Daca ia legatura cu sotul amantei, lucrurile pot lua o directie buna sau.. alta, gresita. Inclin sa cred ca lucrurile s-ar agrava, in situatia aceasta.
Sotul infidel se simte, poate, vinovat acum. Dar cauta prilej sa scape de sentimentul de vina, de mustrarile constintei. Cauta orice prilej sa se indreptateasca.
Daca are prilej sa simta ca i s-a declarat "razboi", o va face.. Sotia ia legatura cu sotul amantei.. aha! un afront direct adus amantei. Foarte probabil ca sotul va lua apararea amantei, in dauna sotiei "neintelegatoare".
Pe de alta parte, Ana Maria nu mai are nimic de pierdut.. de ce nu ar incerca? (Asta daca se simte capabila sa reziste momentului in care sotul ar putea arata cat de mult este atasat de amanta, sarind in apararea amantei. Este extraordinar de dureros.. )
Nu mai exista oameni inselati pe forum?

@Ana Maria (pusichet)

Eu m-as ruga Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa-i schimbe inima.
Si m-as ruga lui Dumnezeu sa intervina, ca doar in fata altarului v-ati casatorit, inaintea lui Dumnezeu.
Si Sf Arhanghel Rafail sa alunge raul din casnicia voastra (si sa te insanatoseasca si pe tine).
Dar voia lui Dumnezeu sa se faca, ca El stie cel mai bine ce este bun pt noi.

Maica Domnului sa te ajute si sa te intareasca, draga Ana Maria.

Pusichet,de cand dureaza relatia celor doi?
Eu as incerca sa dau cartile pe fata vorbind cu ea,cu amanta,o discutie fireasca intre doua femei.
Apoi m-as duce la duhovnic sau la o manastire,mai ales in preajma sarbatorilor de Craciun si as urma sfatul unui calugar.
Roaga-te si lasa-ti sufletul in mana Maicii Domnului,Ea stie ce e mai bine pt tine.

da, ce sa zic...am ramas masca si eu pusichet....eu sunt marcat de chestii din astea din familie, cad taica-miu si-a luat una mai tanara....si pe noi ca copii ne-a neglijat....detest ce face al tau...auzi sa se cupleze cu alta...de obicei se intampla la barbati care au avut putine prietene...ce sa zic, dacat sa te rogi....traim niste in vremuri, in care ar fi bine sa vina Isus din nou....sa ne trezeasca......mi-a sila de ce vad, cand vad ca si preoti sunt santajati....cu filme si imagini si ma ingrozesc......raul lucreaza peste tot si suntem slabi....dar luptam si invingem! DOAMNE AJUTA SI INDEPARTEAZA RAUL!

Pusichet, eu cred ca nu este cazul sa te simti vinovata ca te-a parasit, nu te merita. Tu l-ai iubit sincer iar el cum te-a rasplatit? Si oare daca se va intoarce la tine nu vei trai toata viata cu frica ca isi poate gasi alta femeie? Este crestinesc sa-l ierti dar nu cred ca vei avea o viata linistita, tot timpul vei sta in alerta iar tu fiind si bolnavioara ai nevoie de liniste, respect si dragoste sincera. Roaga-te Maicii Domnului care negresit te va ajuta asa cum este mai bine pentru tine. Nici o ruga sincera catre Maica Domnului nu ramane fara raspuns si daca Dumnezeu considera ca este bine pentru tine sa va impacati va veti impaca negresit! Indrazneste,crede si ei vedea puterea si dreptatea Domnului.

treci peste, draga pusichet! acum ca stii adevarul ar trebui sa te elibereze de povara!

infiatzi un copilash shi poate o sa va dea Dumnezeu shi un frate pentru el...

Doamne ajuta!

Pusichet, de unde stii asa sigur? In prima postare tot sigur spuneai ca nu are pe altcineva. Pana la urma care sigur e adevarat?

Este interesant ca si tu negi.
Negarea este cea mai simpla modalitate de protejare a eului.
Pana la a te gandi ca sotul are amanta, intai ii gasesti toate scuzele posibile si imposibile: este obosit, are pb la lucru, este un idealist, sunt eu prea putin pt el, sufera ca nu are copii (sau, dimpotriva, sufera ca are copii!), i s-a stricat masina, este bolnav, are hepatita..orice..

Ce caraghios mi se pare ca si tu negi, desi nu esti implicata in situatie. Si la fel, esti hotarata sa iei rand pe rand toate celelalte posibilitati.. desi el a inaintat deja actele de divort (deci nu este nici bolnav, nici obosit, nici, nici..)

Cea mai hilara pe care am auzit-o vreodata, este ca a fost vrajit( cu chibrite arse in maieu)! cu asta se absolva orice vina a barbatului :))

Nu neg, eu am observat doar doua fraze la ea "va spun sigur ca nu are pe nimeni, l-a intrebat si preotul" iar mai apoi, "stiu sigur ca are pe cineva". Uita-te numai la postarile ei si ai sa vezi ca asa a zis. Tocmai, eu nu sunt implicata deloc emotional, vad relatarile ei in mod obiectiv si analizand frazele ei, ea nu ne-a spus niciodata de unde a aflat asa sigur ca are pe altcineva. Cum mai ramane cu prezumtia de nevinovatie? Omul e nevinovat pana n-ai dovezi, eu ceream o dovada ca sa ma conving. Doi oameni care divorteaza nu dovedesc un adulter. Dar na...

ma intrebati de unde stiu asa sigur

pe parcurs, de cind s-a spovedit si pina acum s-a schimbat situatia.
am gasit biletele de dragoste, incepuse sa ascunda bani etc.
desi el neaga si acum ca nu are pe altcineva, eu am aflat pe parcurs de la diverse persoane cu care lucreaza el.

va dati seama ca in primele postari sustineam ca nu are pe nimeni extra, pentru ca inca mai aveam incredere in el
dar, cu timpul sotul meu a inceput sa-si schimbe comportamentul

Cred ca orice femeie simte cand apare o alta femeie in peisaj...asa cum bine spune Varujan Vosganian "...Iar femeile, precum salbaticiunile din padure, simt apropierea unei alte femei. Toate femeile simt. Diferenta dintre ele este ca unele iti spun, din orgoliu, iar altele nu-ti spun, ca sa nu te piarda."
Asa este, cred ca cel mai bine este sa fim sinceri cu noi insine si sa nu neglijam semnele de intrebare si schimbarile aparute in cuplu...asta in caz ca apar, pentru ca altfel alegem singuri sa traiesti o minciuna si nu realitatea...parerea mea!

ai incercat sa vorbesti cu femeia aceea?
te-am mai intrebat asta o data

Tu ai face asta?

DA, si eu cred ca e un sfat bun, de o discuta cu acea femeie; dar atentie la atitudine, sa nu i se para ca esti disperata, ci stapana pe situatie. Practic ei isi bazeaza fericirea pe doua casnicii distruse. Toate astea intr-o zi se platesc.

Daca el neaga, atunci sa te rogi sa iasa adevarul la iveala. Cunosc o persoana care asa a facut, avea probleme in relatie si pur si simplu nu stia de ce si pana la urma s-a aflat de un adulter. Plateste la manastiri de rugaciune pt dezvaluirea adevarului, astea sunt f puternice.

da,as prefera sa fiu directa si sincera,asa mi-as mai raspunde la unele intrebari si as reusi sa-mi fac o parere despre cum e ea.

Eu cred ca am putea sa o ajutam un pic cu rugaciunile noastre.
:)

Conteaza cum e ea in aceste cazuri?:39:...

Eu am auzit ca pt scoaterea adevarului la iveala se citeste Psaltirea, de aceea ziceam sa dea la manastire.

E clar ca trebuie sa dea acatist la manastire. Daca nu ma insel, Pusichet parca era din Iasi, poate da acatist la Sf. Parascheva.

cu drag despre.. fericirea crucii
 

"Cei care au dureri şi suferinţe sunt cei distinşi, pe care i-a ales Dumnezeu pentru Împărăţia lui cea veşnică, căci veşnic e orice om – dar care veşnicie?

Dometie, un călugăr tânăr de la Muntele Athos, era foarte vesel, tot timpul cânta. Într-o zi l-am găsit în chilie plîngînd şi l-am întrebat, de ce plânge. Mi-a răspuns că l-a părăsit Dumnezeu. Eu l-am întrebat, cum? Şi a zis: – Nu mai am niciun necaz, „sunt scutit de supărări”. Care dintre voi aţi plînge, pentru faptul că v-a părăsit Dumnezeu, în cazul că v-a luat crucea? Căci nu v-a bătut nimeni piroane în mâini şi nici cunună de spini nu v-a pus pe cap. Sfântul Apostol Pavel zice aşa: „Roagă-te neîncetat, munceşte neîncetat şi mulţumeşte lui Dumnezeu neîncetat pentru toate bucuriile şi durerile pe care ţi le-a dăruit” (I Tesaloniceni 5, 16-18).

Viaţa aceasta nu este pentru a strânge averi, sau numai pentru a te îmbrăca, căci nu aceştia sunt oamenii fericiţi, ci aceia care au o cruce de purtat."
Par. Arsenie Boca

Atitea lucruri frumoase, de suflet, pilduitoare , indreptatoare ,intaritoare intru credinta si mai ales mintuitoare (daca ar fi si urmate) posteaza fratii si surorile serioase... de cele mai multe ori sunt postate la obiect, ca si medicamentul pe rana, sunt f. clare si indemnatoare doar, doar se indura cei ,,nevoiasi'' sa si tina seama de ele !
Sunt frati care gindesc ,traiesc si sfatuiesc tinindu-si inima si mintea mai intii la D.zeu si abia mai apoi la ei ... iar alti frati si surori sunt vesnic neintelesi, inadaptati la duhul ortodoxiei, cei impaunati cu intrebarea si contrariul,cu spiritul revendicativ ,cu fronda, cu dihotomia parelnica si indreptatoare la o replica arbitrara, cu viata traita dupa propriile pareri si canoane,cei care se pun mai intii pe ei in centrul existentei si mai pe urma pe Hristos schimbind hristocentrismul bisericesc cu egocentrismul restaurator si isgonitor politicos dar generator de patimiri grele , s.a.m.d.

Cit de adevarate sunt cuvintele gheronului Paisie aghioritul : ,,... pt. cei ce cred nu trebuiesc dovezi iar pt. cei ce nu cred nu exista dovezi " Si pt. ca a doua masura a credintei drepte este taria, puterea acesteia am sa fac referire la ,,contributia" unei sore parelnice la un topic despre post, despre zilele de post,cum se tin ,de ce si cit de staruitor (tare): rezultind din ceea ce postase ca nu este o postitoare virtuoasa ci o amagitoare isi spunea in barba incurajindu-se (si incurcind probabil si pe altii !):,,...ei, bine este ca ne chinuim cum putem ...mai mult, mai putin , mai corect sau nu ..."Raspundem si noi : dar cind esti bolnava si ti se dau ingrijiri medicale numai de jumate este bine ? dar cind erai eleva si invatai numai de jumate sau pe sfert(chipurile ,,dupa puteri")si primeai nota meritata era bine? dar daca la servici muncesti numai de jumatate ,bine este ? dar daca sotul iti ofera numai jumatate din dragostea si afectiunea pe care o astepti, tot bine este ? dar daca cheltuelile de intretinere a casei (curent, gaz, apa, canal, gunoi) le platesti numai la jumatate este bine ? s.a.m.d. Iata cit de gresite sunt asemenea pareri automultumitoare referitoare la propriile obligatii si nevointe . Si cind te gindesti ca de crezut ,de postit , de nevoit, etc, etc, le facem doar in beneficiu propriu ! La atita zel ... ce beneficiu ? Si Hristos, ce parere o fi avind despre noi autosuficientii ?
Acest exemplu de tarie a nevointei personale este strins legat de cel al credintei si de cel de imbunatatire si sporire neincetata in dobindirea mintuirii ... asta este legatura !

Buna ziua,
Marturisesc ca m-am inregistrat pe acest forum pentru ca am citit threadul si m-a impresionat si intristat situatia Anei. Din pacate nu am cum sa o ajut, as vrea doar sa spun ca sfatul pe care i l-au dat alti (de fapt alte) utilizatori, acela de a-si face sotul gelos, de a-l face sa inteleaga ca sunt si altii interesati de ea si prin aceasta sa il atraga, nu mi se pare un sfat folositor intr-o relatie care se presupune ca s-a intemeiat pe dragoste si incredere. Acum este poate prea tarziu pentru strategii, dar scriu randurile acestea pentru ca stiu ca e o conceptie cumva "incetatenita" ca barbatii isi doresc altceva cand stiu ca femeia lor e doar a lor, ca un bibelou de pus in raft, ce nu mai reprezinta nici o provocare pentru ei. Dar a apela la 'terti', a cocheta (si poate, a-i face indirect, pe altii sa sufere, daca sunt atinsi de aceasta cochetarie) pentru a atrage atentia partenerului de viata mi se pare.. o tehnica nedemna, care mai mult strica decat repara si care lasa la sfarsit un gust amar tuturor celor implicati. (Am putea lua in calcul si faptul ca a te face "ispititoare" pentru altii e un pacat in sine, niciodata nu stii in ce fel atitudinea, comportamentul si aspectul tau pot subjuga pe cineva, chiar daca intentia reala nu a fost asta, si "vai de cel prin care vine ispita". Dar nu vreau sa bat apa in piua pe tema pacatului acum.)

Insa e foarte trist, o nefericita glorie cand stii ca, pentru a-ti tine barbatul langa tine, trebuie sa apelezi la tot felul de tertipuri si sa joci teatru, ca e nevoie sa il manipulezi in fel constient, ca niciodata nu te poti "odihni" in el si el in tine, lasand garda jos. E trist si obositor si cred ca daca se ajunge la asa ceva, acolo s-ar putea sa nu mai fie dragoste.

Poti provoca omul de langa tine si altfel. E adevarat ca avem nevoie de spatiu si timp pentru noi insine si un spirit de joaca, de impartasire a lucrurilor frumoase si interesante din viata (carti, poate muzica, unele excursii in aer liber, fotografie) nu vatama sufletul si pot aduce multa bucurie celor doi. Pe mine m-a impresonat mult un fragment din vechiul testament, din pacate nu ma ajuta memoria sa il citez exact, in care unul din patriarhi si sotia sa au ajuns intr-un regat si, ca sa nu starneasca gelozia regelui, au spus ca sunt frati, nu un cuplu. Si intr-o zi i-a vazut regele jucandu-se (si lasand la o parte faptul ca era sa se termine prost, din cauza ca el intr-adevar a poftit-o pe femeie), asta mi-a placut foarte mult. Ca poti fi sot si sotie si inca te mai joci, mai zburzi, mai ai ceva din energia si neastamparul copilariei si celalalt ti-e si prieten, tovaras de experiente pe calea asta ce v-ati ales-o impreuna.

La fel de adevarat este ca uneori, cu slabiciunea noastra si tendinta de a fi dependenti de celelalt, il putem apasa si obosi. Eu cred ca putem fi individualitati distincte chiar si cand suntem unii ai altora. Putem avea ganduri, dorinte, aspiratii, "personalitate", putem trai si fara a ne sprijini in permanenta cu capul pe umarul celuilalt. Pana la urma, ceea ce ne atrage la o persoana nu e doar fizicul, nu e nici faptul ca aceea mai e curtata de inca trei pretendenti (asta mai curand ne-ar putea stanjeni)- ci e un anume fel de a trai si de a interactiona cu mediul si cu ceilalti oameni, care-i profund diferit de al nostru si pe care nu ar trebui sa ne amagim ca il vom stapani vreodata sau ca il vom putea epuiza, ca pe o jucarie pe care am intors-o pe toate partile, ne-am prins cum functioneaza si acum o putem arunca intr-un colt.

Iar din cealalta parte, a celui care se plictiseste si isi cauta distractia in alta parte - sa nu uitam ca dragoste cu de-a sila nu se poate; ca daca Dumnezeu iti da un partener de viata si ingaduie sa va cununati, trebuie sa si vrei sa aperi ceea ce ai primit in dar; daca lucrurile incep sa scartaie, trebuie sa si vrei sa le indrepti, altfel nimeni nu va putea face nimic, nimeni nu se poate atinge de libertatea ta. Dar stim cu totii, si in special eu, pentru ca am facut asta, chiar daca nu am ajuns pana acolo sa insel fizic, ca uneori e aproape imposibil sa vrei sa repari, te complaci intr-un soi de deznadejde cautata ("oricum nu o sa mearga, nu are rost sa mai incercam, mai bine imi vad de viata") care iti indreptateste demersurile egoiste si te face orb si surd la nevoile si suferintele celui de langa tine (pe care, in fond, tu i le provoci).

Imi cer scuze pentru lungimea textului, daca am suparat, smintit sau invatat la rau pe careva.

Foarte frumos punct de vedere.

Sfatul acela legat de cochetarie eu l-am inteles, poate ca unii nu il inteleg prea bine...dar exista multe femei care la inceputul relatiei sunt aranjate cat de cat, vesele, exuberante, independente, cu o personalitate distincta ( asa cum spui si tu) dar care pe parcursul casniciei se transforma usor...usor in femeia casual, cu parul tuns scurt, haine lalai, dependente la maxim de sot, cicalitoare, cu un caracter slab, posesive, geloase, suspicioase si astfel devenind poate obositoare...sau greoaie fara sa isi dea seama, si asta deoarece relatia de cuplu poate deveni asemanatoare unei relatii terne intre doi colegi de apartament...mai mult decat altceva.

Trebuie sa avem grija sa nu devenim alte persoane, sa nu uitam de calitatile pentru care eram complimentate candva, si sa nu devenim umbra sotului...pentru ca atunci intr-adevar e prea tarziu sa mai revii la femeia de care a fost atras intitial ( dar totusi nu imposibil).

In general femeile au tendinta de a deveni drama-queen, de a se transforma in victime si a da lacrimi la soareci in aceste momente dificile, si nu ar fi gresit daca totusi ar evita sa se comporte asa vis a vis de el, si printre suspine s rugandu-l sa se intoarca la ele. De aceea cred ca niciun barbat nu poate fi sensibilizat de acest gen de atitudine...ba mai rau i se da poate ocazia sa isi vada partenera intr-o noua postura, chiar si mai neplacuta decat atunci cand partenera mergea in linie dreapta...si ceva incepea sa lipseasca...

Parerea mea...

Intr-adevar Andrusca, nu mi s-a prea inteles sfatul, mai ales ca nu vine de la mine, chiar e sfatul unui specialis, unui om care a ascultat multe persoane, multi oameni inselati si multe cupluri. Si e vorba de barbati, la o femeie nu se aplica aceasta strategie, ele nu functioneaza asa, de aceea ele nu pot intelege. Nu trebuie ca femeia sa recurga la terti. E de ajuns sa fie o femeie "radioasa". La asta m-am referit. Voi n-ati auzit de exemplu ca frica de Dumnezeu e de fapt frica de a nu-L pierde pe Dumnezeu, Il pretuiesti atat de mult incat ti-e frica sa nu-L superi sau sa-L pierzi? La aceeasi frica ma refeream aici, frica barbatului de a nu pierde femeia, dar daca nu o prea pretuieste si NICI MACAR NU VEDE CAT DE MULT O PRETUIESC ALTII CA SA I SE DESCHIDA OCHII atunci de ce sa-i mai fie frica ca o pierde? Cand femeia e pretuita de alti barbati, atunci poate si barbatului aluia i se deschid ochii si o pretuieste si el, daca pana atunci era orb. Asta este, uneori nu stim sa pretuim pana nu vedem pe altul ca se bucura de acelasi lucru. Ati inteles acum sau nu?

Bineinteles ca ai dreptate, sfatul poate fi interpretat in diferite moduri...dar se refera cumva la a pastra ceva din ce erai la inceputul relatiei, la a transmite ceva in permanenta, in sensul de a nu deveni opusul aceleia fara a constientiza, dar a avea aceleasi peretentii de la sot...fara a intelege ca si el ar putea de fapt oglindi transformarea sotiei si a cuplului in general... ceva in genul asta inteleg eu din acest sfat care are o logica clara, si nu e ceva fara sens chit ca unii nu sunt de acord.

Pai cum sa nu, care barbat nu se bucura cand ii este laudata sotia, sau ei amandoi ca si cuplu???!!?? ( deci nu e vorba neaparat de a face furori, iar barbatii sa se taraie dupa sotie peste tot cu ochii pe caldaram) e mai mult imaginea de cuplu care transmite ceva frumos, viata, zambet, caldura...si nu incrancenare, suspiciuni, gelozie, lipsa de comunicare...sau platitudine.

De obicei femeile au tendinta sa se consume, sa se ofileasca, toate aceasta suferinta si consum interior citindu-li-se in ochi si pe fata...iar pentru asta trebuie gasita o forta interioara de a depasi aceste situatii fara sa devina asemanatoare Sfintei Vineri...cam asta e ideea, pentru ca unii barbati nu sunt genul care sa faca sacrificii pentru victime ale lor, ci pentru ceva ce ii incanta, ii face sa se simta bine cu alegerea facuta...si se bucura cand li se confirma si de catre ceilalti acest lucru...

P.S. Mi-as permite sa specific ca acesta nu este sfat neaparat, este mai mult o constatare si un semnal de alarma pentru unele/unii...deci eu i-am inteles sensul de prima data cand l-am auzit, si mi se pare foarte adevarat!

Da, dar ceea ce reiese din acest sfat nu e neaparat ca daca e inselata, femeia nu e minunata, ci poate fi si faptul ca barbatul acela nici nu-si da seama cat e de minunata, e cam "prost" si numai vazand cat o considera de minunata alti barbati isi va spune.."Stai un pic, ce vad astia, chiar e minunata si astia vor sa puna mana pe ea, ia dati-va mai incolo mai barbarilor ca e a mea" :P. Nu i-ar mai arde lui de amante.
PS- Un barbat intelept ar sti sa pretuiasca femeia minunata, dar nu prea sunt intelepti ei, asa ca trebuie "inteleptiti" daca n-ai ce face :P

:24:...corect!

Da, si totusi ma gandeam ca uneori nu mai functioneaza nimic, din momentul in care iubirea s-a evaporat...cate un pic...cate un pic...

Exemplul Printesei Diana...cred ca toata lumea o aprecia si o considera minunata, numai barbat' su nu avea ochi sa o vada asa cum era de fapt...ii avea umbriti....

Mai, eu din cate am auzit el nu a iubit-o pe Diana niciodata, o iubea pe Camilla de cand lumea. Deci daca nici la inceput nu era iubire, n-o faci mai apoi cu strategia asta, asta e clar. Si "strategia" asta de care am zis eu cred ca merge mai degraba inainte sa se fi ajuns deja la inselat, ai dreptate.

Scz..am o intrebare..ce fel de endometrioza ai?ti-au spus de la inceput medicii ca nu o poti avea copii?si eu am fost diagnosticata cu endometrioza de tipul 1, dar medicul nu mi-a zis nimic despre faptul ca nu o sa pot avea copiii...ci ca 80-85% din femei sufera de aceasta boala.....

Povesti adevarate
 

Telenovela lipseste.

ella87ella am fost operata si diagnosticul l-a pus in urma operatiei.
nu mi-a spus ce tip de endometrioza am a zis doar ca nu o sa pot avea copii sau daca raman o sa duc sarcina foarte greu sau risc sa o pierd.
prima data am fost operata laparoscopic, iar dupa un an zde zile am fost operata clasic pentru ca eram impinzita peste tot.
tu cum ai fost diagnosticata , pentru ca numai in urma unei operatii se poate spune exact daca ai sau nu endometrioza.

dani2004 de ce spui ca lipseste telenovela?

Si in cazul acesta ai incetat sa te rog Domnului si Maicii Domnului, sa te ajute sa faci un copil? Sau nu le-ai cerut niciodata ajutorul... Eu sper ca tu crezi, ca Dumnezeu poate, tocmai atunci cad oamenii au depus armele; ma refer la medici.

lasa pusichet, paraseste-l pe asa zisul sot, e o canalie...sa se duca cu alta....fi tare si renunta, iti va arata Dumnezeu calea, mergi inainte...te cramponezi de la un vagabond?....si ce daca nu poti avea copii, mergi inainte...poti trai si fara copil, sau daca iti doresti poti adopta....figuri masculine....nu stiu de ce nu pui problema tu....SUCCES!

Pentru ca femeile sunt obisnuite sa planga dupa barbati, sa ii accepte si sa ii ierte pentru orice le-ar face...de parca nu stiu ce mari minunatii or fi!!!La cununia religioasa nu cred ca se specifica " Sa va inselati, scuipati, bateti si jigni!!"..e vorba de sprijin la bine si la rau, dar reciproc...eu asa inteleg casnicia, nu altfel!!!

Eu daca as auzi de la barbat' miu ca si-a gasit fericirea sau ca ma inseala ,i-as spune imediat " A da, ti-ai gasit fericirea...si acum ce cauti aici? In acest moment dispari cu tot cu fericire, poftim hainele iti sunt afara ( si mai bine daca ar ploua :21:)...repejor...repede dispai cu fericirea ta cu tot!":24:

Si i-as mai trage si un branci pe scari....sa fie si mai "fericit" si nu de alta, dar sa contribui si eu la sentimentul de implinire aflat in afara casniciei :4:

Ma tin de glume acum, insa de felul meu nu sunt deloc toleranta cu astfel de atitudini tradatoare si lipsite de minimul de respect!!!

:21::21::21: Asta a fost tare.
Adevarul e ca e greu cand unul se duce cu tot cu fericirea celor doi.
Cand esti obisnuit sa-ti imparti fericirea cu cineva, degeaba mai ai fericirea daca el nu mai este si nu mai poti s-o imparti cu el. "Fericirea" aceea care iti ramane numai tie, nu mai valoreaza nimic. E ca si cum ai cumpara o paine in fiecare zi doar ca s-o imparti cu cineva. Si tot asa in fiecare zi. Pana cand pur si simplu acea persoana nu mai vrea...Degeaba ramai cu painea, sigur nu mai are gust...

Ms mult pt raspuns, prin ecograf 3D am fost diagnosticata, pe partea stanga 7 noduli si pe partea dreapta 2 noduli..nu mai stiu exact cati cm au noduli.....o sa mai consult si alti medici...ms pt raspuns.
Sper sa va impacati si sa luati totul de la capat, e ciudat cum totul a intervenit asa dintr-o data, pot sa zic ca am trecut prin ceva asemantor si mai trec...doar ca eu nu is casatorita.
Daca nu e sa va impacati sper sa ti gasesti linistea de care ai nevoie, incearca sa fi inconjurata de prieteni sa crezi in tine si cel mai mult in Dumnezeu.Sa poti sa umpli golul lasat de el..desi o parte din voi..din el va vietui pt totdeauna..
Poate o sa si dea seama ce doreste cu adevarat..poate are nevoie de o pauza...pt ca eu cred ca daca se va casatori cu alta iarasi o sa intervina aceleasi probleme cu timpul..nu stiu ce sa zic...imi pare rau..foarte rau...
Ai grija de tine.

la multi ani tuturor

si sa va dea Dumnezeu un an nou cu sanatate si bucurii
ella87ella te rog sa mergi la medic si sa iti dea tratament daca se pot resorbi nodulii.
stiu ca fara tratament pot creste si dau dureri groaznice. endometrioza este foarte rea.
doamne ajuta