Fi mai explicit.

care e duminica;

parintii apostolici sunt numiti toti cei care au trait in vremea apostolilor;Ignatie a fost uns episcop al Antiohiei de catre Apostolul Pavel;

Voi tineti Sabatul mortii si a satanei, pentru ca nu tineti nici sabatul evreiesc (sambata Iesirii din Egipt) si nici sabatul crestin(Duminica Invierii lui Hristos). Voi tineti Sabatul lui Miller si a lui White, sarbatoarea satanei.

Arata-mi pe cineva cu autoritate sa conteste autenticitatea scrierilor lui Ignatie.Toata lumea e familiara cu scrierile lui, si nu sunt putine , ba chiar multicele.Prostiile pe care le debitezi dumneata ajung la natura absurdului.

Petru, nu Pavel.

"Astăzi se crede că doar versiunile mai scurte ale celor șapte scrisori sunt într-adevăr scrieri ale Sf. Ignatie. Se crede că versiunile mai lungi cuprind adăugiri datând din secolul al V-lea, scrise pentru a-l înscrie - postum - pe Sf. Ignatie ca martor în unele dispute teologice din acea perioadă. Se consideră că alte scrisori care i-au fost atribuite, ca și istorisirea martiriului său de către un martor ocular sunt simple falsuri datând din aceeași perioadă." (Ortodox Wiki)

Te-ai enervat şi-ţi faci păcate. Sabatul este al "Domnului Sabatului"(Marc.2,28) nu al satanei. Domnul să te ierte...

Neînţelegeri
 

Trebuie să stabilim în primul rând un reper. Reperul adevăratului creştin este Sfânta Scriptură, nu scrierile părinţilor apostoloci sau ale lui Miller şi White. Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu... despre scrierile altor oameni nu se poate spune aşa ceva, deci alţii se pot înşela. Ori eu în Scriptură am citit că Sâmbăta este ziua de odihnă. Nu am găsit scris nicăieri în Scriptură că Dumnezeu ar fi poruncit păzirea Duminicii. Am găsit însă în altă parte:
"Intrebare: “Care zi este Ziua de Sabat?”
Raspuns: “Sambata este Ziua de Sabat.”
Intrebare: “De ce sarbatorim noi Duminica in locul Sambetei?”
Raspuns: “Noi sarbatorim Duminica in locul Sambetei deoarece Biserica Catolica, in Conciliul de la Laodiceea (A.D. 336) a transferat solemnitatea de la Sambata la Duminica” ( Rev. Peter Geiermann, C.SS.R., The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine, p. 50, 2 nd edition, 1910).
"Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui DUmnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu" (Faptele Apostolilor, IV, 19).
Catolicii măcar au tăria de a recunoaşte: “Puteti citi Biblia de la Geneza la Apocalipsa si nu veti gasi nici macar un singur rand care sa autorizeze sfintirea Duminicii. Sfanta Scriptura porunceste ca o obligatie religioasa pazirea zilei de Sambata, o zi pe care noi nici odata nu o sfintim” – Cardinal Gibbons, Faith of Our Fathers, p.111, 112.

Apoi, se pare că dvs. nu prea cunoaşteţi istoria. Miller păzea Duminica, iar adevărul despre Sabat nu a fost adus adventiştilor de către Ellen WHite, ci de către Joseph Bates şi John Andrew. Ideea de a păzi Sâmbăta ca zi de odihnă nu le-a aparţinut lor. Frederick Wheeler, un pastor metodist a studiat această problemă la îndemnul unei femei: Rachel Oakes. Thomas Preble, un pastor milerit a intrat în contact cu Wheeler şi a acceptat păzirea Sâmbetei. A publicat un tratat în Hope of Israel (un ziar) pe 28 februarie 1845. De aici ideea s-a răspândit şi a fost acceptată printre Adventiştii de Ziua a Şaptea.

Sabatul nu este nici evreiesc, nici creştin, nici nu aparţine vreunui om. Sabatul este al lui Dumnezeu, pentru că El l-a făcut. Domnul Sabatului este Iisus Christos. După cum ştiţi, Sâmbăta a fost păzită cu mult înainte de naşterea poporului evreu, deci nu poate fi numită sabat iudaic. Să nu uităm că Ziua Soarelui era închinată zeilor păgâni, ca de altfel şi alte sărbători "botezate" în creştinism.

pai omule , tu faci parte din una dintre cele mai tenebre secte crestine , dupa mormonism si hai cu indulgenta dupa martorii lui Iehova;Ia zi Sabatul cui il tineti voi sambata , ca ce fapt divers?Nici voi nu stiti.Daca nu e a Domnului care a scos pe Evrei din Egipt si a Domnului care a inviat , a carui domn e atunci?Al Dumnezeului fara duh?

Nu a fost pazita sambata sau sabatul pana la Moise.
Duminica dupa cum am aratat avem referinte clare ca era tinuta inca de la primii parinti ai Bisericii, de pe la sfarsitul secolului I si inceputul secolului al II lea.De asemenea exista si referinte in Biblie despre duminica.

Sabatul Domnului Sabatului, adică Iisus Hristos. Îl cunoaşteţi?

Nu există nici o referinţă la duminică în Biblie. Doar referinţe cu privire la ziua întâia a săptămânii (care bineînţeles nu este a şaptea), şi referinţe cu privire la închinătorii la soare, adică păgânii idolatri.

In ce zi a inviat Hristos?

ce a facut Iisus Hristos sambata, sau unde era El sambata?

Evanghelia spune că în prima zi a săptămânii (care este după Sabat), şi nu duminica (duminica fiind o denumire dată de Biserică şi nu de apostoli, mult mai târziu).

Iisus Hristos a fost în mormântul lui Iosif, aşa cum spune Evanghelia. Hristos aşa cum după terminarea lucrării Creaţiei în şase zile S-a odihnit în a 7-a, după terminarea lucrării Re-Creaţiei (Mântuirii) S-a odihnit în mormânt în ziua a 7-a. Mulţumit de răspuns?

Ce a facut?Nici nu iti dai seama cate erezii poti sa debitezi.
Hristos a inviat in ziua de dupa Sabatul evreiesc(sambata), care e Duminica, punct.
Daca voi sarbatoriti invierea sambata , inseamna ca sarbatoriti invierea unui alt Hristos, caci Hristos cel adevarat a inviat Duminica.
Nu sarbatoriti nici sabatul(sambata) Domnului care i-a scos din Egipt pe evrei si nici duminica Domnului care a inviat din morti, ci sarbatoriti sambata unui domn care dupa cum tu zici era mort sambata(adica se "odihnea").Voi aveti alt domn , alta evanghelie , sunteti rod al ratacirii si fii ai satanei.

A saptea zi ca duminica s-a dat crestinilor , precum zice in Evrei 4 versetul 7: Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre". Si precum zice David: aceasta este ziua pe care Domnul a facut-o sa ne bucuram si sa ne inveselim in ea.
The Epistle of Ignatius to the Magnesians 8-10 (c. 110 A.D.)
"Do not be deceived by strange doctrines or antiquated myths, since they are worthless. For if we continue to live accordance with Judaism, we admit that we have not received grace. For the most godly prophets lived in accordance with Christ Jesus. This is why they were persecuted, being inspired as they were by His grace in order that those who are disobedient might be fully convinced that there is one God who revealed Himself through Jesus Christ His Son, who is His Word which came forth from silence, who in every respect pleased Him who sent Him. If, then, those who had lived in antiquated practices came to newness of hope, no longer keeping the Sabbath but living in accordance with the Lord's day, on which our life also arose through Him and His death (which some deny), the mystery through which we came to believe, and because of which we patiently endure, in order that we might be found to be disciples of Jesus Christ, our only teacher, how can we possibly live without Him, whom even the prophets, who were His disciples in the Spirit, were expecting as their teacher? Because of this He for whom they rightly waited raised them from the dead when He came. Therefore let us not be unaware of His goodness. For if He were to imitate the way we act, we are lost. Therefore, having become His disciples, let us learn to live in accordance with Christianity. For whoever is called by any other name than this one does not belong to God. Throw out, therefore, the bad leaven, which has become stale and sour, and reach for the new leaven, which is Jesus Christ. Be salted with Him, so that none of you become rotten, for by your odor you will be examined. It is utterly absurd to profess Jesus Christ and to practice Judaism. For Christianity did not believe in Judaism, but Judaism in Christianity, in which "every tongue" believed and "was brought together" to God." (10)
The Epistle of Barnabas was probably not authored by the Barnabas of the New Testament. The writer repudiates the claims of Jewish Christians at the time who advocated adhering to observance of the Mosiac Law. He also argued that Christ provided salvation and man is no longer bound by the Law. This letter compares holy life to unrighteousness.
Epistle of Barnabas 2:4-6 (c. 130 A.D.)
"For He has made it clear to us through all the prophets that He needs neither sacrifices nor whole burnt offerings nor general offerings, saying on one occasion: 'What is the multitude of your sacrifices to Me?' says the Lord. 'I am full of whole burnt offerings, and I do not want the fat of lambs and blood of bulls and goats, not even if you come to appear before Me. For who demanded these things from your hands? Do not continue to trample My court. If you bring fine flour, it is in vain; incense is detestable to Me; your new moons and sabbaths I cannot stand.' Therefore He has abolished these things, in order that the new law of our Lord Jesus Christ, which is free from the yoke of compulsion, might have its offering, one not made by man."
Epistle of Barnabas 15:8-9 (c. 130 A.D.)
"Finally, He says to them: 'I cannot bear your new moons and sabbaths.' You see what He means: it is not the present sabbaths that are acceptable to Me, but the one that I have made; on that Sabbath, after I have set everything at rest, I will create the beginning of an eighth day, which is the beginning of another world. This is why we spend the eighth day in celebration, the day on which Jesus both arose from the dead and, after appearing again, ascended into heaven." (11)
The Didache or The Teaching of the Twelve Apostles was an 11th century manuscript discovered by Philotheus Bryennois. It consists of various parts, starting with the Two Ways ethical instruction and including community rules for liturgical practices and leadership conduct, before ending with a short apocalyptic section. While some of the material might go back before the year 100 A.D., the current form of the document probably dates to the mid-second century at the earliest.
The Didache (or The Teaching of the Twelve Apostles) 14:1 (c. 70 A.D.)
"On the Lord's own day gather together and break bread and give thanks, having first confessed your sins so that your sacrifice may be pure." (12)
The Ecclesiastical History of Eusebius Pamphilus (c. 260-339 A.D.) is probably one of the most important works on early Church history available, covering the events of its first three centuries. As one born during the early Church period, Eusebius was an able historian who had a close view of the events that helped shape the historical and theological developments of the early Church.
Eusebius Ecclesiastical History, Book 1, Chapter 5 (c. 315 A.D.)
"For as the name Christians is intended to indicate this very idea, that a man, by the knowledge and doctrine of Christ, is distinguished by modesty and justice, by patience and a virtuous fortitude, and by a profession of piety towards the one and only true and supreme God; all this no less studiously cultivated by them than by us. They did not, therefore, regard circumcision, nor observe the Sabbath, neither do we; neither do we abstain from certain foods, nor regard other injunctions, which Moses subsequently delivered to be observed in types and symbols, because such things as these do not belong to Christians." (13)
Eusebius Ecclesiastical History, Book 3, Chapter 27 (c. 315 A.D.)
"The Ebionites cherished low and mean opinions of Christ. For they considered Him a plain and common man, and justified only by His advances in virtue, and that He was born of the Virgin Mary, by natural generation. With them the observance of the law was altogether necessary, as if they could not be saved, only by faith in Christ and a corresponding life. These, indeed, thought on the one hand that all of the epistles of the apostles ought to be rejected, calling him an apostate from the law, but on the other, only using the gospel according to the Hebrews, they esteem the others as of little value. They also observe the Sabbath and other discipline of the Jews, just like them, but on the other hand, they also celebrate the Lords days very much like us, in commemoration of His resurrection." (14)
Eusebius Ecclesiastical History, Book 5, Chapter 23 (c. 315 A.D.)
"The churches throughout the rest of the world observe the practice that has prevailed from apostolic tradition until the present time, so that it would not be proper to terminate our fast on any other but the day of the resurrection of our Savior. Hence there were synods and convocations of the bishops on this question; and all unanimously drew up the ecclesiastical decree, which they communicated to all the churches in all places, that the mystery of our Lords resurrection should be celebrated on no other day than the Lords day." (15)
Irenaeus, Bishop of Lyons (c. 178 A.D.)
"The duty of celebrating the mystery of the resurrection of our Lord may be done only on the day of the Lord." (16)
Justin Martyr (c. 100-165 A.D.)
The First Apology of Justin, Chapter 67
"And on the day called Sunday, all who live in cities or in the country gather together to one place, and the memoirs of the apostles or the writings of the prophets are read, as long as time permits; then, when the reader has ceased, the president verbally instructs, and exhorts to the imitation of these good things ... But Sunday is the day on which we all hold our common assembly, because it is the first day on which God, having wrought a change in the darkness and matter, made the world; and Jesus Christ our Savior on the same day rose from the dead." (17)
Cum s-a mai zis, odihna noastra si nu doar a noastra , a tuturor e Iisus Hristos , prin Invierea Sa.El ne duce la odihna.De aia tinem si noi aceasta zi pe care domnul a facut-o ziua invierii, prin care putem intra si noi in odihna Domnului.Ca despre iudei s-a zis :nu vor intra in odihna Mea, si iarasi s-a zis "urasc sarbatorile voastre si sabaturile voastre" cu referire la iudei.Legea zice sase zile sa lucrezi si la fiecare a saptea zi sa te odihnesti.Aceasta porunca dupa cum vezi nu e incalcata.Caci noi lucram sase zile de luni pana sambata si duminica ne odihnim.

Uşurel cu pianul pe scări... care anume sunt erezii? Nu poţi arunca o asemenea afirmaţie fără să ai dovezi.

Aşa este, şi ce-i cu asta? A poruncit El cumva până la moartea Sa pe cruce că sabatul va trebui inlocuit cu prima zi a săptămânii? NU!


Cine te-a minţit că adventiştii serbează sâmbătă Învierea?

deci nici macare nu stii ce serbezi , foarte tare :)
Ce serbati sambata daca nu il serbati pe Hristos?

Fratele meu, stai calm că nu ai nici o odihnă, din contră eşti muncit mai rău... De unde tragi concluzia că odihna noastră în Hristos e doar prin Învierea Sa? Fiecare etapa a mântuirii lucrate de El este importantă. În Scriptură nu se compară între ele etapele lucrării Domnului Iisus Hristos. Scriptura spune un singur lucru: Mântuitorul desăvârşeşte lucrarea Sa mântuitoare etapă după etapă. Viaţa Domnului Hristos a fost desăvârşită prin moartea Domnului Hristos, moartea Domnului Hristos a fost desăvârşită prin învierea Sa, învierea Sa a fost desăvârşită prin mijlocirea Sa înaintea Tatălui, mijlocirea Sa va fi desăvârşită prin luarea la Cer a celor mântuiţi şi eradicarea păcatului.

Subtilă eroare... Dacă tot foloseşti un verset biblic citează-l corect:

9 Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
10 Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău... (Ieşirea 20)

Odihna nu trebuie să fie doar tot la şapte zile, ci chiar în ziua a şaptea, care chiar tu recunoşti că e sâmbăta (duminica fiind întîia).

Deci ce sarbatoresti tu sambata in `biserica` ?

Porunca zice : Sase zile sa lucrezi si a saptea este ziua de odihna.
Odihna aceasta pentru crestinii adevarati e duminica.

esti inchis ma!
 

ce tantos defilezi printre opinii; dar Biblia aceea de care faci tu caz, spune clar ca Iisus Hristos a fost rastignit VINERI, iar a 3a zi, adica DUNMINCA, a inviat. de ce nu traiti Evanghelia cu sufletul si nu cu mintea, ratiunea? Ca doar nu traim sa dam examen de cunoastere a Bibliei ci ca sa ajungem la masura lui Hristos, adica a iubirii.... Bine zice Iisus Hristos: "nu toti cei ce zic doamne, doamne, vor vedea imparatia cerurilor".

esti inchis ma!
 

ce tantos defilezi printre opinii; dar Biblia aceea de care faci tu caz, spine clar ca Iisus Hristos a fpst rastignit VINERI, iar a 3a zi, adica DUNMINCA, a inviat.

Propoziția aceasta mi-a adus aminte de o perlă a unui alt "creștin adevărat", care nervos, la un moment dat mi-a replicat: "Hristos n-a fost creștin!"

Dar poate ai dreptate, veți fi voi mai creștini decât Christos...și bineînțeles mai catolici decât papa.

ba sunt liber, nu închistat în dogme
 

Da, așa spune.

...pai, si eu cred ca Iisus nu a fost crestin! :1: Cum poti sa fi ceva ce tocmai ai creat? Poate ca Iisus a fost un om, dar sa nu uitam ca a fost si Dumnezeu in acelasi timp.

Acest topic e rasuflat. Nu contine decat obisnuita cearta dintre crestini si adventisti. De ce nu puteti toti recunoaste ca in Biblie nu se spune explicit ce zi sa se serbeaze? Nu scrie Geneza... La iesirea din Egipt se da ca porunca doar poporului evreu... Nu exista niciun verset care sa spuna concret si exact in ce zi sa se tina ziua de odihna sau de sarbatoare. Daca mi-l ofera cineva, fie crestin, fie adventist, promit ca ma rad in cap.

Ziua de duminica a fost stabilita prin Sf. Traditie ca zi de sarbatoare pentru invierea Domnului. Adventistii rastalmacesc cuvintele bibliei si ajung la concluzia ca sambata e ziua de odihna (asa cum au ajuns de vreo 4-5 ori la data armaghedonului), pentru ca e ziua cand S-a odihnit Domnul de creatia Sa. De ce va mai certati cand punctul de pornire nu e comun?

Unui om de cuvânt, ras în cap
 

Numele de creştin provine de la Christos. Când au fost cunoscuţi creştinii pentru prima dată, se spunea despre ei: "Uite un Christos pe uliţă!" Hristos a fost primul... Hristos. Urmaşii Săi au căutat să-I reproducă întocmai caracterul. Doamne, ajută-ne!

Nu e ceartă, e doar dezbatere de idei sine ira et studio (sper). Toţi care au fost botezaţi în Hristos sunt creştini, adventiştii nu fac excepţie. Domnul va cântări cât de adevăraţi.


54 "Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă.
55 Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.
56 Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.
1 Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră." (Luca 23-24)

Deci ziua de odihnă, conform poruncii divine se ţine în ziua dintre vineri şi duminică, adică sâmbăta. Versetele de mai sus aşa spun. Maica Domnului şi celelalte mironosiţe au păzit sâmbăta după Porunca Domnului (versetul 56 în originalul grecesc spune "s-au odihnit după Porunca", nu după lege, pentru a nu se confunda cu legea evreiască). Cea mai venerată fiinţă umană din Univers de către ortodocşi este maica Domnului. O cinstesc ei şi prin ţinerea aceleiaşi zile de odihnă?

Vă felicit că sunteţi sincer. Într-adevăr ortodocşii ţin duminica conform Tradiţiei, adventiştii însă o ţin conform Bibliei.

1. Biblia nu conţine o dată a Armaghedonului
2. Adventiştii de ziua a şaptea nu au stabilit niciodată o asemenea dată
3. Dacă faceţi confuzie între Armaghedon şi revenirea Domnului, fiţi liniştit: AZŞ nu au stabilit nici această dată. Restul e... dezinformare (vorba lui Şexpir) :)

Matei 29
"1. Dupa ce a trecut sambata, cand se lumina de ziua intai a saptamanii (Duminica), au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul.
2. Si iata s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei.
3. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada.
4. Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti.
5. Iar ingerul, raspunzand, a zis femeilor: Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati.
6. Nu este aici; caci S-a sculat precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut.
7. Si degraba mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti si iata va merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea. Iata v-am spus voua.
8. Iar plecand ele in graba de la mormant, cu frica si cu bucurie mare au alergat sa vesteasca ucenicilor Lui.
9. Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat, zicand: Bucurati-va! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat.
10. Atunci Iisus le-a zis: Nu va temeti. Duceti-va si vestiti fratilor Mei, ca sa mearga in Galileea, si acolo Ma vor vedea.
11. Si plecand ele, iata unii din straja, venind in cetate, au vestit arhiereilor toate cele intamplate.
12. Si, adunandu-se ei impreuna cu batranii si tinand sfat, au dat bani multi ostasilor,
13. Zicand: Spuneti ca ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe cand noi dormeam;
14. Si de se va auzi aceasta la dregatorul, noi il vom indupleca si pe voi fara grija va vom face.
15. Iar ei, luand argintii, au facut precum au fost invatati. Si s-a raspandit cuvantul acesta intre Iudei, pana in ziua de azi.
16. Iar cei unsprezece ucenici au mers in Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus.
17. Si vazandu-L, I s-au inchinat, ei care se indoisera.
18. Si apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicand: Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant.
19. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,
20. Invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin. "

Marcu 17
"Invierea Domnului. Trei aratari. Porunca botezului. Inaltarea la cer.

1. Si dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga.
2. Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (Duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant.
3. Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?
4. Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare.
5. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat.
6. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus.
7. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo il veti vedea, dupa cum v-a spus.
8. Si iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau.
9. Si inviind dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii (Duminica) El s-a aratat intai Mariei Magdalena, din care scosese sapte demoni.
10. Aceea, mergand, a vestit pe cei ce fusesera cu El si care se tanguiau si plangeau.
11. Si ei, auzind ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut.
12. Dupa aceea, S-a aratat in alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o tarina.
13. Si aceia, mergand, au vestit celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14. La urma, pe cand cei unsprezece sedeau la masa, li S-a aratat si I-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, caci n-au crezut pe cei ce-L vazusera inviat.
15. Si le-a zis: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
16. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.
17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,
18. Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
19. Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu.
20. Iar ei, plecand, au propovaduit pretutindeni si Domnul lucra cu ei si intarea cuvantul, prin semnele care urmau. Amin."

Luca 24
"1. Iar in prima zi dupa sambata, foarte de dimineata, au venit ele la mormant, aducand miresmele pe care le pregatisera.
2. Si au gasit piatra rasturnata de pe mormant.
3. Si intrand, nu au gasit trupul Domnului Iisus.
4. Si fiind ele inca nedumerite de aceasta, iata doi barbati au stat inaintea lor, in vesminte stralucitoare.
5. Si, infricosandu-se ele si plecandu-si fetele la pamant, au zis aceia catre ele: De ce cautati pe Cel viu intre cei morti?
6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceti-va aminte cum v-a vorbit, fiind inca in Galileea,
7. Zicand ca Fiul Omului trebuie sa fie dat in mainile oamenilor pacatosi si sa fie rastignit, iar a treia zi sa invieze.
8. Si ele si-au adus aminte de cuvantul Lui.
9. Si intorcandu-se de la mormant, au vestit toate acestea celor unsprezece si tuturor celorlalti.
10. Iar ele erau: Maria Magdalena, si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte impreuna cu ele, care ziceau catre apostoli acestea.
11. Si cuvintele acestea au parut inaintea lor ca o aiurare si nu le-au crezut.
12. Si Petru, sculandu-se, a alergat la mormant si, plecandu-se, a vazut giulgiurile singure zacand. Si a plecat, mirandu-se in sine de ceea ce se intamplase.
13. Si iata, doi dintre ei mergeau in aceeasi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la saizeci de stadii, al carui nume era Emaus.
14. Si aceia vorbeau intre ei despre toate intamplarile acestea.
15. Si pe cand vorbeau si se intrebau intre ei. si Iisus Insusi, apropiindu-Se, mergea impreuna cu ei.
16. Dar ochii lor erau tinuti ca sa nu-L cunoasca.
17. Si El a zis catre ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbati unul cu altul in drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinsi de intristare.
18. Raspunzand, unul cu numele Cleopa a zis catre El: Tu singur esti strain in Ierusalim si nu stii cele ce s-au intamplat in el in zilele acestea?
19. El le-a zis: Care? Iar ei I-au raspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic in fapta si in cuvant inaintea lui Dumnezeu si a intregului popor.
20. Cum L-au osandit la moarte si L-au rastignit arhiereii si mai-marii nostri;
21. Iar noi nadajduiam ca El este Cel ce avea sa izbaveasca pe Israel; si, cu toate acestea, astazi este a treia zi de cand s-au petrecut acestea.
22. Dar si niste femei de ale noastre ne-au spaimantat ducandu-se dis-de-dimineata la mormant,
23. Si, negasind trupul Lui, au venit zicand ca au vazut aratare de ingeri, care le-au spus ca El este viu.
24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormant si au gasit asa precum spusesera femeile, dar pe El nu L-au vazut.
25. Si El a zis catre ei: O, nepriceputilor si zabavnici cu inima ca sa credeti toate cate au spus proorocii!
26. Nu trebuia oare, ca Hristos sa patimeasca acestea si sa intre in slava Sa?
27. Si incepand de la Moise si de la toti proorocii, le-a talcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
28. Si s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se facea ca merge mai departe.
29. Dar ei Il rugau staruitor, zicand: Ramai cu noi ca este spre seara si s-a plecat ziua. Si a intrat sa ramana cu ei.
30. Si, cand a stat impreuna cu ei la masa, luand El painea, a binecuvantat si, frangand, le-a dat lor.
31. Si s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut; si El s-a facut nevazut de ei.
32. Si au zis unul catre altul: Oare, nu ardea in noi inima noastra, cand ne vorbea pe cale si cand ne talcuia Scripturile?
33. Si, in ceasul acela sculandu-se, s-au intors la Ierusalim si au gasit adunati pe cei unsprezece si pe cei ce erau impreuna cu ei,
34. Care ziceau ca a inviat cu adevarat Domnul si S-a aratat lui Simon.
35. Si ei au istorisit cele petrecute pe cale si cum a fost cunoscut de ei la frangerea painii.
36. Si pe cand vorbeau ei acestea, El a stat in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua.
37. Iar ei, inspaimantandu-se si infricosandu-se, credeau ca vad duh.
38. Si Iisus le-a zis: De ce sunteti tulburati si pentru ce se ridica astfel de ganduri in inima voastra?
39. Vedeti mainile Mele si picioarele Mele, ca Eu Insumi sunt; pipaiti-Ma si vedeti, ca duhul nu are carne si oase, precum Ma vedeti pe Mine ca am.
40. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si picioarele Sale.
41. Iar ei inca necrezand de bucurie si minunandu-se, El le-a zis: Aveti aici ceva de mancare?
42. Iar ei i-au dat o bucata de peste fript si dintr-un fagure de miere.
43. Si luand, a mancat inaintea lor.
44. Si le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grait catre voi fiind inca impreuna cu voi, ca trebuie sa se implineasca toate cele scrise despre Mine in Legea lui Moise, in prooroci si in psalmi.
45. Atunci le-a deschis mintea ca sa priceapa Scripturile.
46. Si le-a spus ca asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si asa sa invieze din morti a treia zi.
47. Si sa se propovaduiasca in numele Sau pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim.
48. Voi sunteti martorii acestora.
49. Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu putere de sus.
50. Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat.
51. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer.
52. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare.
53. Si erau in toata vremea in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu. Amin. "

continuarea mai jos

continuare de mai sus
 

continuare:

Ioan 20
1. Iar in ziua intaia a saptamanii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormant dis-de-dimineata, fiind inca intuneric, si a vazut piatra ridicata de pe mormant.
2. Deci a alergat si a venit la Simon-Petru si la celalalt ucenic pe care-l iubea Iisus, si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormant si noi nu stim unde L-au pus.
3. Deci a iesit Petru si celalalt ucenic si veneau la mormant.
4. Si cei doi alergau impreuna, dar celalalt ucenic, alergand inainte, mai repede decat Petru, a sosit cel dintai la mormant.
5. Si, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
6. A sosit si Simon-Petru, urmand dupa el, si a intrat in mormant si a vazut giulgiurile puse jos,
7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc.
8. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise intai la mormant, si a vazut si a crezut.
9. Caci inca nu stiau Scriptura, ca Iisus trebuia sa invieze din morti.
10. Si s-au dus ucenicii iarasi la ai lor.
11. Iar Maria statea afara langa mormant plangand. Si pe cand plangea, s-a aplecat spre mormant.
12. Si a vazut doi ingeri in vesminte albe sezand, unul catre cap si altul catre picioare, unde zacuse trupul lui Iisus.
13. Si aceia i-au zis: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea le-a zis: Ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus.
14. Zicand acestea, ea s-a intors cu fata si a vazut pe Iisus stand, dar nu stia ca este Iisus.
15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea, crezand ca este gradinarul, I-a zis: Doamne, daca Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si eu Il voi ridica.
16. Iisus i-a zis: Maria! Intorcandu-se, aceea I-a zis evreieste: Rabuni! (adica, Invatatorule)
17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Mergi la fratii Mei si le spune: Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru.
18. Si a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor ca a vazut pe Domnul si acestea i-a zis ei.
19. Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua!
20. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul.
21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus.
25. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.
26. Si dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios.
28. A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu!
29. Iisus I-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!
30. Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta.
31. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui.

Ioan 21
"
Domnul Se arata ucenicilor la Marea Tiberiadei. Iertarea lui Petru si repunerea lui intre apostoli.

1. Dupa acestea, Iisus S-a aratat iarasi ucenicilor la Marea Tiberiadei, si S-a aratat asa:
2. Erau impreuna Simon-Petru si Toma, cel numit Geamanul, si Natanael, cel din Cana Galileii, si fiii lui Zevedeu si alti doi din ucenicii Lui.
3. Simon-Petru le-a zis: Ma duc sa pescuiesc. Si i-au zis ei: Mergem si noi cu tine. Si au iesit si s-au suit in corabie, si in noaptea aceea n-au prins nimic.
4. Iar facandu-se dimineata, Iisus a stat la tarm; dar ucenicii n-au stiut ca este Iisus.
5. Deci le-a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveti ceva de mancare? Ei I-au raspuns: Nu.
6. Iar El le-a zis: Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei si veti afla. Deci au aruncat-o si nu mai puteau s-o traga de multimea pestilor.
7. Si a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind ca este Domnul, si-a incins haina, caci era dezbracat, si s-a aruncat in apa.
8. Si ceilalti ucenici au venit cu corabia, caci nu erau departe de tarm, ci la doua sute de coti, tragand mreaja cu pesti.
9. Deci, cand au iesit la tarm, au vazut jar pus jos si peste pus deasupra, si paine.
10. Iisus le-a zis: Aduceti din pestele pe care l-ati prins acum.
11. Simon-Petru s-a suit in corabie si a tras mreaja la tarm, plina de pesti mari: o suta cincizeci si trei, si, desi erau atatia, nu s-a rupt mreaja.
12. Iisus le-a zis: Veniti de pranziti. Si nici unul din ucenici nu indraznea sa-L intrebe: Cine esti Tu?, stiind ca este Domnul.
13. Deci a venit Iisus si a luat painea si le-a dat lor, si de asemenea si pestele.
14. Aceasta este, acum, a treia oara cand Iisus S-a aratat ucenicilor, dupa ce S-a sculat din morti.
15. Deci dupa ce au pranzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti tu mai mult decat acestia? El I-a raspuns: Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Zis-a lui: Paste mieluseii Mei.
16. Iisus i-a zis iarasi, a doua oara: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Pastoreste oile Mele.
17. Iisus i-a zis a treia oara: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? Petru s-a intristat, ca i-a zis a treia oara: Ma iubesti? si I-a zis: Doamne, Tu stii toate. Tu stii ca Te iubesc. Iisus i-a zis: Paste oile Mele.
18. Adevarat, adevarat zic tie: Daca erai mai tanar, te incingeai singur si umblai unde voiai; dar cand vei imbatrani, vei intinde mainile tale si altul te va incinge si te va duce unde nu voiesti.
19. Iar aceasta a zis-o, insemnand cu ce fel de moarte va preaslavi pe Dumnezeu. Si spunand aceasta, i-a zis: Urmeaza Mie.
20. Dar intorcandu-se, Petru a vazut venind dupa el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cina s-a rezemat de pieptul Lui si I-a zis: Doamne, cine este cel ce Te va vinde?
21. Pe acesta deci, vazandu-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va intampla?
22. Zis-a Iisus lui: Daca voiesc ca acesta sa ramana pana voi veni, ce ai tu? Tu urmeaza Mie.
23. De aceea a iesit cuvantul acesta intre frati, ca ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus ca nu va muri ci: daca voiesc ca acesta sa ramana pana voi veni, ce ai tu?
24. Acesta este ucenicul care marturiseste despre acestea si care a scris acestea, si stim ca marturia lui e adevarata.
25. Dar sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris. Amin. "

daca nu credetzi pe duhovnici, pe sfintzi, pe prooroci, pe preotzi, nu credetzi in Traditzia Bisericii din sfintzi, atunci cititzi foarte bine shi lamuruitzi-va singuri cum s-a format sfanta Duminica din vechiul Sabat shi vechea prima zi a saptamanii Edenice cerand ajutorul lui Dumnezeu prin Har shi Duhul Proorociei, iar sfanta Duminica se tzine dupa cum spune CLD: "de sambata seara de la apusul soarelui pana luni dimineatza la rasaritul soarelui" shi se poate tzine doar daca se tzine in toata saptamana shi in tot ceasul shi clipa daca se tzine noua poruca shi noua lege a Harului Credincioshiei adica porunca cea noua care nicidecum nu strica sau desfintzeaza o iota sau o cirta din tot Cuvantul lui Dumnezeu, din tot Cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu cu care se hraneshte shi se va hrani omul shi nu numai cu paine... deci noua lege nu va lepada sau strica sau desfintza o iota sau o cirta caci o singura iota sau cirta sau virgula sau punct sau un aluat perfect dar fariseic care face ca sa se invartosheze oranduielile mantuirii lasate de Dumnezeu prin Sfuntzii Sai astea sunt in stare ca se strice toata credintza omului shi sa primejduiasca mantuirea lui tarandu-l in cursa neascultarii shi cazandu-l in ispita... deci nimic nu va trece din Cuvantul lui Dumnezeu pana nu se vor implini toate caci "Cerul shi Pamantul va trece dar Cuvintele Mele nu vor trece"...

deci priveheatzi ca sa nu intratzi in cursa, in ispita ce vine ca sa va ia pe nepregatite, ca sa nu cadetzi in toate cele rele ce vin ca sa incerce toata lumea shi s-o dovedeasca...

iar creshtini sunt shi dreptzii shi credincioshii Vechiului Testament care credeau in sfanta Treime, in Mesia, in Hristos ascultand shi pazind poruncile, deci nu numai Biserica din Sfintzi de dupa nashterea Domnului Iisus Hristos, Creshtina shi Apocaliptica shi Universala ci creshtina este orice Biserica a lui Dumnezeu, caci Mesia este Hristos shi Domnul Iisus Hristos este Mesia shi El este Cuvantul lui Dumnezeu pe care il ashtepta Israel in vechime shi despre care a vorbit Moise pentru a asculta noi de Acela atunci cand va fi daruit de la Dumnezeu, deci Acela a fost daruit shi nu este un alt nume prin care sa ne fi fost data Mantuirea noastra de la Dumnezeu... shi a fost aratat lui Israel de sf. Ioan Botezatorul venit in Duhul shi puterea lui Ilie...

istoria respectarii duminicii
 

Biserica Ortodoxa are o istorie bogata. Va rog sa ne informati ce zi de odihna a respectat Domnul Hristos, ap. Pavel si Petru dupa inaltarea Domnului Hristos, comparativ cu parintii Bisericii? Din cate stiu pe timpul lui Constantin cel Mare a avut loc o schimbare zilei de odihna. Este adevarat?

Ziua de odihna(duminica) cum s-a aratat de nenumarate ori pe acest thread a fost tinuta inca de la primii parintii ai Bisericii de la sfarsitul secolului I , inceputul secolului II , parinti precum Ignatie , Barnaba , Policarp.Si nu doar de pe vremea lor, ci vedem ca si apostolii scot in evidenta ziua de duminica.Din punctul crestinilor de vedere este foarte clar ca si Apostolii impreuna cu primii crestini tineau duminica.

Ca sa vedem cat de crestini sunt adventistii : Cine e Hristos pentru voi si ce reprezinta El , pentru voi?

Asta in talcuirea dvs. Numai ca Dumnezeu scoate in evidenta singura zi a saptamanii pe care a binecuvantat-o si sfint-o (ziua a saptea). "Dumnezeu a binecuvanta si a sfintit ziua a saptea". Tot acesta zi este inscrisa in piatra de Insusi Dumnezeu.




Va contrziceti cu istoricii ortodocsi:

Arhiereul Calist Botosaneanul, episcop de Arges, in "Istoria bisericeasca" din 1902, pg. 55, declara: "Ziua in care crestinii savarseau cultul lor religios la inceput a fost sambata, mai tarziu duminica,


Singurul care ne poate salva. De aceea nu stirbim meritul Mantuitorului prin inchinari necrestine (la sfinti, fecioare, icoane, oase, etc.).

Daca cititi semnatura mea, vedeti ca la asta ne indeamna si Sfintii Apstoli.

Cand Dumnezeu le-a dat Sabatul evreilor ce le-a zis? Va dau Sabatul asta pentru ca ziua asta am facut-o eu atunci de mult , si e ziua in care Eu m-am odihnit?Nu, nicidecum.
Ci le-a zis va dau Sabatul ca sa va amintiti de ziua in care v-am scos din Egipt.

"Arhiereul Calist Botosaneanul, episcop de Arges, in "Istoria bisericeasca" din 1902, pg. 55, declara: "Ziua in care crestinii savarseau cultul lor religios la inceput a fost sambata, mai tarziu duminica,"

Interesant lucru, uite lista de episcopi ai Argesului : http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4...9Fi_Muscelului

Nu este nici un Calist Botosaneanul.
Iarasi e interesant ca am cautat fraza ta, si culmea ca am gasit-o doar pe forumuri si site-uri non-ortodoxe , de sambatari si in foarte putine linkuri.Nu mai veni cu fraze fabricate te rog frumos.

Alt lucru: Cum va poate salva Iisus in conceptia voastra?

Ia citeste dumneata Porunca a patra din Iesirea 20:8-11. Printre alte, se spune:
"ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau. Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamîntul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o."

Se vorbeste si despre ceea ce a creat Domnul pentru noi (nu numai pentru evrei) si despre odihna Domnului.

De ce nu cauti dumneata si pe site-ul pe care te afli (http://www.crestinortodox.ro/diction...t-ialomiteanul )? Este vorba de Calist Ialomiteanul, care se numea "botoseneanul", pe vremea cand a scris lucrarea (1902).

Prin credinta in jerfa Sa: "Fiindca atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."(Ioan 3:16)

Sper ca ati observat inutilitatea inchinarii pagane la chipuri, icoane, oase, fecioare, sfinti, etc. Cred ca sunteti de acord cu mine ca Domnul Iisus Hristos a facut totul si nu are nevoie de completari.

"ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau. Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamîntul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o."

Se vorbeste si despre ceea ce a creat Domnul pentru noi (nu numai pentru evrei) si despre odihna Domnului.

Problema e ca voi luati versetul acela literal.Ce insemna ziua a saptea pentru om si ce a insemnat ea pentru Adam, alta decat starea aceia in prezenta si comuniune cu Dumnezeu, starea de sfintenie.La fel inseamna si pentru evreii si pentru crestini.Iar porunca nu se limiteaza strict la o anume a saptea zi.Ci "ziua" a saptea reprezinta starea de comuniune si pace cu Dumnezeu care e necuprins de timp.
Iesire 20
8. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine,

dar spune si ca ce fapt divers tin ei ziua odihnei sambata :
Deuteronom 5
12. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
13. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale;
14. Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.
15. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.

La fel si crestinii tin Duminica pentru ca in ziua asta Iisus a Inviat din morti, si ne-a dezrobit din mainile vrajmasului, aducandu-ne din nou in comuniune cu Dumnezeu.

(http://www.crestinortodox.ro/diction...t-ialomiteanul )? Este vorba de Calist Ialomiteanul, care se numea "botoseneanul", pe vremea cand a scris lucrarea (1902).
nu stiu de cand la tine Ialomiteanul = Botoseneanul ; De cand e Ialomita in Botosani?Nu este mentionat nicaieri ca , Calist Ialomiteanul ar fi numit Botosaneanul;Si printre scrierile lui Calist Ialomiteanul nu apare nicaieri "Istoria bisericeasca" din 1902.

in legatura cu "mantuirea" din punctul vostru de vedere: Prin care credinta?

Lapagina pe care v-am indicat-o, despre Calist Ialomiteanu scrie:
la 24 mai 1899 a fost ales arhiereu cu titlul "Botosaneanul"

-In colaborare cu prot. prof. Simion Popescu a scris mai multe manuale de Religie, toate tiparite la Bucuresti, in 1902;in 1903 scrie "Istoria bisericeasca" (editia a II-a)

Citit mai atent si veti gasi singur.

Prin credinta personala.

iara vi cu texte fabricate? verifica autenticitatea aberatiilor inainte sa le postezi, uite lista cu episcopii Argesului :

(1850-1862); Neofit Scriban (1862-1865); Ghenadie Ţeposu (1865-1868); Neofit Scriban (1868-1873); Iosif Naniescu (1873-1875); Ghenadie Petrescu (1875-1893); Gherasim Timuş (1893-1911); Calist Ialomiţeanul (1912-1917);

In 1899 nu a fost ales nici un episcop;din 1893-1911 a fost episcop Gherasim Timus;

Cine e Iisus Hristos in conceptia voastra?

IALOMIŢEANU CALIST (din botez Constantin), episcop.



N. 1 oct. 1800, în Bucureşti. decedat la 18 mai 1917, în Bucureşti.

Urmează cursul inferior la Semiarul “Central" (1875 - 1879), este numit învătător la Obileştii Vechi-Ilfov (1879-1882).

Diacon la biserica “Cu sfinţi" din Bucureşti (1882-1887); urmează cursul Superior al Seminarului “Nifon" (1882-1885), apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (lic. 1896). Director al Cancelariei Episcopiei Huşilor (1887-1888), profesor de Religie la Gimnaziile din Călăraşi (1889-1890) şi Giurgiu (1890-1896), apoi la Liceele “Sf. Sava" şi ”Matei Basarab" din Bucureşti (1896 - 1912); preot la biserica “Delea Nouă" din Bucureşti (din 1891 ), preşedinte al Societă‘ii clerului român “Ajutorul” (1896 - 1912): rămas văduv, la 24 mai 1899 a fost ales arhiereu cu titlul “Botoşăneanul", pentru Mitropolia Moldovei, călugărit la Cernica sub numele Calist, apoi hirotonit la Iaşi (4 iul. 1899); a continuat să rămână în Bucureşti, ca slujitor la biserica “Delea Nouă" şi profesor de Religie.



La 4 febr. 1912 ales episcop al Argeşului, unde a păstorit până la moarte.

http://biserica.org/WhosWho/DTR/I/Ca...lomiteanu.html

edit 1111111111

rectific, a fost ales mitropolit al Moldovei de acolo primind titlul de Botosaneanul , greseala mea din ne-atentie;