[COLOR=black]Foarte frumos s-a facut porumbelul .Nici nu stii ce secvete de viata mi-ai reamintit ,cu postarea ta .[/COLOR]

[COLOR=black]Acum doi ani ,cand inca traia ,tata a oblojit si a crescut tot asa un pui de porumbel ,la fel ca al tau .[/COLOR]
[COLOR=black]L-a gasit in fata blocului cu o aripia ,,beteaga ,, cum spunea el . Puiul s-a facut bine ,i-au crescut penele si incet, incet ,a invatat sa zboare . Zbura prin toata casa si toti erau cu grija sa nu fie geamul deschis ..sa nu-l piarda .[/COLOR]
[COLOR=black]Porumbelul acesta ,era cea mai mare bucurie ptr . fratele meu ..care a fost lovit de o masina acum trei ani ...si care nu s-a recuperat total nici acum . A fost in coma 12 zile ,a suferit peste poate (13 operatii ,cea mai grea pe creier - nu s-a recuperat total nici fizic , nici ..)[/COLOR]

[COLOR=black]La 45 de ani ,viata i s-a schimbat brusc intr-un cosmar ..iar ptr noi e o durere permanenta .Multumim Domnului ca este asa cum e ..Trebuia sa povestesc toate astea ca sa ma fac inteleasa ..[/COLOR]
Deci puiul era bucuria casei si un fel de ,,terapie ,, ptr fratele meu .
Cand venea tata acasa de la serviciu ,cu toate ca avea 78 de ani el lucra , deschidea geamul de la bucatarie si-i dadea drumul afara ,il incuraja sa zboare..Prima data puiul s-a intors speriat imediat ,apoi a prins curaj si se intorcea mai tarziu .

Pana intr-o zi cand tata, singur fiind , a hotarat sa inchida geamul si sa-l lase liber sa innopteze afara cu fratii lui ..un stol de porumbei in care se integrase PUIU . Venea la geam ,era primit in casa ,se hranea si pleca. Apoi a venit mai rar .
Dupa un timp a venit cu o porumbita .
Tata nu mai e aici cu noi ,de un an si cinci luni ..dar PUIU mai vine cand si cand cu porumbita ...NIci nu mai pot sa scriu ...Nu pot sa va spun bucuria fratelui meu cand il vede ...il cheama asa cum facea si tatal meu ..
Deschide fereastra ,intinde mainile spre el ,si-i vorbeste .. ,,Hai ,la tata .,,
Dar Puiu nu mai intra in casa ..

Ietati-ma daca am fost confuza ..dar nu mai pot sa ma opresc din plans ..iertati-ma

Am incercat..dar am sfarsit prin a-l darui pentru ca mi se rupea inima de el. Il tineam mereu in colivie..si nu am mai putut rabda.. L-am daruit..
Oricum, multumesc tuturor de sfaturi si mesaje.

Gutza
 

Si in familia mea am avut o experienta similara cu maica-mea, care a fost operata pe creier de anevrism si care s-a recuperat doar partial, peirzandu-si si simtul mirosului... Greutatile vietii, ce sa mai zicem... Imi pare rau pentru toata suferinta care este in lume, dar tot raul sa fie spre bine pana la urma.


Pe porumbelul meu il cheama Gutza, pentru ca e gutzan sau porumbel-maidanez. L-am gasit vara trecuta cazut langa un copac si l-am luat in casa. Nu stia nimic: nici sa manance, nici sa bea... L-am hranit cu forta in primele zile si i-am dat sa bea cu seringa pana a prins gustul mancarii.

A stat cateva luni in balcon. I-am facut o cutie mare ca sa aiba spatiu, deh... Il scoteam afara si-l asezam pe creangile copacilor, sa se obisnuiasca cu mediul. L-am invatat apoi sa zboare, mai intai prin casa si apoi pe afara, prin parc. Il aruncam in sus si el ateriza dupa cateva rotocoale, spre bucuria copiilor care erau pe acolo. Apoi s-a imbolnavit, ca i-a crescut un furuncul urias la un ochi, de am crezut ca-l pierdem. Am fost la veterinar, am intrat pe forumuri de columbofili, ce mai... L-am tratat si a scapat.

Apoi a venit momentul cand ne-am hotarat sa-i lasam geamul deschis, sa stea pe pervaz, la etajul 6. A stat si s-a gandit vreo saptamana pana s-a hotarat sa zboare la inaltimea aia. Si uite asa pleca ziua si se intorcea seara sa doarma la el acasa, in balcon.

Prin februarie am lipsit de acasa 3 saptamani. N-am avut ce sa-i fac, nu puteam sa-l luam cu noi. Dar s-a intors, caci probabil a venit de multe ori la geam si nu era nimeni sa-i deschida... De atunci s-a cam suparat si n-a mai intrat asa repede in dormitor, la noua lui cutie cu seminte si apa. Dar cu toate astea vine constant sa manance, insa sta vreo 5-10 minute pe pervaz pana se hotaraste sa intre inauntru, dupa cat de foame ii este. Si "vorbeste" cu noi cand ne vede ca dam perdeaua la o parte: guu-uu... :)

Acum are si pereche, insa celalalt nu vrea sa intre. Ramane afara agitat si suparat ca al nostru dispare dupa geam. Si nici Gutza nu mai vrea sa stea cu noi prea mult, ca inainte mai dormita pe usa deschisa sau pe unde apuca...

Interesant e ca i-am oferit libertatea si el totusi se intoarce la noi. Uneori fara sa intre in apartament; sta pe pervaz si gangureste din cand in cand, ca si cum ne-ar considera familia lui adoptiva.

Pentru Florin-IONUT
 

Foarte interesant, povestile noastre se aseamana atat de bine.. Stiu ca perechea unui porumbel este pe viata .Mi se pare atat de frumos si de curat ..si cand te gandesti ca sunt ,,doar ,, pasari . Inca au ce invata oamenii de la pasari .. nu numai zborul .Tare as vrea ca Gutza sa vina mereu la geamul vostru ...
Merci ptr raspuns mi-a prins foarte bine. Tot binele -ti doresc.

P.s ai mei locuiesc ,,doar ,,la trei .

[SIZE=4][COLOR=purple]Cum vorbesc animalele[/COLOR][/SIZE]

http://www.formula-as.ro/magazine/at...1211364835.jpg


O veche legenda vikinga spune ca in noaptea dintre 24 si 25 decembrie oamenii pot sa vorbeasca cu animalele. Nu se stie daca vreun taran a incercat vreodata sa vorbeasca cu vaca lui sau daca magarul i-a raspuns ciobanului la intrebarile puse. Ceea ce este sigur si este recunoscut oficial de stiinta e faptul ca animalele vorbesc intre ele o limba clara, pe care din pacate n-are cine sa ne-o traduca sau pe care adesea n-o auzim.

Limba animalelor nu se compune din vocale si din consoane, ci din tonuri si sunete. In loc de cuvinte, ele folosesc intensitati diferite ale aceluiasi sunet, cam cum se intampla cu limba chineza, in care un sunet intonat diferit poate semnifica 4 sau 5 cuvinte deosebite. Tonurile profunde, la animale, semnifica agresiunea, tonurile inalte - bucuria. Vom ajunge oare vreodata sa ne intelegem cu elefantii sau cu delfinii? Nu, din pacate! Ne lipsesc organele de simt cu care am putea intelege limba animalelor. Urechea omeneasca percepe tonuri numai intre 20 si 20.000 de herti, deci nici ultrasunetele (frecventa pe care se desfasoara dialogul delfinilor), nici infrasunetele (pe care se poarta dialogul elefantilor). In schimb, cu putina atentie, am putea sa le invatam limbajul corpului. De exemplu: urechile ridicate la elefant reprezinta agresiunea.
Dar oare animalele de casa, atat de iubite si alintate de om, isi recunosc numele, atunci cand le chemam? Lingvistul Mark Feinstein sustine ca da: "Pisicile, cainii si caii reactioneaza la sunete, fara sa stie insa ca ele sunt numele lor. O pisica, de pilda, reactioneaza la fel, indiferent daca ii spui Miti, Piti sau Tuti. Important e ca sunetele cu care o chemi sa fie apropiate".
Cateva descoperiri de ultima ora legate de limbajul animalelor sunt uluitoare. De pilda: s-a stabilit ca melodiile cantate de balene sunt fie sfaturi muzicale date de mame puilor lor, fie cantece de dragoste ori povestiri istorice despre neamul lor.
Un alt exemplu fantastic: cercetatorul american Philip Lobel a pus un Sonar cu amplificator extrem de puternic in acvariul sau: stupoare! Multi pesti in realitate tipa, suspina, se striga, intr-un limbaj care nu poate fi perceput de urechea obisnuita. Cand savantul a incercat sa scoata afara din apa un pestisor, s-a iscat o zarva nemaipomenita, iar el tipa ca din gura de sarpe (aviz pescarilor!).
Pe locul unu, intre animalele care par sa poata comunica din ce in ce mai bine cu omul se afla cimpanzeii. In rezervatii sau in gradinile zoologice unde sunt ingrijiti cu dragoste si atentie, ei au ajuns sa rosteasca propozitii aproape complete, ca de pilda: "Foame... tu... mie banana... bun".
Pe masura ce cercetarile despre viata animalelor avanseaza, savantii ajung la concluzia ca "dobitoacele" seamana foarte bine cu omul, fiind dotate cu inteligenta, sensibilitate, intelepciune si devotament. Oare asta va face ca ele sa fie mai putin chinuite si ucise? Bine ar fi!

• [COLOR=#da233d]Rodica Demian[/COLOR] (Formula as )

Cai de rasa,o minunatie
 

Ce minunatie !!!
 

Maxi si Nano
 

baietii nostrii,sunt cei mai buni psihologi ! Maxi ,e cockerul de 4 ani, pe care l.am primit pe 21 mai ,cand in viata mea a fost o pierdere, iar Nano e baiatul lui,si are 2 ani si un pic .Intre mine si Maxi e o legatura ,pe care nimeni si nimic nu o va putea rupe! Multi mi-au zis ca dc ce voi face un copil nu o sa mai fiu asa de apropiata de baietii mei,dar eu stiu ca voi fi la fel ,poate chiar mai iubitoare ! Nano e mai apropiat de sotul si de sora mea,dar atunci cand ceva e in neregula cu mine ,vine si se pune cu capul pe burtika mea ,lui ii place in general sa simta fizic ca suntem langa el si atunci mai tot timpul sta in bratele noastre! A fost un an in viata mea ,in care am fost f bolnava,am stat cateva zile in pat,iar Maxi al meu (Nano inca nu venise pe lume,era in plan) nu vroia sa iasa afara ,statea numai cu mine in pat ...Cand eu si sotul meu ne certam ,incep sa se agite prin casa,nu le place cearta,si nu suporta betivii! ei sunt ingerasii trimisi de D-zeu sa aibe grija de noi ! cine zice ca animalutzele,plantele nu au suflet ,nu stiu ce zic ! au mai mult suflet ca noi,si simt de n ori mai mult ca noi !
http://widget.slide.com/rdr/1/1/3/W/...cUMncz18f0.jpg

Maxi la papion
http://widget.slide.com/rdr/1/1/3/W/...Mt3EoXKSYn.jpg

Naniko bebel
http://widget.slide.com/rdr/1/1/3/W/...K-kuQAsk4g.jpg

As dori sa comentez putin aici. Mi-am facut lucrarea de licenta pe lingvistica si ma pricep putin. Animalele intr-adevar au un limbaj, dar acesta exprima ori lucruri ce tin de instinct si supravietuire, ori lucruri care tin de emotii. Limbajul lor in general este automatizat, adica nu este creativ. Nici cimpanzeii nu ajung la limbajul uman pentru ca nu pot asimila sintaxa. Adica inflexiunile, ordinea sintactica in fraza, subordinari, coordinari etc etc. Un cimpanzeu nu va spune niciodata "Uita-TE LA copilUL ACELA CE frumos mananca". Va spune doar cuvinte, simple, "mananca frumos copil" Dar dupa cum vedeti este greu sa intelegi de fapt ce se spune intr-o astfel de maniera. Se poate intelege si ca cineva mananca un copil frumos:21:
Animalele exprima prin limbajul lor emotii, dar niciodata ganduri exclusiv rationale, intelectuale. Niciodata un animal nu va cugeta ceva de genul "Gandesc, deci exist":21: De asemenea le lipseste creativitatea in limbaj.
De aceea, nu e vorba ca animalele nu ar avea un limbaj, ele intr-adevar au modalitati uimitoare de comunicare, diferenta intre om si animal tine de CALITATEA limbajului, nu de existenta sau non-existenta lui.

Am facut un blog pentru cainele meu pentru iubitorii de caini:

http://sahsaparagulla.blogspot.com/
---------------------------------------------------------

Ataşament 927

Ataşament 928

Si mai este o diferenta: comunica extrem de bine telepatic,calitate pe care omul si-a estompat-o mult fiind prea ancorat in rational.

Povestea lui REX
 

Astazi , am recitit aceasta intamplare adevarata ...sper sa va bucurati si voi de ea.
Oare cainii au sentimente mai puternice decat unii oameni ?

[COLOR=purple]Reintoarcerea[/COLOR]

Am avut un prieten bun, Bandy, care locuia impreuna cu mama sa intr-un apartament din Bucuresti, in apropiere de Biserica Alba, si care avea un superb caine Labrador, ce raspundea la numele de Rex.

Ca urmare a unui accident, Bandy nu se putea deplasa decat cu un scaun pe rotile. Mama sa fiind plecata dimineata la serviciu, Rex il ajuta la miscarea scaunului, ii aducea sticla de lapte lasata la intrare de o vecina, sacosa cu paine, si deschidea usa apartamentului cand auzea soneria. Puteai intra in apartament doar daca Rex te cunostea sau primea ordin de la Bandy, altfel isi aseza labele pe tine, te latra si nu indrazneai sa faci un pas in plus.

Singura sursa de venit a familiei era salariul mamei lui Bandy, care fiind divortata de mai multi ani, se descurca destul de greu.
Intr-o zi, aflandu-ma in vizita la ei, (pe vremea aceea eu faceam armata in Bucuresti, in zona Cotroceni) - mama lui Bandy m-a rugat sa tratez cu comandamentul regimentului, in sensul daca ar fi dispus sa primeasca cainele, ea nemaiputand face fata cheltuielilor mari (numai intretinerea cainelui o costa aproape un sfert de salariu).
Prezentandu-i fotografia lui Rex si situatia grea a familiei respective, comandantul regimentului a acceptat adoptia patrupedului.

Asa se face ca intr-o duminica seara, l-am luat pe Rex cu mine (cunoscandu-ma, ma asculta), l-am dus acasa - zona Piata Senatului -, iar luni dimineata, ne-am urcat in remorca unui tramvai, care mergea cam 5-6 statii pana la regiment. A fost foarte repede adoptat. I s-a dat o portie de mancare, dupa care a facut o plimbare de recunoastere pe la grajduri, prin birouri, dadea impresia ca a inceput sa se adapteze.
Marti nu am fost la regiment, aveam o zi libera, si pe la ora 17-18 m-am dus la Bandy acasa, pentru a-i da vestea buna ca Rex devenise "cainele regimentului".
Am sunat la usa apartamentului si, spre marea mea uimire, Rex, chiar Rex, mi-a deschis usa, asa cum facea de obicei. Cu lacrimi in ochi, Bandy si mama sa mi-au spus ca vor face tot ce este omeneste posibil, dar pe Rex nu-l vor mai parasi toata viata. Venise singur, strabatand tot orasul, la adevaratii lui stapani.

Au trecut cativa ani de atunci, dar, impresionat de povestea lui Rex, le-am spus-o si altor persoane, incercand sa pricep mecanismul prin care cainele lui Bandy izbutise sa se intoarca la el. Instinct? Simt de orientare? Desi raspunsul sigur nu l-am aflat pana azi, banuiesc ca e vorba de atasamentul, fara putere de comparatie, al cainelui fata de stapanul sau.
Ceea ce-l ajutase pe Rex sa revina acasa fusese iubirea.

scrisa de Jean Nascutzi

Ce-o fi in mintea... oamenilor ?
 

..cainii sunt coafati ...asta mai treaca -mearga.... dar de ce si ... vopsiti ?

p.s. Cel verde cu capul galben , ( Doamne ce aberatie ! ) mi-a rupt inima ..mi se pare atat de trist ..cred ca nu-i place deloc cum arata prietenul lui .

Eu am o testuasa o cheama NINJA .asa iam pus ca imni placeau desenele cu Tortus Ninja cand eram mic. Mihaela ii da de mancare.

Ajutor-randunica
 

Prin luna mai, la geamul meu si-au construit doua randunici cuib...Nu dupa mult timp au facut pui. Era minunat cand la 6-7 dimineata le auzeam ciripind (cred eu ca-si faceau planuri pentru ziua ce incepea sau sfatuiau puii ,,sa nu dea drumul la nimeni" cat ei erau plecati dupa hrana)... Am urmarit cu ce truda si-au construit casuta si ce lupta au dus cu vrabiutele...
Dar au venit ploile... Cuibul a rezistat cat a putut... Uitandu-ma pe geam la ploaia care nu mai contenea, am vazut cuibul cazut pe pervaz. M-a cuprins o tristete...Prin acel cuib imbibat cu apa, distrus si imprastiat pe tot pervazul am vazut ceva miscandu-se...
Erau doi pui de randunica, cu pene ude, acoperiti partial cu pamant. Prima mea reactie a fost sa-i iau de acolo, din ploaia cu picaturile cat capusorul lor si din vantul rece... Si asa am si facut. Nu stiu daca am gresit, dar nu puteam sa privesc si sa nu fac nimic.
I-am luat , i-am incalzit, i-am uscat, dar din pacate unul dintre ei n-a rezistat si dupa 4 ore a murit. A plans fetita mea...
Al doilea (pe care noi l-am numit Vulturul) a dormit o zi si o noapte , fara sa-i trebuiasca nimic, iar dimineata din cuibul improvizat, am auzit ,,piu, piu..." un strigat de foame. Au trecut de atunci 8 zile minunate, in care alerg dupa insecte (randunica face aproximativ 400 de zboruri ca sa-si hraneasca puii) si e placut sa privesc si sa ascult puiul ce incepe sa devina randunica... I-au crescut aripioarele pana in varful cozii si a inceput sa dea din aripi, iar penajul devine un negru-albastrui. Mi-am pregatit fetita ca sa nu planga atunci cand isi va lua zborul...Multi cosidera ca trebuia sa las natura sa-si urmeze cursul (oare ei asa ar fi facut in locul meu???), iar altii strang insecte alaturi de mine...Eu nu am putut sa nu fac nimic, eu nu am putut sa privesc cum mor fara macar sa incerc sa-i salvez...
Dar azi nu mi-a placut deloc de puiul de randunica: a fost apatic, a cam dormit toata ziua, a mancat putin si a baut multa apa (cred eu). Am cautat mai multe informatii pe net, dar n-am aflat mai nimic. As vrea sa stiu cat doarme, cata apa bea, cat mananca, cum as putea sa o invat sa zboare...Orice informatie imi va fi de ajutor...Va rog. Vreau sa o ajut sa traiasca si sa zboare...

Ce faptura minunata... Cat de frumoasa si inteligenta a creat-o Dumnezeu!...

E admirabil gestul tau Manu72!Sufletul nu ne pacaleste niciodata,deci,crede-ma ca ai facut bine ca ai salvat puiutii.In rest,selectia naturala si-a facut intr-adevar treaba si cel mai rezistent a trait.
Voi posta cazul tau pe animale.ro si o sa urmaresc sa vad ce sfaturi imi dau cei care se pricep la pasari de acolo.
PS:Daca mi-ai spune in ce oras esti,poate aflu un cabinet veterinar la care sa il poti duce.

Multumesc. Am supravegheat-o toata noaptea. Astept raspuns. Am fost la un cabinet veterinar si au cam dat din umeri (mi-au dat mancare pentru canari, iar ea nici nu se uita la aceasta mancare-crede ca e nisip si se scalda in ea- am pus foto), iar la alt cabinet mi-au spus ca nu se pricep decat la caini si pisici. Deci...
Mai nou nu mai vrea sa stea in cuibusorul ei. Am observat ca trage spre caldura. A stat in palma mea si a adormit. Acum doarme pe umarul fetitei mele (are parul lung si e cald acolo). Oare ii era frig???

Mannu,nu mi-ai spus din ce oras esti.Sa incerc sa intreb ce medic vet putem gasi care sa se priceapa la pasari.
Si eu astept raspunsuri,am deschis deja doua topicuri acolo pentru randunica,inca n-am primit nici un raspuns.
Eu zic ca tot un veterinar priceput ar salva situatia.
Din ce stiu eu este foarte important sa aiba caldura,dar in acelasi timp poate fi si semn de boala daca doarme exagerat de mult.
Astept raspunsul tau.

Sunt din Iasi. Pana la ora asta nu a mancat nimic. Nici macar apa nu mai vrea. Este vioaie, dar ma sperie ca nu mananca. Oare ele nu mananca zilnic?

Esti din Iasi?Fugi cu ea la facultatea de medicina veterinara.Incerc sa aflu un medic ok acolo.
Evident ca nu este in regula ca nu mananca.

Am mai fost acolo acu vreo cativa ani cu o pisica pe care am iubit-o enorm si n-au reusit sa o salveze.
Au sa ma ia in ras...
Puiul a mancat putin. Este stricat la burta. Iese apos. Cauta caldura.

Iti trimit id-ul meu de mess pe privat si vorbim acolo,ca sa nu transformam acest topic in unul de genul animale.ro.

Doamne ajută!
M-am minunat de d-voastră, "manu"! Sunteţi mai mult decât "fantastică", în sensul bun al cuvântului! Spun asta fiindcă, cred că mulţi dintre noi ar fi lăsat puiuţii acolo să moară, sau la voia soartei... Asta denotă faptul că aveţi un suflet nobil, şi acea "nobleţe duhovnicească" de care vorbeşte minunat Părintele Paisie Aghioritul. Întradevăr sunt nişte păsări minunate rândunelele, şi spun asta fiindcă eu am la geam vreo patru cuiburi, dar din fericire sunt foarte bine adăpostite având un acoperiş mare şi larg, şi nu ajunge nimic şi nimeni la ele, şi le urmăresc mereu evoluţia, dar ce M-A MINUNAT cel mai mult, este faptul că dimineaţa EXACT la ora 4,30 (dar nu mai mult sau mai puţin...!!!), încep să ciripească, şi "gânguresc" ele acolo pe limba lor..., este un lucru extraordinar şi minunat! Şi am remarcat faptul ăsta de peste zece ori, fiindcă de multe ori stau noaptea până pe la 4, 5..., dimineaţa şi mai citesc. Parcă ar avea acolo un ceas să le trezească! Cum spunea Părintele Cleopa (are o carte scrisă "Minunile lui Dumnezeu din zidiri"), MINUNAT ESTE DUMNEZEU ÎNTRU TOATE...!
Măicuţa Domnului şi Sf. Parascheva de la Iaşi să vă ajute la toate, şi să rânduiască cele bune şi pt. d-voastră şi pt. puişorii d-voastră! (inclusiv pt. fetiţă..., care este tot un "puişor")
Numai bine şi HRISTOS A ÎNVIAT!

randunica
 

Multumesc pentru cuvintele frumoase. E mai bine puiul de randunica. A inceput sa dea din aripi ca si cum ar vrea sa-si ia zborul. E foarte inteligent si tare as vrea sa o vad zburand. Cand il deranjez ma ciupeste si ma cearta, iar daca e bine dispus vine dupa noi si se asaza in palma. Sper sa reusesc. Minunate fapturi a facut Dumnezeu!

Pisicuta melomana
 

Pe Macilica am gasit-o sub gardul viu la bloc. Mi-a placut de ea si a ramas la mine! Cind mi-am luat calculator a venit in inspectie, s-a uitat a mirosit si apoi a plecat. Cind pun muzica vine linga mine si se cuibareste pe fotoliu apoi adoarme, altfel nu vine si nici nu-i place orice muzica, e o pisicuta melomana!

Intr-adevar,pisicutzele,dar si toate animalele in general sunt sensibile la muzica.
Ce muzica prefera pisa ta? :)

randunica
 

Puiul de randunica, zis ,,Vulturul", astazi a zburat prin casa. Face zboruri scurte: de pe birou pe pat, din dormitor pana pe hol... am crescut. Suntem mari, dar nu cred ca e pregatita sa plece, deoarece inca o hranesc eu. Cred ca nu mai dureaza mult si-si va lua zborul. Vorbeste, numai ea stie ce, dar noi o aprobam...n-avem de ales, iar cand ii este foame are un glas... Am capatat experienta in a prinde insecte : cobor de cateva ori pe zi afara si ii aduc de mancare (si imi place enorm pentru ca atunci cand intru la ea scoate tot felul de sunete si da din aripi ,cred eu ca de bucurie). Cateodata stau minute in sir si o privesc. E fenomenala si cand isi face siesta, cum isi curata ea fiecare pana...E foarte desteapta: cand nu mai vrea sa manance se intoarce cu spatele la mine, iar cand vrea caldura sau dragoste vine si se asaza in palma mea sau se lipeste de mine ca un om mare si adoarme. Dumnezeu mi-a ajutat sa o fac bine si sper sa o ajute si pe ea cand isi va lua zborul. Nu prea stiu ce sa fac cand va zbura...Sa-i pun cutiuta ei pe balcon, poate ii trebuie si ei o casa???...

Manu,eu am fost tot plecata si nu am timp sa urmaresc toate topicurile,dar ai mai primit ceva raspunsuri din alte parti?
Sunt inca de parere ca nu ar trebui eliberata oricum pentru ca exista riscul sa nu supravietuiasca in afara stolului si ar trebui consultat un specialist in pasari.
Una peste alta,ma bucur ca pasaroiul curajos e bine si cu siguranta asta nu s-ar fi putut daca nu ar fi avut o mamica adoptiva devotata! :)

Nu o eliberez pentru ca zboara cat zboara si aterizeaza pe jos. Nu are putere inca sa se ridice. Iar de hranit a inceput de abia sa ciuguleasca. Oricat de devotata sunt eu, n-am sa-i pot inlocui niciodata mamica-randunica.... nu stiu sa o invat sa zboare, nu stiu sa o invat sa-si faca o casuta, nu stiu cum sa o invat sa-si prinda hrana.... Deci eu imi dau toata silinta, dar ea devine din ce in ce mai apropiata de mine si fetita mea... Cand iesim din camera unde e ea, zboara si aterizeaza pe unde suntem noi...ne cauta. Iar cand ii aduc de mancare scoate exact sunetele pe care le scotea cand mama randunica le aducea de mancare...sunete de nerabdare, imbinate cu sunete de bucurie... Mi-e teama ca nu se va descurca afara...
Apropo de mancare-am gasit pe www pentruanimale.ro mancare pentru pasari insectivore care mi-a recomandat-o un medic veterinar, dar am cautat si n-am gasit. O farmacie imi aduce luni acea mancare.
Multumesc inca o data ca ai fost alaturi de mine de la inceput. Faptul ca ne-am sfatuit m-a ajutat foarte mult...O sa-ti mai povestesc ce mai face Vulturelul...

Hihi...ar fi amuzant sa imi povestesti cum ii dai lectii de zbor in sufragerie!:P
In rest,ma bucur daca am putut fi de folos si cand o sa ma pot elibera putin din problemele pe care le am o sa incerc sa caut un specialist in pasari.
Daca nu va merge sa o eliberezi,mi-e ca v-ati castigat un pasaroi de companie! :)

puiul de randunica
 

Imi cer scuze si eu heaven, dar pe 10 iulie a fost ziua mea si chiar m-a distrat mesajul tau. Iti aduc noutati despre randunica, dar am iar nevoie de ajutorul tau. A crescut, codita e sub forma furculitei, aripioarele sunt pana in varful coditei de lungi si....zboara. Zboara prin casa, umbland dupa mine si-mi aterizeaza pe cap sau pe umar sau pe spate sau pe unde apuca. Fac treaba prin casa cu ea pe umar...Sta pe marginea monitorului si se uita la mine cum lucrez la calculator. Scoate niste sunete superbe. Este foarte curioasa, analizeaza tot in jurul ei. Am observat ca atunci cand nu sunt acasa nu zboara deloc. Mai nou noaptea iese din cutiuta ei si vine si se culca pe parul meu. Dar de catelul meu nu se sperie (mai degraba a fugit el de randunica), se asaza in palma cand ii intinzi mana...Ce ma fac? Cred ca e prea domesticita...Mi-e teama ca am s-o eliberez si o va prinde vreo pisica...As avea nevoie de niste sfaturi, indrumari...

Ca sa razi: am vreo trei vecine care ma ajuta la strans insecte (si au spus ca le place, ca le relaxeaza), dar niciuna nu se pricepe la sfaturi despre zbor...

Haha....superb!:41:
Nu stiu ce sa zic,pana acum nu am auzit de randunele de companie,dar daca nu se va putea adapta in libertate,iar la voi s-a integrat atat de bine...de ce nu?:71:
O sa continui sa ma interesez de un specialist in pasaroi,pentru ca va trebui consultat unul pentru a vedea daca se va mai putea adapta in libertate.
Cred ca e un mic coltisor de rai la tine in casa acolo in care domneste buna dispozitie si veselia! :105:

Manu, nu am inteles bine daca prin doua dintre fotografiile afisate ai vrut sa ne arati pasarea sau sanii. In rest, dragostea pentru animale e laudabila.

Si daca e ingerul tau pazitor? Daca ea are grija de sufletul tau, dar
te lasa sa crezi ca tu o ajuti? Asa ca, draga manu, atata timp cat se
simte bine, nu e stresata si se mai si intelege cu prietenul patruped,
te iubeste si ai ce sa-i dai de mancare nu-ti fa probleme. Cand ii va
veni sorocul sa-si ia zborul, si-l va lua. Bucura-te acum ca te iubeste.
Har, smerenie si jertfa de sine.