iar in legatura cu mustrarile de constiinta le am pt ca in sinea mea am sperat sa se desparta de aia,pt ca m-am gandit ca daca ei se cearta mereu pana la urma tot se vor desparti.despre asta era vb.mi-e teama ca speranta asta a mea,gandurile mele sa nu fi distrus relatia lor.

:102: :102: :102: :102:

Draga Oana, eu una pot sa iti spun ca te gandesti prea mult si intorci prea mult problema pe toate partile. Incearca sa te linistesti si sa te detasezi un pic. Stiu cum e sa faca gandurile vartej in mintea ta, dar nu poti scapa decat rugandu-te. Ocupa-ti creierashii cu altceva. Spune Rugaciunea lui Iisus, sau in orice fel al tau propriu, comunica cu Maica Domnului, cu ingerul tau pazitor, cu ce sfinti ai tu dragi, atunci cand simti ca incepi sa te gandesti si sa despici firul in patru. Ocupa-ti timpul citind rugaciuni, din carti scrise de Parinti induhovniciti, si vei vedea ca te vei mai linisti. Iti spun cu mana pe inima, din proprie experienta RECENTA! Nu va veni linistea si limpezirea gandurilor imediat, dar se va rezolva. Bineinteles ca si spovedania are rolul sau foarte important, asa cum ti s-a spus mai sus, si incearca sa spui la spovedanie asa cum ai spus aici pe forum, toate framantarile tale. Doamne-Ajuta!

Pentru Anna
 

Din ceea ce ai postat tu, cred ca problema nu este despre "ales" ci despre cum afli voia lui Dumnezeu. Asta e o treaba intima intre tine si El, e dialogul vostru.

Important esta ca in inima noastra sa se sadeasca drept chiul lui Dumnezeu, anume ca El e iubire, ca Si-a dat si viata pentru noi din atata dragoste si ca orice lucru din viata noastra de aici, in mod paradoxal si de neinteles pentru noi, este UN MARE DAR, chiar si suferintele, sau mai ales suferintele.

Daca il vom trai pe Domnul asa cum este El si nu asa cum credem noi ca este, daca il vom trai asa cum S-a descoperit El noua si anume ca dragoste, atunci toate se limpezesc, nu mai apar aceste nedumeriri cu "daca".

Iar despre cum stii ca e alesul... Depinde al cui "ales". Daca traiesti viata ta cu Dumnezeu si ajungi sa iubesti sincer voia Lui si sa ai incredere in El, ca tot ce-ti da El e mai bun decat orice ti-ai fi putut dorit tu, atunci iti vei dori sa aleaga El.

Oricum, din toate patericele a reiesit ca voia lui Dumnezeu vine mereu lin, cu pace, fara tulburare, ca lucrurile se aseaza intr-un firesc cand sunt de la Domnul, si asta pe termen lung nu peste noapte.

Pana la moarte niciodata nu putem fi siguri : "Am facut voia lui Dumnezeu" dar putem cere neincetat : "Doamne, indreptaza pasii mei, eu fac asta, asta si asta...dar Tu opreste-ma de la cele care nu-mi sun de folos si daruieste-mi sa fac cele de folos"

ptr Sofia
 

"Eu nu inteleg de ce trebuie sa gasim baietii potriviti la biserica? Mai intai ca la biserica nu te duci sa-ti cauti perechea si mai apoi credinta nu este totul. "

Nimeni nu a zis ca "TREBUIE" , e o alegere a fiecaruia de unde iti alegi viitorul sot.
Daca tu nu intelegi de ce isi aleg unele fete baieti din Biserica, asta nu inseamna ca lucrurile sunt de neinteles.

Si ai dreptate, credinta nu e totul, mai e nadejdea si dragostea si atunci "e totul"

La mine exista multa tulburare

Oricat de mult iti doresti un sot ca sa nu mai fii singura, nu-l vei primi pana nu te vei detasa de ideea asta. Cuviosul Paisie Aghioritul spunea sa nu ne gandim la asta ci sa ne vedem de viata noastra. Noi trebuie sa ne gandim la Dumnezeu si sa facem voia Lui in toate. Asta e partea noastra de treaba. Iar partea lui Dumnezeu este sa ne gaseasca alesul (aleasa). Si oricat ai cauta tu, nu vei gasi ceva mai bun decat iti va gasi Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu cunoaste si inima oamenilor, nu numai infatisarea exterioara pe care o vedem noi sau atat cat vrea sa descopere din inima lui fiecare.
Asa ca trebuie sa ai rabdare. Daca tu esti pregatita, gandeste-te ca poate el mai are de trecut printr-o ispita ceva, mai are poate vreo incercare inainte de a fi copt pentru casnicie, cine stie! Inarmeaza-te cu incredere in pronia lui Dumnezeu si rabdare. va apare cand nici nu gandesti! :)

eu as vrea sa multumesc tuturor celor care au scris si scriu la acest subiect. iata ca ne-am gasit aici destui din cei care intr-un fel sau altul sufera mai mult sau mai putin din dragoste, si iata ca ne-am gasit prieteni adevarati, care ne-au vorbit din suflet, ne-au luminat cu sfaturile lor, si toate in spiritul credintei ortodoxe. cu siguranta aveam nevoie de acest subiect, aveam nevoie sa gasim si altii care simt ca noi, si cu care sa ne spunem pasurile, si aveam nevoie de cei care ne incurajeaza, si ne sunt alaturi cu vorbe bune. va multumesc din suflet tuturor!

(p.s. asta nu inseamna ca parasesc subiectul, nicidecum, ci am simtit asa o bucurie si fata de cat de bine mi-a facut mie acest subiect)

Giovaninna, nu-i asa ca baiatul asta despre care zici tu ca-l iubesti , era cu fata aceea dinainte sa fii tu cu el ?

Nu, Catalina. S-au "cuplat" la 2 luni dupa ce ne-am despartit noi.

Atunci trebuie sa fii fericita ca s-a intamplat asa. Asta inseamna ca nu te iubea. Cine iubeste nu se desparte toata viata de cel pe care-l iubeste.
Si sa stii ca tocmai rugaciunile tale au facut sa isi arate adevarata fatza. Ce-ar fi fost sa va casatoriti si apoi sa aveti si copii si el sa te inlocuiasca atunci cu alta? Ca sunt atatea si atatea cazuri! Asa ca bine ca s-a intamplat acuma cand nu e prea tarziu. Lasa-te in voia lui Dumnezeu. Tu roaga-te la El sa ti-l scoata in cale si vei vedea rasplata. Numa nu te ruga fara fapte, fa si vreo fapta buna. Ca altfel e ca si cum ai striga "Ajutor!" fara voce (in gand). Fa-te auzita!

• Personal, cred ca alesul este atunci cand vrei cu adevarat sa iubesti.

• Trebuie sa stii, sa pretuiesti o persoana, ca sa iti dai seama daca el este aleasul . Daca vei mai avea in gand sa nu te mai casatoresti niciodata cu altcineva odata ce te-ai promis a lui, orice s-ar intampla intre tine si el/ea, atunci da, sa stii ca el este alesul. Daca mergi cu ezitari, oare o fi el, oare n-o fi celalalt , oare nu apare altul mai bun, atunci. . . nu esti pregatita pt un ales, pt ca nu stii sa il pretuiesti. Si Dumnezeu nu iti va darui, pentru ca nu stii iubesti o singura data. Iti va daruii unul la fel ca si tine.

• Odata traiesti, o data iubesti, o data mori.

• Iar atunci cand iubesti, nu iti mai pasa ca esti singur toata viata. O data iubesti, o data te unesti cu el inaintea lui Hristos. Restul sunt doar ingaduiri ca nu ai stiut sa iubesti.

• Mereu am admirat pe cei vaduvi care nu s-au recasatorit. Au stiut sa iubeasca! Nu le-a pasat de ei, iubirea fata de aleasul / aleasa lui a invins iubirea de sine.

Da, e normal sa fie asa...dar depinde totusi foarte mult si de ce vrei in viata, de asteptarile pe care le ai de la acel cineva, pe care vrei sa il iubesti. Cred ca sentimentul de iubire ar trebui sa se tina de mana si cu rationalizarea lui. Multe persoane se trezesc peste ani alaturi de un om cu care nu sunt compatibili, cu care nu au ce discuta, in care nu gasesc nici un sprijin..practic langa un strain. De aceea cred eu ca inainte de a considera pe cineva " alesul/a" trebuie sa iti acorzi timpul necesar pentru a-l putea evalua si a vedea daca acea relatie e contructiva...sau e doar o autosugestie si o dorinta de a avea pe cineva alaturi, no matter what!

• La bine si la rau...

• Ce daca nu e constructiva? In ziua de azi ne preocupa mai mult binele nostru ,decat binele celui de langa noi, mai ales ca acel suflet e unit cu noi.

• E mai usor sa fugim de probleme pentru binele nostru, decat sa ne punem sufletul in pericol pentru binele persoanei cu care ne-am unit.

• Dumnezeul isi pune sufletul pentru noi. El fiind Dumnezeu , iar noi fiind oameni. Iar noi, ne cotim, sa ne punem sufletul pt cel pe care strigam in gura mare ca-l iubim.

• "Un prieten adevarat isi pune sufletul pentru prietenul sau. " Pai daca pentru prieten iti pui sufletul, pt sot/sotie pui doua suflete de ai putea.

Nu stiu daca ai raspuns la comentul meu, sau nu.....dar am sa explic mai clar ce am vrut sa spun :)
Vorbim despre conceptul de " ales/a", nu? Sau vorbim despre casatorie, ca nu inteleg...eu chiar ma refer strict la perioada de tatonare in care ar trebui sa ai niste criterii de selectie dintre cele cateva sute/zeci de barbati/ femei cu care intri in contact de-a lungul vietii :)) si dupa aia sa incepi sa simti iubirea si ca e " alesul/a".
Tu ai spus ca trebuie sa ne dorim sa iubim...insa iubirea in opinia mea trebuie sa intervina dupa ce constati ca ai si pe cine ...adica nu sa iubesti pe cineva ca esti intr-o stare favorabila iubirii si cam atat, sau pentru ca se nimereste sa apara primul pe strada unde locuim :))
Deci in opinia mea : Criterii de selectie, cunoasterea partenerului, analiza lui => Iubire si certitudinea ca e Alesul/a ;) si nicidecum ordinea inversa.

Ei Andrusca, socoteala de acasa nu prea se potriveste cu cea din targ. Cand teimpietresti in anumite idei, ai mari sanse sa iti dai seama prea tarziu ca e prea tarziu sa mai schimbi ceva.

1.criteriile de selectie - aici ai dreptate, pe acestea trebuie sa le ai dinainte. Nu te casatoresti cu un turc, un baptist, un betiv, unul care si-a parasit deja 2 neveste si copii, astea-s chestiuni majore.

Cunoasterea partenerului, analiza merg bine impreuna cu iubirea. In dragoste nu poti face contracte.

De regula apare cineva care iti atrage atentia, sau caruia ii atragi tu atentia. Apare dorinta sa va cunoasteti cam simultan cu infiriparea sentimentelor. Vreti sa iesiti impreuna, sa vorbiti despre voi, dar asta e foarte greu sa se faca cu totul "la rece". Pentru a judeca la rece in astfel de situatii e nevoie de mandrie si lipsa de dragoste. Apoi dupa ce am studiat produsul si vedem ca corespunde criteriilor noastre hotram brusc sa inceapa dragostea. Nu-i asa nici la inceput, nici in timpul casniciei. Dragostea (adevarata, curata) e acel sentiment care trece peste toate, care creeaza, care lupta, nu cea care judeca la rece si stabileste criterii.
Dragoste e ceva minunat, dar exista intotdeauna riscul sa ne ardem putin. Trebuie sa ni-l asumam.

Inca ceva: oricat am cauta noi sa ne asiguram ca omul cu care ne vom casatori, partenerul zici tu, eu prefer iubitul, are calitatile necesare si nu ne va face sa suferim... intotdeauna descoperim multe dupa, intotdeauna e necesara o perioada de acomodare, de intelegeri, discutii si compromisuri. Nu e usor si nu ai liniste de la inceput. Casnicia e o lucrare nu un contract.

Aveti grija de voi!

Nu m-am indragostit niciodata de la inceput...poate mi-a placut insa de la bun nceput, ca altfel nu as putea sa ma intalnesc cu o persoana care nu imi spune nimic chiar de la prima vedere ;) Eu am analizat intotdeauna de la inceput si am apasat cate putin butonul LOVE....dar nu apasat frenetic si bezmetic de la prima intalnire :))...nu mi se pare normal.
Iubirea in opinia mea este un sentiment care apare in timp, care implineste relatia ...
Nu cred ca toti cei care au impresia ca se indragostesc de la prima intalnire sfarsesc prin casatorie...sa fim seriosi, de ce oare?...cumva criteriile, examenul de admitere in suflet??? Nu cumva oamenii aia raman in final capitole incheiate din motive foarte rationale?

Da..daca m-am indragostit de cineva nu inseamna ca am ajuns si sa ma marit cu el, de ce??? pai pentru ca am simtit ca nu pot face acest lucru ...cum am simtit asta?, conversand, si analizand mai multe lucruri ( asta nu inseamna ca l-am supus la detectorul de minciuni sau ii adresam intrebari capcana...iar el era ca o musca in plasa mea ' regizoarea" :))...totul foarte natural. Indragostita fiind nu as fi putut lua o decizie majora numai in baza sentimentelor...dar cu siguranta vazand si ce fel de persoana e.
In concluzie...in majoritatea cazurilor m-am indragostit abia dupa ce am vazut si cum este...si nu de la prima intalnire si dupa prima zbatere din gene :))

Si eu prefer apelativele :iubirea mea, sotul, partenerul meu de viata, prietenul meu cel mai bun, persoana deosebita din viata mea si darul de la Dumnezeu :)....

Doamne ajuta si sa aveti grija de iubirea voastra!!!

Aha, te-ai indragostit de mai multe ori, deci ai patit ca toata lumea. A existat o atractie, putin sentiment dar si cunoastere, analiza... decizia majora nu ai luat-o doar in baza sentimentului ci si in baza analizelor (chiar in ciuda sentimentului). Deci nu ai fost atat de rationala pe cat dadeai indicatii, dar nici fara-de-minte. Cam asta e calea de mijloc.
Sa fiti iubite! :1:

Poate va veni si ziua cand oamenii vor intelege ca persoanele alese nu se gasesc intr-un loc, asa cum gasesti painea. "Alesul" este o persoana care se vrea chemata si iubita. Ea nu se vrea cumparata.

Sigur, sunt si cazuri cand multe persoane se vor cumparate. Dar in aceste cazuri, ele nu vor rezista mult, vor fi ca painea dupa multa zile - cu mucegai. Si cu o astfel de paine nu te mai poti hrani.

:))) Nu am afirmat ca ar fi ceva rau sau imposibil sa iubesti pe cineva de la prima intalnire sau de la a 10 a, fiecare procedeaza cum simte ( chit ca este egoist sau uita de sine din iubire...insa eu nu pot simti chiar asa), dar de aici si pana la a numi pe cineva Ales/a ar trebui sa se ia mai multe in considerare...sa nu mai zic pana la pasul Casatorie ;). In opinia mea Alesul/a este acea persoana care s-a dovedit a fi asa...in timpul celor 3-40 de intalniri, dar nicidecum nu numesti o persoana de pe strada " Alesul" doar pentru ca esti intr-o dispozitie de indragosteala...cam asta voiam sa spun. Trebuie si putina luciditate, in viata nu cred ca totul trebuie sa fie un mare si ilogic nor de indragosteala...mai conteaza si asupra carui crestet se abate acest nor totusi :)))) Cred ca trebuie sa existe si un echilibru in viata ;)


Doamne ajuta si multa iubire!

am o intrebare
 

ai simtit ceva cand l ai vazut prima data pe respectivul sau ai simtit pe parcurs?

Nu stiu cui ii este adresata intrebarea, dar voi raspunde si eu...

In cazul meu a fost cam asa, am simtit ceva la inceput...ceva ce mi s-a confirmat pe parcurs, deci cam asa s-a format in cazul meu imaginea alesului...

eu, cand ma asteptam mai putin a aparut baiatul cu care m-am logodit acum cateva luni dar la putin timp dupa logodna a plecat in strainatate, o sa vina cred ca peste 3 luni dar eu ma simt singura....penru mine e foarte greu sa il stiu departe...mi-e frica sa nu se raceasca relatia noastra...ce sa fac?

Nici eu nu-mi gasesc jumatatea si uneori ma cuprinde o stare de tristete si deznadejde. Nu stiu cum si unde sa il caut...iar uneori ma gandesc ca poate o s araman singura toata viata...ce trst, nu?!

Importanta e masina are mare priza la femei . Ce sa fi baiat muncitor , respectuos , educat , fara masina nu esti om . Poate exagerez insa sunt destule care aplica regula asta.

Si exista multi baieti care nu ar lua de nevasta o fata fecioara ptr. ca nu are experienta si nu au ce face cu ea.

E un mit.

In prim

Adevarul: in primul rand, ideea circula in cercurile "sex4fun", si nu "femeie pentru maritat".
Celor care le sta capul la casatorie, iau in considerare multi alti factori (mult mai importanti).

In al doilea rand, in cercurile amintite, se stie cele mai fecioare sunt nitel mai greu de corupt (e greu pana prima data, pe urma..) iar astfel de afirmatii sunt menite sa trezeasca complexe in cele "fecioare" dar care vor totusi sa tina pasul cu LUMEA, deci sa le faca sa cedeze mai usor.

Nuamai cand ajung pe aproape de 30 si vad ca tot singure au ramas :21:

Nu neaparat.
Sa te mariti cu un badaran, un alcoolic, sau un impatimit de femei, jocuri de noroc, etc. sa vezi atunci tristete adevarata, profunda, fara nici o doza de melodramatic..

:) Parintele Tanase a spus ca destui tineri i-au spus lui ca nu si-ar lua ca sotie o femeie fecioara ptr. ca nu are experienta. Nu cred ca Parintele inventa.

Draga Ancuta, sa te bucuri de timpul si situatia in care esti acum. Cu siguranta la timpul potrivit si cu rugaciune iti vei gasi jumatatea. Nu te lasa cuprinsa de ganduri negre care vor sa te intristeze. Timpul acesta trebuie valorificat, nu este doar o asteptare ci si o pregatire. Din postura de mama si sotie, realizez acum cate puteam sa fac pana la acest pas. Nu este un regret, slava Domnului, ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate, dar puteam sa valorific timpul cu mai mult folos.

De luat vroiau sa o ia dar nu cred ca de nevasta.
In mod cert nu la casnicie le statea mintea care coborase pana acolo.

Sau probabil au mostenit o definitie particulara a casnicie, pe linie de familie.

Sunt femei care pana in 30 de ani isi iau propria masina.
Defapt in vest, e ceva normal sa ai propria masina de la 16 ani, baiat sau fata. Nu prea e vorba de masina, ci ce fel de masina.

Daca nu ai masina este un fel de proba eliminatorie in favoarea ta. Eu stiu multi baieti care s-au insurat fara masina si de asemenea multe fete deosebite care nu au avut astfel de pretentii. Viitoarea sotie trebuie sa fie indragostita de tine, si nu impresionata de masina sau contul in banca :-)

Adevarat. Insa mai sunt si femei, chiar si din cele care merg la Biserica, care prefera luxul.

Alesul
 

Cred ca prea mult teoretizam niste chestiuni- aici pur si simplu e ceva ce vine la sine, iar orice barbat sau femeie (normal dezvoltat / dezvoltata psihic si fizic) isi poate da seama cand se indragosteste de o persoana de sex opus! E un sentiment pe care n-as putea sa-l zic in cuvinte- pur si simplu simti!

iar ca v-ati referit la a aveea sau nu masina personala:

-Din pacate astazi multa lume nu-si mai ea masina personala, pentru ca i-ar fi necesara pentru o utilitate practica, ci doar asa ca moft!
-Inteleg sa aiba masina cineva care trebuie sa ajunga repede dintr-un punct in altul (oameni de afaceri, patroni, cei care presteaza servicii de reparatii la domiciliul, cei care au firma de constructii si trebuie sa transporte materiale ori muncitori, atunci cand ai o persoana bolnava in familie ce trebuie transportata des la spital), insa in rest chiar nu vad utilitatea unei masini personale!
-Daca esti profesor, mecanic de locomotiva, strungar, muncitor in fabrica, lucrezi in domeniul culturii, sofer de troleibuz, etc atunci chiar nu vad la ce ti-ar trebui masina personala!
-Din pacate si statul nu incurajeaza utilizarea transportului in comun, cum e in alte state civilizate! Trebuie pus accentul pe transportul in comun, care poluiaza mult mai putin! Eu unul cand trebuie sa calatoresc intr-un loc prefer trenul sau daca in aceea zona nu circula trenuri de calatori, autobuzul!

Cand ai familie e necesara o masina, dar o masina normala, nu de zeci de mi de euro. Mergi cu copiii la medic, la scoala, ii duci la bunici, colo colo, e de inteles ca o familie sa aiba o masina.

Daca s-ar limita toti oamenii la o masnia normala nu ar fi asa paguba.
Asa, oricum nu te duci la magazinul din cartier cu masina, ci mergi pe jos.

Atunci e dreptul lor sa pretinda un barbat cat de cat descurcaretz.

Da, cadou de la parinti.

In orice caz, ce discutie in jurul masinii..

Iarasi un fals mit.
Pentru ca barbatii modesti, draguti, cuviinciosi, credinciosi mai ales, n-ar trebui sa li se scurga ochii dupa femeile care vor barbati cu masini, pentru ei, cei cu discernamant si bune criterii, femeile astea nici n-ar trebui sa existe deci si problema in sine devin inexistenta..