psalmul 115:17)
5. Cei vii, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic.(Eclesiastul 9:5)
6. Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune. (Eclesiastl 9:10)
7. Totus Tu esti Tatal nostru! Caci AVRAM NU NE CUNOASTE, si Israel nu stie cine suntem. (Isaia 63: 16). (AVRAM NU NE CUNOASTE - a se revedea pilda bogatului nemilostiv din Luca 16).
8. Caci nu locuinta mortilor Te lauda, nu moartea Te mareste; si cei ce s-au pogorat in groapa nu mai nadajduiesc nimic. (Isaia 38:18)
9. Dar omul cand moare, ramane intins; omul cand isi da sufletul, unde mai este?(Iov 14:10).
10. Pana nu se intoarce tarana in pamant, CUM A FOST, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. (Eclesiastul 12:7) - Moartea descrisa ca fiind procesul invers creatiei. Era cineva constient inainte de a fi creat?
11. David a adormit cu parintii lui, si a fost ingropat in cetatea lui David (1 Imparati 2:10)
12. Caci David nu s-a suit la ceruri (Faptele apostolilor 2:34)- spune apostolul Petru.
13. IAR TU, DU-TE, PANA VA VENI SFARSITUL; TU TE VEI ODIHNI, SI TE VEI SCULA IARASI ODATA IN PARTEA TA DE MOSTENIRE, LA SFARSITUL ZILELOR"(Daniel 12:13)
14. Apoi a ingenuncheat si a strigat cu glas tare: "Doamne, nu le tinea in seama pacatul acesta"! Si dupa aceste vorbe, a adormit. (faptele apostolior cap 7:60 - moartea diaconului Stefan).

Ai scos din context o frază pe care nu ai înţeles-o deloc. Aici sfântul îi condamnă pe cei care credeau că vor fi mântuiţi încă de pe lumea aceasta, înaintea Înfricoşătoarei Judecăţi a lui Dumnezeu, aşa cum ereziile baptiste şi alte culte protestante susţin că membri ei "au avut deja experienţa mântuirii personale" înainte de botez.

Face si el ce stie mai bine. Scoate fraze din context

55. Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu.
56. Si a zis: Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu!
57. Iar ei, strigand cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui.
58. Si scotandu-l afara din cetate, il bateau cu pietre. Iar martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar, numit Saul.
59. Si il bateau cu pietre pe Stefan, care se ruga si zicea: Doamne, Iisuse, primeste duhul meu!
60. Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! Si zicand acestea, a murit.

De ce esti fariseu si nu postezi tot textul? Doamne, Iisuse, primeste duhul meu!
Cum era duhul Sfantului Intai Mucenic Stefan: viu, amortit, adormit, mort sau cum si unde scrie asta?

De ce nu iei in seama ce spune el in fata mortii in Martiriul lui la cap. V, pag. 49:
,,Prefectul zice lui Iustin: Asculta tu cel numit invatat, care socotesti ca stii cuvintele adevarului. De vei fi biciuit si ti se va taia capul, crezi ca te vei sui la cer?
Iustin a spus: Sper ca voi avea locasurile Lui, daca rabd acestea. Caci stiu ca si celor ce au vietuit drept, li se daruieste harul dumnezeiesc pana la sfarsitul acestei lumi.
Rusticus prefectul a zis: Iti inchipui, deci, ca te vei sui la ceruri pentru a primi o buna rasplata? Iustin a raspuns:
Nu-mi inchipui, ci stiu sigur si sunt incredintat.,,

Iata si alte marturii din Actele Martirice:
Martiriul Sfantului Apollonius, 37 si 42 la pag. 97-98.
37. El ne-a invatat sa ne retinem mania, sa ne infranam pofta, sa ne stapanim placerile...sa credem ca sufletul este nemuritor, sa fim convinsi ca exista o judecata dupa moarte...,,
42. Iar daca acesta ar fi, cum spuneti voi, ratacire, anume ca sufletul este nemuritor, ca va fi judecata dupa moarte, ca la inviere va fi rasplatirea virtutii, ca Dumnezeu va fi judecator, am imbratisa cu placere aceasta ratacire...,,

La Sfantul Policarp sunt referiri la viata cu Hristos de dupa moarte la cap. XIX, pag. 34,
,,Caci prin rabdarea sa, biruind pe nedreptul dregator si primind astfel cununa nestricaciunii,se bucura cu Apostolii si cu toti dreptii, proslaveste pe Dumnezeu si pe Tatal Atottiitorul si binecuvinteaza pe Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitorul sufletelor si calauzitorul trupurilor noastre si pastorul Bisericii universale din lume.,,

In ceea ce priveste ce spune si Sfantul Iustin Martirul, in lucrarea "Dialog cu iudeul Tryphon":
"DACA INTALNESTI PERSOANE CARE ISI ZIC CRESTINI, DAR CARE NEAGA INVIEREA MORTILOR SI SUSTIN, DIMPOTRIVA, CA SUFLETELE LOR VOR FI LUATE LA CER DE INDATA CE MOR, PE ACESTIA SA NU-I SOCOTESTI CRESTINI".

Iata ce spune nota:
Este vorba despre gnostici si marcioniti. Sf Iustin nu concepe ca sufletele ar merge in cer mai inainte de invierea finala, ci arata ca in asteptarea invierii finale ele merg intr-un loc mai bun sau mai rau decat pamantul acesta (dupa cum dezvolta clar in capitolul V si VI) ,dupa cum ele apartin celor buni sau celor rai.
Oricum, nu este relevant citatul dat de tine pentru ca Biserica a invatat dintodeauna ca dupa ce moare sufletul este judecat dupa cum spune si Sf. Pavel,,27. Si precum este randuit oamenilor o datã sa moara, iar dupã aceea sa fie judecata, ,,(Evrei 9,27)

[COLOR=black][SIZE=3]Domnule Vasinec, unde scrie aici că odată cu moartea omului, sufletul încetează să mai existe ? Într-un verset aruncat de tine scrie că îşi „dă sufletul” locuţiune egală cu verbul „a muri”, „a deceda”, nu are înţelesul de a anula existenţa sufletului după moarte. Iar în versetul în care scrie că: „in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune”, este vorba de moartea fizică a trupului şi a simţămintelor sale, nu de dispariţia totală a sufletului.

[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=black]În jumătăţile de versete pe care le-ai dat este vorba de starea de moarte a simţămintelor de apropiere de Dumnezeu, moarte a stării de credinţă, nu de moarte a sufletului cum susţin adventiştii. Sensul în care e folosit cuvântul moarte in citatele care le-ai dat este folosit şi de Hristos:
Mat.8.21 “Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi LASĂ MORŢII SĂ-ŞI ÎNGROAPE MORŢII LOR.”
Şi de Pavel la 1 Tim.5.5-6 “Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu şi stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi ziua. Iar cea care trăieşte în desfătări, DESI E VIE, [/COLOR][COLOR=black]E MOARTA[/COLOR][/SIZE][COLOR=black][SIZE=3].”
Este vorba aici de persoane care vieţuiesc, dar dacă nu au credinţă sunt ca şi moarte, acesta este sensul pe care il are cuvântul “moarte” şi în versetele pe care l-ai înşiruit domnule vasinec, nu acela că sufletul omului moare odată cu trupul său cum susţin adventistii tăi.[/SIZE][/COLOR]

[COLOR=black][SIZE=3]Domnule maraiann/vasinec, păi ce faceţi? Vă bateţi joc de noi? Niciodată nu aţi adus un argument concret în favoarea inexistenţei conştiente a sufletului după moarte şi în favoarea inexistenţei Iadului, aşa cum susţine secta din care faceţi parte. Aşa că o să reiau mai jos argumentele biblice ale Bisericii în favoarea existenţei sufletului după moarte. Aceste versete nu le-aţi comentat niciodată, nici dumneavoastră, nici armatele de eretici adventişti de pe Intercer cărora le difuzaţi propaganda.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3] [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3] Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOARE, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă”.
Am încercat să dau citatul complet. Sf. Petru se referă clar la cele trei zile ale Mântuitorului în care a fost mort cu trupul (pentru că spune clar “omorât cu trupul”) şi la pogorârea Sa în Iad unde erau duhurile unor oameni care trăiseră demult pentru că face şi precizarea „în zilele lui Noe”
Apoi în aceaşi carte biblică şi referindu-se la acelaşi episod sf. Petru face precizarea :
1 Petru 4.5-6 „Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORŢILOR, CA SĂ FIE JUDECAŢI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL. “ În Biblia tradusă de B. Anania scrie “s-a bivestit CHIAR ŞI morţilor” iar în Biblia Cornilescu: “ŞI CELOR morţi”. Adică sensul e clar: pe lângă cei vii cărora le-a propovăduit Mântuitorul în timpul vieţii pământeşti le-a propovăduit ŞI CELOR MORŢI în timpul coborârii în Iad.

4 Regi 13.21 (sau 2 Imp.13.21-biblia sectantilor) “Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei.CĂZÂND ACELA, S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ŞI A ÎNVIAT ŞI S-A SCULAT PE PICIOARELE SALE”.
Puteau oasele unui sfânt decedat să facă minuni dacă sufletul acelui sfânt nu mai exista?

De asemenea nu aţi dat niciodată nici un răspuns plauzibil nici la citatele:
Marcu 9.43-48 „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE.”
Despre ce foc care nu se stinge şi despre ce vierme e vorba aici, dacă voi adventiştii negaţi existenţa Iadului?

Să ne oprim şi la citatul din Apocalipsa 20.7-10 :
„Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui, Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, ŞI VOR FI CHINUIŢI ACOLO ÎN VECII VECILOR”.
Aici Biblia susţine clar existenţa veşnică a sufletelor şi existenţa Iadului, referindu-se la pedeapsa antihriştilor şi a celorlalţi oameni amăgiţi de diavol. Sunt curios să văd cum vei ocoli răspunsul la problema asta!

Să ne oprim şi la definiţia pe care o dă însăşi Mântuitorul termenului de Înviere:
Ioan 5.28-29 “vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi, CEI CE AU FĂCUT LUCRURI BUNE SPRE ÎNVIEREA VIEŢII ŞI CEI CE AU FĂCUT CELE RELE SPRE ÎNVIEREA OSÂNDIRII”.
Acesta e un alt citat pe care adventiştii îl ocolesc, pentru că argumentează existenţa Iadului.

Să ne referim şi la Schimbarea la Faţă a Domnului:
Luca 9. 28-31“luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.ŞI IATĂ DOI BĂRBAŢI VORBEAU CU EL, CARE ERAU MOISE ŞI ILIE Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui”
Evangheliile arată că Hristos a vorbit cu două personae care trăiseră demult. Ilie s-a înălţat la cer, dar Moise era mort. (Deut 24.5 “Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului”) Cu cine a vorbit Hristos acolo la Schimbarea la faţă, dacă sufletul lui Moise nu mai exista conştient?[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black]
[SIZE=3]Apoi, in epistola catre Evrei 12 ;22 "Ne-am apropiat de muntele Sion si cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri in adunare sarbatoreasca si de BISERICA CELOR INTAI NASCUTI care sunt injscrisi in ceruri si de DUHURILE DREPTILOR CELOR DESAVARSITI si de Iisus Mijlocitorul Noului testament"
se vede clar din acest pasaj in primul rand, timpul trecut "ne-am apropiat de Muntele Sion, deci nu ne v-om apropia intr-o epoca viitoare, si duhurile dreptilor celor desavarsiti care-l lauda pe Dumnezeu, deci e clar ca cineva intr-o stare de inconstienta nici nu poate avea inca aceste calitati de dasavarsiti ci le-ar primi atunci cand ar invia la a doua venire, si nici nu-l pot lauda pe Dumnezeu

[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=black]2 Cronici 33.6 “ Manase [/COLOR]a adus oameni care [COLOR=black]chemau duhurile[/COLOR] morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.” [/SIZE][COLOR=black]
[SIZE=3]Lev 20.27 “[/SIZE][/COLOR][SIZE=3]Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat”[/SIZE]
[COLOR=black][SIZE=3]Dacă vechii evrei nu credeau în existenţa sufletelor după mmoarte, atunci de ce le interzice D-zeu sub pedeapsa morţii, spiritismul?[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3] [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]Domnule vasinec/maraiann, nu am mai adus argumentul Pildei săracului Lazăr de la Luca 16, în care se vorbeşte limpede de existenţa Iadului şi a sufletelor după moarte, pentru că acolo aţi venit cu nişte comentarii de tot hazul, ba încă aţi avut curajul să spuneţi că nicăieri în Biblie nu se mai vorbeşte despre persoane decedate care vorbesc sau fac acţiuni. Deci când vă apucaţi la modul serios de citatele de mai sus??? Dacă ocoliţi răspunsurile, o să le reiau la nesfârşit.[/SIZE][/COLOR]

pentru Vasinec,

1. Cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor? (Psalmul 6:5) ...varianta adventista.

cea ortodoxa:

1.Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine? (Psalmul 6:5)

La inceputul psalmului,deasupra lui, se spune:

In sfirsit,intru laude,pentru a opta,Psalmul lui David

Proorocescul cuvint numeste a opta asezarea ce va sa vie.Ca,de vreme ce viata aceasta de acum se inconjoara prin sapte zile ale saptaminii-vremea,incepindu-se de la ziua dintii si incetind in ziua de-a saptea,iarasi la cea dintii se intoarce,si asa la cea de-a saptea vine dupa cuviinta - dumnezeiescul cuvint a numit "ziua a opta" veacul cel afara de numarul saptaminicesc.

Si in Psalmul acesta pomeneste moartea si judecata,pentru care a si pus aceasta deasupra-scriere.Ca va zice: " Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine? ", in loc de:

Celor ce ies de aici li s-a incuiat usa pocaintei si nu le mai este cu putinta celor ce in viata de acum nu au folosit doctoriile pocaintei a aduce acolo lui Dumnezeu marturisirea pentru pacat.

Si marturiseste acestor cuvinte si pilda fecioarelor,care ne-a invatat ca fecioarele nebune,avind candelele stinse,au ramas afara de usile camarii de nunta,batind in usa,dar gonindu-se si de camara lipsindu-se,zicind catre dinsele Domnul:
" Duceti-va,nu va stiu pe voi."
Pentru aceasta,dupa pacatul acela indoit(omorirea lui Urie si desfrinarea cu sotia lui....nota mea),Fericitul David aduce aceasta rugaciune lui Dumnezeu,rugindu-l sa se vindece,in viata cealalta nemaiavind loc doctoriile pocaintei.
( Fericitul Teodorit al Kirului )

sau

"Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine? "

Pacatul,a carui plata este moartea ( iadul ),nu face altceva decit sa-l separe pe om de Dumnezeu si de lucrarea Duhului Sfint,aruncindu-l in imposibilitatea comunicarii si comuniunii.

Psaltirea,versiunea Anania

Alcatuirea Bisericii
 

Lumea cea nouă a Bisericii e alcătuită numai din creştinii trăitori pe pământ?
Biserica e alcătuită din obştea văzută a creştinilor, dar şi din toţi creştinii adormiţi în
adevărata credinţă. Biserica este în primul rând un aşezământ şi o obşte văzută, pentru că Iisus
Hristos, Care a întemeiat-o, S-a făcut trup, credinţa se mărturiseşte văzută, Sf. Taine sunt
semne văzute, ierarhia bisericească e văzută, membrii Bisericii sunt văzuţi. «Fiţi atenţi la
mine, pe care mă vedeţi», strigă Biserica, după cum se exprimă un scriitor bisericesc225.
Dar Biserica cuprinde nu numai pe creştinii vii, ci şi pe cei adormiţi în dreapta credinţă,
cum ne încredinţează Sf. Apostol Pavel, când scrie evreilor: „V-aţi apropiat de muntele Sion
şi de cetatea Dumnezeului Celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în
adunare sărbătorească, şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de
Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi şi de lisus,
Mijlocitorul Noului Testament, şi de sângele stropirii, care grăieşte mai bine decât al lui
Abel” (Evr. 12, 22-24).
(din ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ )

Spuneti despre mine ca le-am scos din context. Voi reda textul si locul unde poate fi gasit. Iar interpretarea pe care ati dat-o dvs. arata lipsa de respect pentru cei care va citesc postarile. Chiar asa de redusi mintal ii credeti? Sfantul Iustin Martirul spune clar un lucru iar dvs. o dati prin balarii. Se vede limpede ca in text ca Sfantul Iustin Martirul vorbea despre anumite invataturi necrestine, despre ceea ce se intampla cu sufletul dupa moarte.

Iata ce spune si Sfantul Iustin Martirul, in lucrarea "Dialog cu iudeul Tryphon", cap. 80.
"DACA INTALNESTI PERSOANE CARE ISI ZIC CRESTINI, DAR CARE NEAGA INVIEREA MORTILOR SI SUSTIN, DIMPOTRIVA, CA SUFLETELE LOR VOR FI LUATE LA CER DE INDATA CE MOR, PE ACESTIA SA NU-I SOCOTESTI CRESTINI".

De ce spusele Sfantului Iustin Martirul nu se potrivesc cu invataturile fanteziste din urmatorul articol ortodox? :http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm

Asteptam, din partea dvs. un raspuns la discutia pe care ati deschis-o, acum cateva zile, cand ati postat un verset scos din context. Repostez discutia inceputa.

În prealabil postat de sherlock_holmes http://www.crestinortodox.ro/forumac...s/viewpost.gif
[COLOR=#711204]Domnul Hristos le-a spus unor saduchei si farisei care vroiau sa stie cum este dincolo de lumea aceasta ca Dumnezeu este „Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov" (Marcu 12, 26) si ca " Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor" (Matei 22, 32), pentru ca toti sunt vii în El. Credinta noastra este ca dupa suflet, omul nu moare. Avraam, Isaac si Iacov murisera când a zis Dumnezeu despre Sine: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov". Domnul Hristos spune ca Dumnezeu nu este al celor morti, ci al celor vii; acesta este întelesul cuvintelor din Sfânta Scriptura "toti sunt vii în El".[/COLOR]


[COLOR=#711204]...adica tradus...desi Avraam,Isaac si Iacov murisera dupa trup,dupa suflet ei sint vii.[/COLOR]




Daca scoatem versetele din context, putem intelege gresit.
In Matei cap 22:23-33 si in Marcu cap 12:18-27, de unde ati scos dvs. versetele postate, Domnul Iisus Hristos vorbeste clar despre INVIERE.
"CAT PRIVESTE INVIEREA MORTILOR, oare n-ati citit ce vi s-a spus de Dumnezeu cand zice: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov". Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti ci al celor vii".(Matei 22:31,32).

...adica tradus...Dumnezeu este Dumnezeul lui Avram inviat, Dumnezeul lui Isac inviat si Dumnezeul lui Iacov inviat.

Referitor la traduceri ale Bibliei.
1. Nu exista varianta adventista. Folosim traduceri ortodoxe sau traducerea Cornilescu (si el a fost ortodox).
2. Nu exista in Sfanta Scriptura expresia iad. Sunt diferiti termeni folositi pentru "locuinta mortilor".
3. Daca tot cautati greseli de traducere, luati toate versetele pe care le-am postat, si care arata ca in moarte nu exista stare constienta.
4. Nu este subiectul topicului, dar va spun ca eu am gasit in Biblia varianta Anania, cateva greseli de traducere grave (se pare ca intentionate), care pot fi observate fara a fi mare cunoscator.

Versete scoase din context si traduceri ale Bibliei gresite si greoaie ca inteles: acestea sunt "uneltele" dvs.? Sper sa le schimbati.

39.Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi. 40.Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? 41.Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. 42.Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. 43.Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.


Domnule vasinec eu din aceste versete inteleg ca talharul a mers in ziua aceea cu Iisus in rai. Nu vad unde i-a zis Mantuitorul ca va sta intr-o stare de inconstienta pana la a doua venire.
Dumneavoastra ce parere aveti despre aceste versete?

Daca nu incercati sa intelegeti invataturile Sfintelor Scripturi in intregul lor, si le luati pe bucatele, puteti intelege aproape orice. Stim ca Domnul Iisus Hristos, dupa ce a spus acele cuvinte talharului, a murit si a inviat a treia zi. Si nu a fost in rai in timpul acestor trei zile: "Nu Ma tinea, i-a zis Iisus, caci nu M-am suit la Tatal Meu"(Ioan 20:17). Ba inca a mai stat 40 de zile pe pamant. Si abia dupa aceea S-a inaltat. Cum de i-a spus talharului "adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai"? Simplu, daca luam de bun ce spune Sfanta Scriptura si anume ca, omul dupa ce moare nu mai stie absolut nimic, pana la inviere. Moartea (moartea intaia) inseamna doar o "clipeala de ochi". Talharul a inchis ochii, acum cca 2000 de ani, si ii va deschide inaintea Mantuitorului. Pentru bietul talhar nu a trecut decat o clipa. In moarte nu avem constienta timpului. Iar Dumnezeu nu este legat de timp.

Deci ai raspuns fix nimic. Acelasi raspuns evaziv ca toate celelalte raspunsuri ale tale. Vezi tu, mandria nu te lasa sa accepti ca nu ai dreptate.Si apropo, mie mi se pare ca tu esti cel care ia Scriptura pe bucatele. Cand insa cineva te combate cu aceeasi metoda, intorci placa.

Spuneti ca eu am raspuns "fix nimic". Atunci explicati dvs. aceasta problema: Mantuitotul ii spune talharului: "Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai". Apoi vedem ca Mantuitorul s-a inaltat abia dupa mai multe zile. "Nu Ma tinea, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu", spune Domnul Iisus Hristos, dupa inviere. Ce s-a intamplat? S-a dus talharul in rai fara Mantuitorul (Domnul Iisus Hristos s-a inaltat dupa mai mult de 40 de zile de la ziua rastignirii)? Nu asa a fost promisiunea. Atunci, cum s-au petrecut lucrurile? Explicati-ne dvs.

Te-as ruga sa pui intreg contextul in care se afla versetul pe care l-ai postat. Pentru ca eu nu sunt asa invatat ca tine si nu stiu Scripturile pe de rost. Ca daca tot asa procedezi, si anume sa scoti versete din context, nu ajungem nicaieri

Eu obisnuiesc sa mentionez unde se gasesc versetele pe care le postez. Oricine, poate deschide Sfanta Scriptura si citi in intregime capitolul din care este redat versetul. Dar, invataturile din Sfanta Scriptura nu se incadreaza numai in contextul unui capitol ci al intregii Scripturi.

Oricum, eu am mentionat unde se gasesc versetele pe care le-am postat (intr-o postare recenta, acum cateva minute). Dvs. in loc sa deschideti Biblia sa cititi versetele in contextul lor (daca credeti ca eu scot versete din context) v-ati grabit sa spuneti ca eu am raspuns "fix nimic". "Fix nimic" ati inteles dvs. pentru ca nu cunoasteti Sfanta Scriptura si nici nu faceti efortul sa o deschideti macar acum.

Aveti tot ce va trebuie ca sa ma lamuriti referitor la cele spuse de Domnul Iisus Hristos talharului si la cele petrecute ulterior (aparent in contrast cu promisiunea Mantuitorului). Eu am dat o explicatie. Astept una de la dvs. (ca a mea era "fix nimic").

Ei uite ca de data asta nu ai mentionat unde se gasesc versetele.
Poate nu cunosc Scriptura asa cum ar trebui. Dar nici nu o talcuiesc asa cum o faceti voi adventistii dupa capul vostru. Asta e motivul pentru care ati cazut in erezie. Oare crezi tu ca un om plin de pacate si de patimi poate talcui Scripturile corect. Eu nu cred
Legat de versetele pe care le-am postat chiar nu ai dat nici un raspuns. L-ai ocolit aducand in discutie alte versete. Te-ai eschivat. Dupa care imi ceri mie sa dau o explicatie. Dupa ce am postat versetele am dat si explicatia. Tu nu mi-ai dat nici o explicatie legat de versetele postate de mine. Citind majoritatea raspunsurilor tale am observat ca la fel procedezi peste tot. Incearca sa nu te mai minti pe tine

Parca am vorbi limbi diferite. Repostez exact textul in care am indicat locul unde se gasesc versetele.

Daca nu incercati sa intelegeti invataturile Sfintelor Scripturi in intregul lor, si le luati pe bucatele, puteti intelege aproape orice. Stim ca Domnul Iisus Hristos, dupa ce a spus acele cuvinte talharului, a murit si a inviat a treia zi. Si nu a fost in rai in timpul acestor trei zile: "Nu Ma tinea, i-a zis Iisus, caci nu M-am suit la Tatal Meu"(Ioan 20:17). Ba inca a mai stat 40 de zile pe pamant. Si abia dupa aceea S-a inaltat. Cum de i-a spus talharului "adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai"? Simplu, daca luam de bun ce spune Sfanta Scriptura si anume ca, omul dupa ce moare nu mai stie absolut nimic, pana la inviere. Moartea (moartea intaia) inseamna doar o "clipeala de ochi". Talharul a inchis ochii, acum cca 2000 de ani, si ii va deschide inaintea Mantuitorului. Pentru bietul talhar nu a trecut decat o clipa. In moarte nu avem constienta timpului. Iar Dumnezeu nu este legat de timp.

Acesta este raspunsul despre care dvs. spuneti ca este "fix nimic". Astept de la dvs. un raspuns competent (doar sunteti student la teologie). Aveti indicat si locul unde se gasesc versetele.

Ar fi bine ca mai intai tu sa vii cu un raspuns competent la versetele postate de mine. Tu ai raspuns punand o alta intrebare. Nu ai raspuns concret la ceea ce am postat eu. In concluzie cand vei raspunde tu concret la ce am postat eu, atunci voi raspunde si eu concret la ce ai postat tu.

Pana atunci nu mai astepta nici un raspuns de la mine. Atunci cand nu vei mai ocoli raspunsurile vom continua discutia. Altfel nu are rost.

Nu pot da raspunsuri mai competente. Eu sunt un simplu functionar nu o persoana cu pregatire teologica speciala, ca dvs. Si nu am raspuns cu o intrebare ci am raspuns si apoi am pus si o intrebare. Intrebare la care refuzati sa raspundeti nu pentru ca nu sunteti multumit de raspunsurile mele ci pentru ca nu stiti sa raspundeti. Nu este nimic neobisnuit.In general, cei ce nu au invataturi bazate pe Sfanta Scriptura in intregime, deseori ajung in fundatura. Cum este si cazul dvs. Astept sa ma contraziceti, printr-un raspuns competent.

,,Va rataciti nestiind Scripturile,,
Iisus Hristos este Dumnezeu si ca Dumnezeu pe langa atributele atotstiintei, atotputerniciei, vesniciei, aseitatea (exisetenta de la sine)etc, mai este si omniprezenta sau atotprezenta care exprima independenta Sa in raport cu spatiu.
7. Unde ma voi duce de la Duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi?
8. De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi cobori in iad, de fata esti.
9. De voi lua aripile mele de dimineata si de ma voi aseza la marginile marii
10. Si acolo mana Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta. (Ps.138,7-10)

27. Oare adevarat sa fie ca Domnul va locui cu oamenii pe pamant? Cerul si cerul cerurilor nu Te incap, cu atat mai putin acest templu pe care l-am zidit numelui Tau;(3Regi 8,27)

Iar o cantare de la prohodul Domnului spune: ,,In mormant cu trupul, in iad cu sufletul, cu Dumnezeirea in Rai cu talharul si dea-dreapta Tatalui, in toate si peste toate esti Hristoase Dumnezeule!,,

Normal ca neavand radacina Sfintei Traditii bazata pe invatatura Sfintilor Parinti, v-ati ratacit in labirintul Sfintei Scripturi, ducand in ratacire si pe multi alti naivi si putin credinciosi.

Ce ati vrut sa demonstrati cu postarea aceasta? Ca este total lipsita de claritate. La inceput dati un citat din spusele Mantuitorului:"Va rataciti nestiind Scripturile". Apoi dati niste versete care scot in evidenta calitatile lui Dumnezeu, care sunt binecunoscute si recunoscute. Nu acesta este subiectul discutiei. Apoi, veniti totusi pe subiect, dar postati un fragment dintr-o cantare ortodoxa. Apoi scoateti in evidenta importanta Sfintei Traditii.

Daca incercati sa-l ajutati pe domnul Mihai sa explice, in maniera ortodoxa, de ce Domnul Iisus Hristos a promis talharului ca "azi vei fi cu Mine in rai" si totusi El s-a inaltat dupa mai mult de 40 de zile, va rog sa o faceti mai limpede. Si cu argumente din Sfanta Scriptura.

Hai sa iti spun ce inteleg eu din versetele pe care le-ai postat.
Inteleg ca Mantuitorul inca nu s-a suit la Tatal cu trupul ci doar cu duhul.