Ai putea sa faci asta numai daca ai crede in Dumnezeu... fara El nimic nu se poate.

Stalin, de exemplu, a ajutat la mintuire?

Pentru crestini, binele odrasleste din Dumnezeu si-L descopera pe Dumnezeu. Numai acest bine este spre mantuire. De aceea se folosesc diferite analogii- precum maslinul salbatic, altoit poate sa aduca rod comestibil.

Spune mai clar: un copil handicapat (schilodit) de Dzeu nu ma deranjeaza, pe cind un copil handicapat (schilodit) de om, da.

Ideea e ca ce s-ar intampla cu lumea daca n-ar mai fi credinta in Dumnezeu si teama de Dumnezeu? Daca acum vezi copii schiloditi de om, fii convinsa ca nu cei cu frica de Dumnezeu ii schilodesc, ci de cei care poarta doar o masca a credintei poate sau nici macar...

Ceea ce se intimpla in tari civilizate, gen Danemarca, Franta, Cehia.
E tare nasol acolo...

Cum dovedesti tu ca in aceste tari nu exista credinta? Faptul ca s-au facut niste statistici prin care s-a dedus ca majoritatea sunt atei?
Eu ma gandesc asa: Chiar si ateii care inca mai pastreaza niste norme morale, pastreaza inca ceva din Dumnezeu, dar nu-L recunosc . Totusi, incet, incet, cand aceste norme se pierd, (pentru ca ele au fost zidite prin credinta in Dumnezeu) nu se ajunge la legea junglei?

Nu se ajunge. Pentru ca e mult mai bine sa fie bine, daca intelegi ce vreau sa spun.

Nu, nu inteleg ce vrei sa spui prin " e mult mai bine sa fie bine". Dar cum argumentezi tu ca e mult mai bine fara credinta in Dumnezeu? Ca daca te rezumi doar la mintea si judecata ta, uiti ca mai sunt inca atatia oameni pe pamant cu atatea credinte despre ei insisi, care poate nu sunt la fel de morale si corecte ca ale tale... Poate imi explici mai clar. Eu stiu ca cei care cred cu adevarat in Dumnezeu, cred in dreptatea Lui, in adevarul Lui, in bunatatea Lui, in dragostea Lui si in toate lucrurile bune care vin de la Dumnezeu pentru toti, si tin sa accentuez "toti" si "cei care cred cu adevarat".

Eu nu stiu asta, insa stiu ca Dumnezeu l-a ingaduit si pe el si ne ingaduie si pe tine si pe mine... daca vrei sa ne ajuti la mantuire,mai bine spui pentru noi o rugaciune in momentul asta! e mai sigur asa decat sa o faci pe Stalin! :67:

Toti vrem sa ne fie bine si asta e unul dintre lucrurile ce ne leaga pe aproape toti, indiferent de credinte. Trebuie doar sa intelegem ca avem numai de cistigat daca nu numai noua ne e bine, sa invatam din natura, pentru ca avem posibilitatea de a alege.

De ce crezi ca ar fi corect ca lui Dzeu sa asculte rugaciunile unui oarecare, care habar nu are daca cel pentru care se roaga merita acest lucru?
Parca rugaciunea nu era pentru influentarea lui Dzeu ci o comunicare cu el bla, bla, bla. Desigur, citi credinciosi atitea pareri...

Ia tu si incearca sa te rogi ca sa vezi daca e cum zici tu sau daca e cum zic altii :). experimenteaza ca sa vezi ce e rugaciunea.... pentru unii e comunicare, pentru altii e cerere.... ia vezi si tu, ce o fi cu adevarat rugaciunea? Sunt sigura ca pe tine te va asculta mai mult, pentru ca nu stiu daca te aude prea des.

Ehei, daca era ceva pe merit, eram toti in ghena acum :)
Treaba asta cu meritatul e ceva ce crestinii ar trebui sa-si scoata din cap *mental note to self*.

pentru ca acela care crede si se roaga, crede intr-un Dumnezeu Omniprezent, Omnipotent si Omnistient, nu intr-un oarecare... si Caruia nu ii este un efort sa-l auda sau sa-l asculte pe credincios, pentru ca nu e prea departe sa-l auda, sau sa-l vada, sau sa inteleaga ce simte sau gandeste.

Oare toti vor sau unii vor sa le fie bine doar lor, fara sa le pese catusi de putin de altii? ca doar babilonul este inca prezent, chiar daca in forme mai subtile...
Iata ceva minunat in legatura cu credinta in Dumnezeu: Cand credinta in Dumnezeu este mare, poti muta si muntii din loc, dar cat de mare e credinta?
Si natura a cui e? Nu-i a lui Dumnezeu? Nu de la El o avem? De acord, natura e inteligenta, avem de castigat daca o ascultam, dar tot a lui Dumnezeu ramane...

Am fost si eu la biserica, copil fiind, si nu-mi aduc aminte sa se fi intimplat vreo minune :) Oricum, Dzeu o fi stiind ceea ce gindesc eu despre minunata sa creatie si s-ar fi corectat deja :)

Discutam mai demult despre faptul ca crestinii isi doresc pe pamint o justitie dreapta, fara mila, iar in cer pe dos.

Unii o dadeau pe comunicare bla, bla, bla pentru ca li se parea si lor penibil sa il rogi ceva in gura mare sau chiar in gind pe un Dzeu Omniprezent, Omnipotent si Omnistient. Deci se pare cu tu crezi ca e un oarecare, caruia trebuie sa ii spunem explicit ce credem noi si sa ii mai aducem aminte din cind in cind...

Si animalele isi iubesc aproapele, diferenta e ca la ele aproapele e mult mai aproape decit la om. Omul si-a facut apropiati semeni mult mai indepartati si acum ar trebui sa se comporte ca atare.
Nu stiu daca m-am facut inteles, daca vrei (ti) putem discuta mai mult, e foarte interesant din punctul meu de vedere.

"crestinii" da. Crestinii - nu. Niciodata nu spunem suficient de mult: Doamne miluieste :)

Dumnezeu ne cunoaste toate gandurile, insa intr-o rugaciune, facem un efort constient de directionare a acelor ganduri inspre El. Intentia transformata-n act, asta vrea de la noi.

Intentia de a face ce? In care act?

De exemplu Dumnezeu stie toate lucrurile de care avem nevoie chiar daca nu ne rugam pentru ele. Stie si daca ii suntem recunoscatori (intr-un fel vag, nepus in cuvinte); daca suntem deprimati; daca ne simtim vinovati. Ai putea sa te intrebi la ce mai avem nevoie de rugaciune atunci, daca tot le stie pe toate.
Cand vorbeam de intentia pusa in act, ma refeream la asta: constientizarea si verbalizarea acestor ganduri si indreptarea lor in mod constient spre Dumnezeu, sub forma unui dialog, care poate fi foarte simplu: Doamne, ai mila; Doamne, iarta-ma; Doamne, am nevoie de o pereche de cizme, daca Tu crezi ca imi sunt de folos, fa sa le pot avea; Doamne, am facut o tampenie ingrozitoare, iarta-ma; Doamne, imi vine sa ma sinucid. Sau poate merge pana la contemplatie, la marii Sfinti, dar aia e deja din alt film:)
Asta se aplica si altor lucruri. Vreau binele, la modul general, si pentru asta ma pot considera un om bun. Dar cat timp nu ma ridic si nu fac _activ_ acel bine (fie rugandu-ma, fie ajutand pe cineva concret), acel lucru nu reprezinta nimic.

Faptul ca te rogi pentru cineva nu inseamna ca faci ceva activ. Nu faci decit, in cel mai bun caz, sa-ti satisfaci nevoia de a face bine, crezind ca binele va fi facut prin intermediar.

Cat timp Il excluzi pe Dumnezeu din ecuatie, asa e, cum spui tu :)
Din fericire, realitatea e alta :)) (dar tot nu L-as numi intermediar, tinand cont ca El este inceputul si facatorul tuturor si nu exista nimic in afara Sa).

Pai nu l-am exclus ;)
In fine, dead end :)

Atunci erai copil, acum esti om mare. Ia mai incearca sa faci ca in copilarie, poate acum Dumnezeu te va asculta, pentru ca stie cum gandesti! ;) Cine stie, poate ca ti-o da vreun raspuns!

Poate la batrinete, cind oi da din nou in mintea copiilor ;)

din contra, am spus ca nu e un oarecare... si am mai spus ca nu e nici departe de om, fiind peste tot si ca stie tot ce gandesti si ai nevoie, chiar mai bine decat tine ... O rugaciune e o forma de comunicare cu Dumnezeu, so nothing wrong in that. in plus, rugaciunea este o comuniune a sufletului cu Dumnezeu, care se realizeaza la nivelul inimii, indiferent cum e formulata rugaciunea. Si exista intotdeauna un raspuns de la Dumnezeu pentru credincios.

Atunci sa iti dea Dumnezeu ani multi si minte de copil cand va sti El, adica exact la momentul potrivit! ;)

Da, pentru ca natura este inzestrata ea insasi cu o inteligenta de la Dumnezeu, iar pentru mine este o dovada clara despre perfectiunea lucrarii lui Dumnezeu. Natura este, dupa opinia mea, strans unita de Dumnezeu, si un glas care spune destul de clar ca Dumnezeu este peste tot, in tot ce e viata.

Yep, dead end.
Ajuta-ma sa inteleg ce faci. Ca am impresia ca pe undeva tu ai zice: sa presupunem ca este Dumnezeu, si atunci x y z, doar ca x y z-urile tale difera de ale mele, care nu doar presupun, ci cred cu tarie lucrul asta (ca El este). Din punctul meu de vedere, e ca si cum tu vii din "exterior" (adica din afara unei credinte coerente, cu o continuitate de mii de ani) si incerci sa spui ca fie Dumnezeu nu este, fie ca, si daca este, nu e asa cum cred eu si cum cred foarte multi altii tot de cateva mii de ani incoace.

Despre asta e vorba? Si daca da, ce te face sa crezi ca stii mai bine decat ceilalti? :)

Da, ceva de genul asta: emit niste ipoteze de lucru, chiar daca sint in totala contradictie cu ceea ce cred eu si incerc sa trag niste concluzii logice.
Credinta coerenta? Pare coerenta numai pentru ca din timp in timp niste oameni mai inteligenti se intilnesc (in sinoade) si aleg niste variante mai verosimile si care se potrivesc cel mai bine cu gindirea lor din acel moment.
Ce ma face sa cred ca stiu mai bine? Nu cred ca eu stiu cel mai bine, dar stiu ca stiinta, prin metoda stiintifica, are raspunsurile cele mai corecte si mai pragmatice.

Sa presupunem ca Imparatia Cerurilor (Imparatia Lui Dumnezeu) este un alt fel de a numi Raiul.

Tinand cont de cuvantul Lui Hristos care spune clar:

"Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu."

De aici rezulta logic faptul ca oricine nu este botezat nu are acces in Imparatia Cerurilor. Ma refer la oamenii care s-au nascut dupa Hristos, indiferent unde si cand, dar dupa ce s-a instituit Taina Botezului.

Mai mult, tot Hristos ne avertizeaza:

Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

Precum pruncii sunt cei saraci in pacate, nevinovati, desavarsiti.

Deci, va rog sa-mi explicati cum se poate mantui orice om din lumea larga, tinand cont de cuvintele clare ale Mantuitorului. Cum se vor putea mantui cei morti in pantecele maicii lor, cei avortati, cei care nu au acces la Biserica - deci la Botez samd?

Deci, ca m-am gandit la o explicatie, asa cum Biblia = Sfanta Scriptura, asa si Raiul = Imparatia lui Dumnezeu. Cum cea dintai este formata din capitole care formeaza acest tot, si cea din urma este formata din locasuri care formeaza un tot. Acum numai cu voia lui Dumnezeu vom ajunge sa vedem ce si cum.

Am cautat informatii despre asta, nu stiu ce sa raspund, ti-am spus.
Totusi, am planificata o vizita la parintele Iustin Parvu, si daca voi reusi sa ajung sa vorbesc cu el am sa il intreb.
Aici este voia lui Dumnezeu si nu e cazul sa-mi dau cu parerea.

Corect.
Trebuie sa intelegem in primul rand ca si Iisus Hristos a stiut ca suntem pacatosi pana in maduva oaselor, in acest sens ne-a dat ocazia sa ne caim pentru pacatele noastre, sa le spovedim, sa avem canon si in cele din urma sa ajungem la impartasanie. Asta se aplica in cazul celor ca noi.
Prin avort se intelege uciderea pruncilor in pantece prin tot felul de mijloace. Deoarece fatul are suflet viu, creat de Dumnezeu chiar din clipa zamislirii, pentru aceea avortul este combatut de Biserica si de Sfintii Parinti cu atata tarie, pentru ca se ucide viata, se pierde sufletul, atat al celui ucis, cat si al celui care savarseste uciderea si calca porunca lui Dumnezeu, care zice: "Cresteti si va inmultiti" (Facere 1, 28). Se calca si porunca a V-a din Decalog, care zice: "Sa nu ucizi" ( Iesire 20, 13). Prin avort se ameninta viata de pe pamant, se calca porunca creatiei data de Dumnezeu in rai, se atenteaza la viata celor mai nevinovate fiinte omenesti, care sunt copiii; se destrama familia, se imbolnaveste societatea intrega si se aduc peste cei vinovati cumplite pedepse dumnezeiesti, atat in viata, cat si dupa moarte. Apoi, sufletele copiilor avortati, nefiind botezate, nu pot intra in imparatia lui Dumnezeu, ci asteapta ziua cea infricosatoare a judecatii, cand singuri vor acuza pe parintii care i-au ucis in fata Dreptului Judecator Iisus Hristos. (Parintele Cleopa). Acum se se intampla cu acesti copii dupa judecata finala, nu stiu.

Unde se afla sufletele copiilor avortati si care va fi soarta lor la judecata de apoi?
Copiii care mor nebotezati, din motive independente de vointa parintilor sau a preotilor, se pot considera partasi la botezul dorintei, ca si dreptii Vechiului Testament, sau prin analogie cu vindecarile facute de Iisus Hristos la rugaciunile parintilor sau ale prietenilor. Caci Dumnezeu nu pedepseste pe cel nevinovat, ci dimpotriva, caci El a creat pe om spre fericire. Totusi, parintii copiilor se vor spovedi si li se va randui canon potrivit cu grija sau nepasarea lor. Adica sa boteze sau sa creasca un copil sarac, sa viziteze un loc sfant, sa faca milostenie, sa fara metanii, sa tina post etc. Iata ce spune Sfantul Chiril al Ierusalimului in Cateheza a III-a, cap. 10: "Daca cineva nu primeste botezul, nu se mantuieste, afara numai de mucenici care primesc imparata si fara de apa ( botez). Mantuitorul, cand a mantuit lumea prin Cruce si cand I s-a impuns coasta, a slobozit sange si apa, ca sa se boteze cu sangele Lui cei care se boteaza in timpul persecutiilor. Mantuitorul numeste mucenicia botez, caci zice: <>"; (Marcu 10, 38). "Mucenicii si-au facut marturisirea de credinta, facandu-se priveliste lumii, ingerilor si oamenilor" (I Corinteni 4, 14). Sinodul VI Ecumenic in canonul 83, spune: "Cei morti nu pot fi botezati, dupa cum nu pot fi nici impartasiti". Deci copiii avortati, nascuti fara de vreme, pierduti fara voie, sau care mor indata dupa nastere, fara a primi botezul, nu pot fi botezati nicidecum dupa moarte, pentru ca nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniti nici la biserica, pentru ca nu sunt botezati si nu au nume. Ei nu sunt membrii Bisericii lui Hristos. Pentru cei ucisi de parinti cu voia lor, intreaga raspundere ramane asupra parintilor. In Pravila Bisericeasca a Arhimandritului Nicodim Sachelarie, cap. 178, citim urmatoarele despre acest lucru: "Pentru copiii avortati si care mor nebotezati nu se afla nicaieri invatatura, nici in Sfanta Scriptura, nici la Sfintii Parinti, fiindca viata oamenilor, atat a celor maturi, cat si a celor necrestini, este in mana Facatorului lor, care nu poate fi obligat sa descopere toata iconomia providentei Sale muritorilor, nici sa cunoasca ceea ce nu le este de folos. Chemarea glasului Sau rasuna mereu in lume si cei ce aud au datoria sa raspunda, numai in masura de ei inteleasa si pentru ei data. De buna seama ca Dumnezeu nu pedepseste pe cei ce nu cunosc legile si mai ales pe copiii nebotezati. Ba, dimpotriva. El a creat pe om spre fericire si, deci, copiii care n-au putut folosi libera lor vointa si putere in virtutea scopului pentru care omul a fost creat, El ii fericeste pentru existenta lor, asa cum si ei Il lauda pentru aceeasi existenta nevinovatasi frumoasa creatiune naturala. Astfel, ei sunt randuiti la fericirea naturala a existentei, dar nu la cea a rasplatirii dupa merite, intrucat nu au fapte virtuoase".

"Fericirea naturala o da Dumnezeu direct si necesar, fara a mai fi nevoie de efortul omului, nici nu mai este nevoie de a se vorbi de ea intre oameni. Ci, revelata divina ne arata numai pe acea fericirie la care si omul contribuie" (II Corinteni 12, 4; Apocalipsa 21, 22). Pravila lui Matei Basarab, in capitolul 153, spune despre copiii nebotezati: "Iar cati coconi ai crestinilor mor nebotezati, asijderea si ai paganilor, aceia nu merg nici in imparatia cerurilor, nici in munca, ci numai la un loc luminos. Iar cand se boteaza se deschid cerurile pe care le incuiase Adam pentru neascultare si au fost tot inchise pana cand a venit Domnul nostru Iisus Hristos si a dat darul Sfantului Botez in lume" (Ibidem, 154). (Parintele Cleopa)

Primul text este frumos si mi se pare adevarat. De cine este?

Nu sunt de acord cu ce scrie p. Cleopa, respectiv acea pravila (precis de influenta scolastica, avand in vedere epoca), in al doilea. Nu este o invatatura Cortodoxa a presupune un 'alt loc'. Este si subiectul acestui topic..

Ambele apartin Parintelui Cleopa.
Acest loc nu trebuie inteles ca un al treilea loc, mai degraba ca un loc la marginea Raiului (exista multe locasuri), pentru ca acesti copii nu se fac vinovati de nimic si nu pot sta in iad fara nici un pacat. In acest sens doar Dumnezeu decide.
Nu vreau sa sau cu presupusul, chiar nu stiu acum, am sa ma interesez.

Nu avem decat rai si iad. Pruncii care au murit nebotezati nu ajung in iad. Iar in rai sunt mai multe "locasuri" in sensul de mai multe stari de primire a fericirii vesnice. Cu siguranta acesti copiii se impartasesc de una din aceste stari, fie ea si cea mai de jos, care e cu mult superioara celei mai inalte din aceasta viata.

Sunt de acord si eu cu aceasta parere.
S-a inteles altceva din ce am postat?