|
Tu ai lucrat în viata mea Isuse
Si rani adânci mi-ai vindecat prin Har, Pacatele-mi trecute sunt rapuse, Cáci între vechi si nou ai pus hotar. Tu mi-ai redat speranta cea pierduta În vremuri de restriste si nevoi, M-ai transformat în vajnica reduta Si ai facut un rug din trupu-mi sloi. Tu m-ai facut izvor de bunatate Când mi-ai deschis a cerurilor cale, Tu mi-ai adus Lumina, plinatate, Smerit îti multumesc, cu osanale. Tu-ai rupt zagazuri ce zaceau uitate Si doruri vechi si grele-ai scos din hau, Mi-ai aratat ca ale Tale-s toate, Pamânt si cer si Har de Dumnezeu. Tu ai sadit în trupul meu nevolnic, Lastar de Adevar, prin Har divin, Ajuta-ma sa-Ti fiu un rob destoinic Si eul meu de Tin’ sa fie plin. Tu-ai înaltat o ruga catre Tatal Când lacrimi grele-Ti înecau privirea, Ai izbavit o lume întinata Lasându-ne ca zestre, nemurirea. Si-acum te rogi din ceruri preaînalte Ca toti cei orbi sa creada-n Adevar, Isus este Lumina, celelalte, Sunt frunze-n vânt, azi sunt si mâine pier. Adevarata viata e în Tine Si casa sfânta-i dincolo de zare, Îti multumesc Isuse, esti cu mine, Iubirea Ta nu are-asemanare! Eu sunt nimic, sunt umbra pieritoare Aicea jos pe-acest pamânt netrebnic, Dar sus în cer sunt stea nemuritoare, Sa-Ti stau alaturi azi, Tu fa-ma vrednic! Adu-mi cuvântul Tau pe buzele-arse Si-al Tau izvor sa-mi ude temelia, Priviri pierdute, seci, de lacrimi stoarse, Sa se transforme, sa-Ti preia solia. Azi din cenusa ma înalt prin Tine, Am renascut ca pasarea maiastra, Îti multumesc, esti totul pentru mine, Esti floare dalba în a vietii glastra! Te laud si Te cânt, Te preamaresc, Atât cât voi trai pe-acest pamânt, Învata-ma sa cred si sa iubesc, Sa fiu lumina-n jur prin Duhul Sfânt! |
Citat:
|
La picioarele Tale cad întristat
Și cu amar plâng. Inima îmi e vaiet. Iartă-mă, Doamne, și împăcat ----------Nincu Mircea În osana fă umilul meu suflet! Primește-mă-n taină și mă fă stea Călăuzind sufletul spre mântuire! Fă-mă suflarea din ieslea Ta Și ca maică mă poartă-n zidire! În rugăciune îmi dăruie pace Și genunchiul să-l plec mă învață. Să tac și să primesc cum se face Jertfa pe cruce în sfântă povață. O umbră se-ntinde și mă acoperă. Tu luminează calea și fie-mi pază! La picioarele Tale ruga-mi descoperă O lume nouă, ca în pustie o oază. |
[SIZE=3][COLOR=#00aa00][SIZE=4]În zadar...[/SIZE][/COLOR][/SIZE][SIZE=3] |
Citat:
[COLOR=#008000]Când nu cunoașteți autorul, scrieți prescurtat AN (autor necunoscut) [/COLOR] |
[SIZE=3][COLOR=green]Doamne, n-ajung pân’la tine?...[/COLOR][/SIZE] |
nu tin minte numele autorului, din pacate
"nimic din ce-a durut nu ne mai doare, am imblanzit si lantul si celula si-avem atatia sfinti in inchisoare ca ne saltam in fata lor caciula." |
[COLOR=green]Sunt ani de-atunci, și totusi nu prea multi! [/COLOR] [COLOR=green]1850 15 ianuarie 2009[/COLOR] [COLOR=#008000][/COLOR] http://www.onestionline.ro/foto/poze..._eminescu2.jpg |
Unul ca acesta este un adevarat si un pretios poet ,tin sa spun ca exista unii care desi sunt poeti se comporta de parca ar fi vanzatori la taraba(Mircea Dinescu).
MIHAI EMINESCU ESTE SI VA RAMANE CEL MAI MARE POET ROMAN DIN ISTORIA NOASTRA.DATORITA LUI AVEM CULOARE. |
Citat:
Crezi ca, Eminescu daca ar fi fost contemporan noua ar fi placut oamenilor? Eu cred ca nu ! Dar este doar parerea mea. |
[SIZE=3][COLOR=sienna]Sa tin inca odata[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna][/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna]Sa tin inca odata [/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna]Manuta ta la piept[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna]Si-n ochii tai sa caut[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna]Intrebator si drept.[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna][/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna]O strans-ambratisare[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna]-Vis dureros de foc-[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna]Si apoi sa plec in lume[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna]Copil far-de noroc.[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna][/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna]Sa nu se mai aleaga[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna]De viata mea nimic,[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna]Sa mor uitat de oameni-[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=sienna]E soarta ce-mi prezic.[/COLOR][/SIZE] [SIZE=1][COLOR=sienna](de Mihai Eminescu)[/COLOR][/SIZE] [COLOR=black]Dar iata ca prezicerea marelui poet nu s-a adeverit,oamenii nu l-au uitat.[/COLOR] |
[COLOR=green][SIZE=3]Actualitatea lui M Eminescu[/SIZE] http://www.elenaudrea.ro/blog/wp-inc...n_rolleyes.gif [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]“Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi…”[/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]“Virtutea pentru dânșii ea nu există. Însă V-o predică, căci trebuie să fie brațe tari… Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.”[/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]“Ei îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă, Și sucul cel mai dulce pământului i-l sug…”[/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]“De lege n-au nevoie - virtutea e ușoară Când ai ce-ți trebuiește… Iar legi sunt pentru voi…”[/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]“Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă, Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela, Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa? Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară…”[/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]“Alte măști, aceeași piesă, Alte guri, aceeași gamă…”[/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]“Nu spera când vezi mișeii La izbândă făcând punte…”[/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]“Până când comedia aceasta? Până când panglicăria de principii, până când schimbările la față de pe-o zi pe alta?” (…) [/COLOR] [COLOR=green]“Suntem păpuși, îmbrăcate când roșu, când alb, care azi pun o etichetă, mâine alta, numai să ne meargă nouă personal bine, numai ambițiile noastre să fie satisfăcute?” (…) [/COLOR] [COLOR=green]“Ce suntem, comedianți, saltimbanci de uliță să ne schimbăm opiniile ca cămeșile și partidul ca cizmele?”[/COLOR] http://www.elenaudrea.ro/blog/wp-inc...n_confused.gif |
[SIZE=3][COLOR=green]La steaua[/COLOR][/SIZE] |
[COLOR=#008000][SIZE=3]Rugăciune [/SIZE][/COLOR] |
[COLOR=#008000][SIZE=3]Împărat și proletar[/SIZE] - Fragment |
[SIZE=3][COLOR=green]Astea-s codrii de arama?[/COLOR][/SIZE] |
[COLOR=#008000]Viitorul si trecutul |
[SIZE=3][COLOR=green]"Porni Luceafărul. Cresteau[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]In cer a lui aripe[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=green]Si zeci de mii de ani treceau[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=green]In tot atatea clipe..."[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=#008000][/COLOR][/SIZE] http://img216.imageshack.us/img216/7...eoranimne0.gif |
[COLOR=green]Lui Eminescu |
[COLOR=green]Coperta primei carti de poezii a lui Mihai Eminescu[/COLOR] http://upload.wikimedia.org/wikipedi...u_-_Poesii.jpg |
[SIZE=3][COLOR=green]Doina [/COLOR][/SIZE] |
Si pentru ca ea nu ar spune niciodata...
http://poezii.citatepedia.ro/de.php?a=Dorina+Stoica |
[SIZE=4][COLOR=#660000]INVIEREA[/COLOR][/SIZE] http://www.mihaieminescu.ro/back/cot_g.gif[SIZE=2]Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al mortii rece spirit se strecura-n tacere; Un singur glas îngâna cuvintele de miere, Inchise în tratajul stravechii evanghelii. [/SIZE] [SIZE=2]C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul îl învata Ca moartea e în lupta cu vecinica viata, Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.[/SIZE] [SIZE=2]O muzica adânca si plina de blândete Patrunde tânguioasa puternicile bolti; ?Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt, Inveninând pre însusi izvorul de viete. [/SIZE] [SIZE=2]Nimica înainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa, In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasa A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg".[/SIZE] [SIZE=2]http://www.mihaieminescu.ro/back/opera_g.gif[/SIZE] [SIZE=2]Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala Si negrul întuneric se sperie de soapte? Douasprezece pasuri rasuna? miez de noapte? Deodata-n negre ziduri lumina da navala.[/SIZE] [SIZE=2]Un clocot lung de glasuri vui de bucurie? Colo-n altar se uita si preoti si popor, Cum din mormânt rasare Christos învingator Iar inimile toate s-unesc în armonie:[/SIZE] [SIZE=2]?Cântari si laude naltam, Noi, Tie Unuia, Primindu-L cu psalme si ramuri Plecati-va neamuri, Cântând Aleluia![/SIZE] [SIZE=2]Christos a înviat din morti, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte calcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!"[/SIZE] [SIZE=2][/SIZE] [SIZE=2] (M.Eminescu)[/SIZE] |
Mistretul cu colti de argint -Stefan Augustin Doinas
[SIZE=3]Un print din Levant indragind vanatoarea prin inima neagra de codru trecea . Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea. canta dintr-un flaut de os si zicea:[/SIZE][SIZE=3] - Veniti, sa vanam in paduri nepatrunse mistretul cu colti de argint ,fioros, ce zilnic isi schimba in scorburi ascunse copita si blana si ochiul sticlos... - Stapane, ziceau servitorii cu goarne, mistretul acela nu vine pe- aici. Mai bine s-abatem vanatul cu coarne, ori vulpile rosii, ori iepurii mici... Dar printul trecand zambitor inainte privea printre arbori atent la culori, lasand in culcus caprioara cuminte si linxul ce rade cu ochi sclipitori. Sub fagi, el dadea buruiana-ntr-o parte : -Priviti, cum se-nvarte facandu-ne semn mistretul cu colti de argint, nu departe, veniti sa-l lovim cu sageata de lemn ! -Stapane,e apa jucand sub copaci, zicea servitorul privindu-l istet Dar el raspundea intorcandu - se - Taci. . Si apa sclipea ca un colt de mistret.[/SIZE] [SIZE=3] Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: -Priviti cum pufneste si scurma stingher, mistretul cu colti de argint, peste plaiuri veniti sa-l lovim cu sageata de fier.! - Stapane, e iarba fosnind sub copaci, zicea servitorul zambind indraznet. Dar el raspundea intorcandu-se :-Taci.. Si iarba sclipea ca un colt de mistret. Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste: - Priviti unde-si afla odihna si loc mistretul cu colti de argint ,din poveste . veniti sa-l lovim cu sageata de foc ![/SIZE][SIZE=3] -Stapane, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul razand cu dispret Dar el raspundea intorcandu-se:-Taci .. . Si luna sclipea ca un colt de mistret.[/SIZE][SIZE=3] Dar vai sub luceferii palizi ai boltii cum sta in amurg la izvor aplecat veni un mistret urias si cu coltii il trase salbatec prin colbul roscat. -Ce fiara ciudata ma umple de sange, oprind vanatoarea mistretului meu ? Ce pasarea neagra sta-n luna si plange Ce vesteda frunza, ma bate mereu ? - Stapane, mistretul cu colti ca argintul, chiar el te-a cuprins grohaind sub copaci. Asculta cum latra copoii gonindu-l... Dar printul raspunse -ntorcandu-se : - Taci. Mai bine ia cornul si suna intr-una Sa suni pana mor,catre cerul senin .... [/SIZE][SIZE=3]Atunci asfinti dupa crestete luna[/SIZE] [SIZE=3]si cornul suna,insa foarte putin .[/SIZE] [SIZE=3] [/SIZE] |
Pentru o imbratisare calda in frigul tacut,
se zbate o floare cu chipul marunt, pentru un zambet de sincer copil, Ridica din valuri un chip de nobil. Se zbate a iernii miscare cu ger, Pe chipul iubitei ating un mister Pe chip de copil ce plange incet, Astern asteptarea unui regret. In primavara ce m-asteapta cu dor, Si chipul ei si-al meu pictate pe-un nor, Se-mbina in dansuri dulci de amor, Cu lacrimi sudate din gerul odor! |
o poezie
tocmai am primit si eu aceasta poezie pe mail, e frumoasa, plina de adevar si m-am gandit sa v-o impartasesc si voua :6:
Femeia de Adrian Paunescu Asa e mama si a fost bunica Asa suntem femei langa femei Parem nimic si nu-nsemnam nimica Doar niste ele ce-i slujesc pe ei. Ei neglijenti, iar ele foarte calme Ei incurcand ce ele limpezesc Ei numai talpi si ele numai palme Acesta e destinul femeiesc. Si-n fond, ce fac femeile pe lume? Nimic maret, nimic impunator. Schimbandu-si dupa ei si drum si nume Pun lucrurile iar la locul lor. Cu-atatia pasi ce au facut prin casa Si pentru care plata nici nu cer De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa Ar fi ajuns si dincolo de cer. Ei fac ce fac si tot ce fac se vede Ba strica mult si ele-ndreapta tot Si de aceea nimeni nu le crede Cand cad, imbatranesc si nu mai pot. Asa e mama si a fost bunica Si ca ele maine eu voi fi. Ce facem noi, femeile? Nimica, Decat curat si uneori copii. Suntem veriga firului de ata In fiecare lant facut din doi E greu cu noi femeile in viata Dar este imposibil fara noi... |
Citat:
|
Magda Isanos
E atat de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee, acolo unde-i vezi or sa mai stee voiosi, in vreme ce vom muri. Atata soare, Doamne, atata soare o sa mai fie-n lume dupa noi cu mii de anotimpuri si de ploi, cu zori din care siruie racoare.. Si iarba asta o sa mai rasara iar luna tot asa o sa se plece voioasa, peste apa care trece, noi sigur n-o sa fim a doua oara. Si-mi pare asa de rau ca se mai poate gasi atata vreme pentru ura, cand viata nu-i decat o picatura intre acest moment si celalalt. Si-mi pare neinteles si trist ca nu privim la cer mai des ca nu culegem flori, ca nu iubim, noi, care-atat de repede murim. |
Invata...
Invata de la apa sa ai statornic drum,
invata de la flacari, ca toate-s numai scrum, Invata de la umbra sa taci si sa veghezi, Invata de la stanci cum neclintit sa crezi! Invata de la soare cum neclinit s-apui, invata de la piatra cum trebuie sa spui, invata de la vantul ce-adie pe poteci, cum trebuie prin lume de linistit sa treci! Invata de la toate ca toate-ti sunt surori, cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori! Invata de la vierme, ca nimeni nu-i uitat, invata de la nufar sa fii mereu curat, invata de la flacari ce-avem de ars in noi, invata de la umbra sa fii smerit ca ea, invata de la stanca sa-nduri furtuna grea! Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti, invata de la stele ca-n cer sunt multe osti. Invata de la greier, cand singur esti, sa canti, invata de la luna sa nu te inspaimanti, invata de la vulturi cand umerii ti-s grei, si du-te la furnica sa-i vezi povara ei! Invata de la floare sa fii gingas ca ea, invata de la soare sa ai blandetea sa! Invata de la pasari sa fii mereu in zbor, invata de la toate ca totu-i trecator. Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci! |
[COLOR=green][SIZE=3]Ah, voi sănii, sănii![/SIZE] |
Psalmul 103
de Dosoftei (Sfantul ierarh Dosoftei) [COLOR=black]Sufletul mieu, ură bine Lui Dumnezău, cum să vine, Și-i zî, Doamne, să trăiască Mărirea ta și să crească. Să te-mbraci cu mărturie, Cu frâmsețe și tărie, Că tu te-nvești cu lumină, Ca soarele-n zî senină. Și ț-ai tins ceriul ca cortul, De l-ai înfrâmșat cu totul, Și i-ai pus deasupra ape, Din tinsori să nu să scape. Núorii ț-ai pusu-ț scară, Când vei să pogori în țară. Caii îț sunt iuț ca vântul, De mărg unde ți-i cuvântul, Și ca gândul mărg de tare Îngerii tăi cei călare, Și pedestrimea ca focul Merge strălucind cu totul. Tu-ntemeiez cu cuvântul De stă nemutat pământul. Tu i-ai datu-i de mainte Prăpastea de-mbrăcăminte, Și stă gata să te-asculte, Să dea apa preste munte, Și de svânta ta poruncă Va fugi din deal la luncă, Că va merge detunată, De glasul tău înspăimată. Și munțâi, și dealuri nalte S-or ivi, și șesuri late, Pre locul ce sunt urzâte, Când i-ai făcut de mainte Și le-ai pusu-le hotară, Să nu dea din loc afară, Ce să-ț țâie-ntreg cuvântul, Să nu-mprésure pământul. Tu trimiț ape prin tăuri, De cură printre munț răuri, De să toate heri adapă Și le prisosește apă. Și colunii când li-i sete Tu-i adăpi fără scumpete. Tu strângi pasările-n hoarbă La părău ce vin să soarbă, De prin pietri, de prin gauri Slobod cântece și glasuri. Tu sloboz roauă pre munte Dintr-a tale cămări multe, Și pre pământ sloboz ploaie, De să satură-n pohoaie, Și cu lucrul tău sporește Tot pământul de rodește. Tu dai fânului să crească, Dobitoacelor să pască. Și crești pajiștea cea moale, De scoate grâul din foale, De-ș culeg oamenii hrană Să le hie și pre iarnă. Că scot pita cu sudoare Să mănânce la răcoare, Din pământ agonisită Pre porunca ta cea svântă. Și le-ai dat vinul să-ș facă Veselie, să le placă. Cu oloi să-ș netezască Fața și să să-ncrăvască1 Cu pâinea cea de mâncare, Să să facă omul tare. Copacilor de pre câmpuri Tu le dai sațâu pre timpuri, Și chedrilor din Livanul, Ce-i răsădești pre tot anul. Acoló vrabii ș-or face Cuiburi, di-or ședea cu pace, Că le este rodionul Povață, pus de la Domnul. Cerbilor le-ai dat să salte Pre munțâi cu dealuri nalte, Și iepurilor scăpare Le-ai dat s-aibă supt stânci tare. Luna ai făcut cu rază, Să crească-n vremi și să scază, Și soarele ș-nemerește Apusul ce odihnește. Din tunerec feceș noapte, De ies gadinile toate. Lupii urlă și scâncează, Când spre vânat să gătează, Să-ș ceie și să-ș răpască De la Domnul să-i hrănească, Pănă când răsare soare, De mărg cineș la-nchisoare. Și omul, fără de greață, Iese-n treabă demineață, De lucrează pănă-n sară, Zî de iarnă și de vară. Pentr-aceea, Doamne svinte, Să fii mărit de mainte, De lucruri ce-ai făcut mare, Cu sfat bun, cu așezare! Pământul îi plin de fapte Ce-ai făcut cu bunătate. Și marea, câtu-i de lată, Și largă, și desfătată, Într-însă să țin heri multe, Jigănii mari și mănunte. Preste luciu de genune Trec corabii cu minune. Acoló le vine toană De fac chiții gioc și goană. Și toate la tine caută Să le dai hrană bogată, Să strângă și să-ș culeagă Ce le-ai dat, cu voaie largă. Cându-ț deșchiz svânta mână, Atunci toată lumea i-plină De bișug și de dulceață, Și-ș petrec toț bine-n viață. Și când ț-ascunz fața svântă, Toată lumea să-nspământă. Când le iei duhul, s-or stânge Și la țărna lor s-or strânge. Duhul tău când li-i trimite, Să vor zidi ca mainte, Și cum ț-ai datu-ț cuvântul, Vei înnoi tot pământul. Și să-ț fie, Doamne svinte, Slava-n veci, ca și mainte! Dumnezău gând bun va pune De lucruri ce-au făcut bune. Că de svânta ta căutare Pământul tremură tare, Și din munte merge pară, Când pogori să vez în țară. Și ț-voi cânta, Doamne,-n viață, În custul mieu, cu dulceață, Cânta-ț-voi, Dumnezău svinte, Domnului mieu de mainte. Pănă ce voi fi cu viață, Îț voi cânta fără greață. Și să-ț placă, Doamne svinte, Bietele mele cuvinte, Să mă bucur în tot bine De Dumnezău, cum să vine, Ca să pieie cu ocară Toț pizmașii tăi din țară. Și ceia ce-s fără lege De pre pământ să vor șterge, Să nu scape nice urmă, Ce să-i ștergi dintr-a ta turmă.[/COLOR] [COLOR=black][/COLOR] [COLOR=black]Minunata limba romana veche![/COLOR] |
[COLOR=green][SIZE=+1]Rochia, [/SIZE][SIZE=2]de Magda Isanos[/SIZE] |
[COLOR=#008000]Și mi-au răspuns mătăsurile moarte, |
Balada Lupului Alb
Feciori din daca mama Pribegi ca doua canturi, Trecand din vama-n vama, Sub palmuiri de vanturi, Mai blanzi ca o poveste Din care-i lipsa vina, Ne-au zamislit din Creste Si ne-a spalat Lumina. Spalati de ploi si moine, Curati ca doua schituri, Ne-au botezat in doine Si ne-au sfintit in mituri. Mai plansi ca doua lacrimi, Cuminti ca doua stele, Noi dezlegam de patimi Si descantam de jele. Din tample ningem vise, Din Inima dureri, Sperantele nezise La porti de Invieri. Ne-am imbracat in soarta Cumpliti ca o osanda, La daca noastra poarta, Ca lupii, stand la panda. Vom insera cu anul Si-om deveni pamanturi. Ne-o tine minte neamul Frumosi ca doua canturi. Ne vom zidi-n Credinta, In bolta Casei noastre, Vom ninge cu vointa Si vom ploua cu astre. Vom asfinti cu veacul Si-om deveni zapada. Ne-o pomeni saracul In planset de balada... Ne-o creste foc din Suflet, Ne-or plange-n palme macii, Cand ne-om opri din umblet, Feciori ai Sfintei Dacii... |
[SIZE=3][COLOR=#008000]Visul... :79:[/COLOR][/SIZE] |
O poezie dreasa cu sare: Să-mi cânți, cobzar, bătrân, ceva, Să-mi cânți ce știi mai bine, Căci vin ți-oi da, și bani ți-oi da, Și haina de pe mine! Caci spini voi lua, Ma vor scuipa, Zmulgand ce am pe mine! Să-mi cânți, cobzar, bătrân, ceva, Să-mi cânți și din chitară, Că doar s-o isprăvi cândva O viață-atât de-amară! Că doar s-o isprăvi cândva O Lume-atât de goală!Lăsați-mă lângă cobzar, De viață nici nu-mi pasă! Caci sunt copilul nimănui Și n-am nici bani, nici casă... Caci sunt nebunul orișicui Și nu-s poftit la masă... Lăsați-mă mereu să stau În grota-ntunecată, Să cânt, să plâng și-apoi să uit, Ce am iubit odata... Să uit să plâng și-apoi să cânt, Căci am iubit o fata... Să-mi cânți, cobzar, din cobza ta Povestea de iubire Ce m-a durut atat de rarDe atâta nesimțire. Și m-a făcut ca să tresar Purtat spre fericire.
|
Citat:
Să-mi cânți, cobzar, bătrân, ceva, Să-mi cânți ce știi mai bine, Căci vin ți-oi da, și bani ți-oi da, Și haina de pe mine! Caci spini voi lua, Ma vor scuipa, Zmulgand ce am pe mine! Să-mi cânți, cobzar, bătrân, ceva, Să-mi cânți și din chitară, Că doar s-o isprăvi cândva O viață-atât de-amară! Că doar s-o isprăvi cândva O Lume-atât de goală! Lăsați-mă lângă cobzar, De viață nici nu-mi pasă! Caci sunt copilul nimănui Și n-am nici bani, nici casă... Caci sunt nebunul orișicui Și nu-s poftit la masă... Lăsați-mă mereu să stau În grota-ntunecată, Să cânt, să plâng și-apoi să uit, Ce am iubit odata... Să uit să plâng și-apoi să cânt, Căci am iubit o fata... Să-mi cânți, cobzar, din cobza ta Povestea de iubire Ce m-a durut atat de rar De atâta nesimțire. Și m-a făcut ca să tresar Purtat spre fericire. |
Adrian Păunescu -Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aș ubi
Altceva nu-i nimic
Și mereu mă complic Și ce simplu mi-ar fi, Dacă nu te-aș iubi. Dacă m-aș lua după pretexte, dacă-aș trage unde e ușor, nici nu trebuia s-aud de tine și-mi era mai de folos să mor. M-am băgat de bună voie slugă, dragostei morale ce ți-o port, dar pricep că mi-ar fi fost rentabil să privesc destinul ca pe-un sport. Nu-i o simplă încăpățânare, pentru un ambițios pariu, dar aleg o cale complicată, tocmai din motivul că sunt viu. Eu detest relația burgheză, decorată circumstanțial, mă închin la legile naturii și salut iubirea, ca scandal. Mama ei de viață prefacută, tatăl ei de soartă la mezat, te iubesc în felul unui trăznet, te prefer așa cum s-a-ntâmplat. Greu îmi e și greu îți e și ție cu acest fel de a trăi al meu, totuși, vreau să știi că, din pacate, dragostea e o dificultate, fără care-ar fi cu mult mai greu |
Nichita Stănescu - Ce bine că ești
E o întâmplare a ființei mele
și atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâșnești într-o îmbrățișare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca niște dălți ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi tâmpla de stele, până când lumea mea prelungă și în nesfârșire se face coloană sau altceva mult mai înalt și mult mai curând. Ce bine că ești, ce mirare că sunt! Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se, douâ culori ce nu s-au văzut niciodată, una foarte de jos, întoarsă spre pământ, una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata, neasemuită luptă a minunii că ești, a-ntâmplării că sunt. |
nastac_miruna, era o melodie folk cantata de o domnishoara,
am modificat un pic pe ici pe colo prin locurile esentziale ca sa o dreg oleaca cu niste sare... Învață de la apă să ai statornic drum, Învață de la flăcări, ca toate-s numai scruum, Învață de la umbră sa taci si să veghezi, Învață de la stâncă cum neclintit să creezi! Învață de la soare cum trebuie s-apui, Învață de la piatră cât trebuie sa spuui, Învață de la vântul ce-adie pe poteci, cum trebuie prin lume de liniștit să treeci! Învață de la toate ca toate-ți sunt surori, cum treci frumos prin viață, cum poti frumos să mori! Învață de la vierme, că nimeni nu-i uitat, Învață de la barză, să fii mereu curat, Învață de la flăcări ce-avem de ars in schit, Învață de la umbră sa fii cu duh smerit, Învață de la stancă să-nduri furtună greaa, Învață de la apă să susuri ca și eaa! Învață de la soare ca vremea să-ți cunoști, Învață de la stele că sus sunt multe oști. Învață de la ceruri sa fi mereu senin, Învață de la mare să ai un suflet plin. Învață de la greier, cand singur ești, sa cânți, Învață de la lună să nu te înspăimânți, Învață de la vulturi cand umerii ți-s grei, Și du-te la furnică să-i vezi povara ei! Învață de la floare sa fii gingaș ca ea, Învață de la maică să ai blândețea sa! Învață de la păsări să fii mereu în zbor, Învață de la toate că totu-i trecator. Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci să-nveți din tot ce piere, cum să traiești in veci! Ia seama, fiu al jertfei, din Viața care-i fii să curgi lapte și miere, caci doar iubind vei birui! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 06:57:33. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.