...pare o situatie absurda, dar unii care nu au viata chiar atat de simpla ca-n aceste randuri asternute convenabil pe monitor, VOR INTELEGE.

Draga Ory ,ai fost tu in situatia de a merge la 6 duhovnici care sa iti refuze sf.Impartasanie si alti 6 nu?
Eu am fost la duhovnic si mi-a interzis ,imi ghicisem in cafea ,e atat de greu sa inteleg ca trebuie sa mai astept pina la urmatorul post?
Sau pentru ca mincasem carne pe 6 august mi-a dat canon sa il fac ca sa ma pot impartasi.
Poate unui adolescent nu i-ar fi dat canon ,ci ar fi fost suficiente 3 ,4 zile de post.
Sunt bolnavi ,nu boli.
Trebuie sa mergem la cel mai bun medic .
Ma gandeam ca dupa cativa ani de rugaciune si viata duhovniceasca trebuie sa capatam oarecare discernamint.
Si nu trebuie sa ascultam la ce spun altii ,de ce nu ii binecuvanteaza preotul sa se impartaseasca.
Poate preotul le cunoaste mai bine decat noi sufletul ,doar nu ii opreste spre osanda ci spre vindecare si sa nu patimeasca mai rau daca sunt nevrednici.
Eu nu judec decat cazul meu .Fiecare spune ce ii convine ,trebuie sa ne referim strict la noi cand e vorba de aceste aspecte.
Povestile altora ,stiu eu cum este...

Si in afara de asta mie imi e mult mai usor sa fac ascultare.
Acum toti se pricep la teologie ,sunt o multime de carti si isi dau cu parerea.
Ascultarea de duhovnic e foarte importanta daca duhovnicul nu se indeparteaza de la canoane.
Daca nu le respecta ,e eretic si am motive sa imi aleg alt duhovnic.

Dragă Ory, tu eşti împăcată cu tine însăţi şi faţă de propria-ţi conştinţâ ? Este foart important acest lucru pentru un credincios Ortodox. Propria ta constinţă este legătura de neântrerupt cu Dumnezeu şi până la urma , urmei nu este necesar a te justifica în faţa cuiva de aici, din astă lume. Sunt multe de spus, că de sfaturi nu duci lipsă, cum de altfel nimeni nu duce lipsă. Împăcarea cu Dumnezeu o faci cu El , prin El , cu voia ta cea liberă, dar în nici un caz în afara Bisericii. Există în toate un echilibru. Acest echilibru este extrem de important, dragă Ory !

Femeia gravidă trebuie să se împărtăşeaşcă foarte des !
 

Sfinţii Părinţi văzând marea responsabilitate şi greutate ce poartă femeia când este însărcinată au dezlegat ca să se poată împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului îndiferent de canonul pe care îl are sau ce păcat ar fi făcut ea. Într o carte e Sfaturi Duhovniceşti , scrisă de Arhim. Ioachim Pârvulescu se arată printre altele că femeia când este gravidă să se împărtăşească în fiecare lună măcar cu 2 - 3 zile de post dacă nu poate să ţină mai multe zile. Acea Împărtăşanie ea nu o ia pentru vrednicia ei, asemenea unui om normal, ci pentru ajutorul copilului. "Este foarte important ca să se împărtăşească, ajută foarte mult pe copil, îl întăreşte, îl luminează, îi dă sănătate , îl fereşte de boli. Copilul , prin Sfânta Împărtăşanie, pe de o parte se împărtăşeşte cu Hristos, iar pe de altă parte îşi începe viaţa duhovnicească încă din pântece. Începe să-l cunoască pe Hristos înainte de naşterea sa pe acest pământ. " Este păcat deci, să-l lipsim pe copil de Hristos. El trebuie obişnuit de atunci. Iată ce ne mai spune Arhim. Ioachim Pârvulescu de la Mănăstirea Lainici : " Îmi pare foarte rău că aceste învăţături nu au fost suficient de lămurite de către preoţi în Biserică şi multă lume a fost şi este lipsită de această informaţie capitală pentru o viaţă autentic creştină şi pentru o sănătate bioetică a societăţii".

@Cristi, dar si ceilalti
1. Si eu cred ca Sf.Impartasanie este ceva deosebit si trebuie sa fii pregatit pentru ea si chiar sa o meriti si ca nu se cade s-o faci asa cand vrei tu, in fiecare Liturghie. Nu e vorba nici de post, nici de spovedanie si nici de lingurita ce o primim ca atare, ci de modul in care suntem pregatiti sufleteste si spiritual pentru a o primi.
Acum fiecare cum vede: Unii o vad ca pe un medicament, il iau ca se vindece (de pacat). Altii o iau ca pe un premiu. Se straduiesc si il iau atunci cand merita, cand sunt destul de buni. Altii ca pe o sustinere morala: ma stradui fac ce trebuie si iau bombonica, pentru ca e buna si imi face bine.
Cum e bine?
2. Problema cu dezlegarea si judecarea este intr-adevar f.delicata, Ory are dreptate. Pentru ca e vorba de fiecare preot in parte si puterea lui de judecata si decizie, de interpretarea lui proprie asupra lucrurilor (daca le considera pacate si cat de mari si etc.)
Tot oamenii sunt cei care ne judeca la Sf.Spovedanie, pana la urma, sunt preotii, buni sau mai putin buni, fiecare dupa puterea lui. Nu exista un Tribunal superior la care sa te duci in conflcitul cu un preot, in nici o situatie, nici in aceasta cu Sf.Impartasanie, si care sa decida deasupra preotilor.
Numai Dumnezeu ar putea s-o faca, dar cum s-o faca direct EL cu noi. Asta este problema.
3. Eu stiu ca femeile gravide si lauze nu trebuie sa tina post.

P.S Cristi, altfel f.interesante citatele.

Si mai am o intrebare:
Se spune ca preotii trebuie sa se impartaseasca la fiecare Liturghie. E clar de ce. Totusi nu trebuie sa se si spovedesca putin? Si ei fac greseli si pacate.
O fi dezlegare pentru ei, dar si ei sunt oameni pana la urma.

Si am observat la unele persoane o practica superba: inainte sa mearga la Impartasanie, cer iertare de la cei din jur, lume etc.
Asa ar trebui. Sa ne ierte si oamenii, ca si lor le mai facem rau.
Si preotii pot sa ceara iertare oamenilor in acelasi fel.
Smerenie este si asta...

Eu nu as zice ca impartasanie trebuie luata ca un premiu. Este cred ceva periculos aici: noi niciodata nu meritam impartasania orice am face. Iubirea lui Dumnezeu este gratuita.
Impartasania este si sustinere dar poate nu numai morala, ci a vietii pur si implu (daca nu mancam, murim; daca nu luam trupul lui Hristos ce se intampla?); este o participare la trupul lui Hristos adica o unire cu El dar si cu Biserica, deci cu ceilalti credinciosi (asta se cam uita, o vedem ca pe un act individual mai ales).
Este si un 'mediucament al vietii vsnice', adica ne vindeca de slabiciuni si pacatosenie.

Femeile gravide nu ar trebui sa posteasca. Este periculos pentru pruncul nenascut. Nici cele care alapteaza nu ar trebui sa posteasca, poate doar cate putin de carne daca vor neaparat.

Da, frumos obicei.
Faptul ca nu se cosidera ca ar trebui sa se spovedeasca de fiecare data este un argument pentru impartasania in acest mod si a credinciosilor care s-au intarit destul in credinta. Sa se spovedeasca la intervale regulate si in plus cand au ceva pe suflet, dar nu ar fiu nevoie de fiecare data.

Draga mea Sofia ! ! !
 

Nu ştiu ce rău ţi-au făcut ţie anumiţi preoţi, dar te rog iartă-mă, a devenit pentru tine un subiect obsedant : Preotul, Preoteasa. Iartă-mă dar nu-si au rost peste tot , refulările astea. Te urmăresc cu atenţie, şi numai uitându-mă la Topicul Preotul, din scăpările tale, tu ai avut în trecut nişte probleme. Ruşine celor ce te-au necăjit, amărât, dar te rog terminb cu fixaţia asta pe preoţi . Nu este bine dragă Sofia, mai ales că-ţi doreşti copiii. Să fi binecuvântată ! +

Mie nu mi-a spus nici un preot, nici duhovnicul si nici toti preotii pe care-i cunosc, si cunosc o gramada, ca ma pot impartasi inainte de nastere, fiind, de altfel, legata dinaintea ei cu 4 ani de zile. Daca mi-ar fi spus m-as fi dus cu incredere si cu credinta spre Sf. Impartasanie. Si, credeti-ma, am avut o nastere destul de grea si foarte dureroasa. In cele din urma am sarit de pe masa de nastere, de durere...nu mai puteam si, astfel mi s-a pus masca de oxigen.
Am auzit in maternitate cazuri de mame care au decedat pe masa de nastere, la unele supravietuind pruncul.
Excat cum spunea si Sofhia, preotii leaga, preotii dezleaga, acestia fac ce doresc dupa propriile conceptii, chiar si canoanele le talmacesc si le rastalmacesc dupa bunul plac. Iar noi depindem de judecata acestora, bine-nteles, insuflata de "duhul sfant".
Pacat ca acesti preoti sunt doar barbati, caci daca ar fi ei capabili sa perceapa cat de dureroasa este nasterea de prunci, poate nu s-ar manifesta cu atata aroganta. Ca sa nu mai vorbim de cresterea si protejarea copiilor, care se stie ca in mare parte reprezinta tot atributiile mamicii.

Am inteles ca Sf. Impartasanie o poate primi o femeie inainte de nastere, pentru eventualitatea in care aceasta poate deceda. Ei bine, eu consider ca aceasta Sf. Impartasanie o merita o femeie inainte de nastere, indiferent daca aceasta este supusa unui pericol evident, sau nu. Ea merita Sf. Impartasanie doar pentru durerea ce urmeaza sa o suporte,durere care te vlaguieste de forte ca un naufragiu instantaneu si indelungat, care nu poate fi exprimata in cuvinte, care, parca te coboara in cele mai dedesupt ale iadului, spalandu-ti astfel pacatele. Plus, maretia nasterii unei fiinte, poate fi aceasta rasplatita prin multumire si Impartasirea cu Sf. trup si Sf. sange al Mantuitorului, fiindca numai Dumnezeu poate face posibila crearea unei fiinte, o fiinta atat de deosebita cum este omul si ratiunea lui.
Ma doare, ma doare toata aceasta raceala inumana bazata pe dogme, pe presupuse legi care nu apropie oamenii de Dumnezeu, ci mai degraba ii indeparteaza. Oamenii, in neputinta si nimicnicia lor sunt insetati de Dumnezeu, trebuie sa-L primeasca asa cum pot ei concepe prin simplitate.
Sotul meu mi-a spus; "de ce mai ramai intr-o biserica care nu te satisface sufleteste ?"
Nu stiu, poate tocmai datorita libertatii mele de gandire, incerc sa departajez natura omului din biserica, cu credinta proprie, fiindca eu stiu ca Dumnezeu este in aceasta Bisericuta, dar mai ales in cea a inimii fiecaruia care-L cauta, atat cat poate omul sa horbocaie printre rugaciuni si dorinte.

Cat despre sarcina...nu mai vorbesc, am plans continuu, nu stiam ce-i cu mine . Aproape toate afectiunile si problemele care le-ai simtit de-a lungul vietii, apar in sarcina, tocmai datorita slabirii imunitatii si a sistemului neurovegetativ.
Oricum, multumesc Lui Dumnezeu pentru toate ! A fost si este bine !

Da dragă Ory , ai dreptate în cele ce le-ai scris în postările tale , precum şi Sofia are dreptatea ei.
Orice om are nevoie de Biserică şi de Hristos, dar mai ales femeia gravidă are nevoie extraordinar de mult pentru că are o Viaţă în ea, mai poartă grijă de încă o viaţă şi trebuie să fie ajutată de către cei din jur, înclusiv de Biserică, sau mai cu seamă de Biserică. Sfânta Împărtăşanie este cel mai mare ajutor pentru ea. Am discutat problema asta cu mai mulţi preoţi , şi toţi au susţinut cele ce le-am scris, precum că : Femeia gravidă se poate Împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului indiferent de canonul pe care îl are sau de păcatul săvârşit.

Da Ory, este foarte trist ce se intampla in unele locuri, cand preotii sunt chiar mai duri decat canoanele (care spun ca unei femei insarcinate sa i se dea impartasania chiar daca este sub canon - fiind in pericol de moarte).
Ce se intampla cu ortodoxia noastra, in unele locuri?
Nu asta este ortodoxia care m-a chemat pe mine: ea este bucurie, dragoste, frumusete.
Da, este Dumnezeu in ortodoxie. Dar se imprastie si un duh fariseistic care este impotriva evangheliei. Indraznesc sa o spun.

ory, daca vei mai fi insarcinata, acum stii ca ai voie sa te impartasesti. Asta e important!

Bucurie, dragoste, frumusete...dar fara suferinta?!?
Duhul fariseistic, pe care il invoci aici, se datoreaza greselii personale, nu a Bisericii.

Ei, da, uitasem suferinta, dar aia nu vine din ortodoxie, ci din lume care este rea, din pacat. Hristos de asta a fost rastignit, ca raul era in lume. dar a inviat. A invins raul si moartea. Asta e ortodoxia.

Biserica nu inseamna preotii sau clerul, inseamna biserica trupul lui Hristios, format din toti credinciosii. Duhul fariseistic se strecoara si in credinciosi, in fiecare dintre noi, deci prin noi se strecoara in Biserica. Sigur, Biserica este vesnica si nici portile iadului nu o vor invinge, de asta nici nu am zis ca biserica a 'devenit' fariseica. Este o ispita impotriva careia trebuie sa luptam, un microb..

Credinta fara suferinta?!? Chiar daca Hristos a invins moartea, totusi nu a desfiintat pacatul.
Oameni fiind, avem pacate, caci materia e inclinata spre pacat. Iar ispita ne e data spre incercarea noastra. Nu prea vad despartita ortodoxia de suferinta, chiar daca suferinta e insotita de bucuria de a suferi pentru Hristos.

Oh, da, duhul farisesistic il gasim cu siguranta la credinciosi; dar Biserica nu sufera din cauza greselilor personale, caci este trupul lui Hristos si El o sfintesete prin prezenta Lui.

Păcatul lui Adam a avut repercusiuni asupra întregii creaţii. Totul s-a alterat. Nu s-a stricat definitiv, dar aşa cum mărturisesc Sfinţii Părinţi , s-a alterat. Odată cu venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe pământ împreună cu Legea şi Harul Său, omul cu întreaga creaţie au posibilitatea de a se curăţa, de a se "igieniza , de a reveni la starea iniţială paradisiacă", aşa cun arată într o carte a sa părintele Ioachim Pârvulescu. Vreau să mai arăt că o altă cauză < mai rar întâlnită>, pentru care suferim în viată este voia lui Dumnezeu. " Unii sunt bolnavi sau suferă nu din cauza păcatelor lor, nici a părintilor, nici din cauza vrăjilor, ci pur şi simplu îngăduie Dumnezeu aceste boli din pedagogia Sa divină spre a se arăta slava Sa , astfel de cazuri sunt foarte puţine", aşa cum arată într o carte a sa părintele Dumitru Păduraru. " Unui fier negru flăcările unui foc nu numai i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent . < Iubeşte-Mă deci , şi păcatele se vor arde, şi tu vei fi fericit > ".

Ory te inteleg f.bine. N-am inteles bine de la ce a pornit discutia cu femeile gravide,care era contradictia.

Pe urma va pun niste linkuri la doza articlole pe tema Af.Impartasaniei de pe acest site.
Observ ca in fiecare zi cand intru pe site apare o tema cu articole interesante.
Azi se vorbeste exact despre Sf.Impartasanie, cu toata problematica ei.
Primul articol chiar mi-a dat niste raspunsuri la intrebari ale mele:

http://www.crestinortodox.ro/editori...ra-impartasire

http://www.crestinortodox.ro/editori...im-des-sau-rar

Acum nu stiu cata incredere sa acord(am) acestor articole, cu opinii diverse, dar in primul spune chiar ca impartasania nu trebuie legata de spovedanie si post neaparat. Si spune si de impartasania clerului.
In al doilea articol se explica toate motivele pro si contra unei impartasanii dese.
Cititi-le si voi.

Ory,

Uneori gandesc si eu ca tine cand ma mai in tristez la biserica.
Dar fac separatie intre credinta si comunicarea cu Dumnezeu, nevoia de el, si ceea ce se intampla la biserica si ma nemultumeste (deci oameni, cler, organizare etc.).
Si stiu ca pentru credinta este ceva in suflet, privat, si tine numai de mine si Dumnezeu. Restul poate sa lipseasca. Si atunci nu simt nevoia sa parasesc B.O.
Eu ma simt f.bine in biserica goala, in afara slujbei, cand nu sunt decat eu si EL si este linistea aceea de care am nevoie. Numai mi-e frica, nu ma mai distrage nimic.

impartasanie deasa sau rara..
 

Un raspuns concret la problema Impartasaniei dese sau rare si referitor la ce inseamna a fi vrednic sau nu de Impartasanie, veti gasi in Filocalia 11 ,la intrebarile 463 si 464 si raspunsurile aferente,pag.450,451,452 in ed.din 1990 a editurii episcopiei Romanului si Husilor.

As scrie aici acele intrebari si raspunsuri ,dar sunt mult prea lungi.In cazul in care nu aveti Filocalia 11,desi cred ca acum se gaseste si pe net,voi scrie aici.

Doamne ajuta!

DA, spre bucuria multora , se gaseste si pe net .

Slava Domnului...
 

Slava Domnului ca gasim pe net si Filocalia si atatea alte lucruri bune.
Macar de le-am citi si macar de le-am face pe cele care le stim.

Domnul sa ne ajute!

Ce ne puteti spune de impartasania copiilor pana la varsta de sapte ani? Dar despre cea a calugarilor?

Copiii cei nevinovati, pana la varsta de cinci ani, este bine sa-i impartasiti, daca se poate, si in fiecare duminica. Iar copiii de 6-7 ani, mai ales acum, este bine sa fie spovediti si apoi impartasiti, ca astazi copiii vad si aud multe sminteli, in casa, la televizor si peste tot, nefiind supravegheati de parinti.

La fel si despre cei batrani si bolnavi, zice Sfantul Simeon al Tesalonicului: „Cei batrani si bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine sa se impartaseasca mai des si in sarbatorile mari“. Totdeauna, inainte de a te impartasi, dupa ce ti-ai facut metaniile, dupa ce ai parasit pacatul si ti-ai facut canonul dat de preot, trei zile cel putin n-ai voie sa bei vin, nici sa mananci de dulce sau cu untdelemn. Iar in afara postului, fara Spovedanie, fara canon si fara o saptamana de post sau macar trei zile nu te poti impartasi. Cel putin trei zile inainte de a te impartasi sa nu mananci cu untdelemn si sa nu bei vin; numai mancare uscata. Asa este randuiala Sfintei impartasanii, fratilor.

Calugarii din manastiri, daca au duhovnic bun, sa se spovedeasca cat mai des. La noi, Spovedania, cum vedeti, e o data pe saptamana, vinerea. Da, am calugari foarte treji, care vin de doua-trei ori pe saptamana la marturisire: „Parinte, n-am fost la Utrenie; parinte, am ramas in urma cu canonul; parinte, am mancat inainte de masa“ sau te miri ce. Daca il mustra constiinta, el vine, ii pui mana pe cap, il dezlegi si se usureaza. Asa ca si calugarii batrani si bolnavi se pot impartasi o data pe saptamana; ceilalti, daca le da voie duhovnicul, se pot impartasi, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o data pe luna. La Sfantul Simeon al Tesalonicului avem temei chiar pentru impartasirea la patruzeci de zile. El zice ca, o data la patruzeci de zile, fiecare sa se pregateasca si sa se impartaseasca, daca n-are vreo oprire canonica. Este pacat pentru cel care te opreste douazeci de ani de la impartasanie. in caz de moarte, daca vezi ca omul este gata, ii dai impartasania. Nu-l mai poti opri in caz de moarte; iar daca nu moare si mai traieste, face in continuare canonul dat. Asa sa stiti.

Niciodata nu se poate impartasi cineva, oricine ar fi, fara Spovedanie. Nici in caz de moarte sau de altceva, nu. intai Spovedania si apoi impartasania. (Ne vorbeste parintele Cleopa, vol. 2)

<Duhul Sfânt vine prin mâna preotului, să dezlege sufletul care s-a spovedit. Dar spovedania, fiind o spălare sau un botez duhovnicesc al sufletului, după Botezul cel dintâi , este o taină prin care se iartă păcatele omului prin dezlegare de la duhovnic şi este bine să se facă cât mai des > ( Părintele Cleopa ) .

Am citit mai întâi topicul de la un capăt la altul şi apoi m-am hotărât să scriu câteva rânduri având în vedere că vine postul şi mulţi ne vom împărtăşi.
Euharistia are rolul de a ne apropia de Dumnezeu şi a ne ajuta la iertarea păcatelor.Adevărat, avem mare nevoie de aceasta dar,după ce am făcut toată viaţa păcate mari venim să luăm vindecare fără tratament?Tratamentul este canonul fără canon nu se pot ierta păcatele.
Dacă preotul nu-ţi dă canon cere-i tu,nu pleca de la dânsul fără canon căci nu se iartă păcatele.
Am observat la mulţi tineri că încearcă să re-inventeze ortodoxia sau să o modernizeze.Citiţi fraţilor canoanele (se găsesc şi pe net) şi apoi poate veţi înţelege că împărtăşania este foc ce arde pe acei nevrednici.
Am cunoscut şi pe acest forum persoane apropiate de vârsta mea şi chiar tinere care au mers la duhovnici sporiţi, au primit canon de câţiva ani şi au intrat sub ascultare şi care au o stare de rugăciune continuă şi o fericire pe care numai acei care trăiesc aceastea o pot şti.
Cum adică să mă împărtăşesc cu trupul şi sângele Domnului Iisus Hristos fără măcar trei zile de post,să am relaţii intime cu soţul după sau înainte de sfânta împărtăşanie,să mă uit la tv. sau chiar să stau pe net în fiecare zi, să merg la petreceri şi discoteci..şi câte alte păcate.Sunteţi tinere dragele mele,aveţi tot felul de probleme specifice femeilor tinere...
Măi fraţilor şi surorilor noi trăim în lume şi suntem lumeşti!
Vrei să te împărtăşeşti săptămânal ? Dacă eşti vrednic de aceasta fă-o.Eu nu mă simt vrednică şi mă pregătesc cu post şi rugăciune atâta cât pot eu om lumesc ce sunt să o fac de 5-6 ori pe an dacă am dezlegare(căci uneori se întâmplă să fac vreun păcat care mărturisit să nu-mi permită îmediat primirea împărtăşaniei).
Vă doresc post cu folos.

pt. va iubesc
 

Elena, sora, dupa modul cum ai formulat tu deschiderea topicului(lasind deschisa o mica discordanta intre deasa sau rara impartasanie-subiectul defapt al topicului- si hotarirea ta de drept) ar trebui sa formulam un raspuns laconic si cel putin la fel de segalnic.Tinind insa cont de morala duhovniceasca(credtina) iti vom da un raspuns fratesc:
Lasa tu problema impartasaniei(dese sau rare)pe seama duhovnicului si tu preocupa-te de imbunatatirea ta ca dupa cum se vede esti pe drumul si gindul cel bun.
Reluind subiectul pot spune ca este unul viu disputat in conteporaneitate fara o solutionare clara,in lume practicindu-se ambele pareri. Dar...dar omul este eminamente pacatos,extrem de pacatos.Cele mai frecvente pacate savirsite de nenumarate ori intro zi sunt cele numite ,,de moarte" adica: minia,mindria,lenea,lacomia,zavistia,desfrinarea,i ubirea de arginti; acestea sunt greu amendate(pt. aceasta au primit si numele ,,de moarte") de sfintele canoane.Chiar daca duhovnicul nu aplica canoanele in litera lor trebuie totusi sa le aplice in spiritul lor(precum spunea si batrinul Cleopa)dar in nici un caz sa se dea mai cumsecade decit sfintii care le-au intocmit incalcindu-le si sanctionind pacatele doar simbolic sau de loc considerind ca este suficient pt. inceput ca ai hotarit sa o rupi cu pacatele si sa te marturisesti.Hai sa zicem doar pt. inceput ,dar atit .Un asemenea duhovnic ,care nu-ti scutura serios constiinta pt. a nu mai pacatui si a duce o viata curata ci te trece usor cu vederea nu prea iti este de folos in sensul ca daca vei analiza progresul tau duhovnicesc dupa o perioada mai mare de timp ai sa vezi ca nu este prea semnificativ.
Uite, sa luam un singur pacat,cel al mindriei: stim ca satan intro clipa de ochi a cazut pe vecie din vrednicia de inger de lumina tocmai pt. mindrie !Noi, de cite ori ne mindrim pe zi ?Cam cum ar trebui sa ne pedepseasca D.zeu?
Alt pacat,al desfrinarii (chiar si doar accidental- desi canoanele nu face o asemenea deosebire a desfrinarii,pt. ca stiu ele de ce )este atit de grav incit este transcedental mergind pina la 7-9 generatii astfel incit stra-stranepotii patimesc nemaistiind pt. ce, pe cind tu esti deja oale si ulcele si ai vrut sa treci dret ...un ,,cumsecade".
Pacatul avortului si al contraceptiei,pacat de moarte si mai ales transcedental,se canoniseste f. greu.De exemplu la 10 avorturi facute nu te mai impartaseste nimeni pe pamint decit la moarte. Dar cind porti sterilet (care impiedica nidarea zigotului pe mucoasa uterina)si ai viata sexuala continua(fara nici o retinere inafara de moftul ,,refuzului")facind in felul acesta avorturi in serie luni la rind,nici nu mai sti ce si cit ai facut iar la duhovnic te marturisesti cu sfiiciune ca nu avortezi si te apropii de sf. taine exact invers decit spune Hristos :,,...cu dragoste si cu frica sa va apropiati !" Sa amintim insa ca pentru PACATUL avortului spontan(arhaic: atunci cind femeia ,,lapada") femeia nu este impartasita 1 an de zile,desi aparent nu ar avea nici o vina-o spun f. raspicat canoanele.

Preotii care impartasesc des si f. des crestinii in primul rind nu cunosc canoanele pe dinafara(adica f.f. bine),nu tin cont ca sunt obligatorii(nu le dau cinste si importanta cuvenita lor si celor care le-au intocmit) si nu orientative iar la urma urmei exclud unul din atributiile Mintuitorului ,adica acela de a fi drept judecator !
Personal ,consider ca o impartasanie mai deasa de 40 de zile la mirenii sau monahii de rind (cei fara eforturi sustinute de imbunatatire)nu este potrivita,pt. motivele de mai sus.
In trecutul antic,trairea duhovniceasca era total deosebita de cea de astazi.Si spovedania se facea cu voce tare pina prin sec.IV,dupa care incet incet s-a scos.
s.a.m.d.

Uite, weekend-ul acesta am vorbit, pentru prima oara in viata mea cu un preot de mir, m-am spovedit la el, tot pentru prima data, i-am spus in mare aproape toate pacatele mele de cand ma stiu, adica cele impunatoare si mi-a spus ca a trecut destul timp de cand nu m-am impartasit, mi-a fost destul canonul de-a sta departe de Trupul Mantuitorului si Sangele sau ( 8 ani ) , m-a dezlegat de anumite legari duhovnicesti si mi-a spus sa ma impartasesc in Postul ce vine si, vine chiar repede.
Nici nu va inchipuiti ce derutata ma simt, ce emotionata...imi este tare greu sa trec peste niste exigente cu care m-am obisnuit, practic, toata viata, fiindca eu am tinut legatura numai cu preoti din manastiri care nu-mi iertau nici o zi de frup mancata intr-un intreg post, foarte multe lucruri...
Nu i-am spus duhovnicului meu dinainte ca am apelat la un preot de mir, chiar acesta a fost foarte intrigat de faptul ca duhovnicul m-a tot legat dar nu mi-a dat niciodata solutii, nici macar sperante...
Este foarte complicat pentru mine, in toata aparenta dezinvoltura cu care ma prezint in acest Univers al credintei, mie chiar imi pasa si-mi este foarte greu sa fac distinctia intre severitatea, delasarea sau ingaduinta unor preoti. Preotii sunt tot oameni, cu experiente si frustrari, cu educatie sau nu ( mai ales dintre calugari ), cu duhul intelepciunii sau nu, cu seriozitate sociala sau nu, cu patimi sau nu...indiferent de situatie, mireanul si crestinul este cel care trebuie sa suporte toate aceste neconcordante si pe capul lui cad multe nedumeriri si dezolari....
Sincer, am fost prea mult ancorata in severitate ca sa pot primi acum cu sufletul deschis ingaduinta si adevarata iubire si intelegere Propovaduita de Dumnezeu prin Biserica Sa ...si, nu este vorba de nevrednicie !

Ory, erai sub canon inainte la preotul de manastire? In cazul in care erai sub canon ar trebui sa mergi la el si ceri dezlegare si dupa aceea sa faci ascultare de preotul de mir. Ma rog mi se pare putin complicat daca nu ai cerut dezlegare de canon, daca erai sub canon.

Da, George, am spus ca sunt sub canon, am spus si pentru ce si toate pacatele motivate...am spus totul. Dar stii George, situatia este mai complicata, cat despre duhovnicul meu dinainte, mi-a spus ca oprirea mea este nedeterminata, adica mult peste 8 ani, fata de un pacat pe care Biserica, in mod normal il trateaza cu ceva reticiente, nu este considerat oprit pe o perioada nedeterminata si, asa cum exista controverse intre doctori in unele priviinte, asa exista si intre preoti. Preotul respectiv a vorbit de situatia mea si cu un Episcop, adica preotul de mir...etc.
Mi-a fost destul de greu sa admit un canon pe o perioada nedeterminata, mai ales atata timp cat nu mi s-a oferit nici un fel de solutie salvatoare cumva, iar eu nu pot sta la infinit departe de Sf. Impartasanie doar pentru faptul ca exista un " razboi " nevazut in randul bisericii, eu sunt o individualitate si nu consider ca trebuie sa ma supun pana la infinit unor reguli, care tind sa devina relative, tratate de Biserica insasi cu ceva nelamuriri.
Oricum, exista destule erori in ceea ce priveste spovedania la manastiri, am multe prietene care, in loc sa-si schimbe duhovnicii, foarte aspri, de altfel, au renuntat la biserica....si este Pacat ! Caci Dumnezeu nu este chiar atat de neingaduitor si nici nu cred ca a conditionat intr-atat " sa gustam din Trupul Sau si sa bem din Sangele Sau intru amintirea Sa ..."
....Un om simplu nu are cum sa inteleaga , ii este bine asa cum este si se simte vrednic sa judece pe altii ( ma refer la cei care le au cu literatura religioasa ) .

Dorina ai dreptate. As mai avea de adaugat numai un lucru: regretul pentru pacatele/faptele facute si dorinta de indreptare, de restaurare.

Inainte de impartasire trebuie sa tinem 5-6 zile de post - asta scrie in toate indreptarele de spovedanie. Ceea ce inseamna ca nu ne putem spovedi mai des de o saptamana pentru ca incalcam regula principala. Postul acesta e special ca sa-L cinstim pe Domnul nostru Iisus Hristos pentru jertfa Lui pe Cruce. Adica El s-a jertfit pentru noi, suferind fara vina chinuri inimaginabile!!! iar noi ne jertfim pentru el prin acest post. E tot ce putem aduce noi ca ofranda din suflet.
Acuma ca sa te impartasesti la o saptamana se poate dar inseamna sa o tii numai intr-un post. Cine poate sa faca asta n-are decat, va avea plata in cer pe masura. Cine nu poate asta, se impartaseste mai rar, dupa puterea lui.
Cei care sunt la inceputul vietii crestinesti adevarate, de practicant activ, se impartasesc mai rar - de 2 ori pe an la Pasti si la Craciun.
Dar ei evolueaza si intr-un an sau doi incepe sa le vina mai usor sa tina posturile, sa se roage etc. si atunci se impartasesc si in postul Sfintei Fecioare Maria si in postul Sfintilor Petru si Pavel.
Dupa cativa ani ajungi sa te impartasesti mult mai des pentru ca postul nu ti se mai pare o osanda ci chiar o bucurie.
Care ajung sa traiasca numai in post si in plus sa aibe si constiinta curata (ca fac fapte bune) aceea se pot impartasi si in fiecare saptamana. Dar nu de mai multe ori, ca sari peste perioada de pregatire!

In sua marea majoritate a crestinilor sunt catolici. Asa e la ei: nici nu se mai spovedesc inainte de Sfanta Impartasanie! Dau un ban si considera ca banul lor e echivalentul spovedaniei! Si asta e o regula instituita chiar de prelatii lor si Papa al lor. Ca urmare si preotii nostri care traiesc printre ei ajung dupa un timp sa fie influentati de catolici. Tu trebuie sa ignori ce fac altii si sa te comporti asa cum stii ca e bine: 5-6 zile de post si rugaciune indoita, rugaciuni pregatitoare, pacatele pe hartie dupa indreptar, tot, tot, tot. Si iti va fi greu, ca vei fi tentata sa te schimbi si tu dupa ei, aproape ca te vor obliga.
Heh, occidentul e un miraj pentru cei care isi doresc o viata mai buna pentru ei si familia lor. Dar daca o sa traiesti bine aici te duci in fundul iadului. Si nu pentru inca o viata ci pentru eternitate. Dumnezeu sa te ocroteasca!

Da, foarte frumos sfat. Cu totii ar trebui sa ni-l insusim. Este o carte: "Cele 24 vami ale vazduhului" - daca ai gresit ceva in ziua respectiva poti sa te duci la capitolul cu pricina, spre exemplu la vama a 20-a - a nemilostivirii, ca n-ai dat 1 leu unui sarac care ti s-a parut prea sanatos sau prea bine imbracat. Si acolo e totul asa de in amanunt explicat incat iti dai seama ca ai facut mai multe pacate odata: l-ai judecat pe cersetor, nu i-ai oferit nici macar un cuvant de bine daca n-ai vrut sa-i dai bani (ce a cerut el), ai oferit exemplu rau trecand pe langa el ca trenul prin gara etc. - o gramada de pacate decurg dintr-unul singur!

Ory, prietenele acelea n-au renuntat la biserica! Decat pe moment. Tu ai vazut ca au renuntat dar asta nu inseamna ca nu se vor intoarce. Astea au fost conditiile pe care le-a cerut Dumnezeu de la ele, acelea pe care li le-au spus duhovnicii aspri de care vorbesti. Ele au si alte alternative. Daca au ales alternativa manastirii, unde sunt duhovnici mai aspri decat pot ele suporta, o sa-si gaseasca in parohii un duhovnic mai bland. Ca omul tot spre viata crestina tinde. Daca nu acum atunci mai tarziu ele tot se vor indrepta spre un duhovnic. Ca doar de asta imbatranim (in loc sa intinerim cu cat trece timpul), ca sa vina bolile cele curatitoare - bolile, neputinta, ele sunt doctorii care ne indreapta invariabil spre Dumnezeu - Tamaduitorul sufletelor.

Am sa va spun o poveste oarecum asemanatoare cu a lui Ory (din multe puncte de vedere)si sa o judecati voi:
Am un f. bun prieten (coleg din clasele I-XII)care este avocat si care a patit urmatoarele:de mic copil a fost crescut de parinti in practica ortodoxa.Prin vremea liceului a avut o prietena(cu care dupa 10 ani de prietenie s-a casatorit)cu care a inceput sa traiasca cred cam de prin clasa XI.Au intrat amindoi la facultate ,au terminat fiecare, s-au casatorit si au facut 2 copii.Dupa ce au facut in cadrul casatoriei toata urgia de pacate au inceput fiecare sa faca si in afara ei.Totul pina intro zi cind D.zeu le-a cerut socoteala.De atunci in colo ei au divortat,la oarecare timp tatal lui a murit de cancer(si a fost traumatizat de eveniment),a incercat sa se recasatoreasca dar a avut surprize mari neplacute. In cele din urma a renuntat si pt. ca ii era greu s-a indreptat catre o minastire alegindu-si un duhovnic.Acesta pt. toate avorturile(era vremea lui Ceausescu)pe care i le-a ingaduit sotiei(ca si cap de familie)si probabil prietenelor,pt. desfrinari,fumat,pt. lipsa vietii duhovnicesti i-a dat 3 ani de pocainta cu un anume canon.El s-a aratat sirguincios si ascultator dar mai recidiva in anumite pacate motiv pt. care l-a mai aminat de la impartasanie.Cind s-a hotarit sa se zeleasca mai mult a cazut in pacatul mindriei(se lauda cu ,,smerenie" cite rugaciuni face,cit de aspre posturi tine,etc.).Din acesta a cazut in cel al desfrinarii dar interesant era ca f. rar se intimpla aceasta: exact cind dorea duhovnicul sa-l impartaseasca.Duhovnicul nu a hotarit sa-l impartaseasca ca incurajare sau ca intarire duhovniceasca ci il amina de fiecare data ,ii dadea canon si il lasa sa se obisnuiasca cu lupta duhovniceasca. Tot asa s-a intimplat timp de 11 ani pina cind duhovnicul l-a impartasit. El insa nu s-a suparat,nu a renuntat,nu s-a miniat,nu a vrut sa-si schimbe duhovnicul, nu a cerut canoane mai usoare,nu a staruit sa fie odata impartasit ci a asteptat cuminte pina s-a milostivit D.zeu.
Bine inteles nu va spun ce folos duhovnicesc a avut si cum arata acum.
Ce ziceti de rabdarea asta ,dar mai ales de supunerea si nevointa facuta?Dar de parinte si de stiinta lui duhovniceasca ce aveti de zis?

Rabdare rabdare rabdare
Bravo pentru amandoi
Duhovnic bun dar si ucenic pe masura

Ory, nu pot sa spun decat ca ma bucur pentru tine si pentru curajul pe care l-ai avut de a cauta alinare in alta parte. :41:

@Ory - ma bucur pentru tine. E bine ca ai gasit duhovnicul potrivit. Dumnezeu sa-ti ajute in continuare.

@Zaharia si ceilalti - in povestea lui Ory si aceea povestita de Zaharia cu prietenul, exista un mare risc. Duhovnicii si-au asumat un mare risc - acela de a pierde definitiv niste credinciosi. Cel putin prietenu lui Zaharia, daca povestea este reala, este o minune ca a rezistat.
Am citit recent un articol pe acest site exact pe tema canoanelor si amanarii impartasaniei si a riscului ce-l implica.
Eu (si altii) imi pun intrebarea care este de fapt voia lui Dumnezeu - de a pedepsi drastic un pacatos si a-l indeparta de la impartasanie si a-l speria de credinta (deci de a-l pierde din credinta), sau a-l ierta si a-l aduce degraba pe drumul cel bun.
Este mare deruta in mintea mea: In V.T pacatul lui Adam si a Evei a fost drastic pedepsit si inca nu a fost iertat. In N.T Iisus era bun si iertator, ajuta oamenii si in acest fel atragea mai degraba omul spre credinta lui.
Din nou ma intreb unde este adevraul pana la urma si dupa care carte sa ne luam. Eu ma iau dupa N.T.
Si da, si eu sunt de parere ca duhovnicul trebuie sa mai vina cu o lucrare pe langa acele canoane grele pe care le dau unora. In general trebuie lucrat mai mult cu omul.
Impartasania nu trebuie sa fie telul suprem, sau privarea de la ea o pedeapsa. Trebuie ajutati oamenii, mai ales aceia cu probleme mai mari, si in alt fel. Discutii individuale periodice, lucrat cu ei cu rabdare, ca sa nu mai cada si ca sa capete in credere chiar si in perioada cand sunt "pedepsiti" sa nu se impartaseasca sau primesc alte canoane.
Nu trebuie ca Dumnezeu si credinta, sa ajunga o spaima, un bau-bau. Acestea trebuie primite cu placere si fara frica si nesilit. Atunci este cu adevarat credinta. Altfel nu.
S-au scos cam peste tot in lume legi sa nu se mai bata copiii, sa ii tratezi bland, fara pedepse si etc. si daca te prinde ca le-ai incalcat, urgent vine si-ti ia copilul si nu-l mai vezi (ca nu esti bun parinte, chipurile) si il da la orfelinat, sau asistenti maternali. Se spune ca educatia poate fi facute f.bine si in altfel. Eu n-am constatat asta inca.
Dar ma intreb atunci cum este cu educatia data de tatal duhovnic si Cel din Cer. Oare cum e mai bine in acest caz?

@ Georgeval - legat de impartasirea copiilor. Mie mi-a ramas in suflet suferinta unei fetite din biserica noastra. Avand mai mult de 7 ani trebuie sa nu manance in dimineata aceea. Fetita se plangea in fiecare duminica ca o doare burta de foame si se chinuia asa pana pe la ora 12 cand se face impartasania. Nu mi se pare normal. Sunt totusi multe ore si este vorba de un copil. Si se poate imbolnavi de stomac in acest fel.
De altfel este un copil f.cuminte. Acum vine mai rar la biserica. Dac-o fi mai bine asa?
Stiu ca in ultima vreme copiii gresesc tot mai devreme, dar tot din vina parintilor in mare parte. Cum sa se procedeze cu ei la impartasanie nu stiu. De la ce varsta sa nu manance si de la ce varsta sa se spovedeasca.
Sau cat de des sa se impartaseasca, pe grupe de varsta? Cei mai mici fiindca au voie sa manance, sa ia mai des, cei mai marisori, care trebuie sa fie cu stomacul gol atatea ore, mai rar.

Si eu ma intreb la acei dezlagati sa se impartaseasca des, adica la saptamana, sau chiar mai des. Aceia cum traiesc? Mai au relatii cu sotul/sotia, ce mananca, etc. Si inteleg ca se dezleaga atunci in mod pausal, trecandu-se peste niste canoane totusi.
De aceea spun, ori ei renunta la orice viata normala, ori le sunt dezlegate niste lucruri si atunci nu este corect fata de ceilalti credinciosi.
Mie una nu-mi place sa iau impartasanie ca pe bomboane, ass tot timpul. Trebuie sa ai sufletul pregatit, si trupul pentru asa ceva, trebuie sa simti ceva special cand o faci. Cred ca daca o faci des, nici nu mai simti gustul, sentimentul special si sensul impartasaniei.

Zaharia, crede-ma, situatia mea este ca de la cer la pamant fata de situatia expusa de tine, nu exista comparatie, la mine nu mai este deja vorba de pacate, ci de diferenta de doctrina si intelegere fata de anumiti preoti, deja sunt prinsa pe undeva la mijloc....oricum, nu vreau sa spun mai multe, inteleg foarte bine ceea ce ai expus, dar si situatia mea mi-o rationez din punct de vedere spiritual, dar si social.
Nici pe departe nu am schimbat din mandrie si din lipsa de smerenie duhovnicul....este mai complicat, fiindca este vorba, pana la urma de politica religioasa, si nu de pacate.
Uite, Zharia, ca o edificare, in priviinta mea nu este vorba de fumat, de baut, de avorturi, de adulter sau mai stiu eu ce, fiindca, Slava Domnului nu-l cunosc decat pe sotul meu, iar de avort am incercat sa nu-l adopt ( incepandu-mi viata sexuala foarte tarziu ) si am incercat pe cat posibil sa-mi vad de viata mea, de casa mea, oprirea mea se datoreaza unor pacate, sa-i spunem mai neconventionale cu care Biserica insasi se afla in controversa, de fapt nu Biserica ma opreste, ci o parte din aceasta . Si mi s-a spus chiar ca s-ar putea sa nu primesc niciodata Impartasanie...lucru care m-a pus pe ganduri. Astfel am inteles, cunoscand de altfel destul de bine canoanele ,ca trebuie sa-mi croiesc cumva singura drum pe acest traseu spiritual si sa incerc a fi aproape de Dumnezeu asa cum consider eu, mai ales, atata timp cat nu ma departajez de considerentele celorlalti duhovnici, care mi-au inteles situatia mai bine decat calugarii. Nu poti priva un om de Sf. Impartasanie toata viata, deja nu mai este vorba de vrednicie sau nevrednicie, ci doar de o politica religioasa care, uneori poate deveni inadmisibila. Nu sa te numesti ortodox fara sa incerci a infaptui Sf. Taine, botez, cununie, Spovedanie, Impartasanie, pocainta...etc., ori eu am fost privata de aproape toate acestea, in afara de botezul pe care l-am primit in nestiinta de cauza...cum se face aceasta? Multa nedreptate exista pe lumea asta, multe ideologii schimonosite dupa cum i-au dus pe unii capul si atunci nu-mi ramane decat sa-mi reconsider prioritatile si sa iau atitudine, pana la urma, in virtutea propriei credinte, doar nu am cerut altceva, ci, doar sa ma simt aproape de Biserica, mai ales, avand in vedere ca tin foarte mult de conduita morala-crestina a vietii si familiei, dar nu doar crestina, cum se intelege deseori a fi plauzibil. Astfel nu poate fi decat o amagire si putem sa ne trezim ca gresim si mai mult.

Multumesc Noesisaa ! Cred ca era cazul, dupa atata zbucium si neinteles....oricum, lucrurile sunt mult mai profunde decat par, iar realitatea mai " codificata "
A capatat un caracter mult prea formal toata aceasta presupusa credinta si s-a pierdut din vedere, in mod deliberat, esenta ei de curatire.