Nu intru in polemica ai mult.Pentru mine este simplu,stau la sf Liturghie pana la Sfarsit,trebuie sa ma impartasesc,daca nu vreau sa ma impartasesc ies la cuvinele diaconului"Cei chemati iesiti,cati sunteti chemati iesiti".Foarte simplu,nu ma joc cu Dumnezeu de-a Litrughia,de-a jertfa.Voi faceti ce vreti.

Cum o sa facem ce vrem, facem ce ne este spre folos Duhovnicesc. Dar de ce nu recunoshti ca parintele Cleopa a zis foarte bine, conform cu Adevarul pe care l-a shi facut nu numai a vorbit cum facem cei mai multzi... iar daca spui ca sa iasa cei chematzi, poi nu ai voie sa ieshi, sa pleci caci cei chematzi sunt cei nebotezatzi, cei ce au venit auzind despre Dumnezeu shi se simt shi ei chematzi la mantuire dar inca nu sunt botezatzi, aceia doar sa iasa... nu e chestiune de a ieshi la cuvantul respectiv, adica un moment al posibilitatzii plecarii de la Liturghie a creshtinilor-ortodocshi? Teoretic ar trebui sa rabzi pana la sfarshit shi doar daca cumva tzi se face rau sau itzi vine vre-o necesitate urgenta sau sa vershi sau ai ametzeli, atunci doar itzi este ingaduit sa pleci de la Liturghie... ca n-au decat sa-tzi moara gainile sa se zbiere de foame pruncii sau sa te certe sotzul sau parintzii sau ca trebuie sa te intalneshti cu unul sau cu altul sau ai primit telefon, de acolo nu pleci pana nu te impartasheshti... spre folos shi vrednicie caci daca e cu viclenie shi spre nevrednicie shi hula deci pentru ca ai motiv temeinic, (ai fost departat de la impartashire caci ai primit canon de la duhovnic) doar atunci potzi sa stai afara sau sa nu te impartasheshti cu sfintele shi preacuratele shi infricoshatoarele taine...

mai dar nu te invatz, ca daca te invatz deja inseamna ca am ajuns far iar pana la seu mai e foarte putzin... fariseu, adica un bec pentru ispita am devenit eu ca nu mai sunt intru "Mine"... deci nu te invatz ci papagalicesc shi eu dupa cei ce au invatzat, ei traind in Adevar... asta ca sa nu avem surprize shi sa zici ca ma lipesc peste cineva sau ca ma dau mare... Doamne apara shi pazeshte... ca e foarte greu!

Ory, tu din cate spui, NU ai depus voturile monahale, deci inca nu ai facut (in consecinta nici nu ai incalcat) nici o promisiune Lui Dumnezeu. Deci nu inteleg de ce suferi atat de parerea oamenilor. Este suficienta constiinta ta si indrumarea duhovnicului tau.

Cat despre purtarea oamenilor fata de tine, ar fi bine sa ierti greselile lor, daca simti ca unii ti-au gresit, dupa cum te rogi "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostrii".

Poate ca unii dintre ei nu stiu de inseamna si ce implica monahismul, poate unii dintre ei nu stiu care sint treptele pina la calugarie si ce implica fiecare, poate altii te judeca sau sint rai fara sa stie ce fac, nici nu conteaza, pentru ca nu esti tu raspunzatoare de pacatele si virtutile lor. Numai Dumnezeu stie ce este in sufletul si in mintea lor. Tu doar iarta-i. Tu esti raspunzatoare doar de ce faci tu (de pacatele tale si de cat de mult poti sa ierti).

Nu-i judeca tu si nu ii face raspunzatori de dezamagirile tale, pe cei ce dau voie sa te calugaresti la 13 - 14 ani pentru ca este decizia lor si in consecinta si responsabilitatea tot a lor. Lasa-l pe Dumnezeu sa ii judece, pentru ca judecata este a Lui si numai El stie ce a fost in mintea si in sufletul lor. Fiecare (si ei, si tu, si eu) vom da seama de faptele si consecintele faptelor noastre, nu de ale altuia. Tu gandeste-te ca poate ca asa cum tu poate ca ai evaluat gresit initial ca ti se potriveste viata de calugarie si ti-ai dorit sa te calugaresti iar apoi ti-ai dat seama ca nu ti se potriveste, la fel poate ca initial au evaluat si ei gresit, cu cele mai bune intentii, ca X-ulescu-lui i se potriveste viata monahala si au incercat sa-i dea aceasta sansa, iar apoi si-au dat seama ca nu i se potriveste. Ni se intimpla sa evaluam gresit, din nepricepere, asta este. Nu arunca vina asupra nimanui pentru o evaluare gresita, pentru ca toti gresim in acest fel.
Mai bine roaga-te la Dumnezeu sa ne lumineze mintea cu intelepciune si pricepere, ca toti avem nevoie.

Nu te simti dezamagita de greselile, de pacatele, rautatile si nedreptatile celor din jur, pentru ca nici unul din noi (nici tu, nici eu, nici nimeni) nu avem control asupra comportamentului celorlalti. Numai Dumnezeu are controlul asupra oamenilor si asupra lumii acesteia, create de El. Noi poate ca avem o influenta (prin exemplul nostru bun sau rau) intr-o anumita masura (dar niciodata nu totala - deci nu avem control), dar oricum doar in masura in care cei din jur se lasa influentati, astfel incat in ultima instanta e decizia lor, nu a noastra. Din acest motiv - pt ca nu avem control asupra comportamentului si gandurilor celorlalti, nici nu ar trebui sa te simti raspunzatoare sau dezamagita de comportamentul celorlalti.

Dar daca nu poti sa nu te simti dezamagita, si inca te simti dezamagita, atunci e mai bine sa te rogi la Dumnezeu, ca El, care are controlul deplin, sa tina seama de slabiciunea ta si sa te fereasca El de dezamagirile si rautatile lumii acesteia, ca sa nu cazi in ispita si sa faci alte pacate din cauza neputintei tale (sa nu cazi in deznadejde, etc). Roaga-l pe El sa te fereasca de aceste ispite, lasa-te in voia si in mainile Lui Dumnezeu, cu toata incederea si credinta, ca numai el are controlul si intotdeauna ne ajuta si ne intelege slabiciunile, mai ales daca vrem din adancul sufletului sa nu pacatuim din neputintele noastre.

Ai sa vezi ca Dumnezeu te ajuta. El nu ne lasa la greu, mai ales cand ne dam seama de limitarile noastre si dorim sa nu pacatuim.

.....dar oare nu zice Hristos sa uram pacatul si nu pe cel ce a pacatuit....oare daca il lepadam ca un caine ne mai putem numi crestini?credinta ortodoxa inseamna"DRAGOSTE,NADEJDIE,CREDINTA" oare unde se regasec aceste cuvinte.......unde este iubirea de aproape?unde este iertarea?unde sunt cuvintele de baza ale crestinului daca el se va purta asa cum ai scris mai sus.....Iuda cand la vandut pe Iisus ,Petru ia taiat urechea iar Hristoa ea puso la loc si asta din dragoste pt ca Hristos zice "nu voiesc JERFA ci MILA VOIES"oare daca ii marginalizam pt ca au plecat din manastire oare unde este mila...dragostea.....proorocul David zice"a Domnuli este mantuirea"deci noi nu aveam cum sa zicem ca asta se mantuie iar asata ca a plecat din manastire nu se mantuie dar oare cine ne da dreptul sa luam sacunul Dumnezeri si sa judecam noi cine se ...si cine nu....,cred ca noi judecam prea aspru...ce ar fi daca Dumnezeu near judeca si ner rasplati exact asa cum suntem ce ar fi....dar judecati lui Dumnezeu nu sunt ca a oamenilor.....eu vreu sa zic ca e mult mai bine sa dam Cezarului ce ea Cezarului si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu.....asa cum a zis Hristos,oricat de mult ar gresi omul prin pocainta cum a fost ceea a talharuli pe Cruce va avea nadejdie ,pt ca iar repet sf scriptura se rezuma pe intelesul tuturor prin DRAGOSTE ,CREDINTA SI NADEJDIE......

[SIZE=2]Casatoria monahului n-a fost si nici nu poate fi admisa sub nici un motiv. El a facut juruinta, cum ca-si aduce trupul si sufletul jertfa Domnului. Fagaduinta sa facuta solemn in fata sfantului altar, unde ingerii si oamenii o marturisesc si Domnul o primeste, este un act de cult, un juramant pe care nu-l mai poate retrage sub nici o forma, iar calcarea lui aduce osanda fara iertare ca lui Iuda (Num. 30,[/SIZE][SIZE=2]1-16; Deut. 23, 21-23; IRegi. 14- 45; Prov. 20,25; Ecles. 5,4-5; F. Ap. 5,4). Justificarile [/SIZE][SIZE=2]omenesti nu-i pot usura situatia, caci el trebuie sa stie de la inceput ca trebuie sa-si implineasca singur toate nevoile gospodaresti. Poftele trupului, daca si le stapaneste de la inceput in cuget si fapta cu ajutorul chemarii harului (Matei. 19, 11-12; I Cor.7,1-15;) si a credintei mai tare decat moartea, (I Cor. 9, 27), el ajunge la seninatatea curateniei, incat pentru el a trai este Hristos, iar a muri este dobanda, caci i s-a dat harul nu numai sa creada, ci sa si patimeasca pentru Hristos (Filipeni 1, 29). Insa, duhul adormirii intru pacate (Rom. 11,6), l-a dus la apostolie ca un cazut din har-(Gal. 5,4; 12, . 15). Numai o femeie si un nas instrainati de harul Domnului se mai pot apropia de ei si un preot care numai cu buzele cinsteste pe Domnul (Ier. 8,11; 23, 1; Matei. 7, 21-23) va indrazni sa-l cunune (Amos. 2, 11-12), ca un pastor strain de turma lui Hristos (loan. 10, 1-12). Deasupra tuturor zboara secerea lui Zaharia (5, 3-4).[/SIZE]

[SIZE=2]407. -La Sfantul Vasile 18 si Ancira 19, se ingaduie casatoria numai a surorilor, care au venit ca copil fara de voie la manastire, iar casatoria lor se canoniseste ca a doua nunta. Diaconita care nu are hirotonie, ci numai fagaduintele fecioriei intru a sluji Domnului, daca se casatoreste se anatematiseste (IV. ec. 15), iar monahii simpli se alunga din Biserica (IV. ce. 16) si numai dupa ce se reintorc la pocainta in manaslire se canonisesc (IV. ec. 44), iar cand raman ca apostati in casnicie, li se aplica cele zise de Domnul: “Sa nu mai fie in tine rodul (mantuirii) in veac (Matei 2-1, 19). Daca sunt hirotonisiti, dupa ce se reintorc in manastire, raman caterisiti definitiv fara posibilitatea de a mai sluji vreodata (Ap. 25: VI. ec. 3, 6, 26; Neocez. 8, 9, 10; Sf.Vasile 3, 44, 51,70).[/SIZE]

[SIZE=2]408. -”Sa nu se consacre femeia diaconita mai inainte de 40 de ani si aceasta sa se faca numai dupa o examinare temeinica. Iar, daca a primit hirotesia si a ramas catva timp in serviciu si apoi s-a maritat, defaimand harul lui Dumnezeu, una ca aceasta sa se anatematiseasca, impreuna cu cel ce a luat-o de sotie”. (IV. ec. 15):[/SIZE]

[SIZE=2]409. -”Fecioarei care s-a consacrat pe sine lui Dumnezeu si monahilor nu le este ingaduit a se casatori. Daca unii vor face aceasta, sa se afuriseasca. Dar, hotaram ca episcopul sa aiba putere a se purta omeneste cu ei, daca revin in manastire” IV. ec. 15.[/SIZE]

[SIZE=2]410. -”Calugarul care face curvie, sau cel ce ia femeie pentru casatorie si traire impreuna, daca se intoarce la pocainta sa se supuie in manastire, epitimiilor celor prevazute in canoanele pentru curvie”.VI ec. 44.[/SIZE]

[SIZE=2]411. -”Cei ce fagaduiesc sa traiasca in feciorie (fara a fi monah), (cart. 41; IV ec. 15, 16; Neocez. I), si apoi se leapada casatorindu-se, sa fie canonisiti un an ca si cei ce se casatoresc a doua oara. De asemenea, hotaram, ca fecioarele sa nu vietuiasca impreuna cu oarecare barbati (VII ec 20) ajutandu-se ca niste frati”. - Ancira 19.- [/SIZE]

[SIZE=2]412. -Cu privire la fecioarele care au necinstit fagaduintele lor si au cazut in desfranare si care si-au calcat juramintele pe care le-au facut in fata lui Dumnezeu, parintii au socotit ca trebuie sa se poarte cu ingaduinta fata de ele si, in chip exceptional, sa le primeasca la impartasire dupa un an de pocainta, ca si cei ce se casatoresc a doua oara. Pentru mine, intrucat biserica se mareste din zi in zi, cu Harul lui Dumnezeu si ca numarul fecioarelor se inmulteste tot mai mult, socotesc ca este bine ca sa cercetam cu grija adevaratul sens al Scripturii, cu privire la aceasta problema. Vaduvia este mai prejos decat fecioria si pacatul vaduvelor este mai mic decat al fecioarelor. Deci, sa cercetam ce a scris Pavel lui Timotei: “De vaduvele tinere sa te feresti” (de a le primi in randul vaduvelor consacrate, pentru ca, cand slabiciunea vietii lor se infierbinta, le imping sa lepede jugul lui Hristos si astfel, ele vor sa se casatoreasca iarasi,- fiind impinse de osanda, calcandu-si credinta, in fagaduintele depuse de mai inainte). I Tim. 5.[/SIZE][SIZE=2]11-12[/SIZE]

[SIZE=2]“Daca, o vaduva cade intr-un pacat asa de greu, calcandu-si fagaduintele, pe care le-a facut fata de Iisus Hristos, ce trebuie sa socotim despre o fecioara care s-a facut mireasa lui Hristos si un vas sfintit pentru Dumnezeu? Duca o servitoare care se deda la pacate, facand necinste casei stapanului ei, face un mare pacat, cu atat mai mult cand insasi sotia lui preacurveste si necinsteste patul sotului ei prin poftele ei ticalosite, tot asa si o vaduva se va trata mai usor ca o servitoare stricata, iar fecioara va fi osandita ca o femeie preacurva” (Lev.20,10).[/SIZE]

[SIZE=2]Deci, se numeste preacurvar omul care pacatuieste cu o femeie straina si care nu poate fi primit la impartasire pana nu se va lasa de pacat, tot asa vom hotari si asupra celui ce a inselat pe o astfel de fecioara (spre a o lua in casatorie).[/SIZE]

[SIZE=2]“Se numeste fecioara, aceea care s-a fagaduit de buna voie sa slujeasca lui Dumnezeu. Ele trebuie sa renunte pentru totdeauna la casatorie, ca sa poata trai intr-o deplina sfintenie si noi socotim fagaduinta lor a fi valabila numai din timpul cand ele au ajuns la deplinatatea judecatilor mintale. Noi nu tinem seama de fagaduintele pe care le fac in timpul copilariei lor, se cuvenea ca ele sa aiba varsta de saisprezece sau saptesprezece ani, pentru ca ele sa ajunga la varsta potrivita de a judeca si numai dupa ce vor fi supuse la o incercare starnitoare si numai dupa ce ele se vor ruga starnitor sa fie primite in randul fecioarelor, se cuvine a primi ca valabile fagaduintele lor si a pedepsi cu asprime pe cele care s- ar lepada de fagaduintele facute.[/SIZE]

[SIZE=2]Daca ele, vor fi aduse de parintii, fratii sau rudele, care vor sa le afieroseasca fecioriei mai inainte de a ajunge in varsta deplinei judecati din motive omenesti, trebuie a se baga bine de seama cand se primesc si apoi a se cerceta cu grija faptele si scopurile pe care ele le au”. - Sf. Vasile 18.[/SIZE]

[SIZE=2]413. - “Cu privire la barbati, noi nu cunoastem sa faca astfel de fagaduinte (de a trai in feciorie intre mireni), decat numai pe cei ce intra in viata monahala, unde fagaduiesc pe tacute sa traiasca (cu fratii) in feciorie. Dar si acestia trebuiesc bine cercetati mai inainte si sa faca fagaduinta clara inaintea soborului, pentru ca apoi, nu cumva sa se dea la viata cea iubitoare de trup a placerilor lumesti si sa poata fi pe drept canonisiti ca si cei ce curvesc”. Sf. Vasile, 19 [/SIZE]

[SIZE=2]414.-”Femeile, inca eretice fiind, care au fagaduit fagaduinta fecioriei, apoi se leapada de fagaduintele lor spre a se casatori, socotesc ca nu trebuie a fi osandite, fiindca legea canonica nu obliga decat pe acelea care o recunosc si i se supun, pe cand ereticii nu au inca jugul lui Hristos si nici nu recunosc legea Lui. Odata cu marturisirea de credinta, cand intra in biserica prin botez, ele se curatesc de pacate, fiindca li se iarta lot ce au facut mai inainte, fiind ca niste catehumene. Unele ca acestea, nu trebuiesc primite in biserica fara a fi botezate, pentru ca ele sa se poata bucura de toate drepturile nasterii in viata crestina ca mirence ” - Sf. Vasile 20.[/SIZE]

[SIZE=2]415. -”Crestinul este liber sa aleaga casatoria sau fecioria, dar din moment ce s-a hotarat de buna voie pentru viata feciorelnica si a intrat [/SIZE][SIZE=2]in lupta de monah, nu mai poate da inapoi”, -Sf. Ioan Hrisostom, Despre feciorie, 38.[/SIZE]

[SIZE=2]Curvia monahului este un pacat mai mare decat al mireanului, fiindca monahul este logodit cu biserica Domnului prin fagaduintele depuse in fata sfantului altar si deci, pacatul, lui se socoteste ca o preacurvie. Orice monah are o chemare de la Domnul care i-a dat si un har deosebit (Matei 19, 11; Cor. 7,2,20), insa, cei ce nu stiu cum sa se pazeasca si cum sa conlucreze cu acest har, dedandu-se la un trai bun, instrainarea de rugaciune, mandrie si legaturi cu lumea pusa in slujba pacatului, cad din har, adica, Domnul le ridica harul iar ei, ramanand doar cu puterile lor se prabusesc in diferite pacate. (I Regi. 2, 22; Gal. 4, 5). Altora le ridica harul, pentru ca sa le arate lor cal sunt de slabi, cazand in unele pacate mai mult sau mai putin grele, sa-i aduca la smerenia conservatoare de har si sa-i intareasca in lupta cu ispitele. Altora li se ridica harul intr-o masura mai mica sau mai mare, ca din lupta de sine, cu lumea pusa in slujba pacatului si cu diavolul sa se incununeze, fara a cadea in pacate. Este sigur, ca sufletul sincer, smerit intru adancul inimii si ravnitor intru a sluji Domnului, chiar daca se clateste in anumite momente harul il paraseste (Neocez. 3;I Cor. 9,24-27; 12, 1-30; 15, 10; Efes. 3, 7-8). De aceea, caderea in curvie a monahului se datoreste, caderii lui din har sub diferite forme ale iconomiei lui Dumnezeu, de care duhovnicul trebuie sa tina seama de la caz la caz. Indreptarea deplina si lacrimile amare usureaza canonisirea, iar nepasarea o ingreuiaza”. (Matei 26,75).[/SIZE]

[SIZE=2]556. -”Femeia care a depus votul fecioriei si a cazut din fagaduinta, va implini timpul pacatului pentru preacurvie (15 ani). Aceeasi canonisire se da si celor ce fagaduiesc ca vor trai viata monahala si cad in curvie”. -Sf. Vasile 60.[/SIZE]

[SIZE=2]557. -”Canonul 60 al Sf. Vasile, pe monahiile sau pe femeile care traiesc dupa canonul monahal si care curvesc, se supun canonisirii pentru curvie (15 ani), caci ele sfarama legatura cu mirele lor Hristos. Canonul S. VI ec. 44, hotaraste ca monahul care curveste, sa se canoniseasca ca curvarii. Noi, randuim ca cel ce curveste sa nu se impartaseasca doi ani, daca isi va da silinta sa manance zilnic paine uscata dupa ora a noua (15) si sa faca zilnic cate 250 de metanii. Daca va fi neglijent (in a implini acest canon), sa implineasca timpul canonisirii hotarat de parinti”, -I. Post. 16.[/SIZE]

[SIZE=2]558. -”Calugarita care a fost necinstita (cu sila) de oameni barbari si necumpatati, dar viata ei anterioara a fost curata, sa se canoniseasca 40 de zile. Daca viata ei anterioara a fost intinata sa fie canonisita pentru curvie”. -Nichifor 21.[/SIZE]

[SIZE=2]559- “Cine va curvi cu calugarita, noua ani si metanii 150 in fiecare zi, iar de o va insela acel om si mai vartos ii va lua calugaria de la dansa, de se va face mireanca, unii ca aceia sa nu se pricestuiasca pana la moarte. Iar de se va intoarce acea calugarita, iar, la viata monahala, sa se pocaiasca noua ani. De va fi femeie culta si va fi cu voia ei, una ca aceia sa se pocaiasca 12 ani, iar acel om noua ani”. -PBG. 85.[/SIZE]

Ce parere aveti, cineva care a stat în manastire o perioada, un an si ceva sa zicem si apoi pleaca fara a fi calugarit, e mai bine sa ramâna necasatorit în lume?

Iubite frate, iti spun din experienta mea, am stat un an in mre (5dec2006-1ian2008), dar atat de rau imi pare ca am plecat de nu-ti poti inchipui ce mustrari de constiinta am... si ce rau ma simt ca am plecat din Mre... Mai am un an de facultate, licenta, apoi MANASTIIIIREAAA....

ORICINE PLEACA DIN MANASTIRE, NU ARE LINISTE!!! Chiar de spune si sustine cineva ca se simte bine dupa ce a plecat din Mre, acela se minte pe sine! Nu exista calugar linistit in lume!!! Mai ales daca a si depus fagaduintele monahale si pleaca... E ingrozitor ce poate suferi un "fost" calugar!!! "Mai bine nu s-ar fi nascut" decat sa se "lepede" de Mirele HRISTOS!!! Si chiar de se va casatori, aceea NU este Taina pt El!!! (am postat cateva canoane mai sus legat de acest subiect)
Stiu un Ieromonah ce s-a casatorit cu o maica si au trei copii, dar nu au CASA si nici servici!! Nu pot sta nicaieri, umbla cu copii din casa in casa pt ca stau o sapt doua si se iveste ceva si trebuie sa plece... si copiii bolnavi... astia sunt copii din DESFRANARE!!! Mania lui Dumnezeu este peste un calugar ce a calcat FAGADUINTELE monahale! Din viata traita-n Mre, plus inainte cat am stat in Mre, inca 8ani (dar nu ca frate, ci mergeam vacanta de vacanta si in tp scolii cat puteam de des) cunosc N probleme de genu asta! Dar daca am judecat si eu pe cineva, iata ca Dzeu m-a pedepsit... Dar tot in Mre ma intorc!!! Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti!!!

.....da observ ca ai postat canoanele monahului dar daca stau bine si ma gandesc si crestinul de rand are 10 porunci de respectat....tu leai incalcat vreo data in viata?si cred ca da.....nu ai nici o scuza.....sau poate ai ca esti om si din ceea ce e omenesc nu e nimic strain mie deci si caligarul la randul lui e OM si de aceea mai gresec uni si nu trebie repede sa aratam ce au ei de facut ei stiu prea bine ce au dar din neputinta fireasca mai calca stranb dar atata timp cat si crestinul cand se boteaza adica se increstineaza depune juramant ca detraeste va fi a lui Hristos de va trece dincolo de mormant tot a lui Hristos si e DATOR sa respecte cele 10 porunci si etc.....dar noi ca crestini le respectam?iti zic eu NU asa cum scrie la carte ca daca leam fi respectat nu ar fi mai existat URA intre religi,pt ca daca cade un om in strada nul intrebam caruia Dumnezeu se inchina ii sarim in ajutor.....dar la crestini daca vede un de alta religie si stie ca e de alta confesiune nici macar nu se uita la el ...dar in schinb ne batem cu pumnul in piect suntem crestini .....cu numele.....de aici vreu sa amintesc sa mai vedem si ce avem noi voie si ce nu......

PORUNCA NOUA VA DAU VOUA: SA VA IUBITI UNUL PE ALTUL PRECUM EU VAM IUBIT PE VOI! INTRU ACEASTA VOR CUNOASTE TOTI CA SUNTETI UCENICII MEI, DE VETI AVEA DRAGOSTE INTRE VOI!!!

ACEASTA CUPRINDE TOATA LEGEA (veche, inclusiv Decalogul) SI PROOROCII!!!

Soro, nu am facut altceva decat sa arat ce canoane sunt pt un calugar iesit dinMre, pt ca asta e Subiectul si pt ca se dau N pareri, dar nu e NIMIC CONCRET!!! Eu sunt cam aspru de fel, si ma tin de "randuiala" (cum se spune) dar avem in Cadrul BOR Princiupiul ICONOMIEI, pe care il aplica Biserica si Slujitorii ei cu credinciosii, pt ca si Dl XC daca ar lua dupa DREPTATE nu am mai trai niciunul si nici nu ne-am mai mantui, dar MARE ESTE IUBIREA LUI PT NOI! "Pe cat sunt departe cerul de pamant, atat de mare este MILA Lui spre cei ce se tem de El. Pe cat sunt departe rasariturile de apusuri, a departat de la noi faradelegile noastre!" PSalmul 102

si ce mai stii tu despre mania lui Dumnezeu?
mai ales mar interesa sa aflu despre mania lui Dumneyeu in raport cu calugaria, cu calugarii pacatosi (desfranati).
Iertare!

Si eu am stat un an si ceva (septembrie 2002-martie 2004) dar nu am plecat de buna voie, am fost dat afara, apoi, în 2005 am mai încercat o data si am renuntat dupa ce am stat o luna.

A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, dar consider ca s-a încheiat.

Întrebarea mea era daca cineva în situatia mea e mai bine sa ramâna necasatorit sau nu.

Scuze, 1992-1994.

Respectiv 1995.

daca nu ai fost macar rasoforit, te poti casatori daca iti gasesti o fata!!! Daca ai fost rasoforit si vrei sa te casatoresti, trebuie sa spui preotului, iar acela DATOR este sa iti faca cununia a doua!!!
E bine sa faci ceea ce te LINISTESTE!!!! sau mergi intr-o alta Manastire!!! Am gasit o Mre extraordinara, Mrea Fagetel jud.Harghita, cu viata foarte frumoasa de trait! Pe mine ma bate gandul intr-acolo...!!! Parinti simpli, traitori si duhovnicesti! Slujbe simple ca la Mt.Athos, si un staret model!!! Este Mrea de suflet a PS.Andrei Fagaraseanul, unde a fost staret 15 ani, si unde PS.Ioan Salajan se retrage la liniste! E tocmai in creierul muntilor asezata... Zona superba.. Acum care va fi voia Domnului!!!! Dumnezeu sa ne miluiasca!!! Fii tare si roaga-te la Maica Domnului sa te ajute sa iti gasesti linistea!!! Fii binecuvantat!!!

Nu am fost rasoforit si nu sunt nelinistit, sunt deosebit de calm si multumit.

Ar fi bine daca se poate sa ne mentinem promisiunea facuta lui Dumnezeu, chiar daca dintr-un motiv sau altul nu ne aflam la manastire. Exista si pustnici in mijlocul multimii. Si vor fi din ce in ce mai multi, asa cum s-a prorocit. Calea cea ingusta e deschisa tuturor, indiferent unde ne aflam.

eu mam referit la altceva faptul ca noi ca mireni nici macar nu ar trebui sa NE DAM CU PAREREA...nu am stiu ca a stat in manastire dar eu sunt de aceasta parere ca noi oameni care nu stim ce inseamna calugarie traina nu suntem in masura sa zicem ce pot face sau ce nu au voie sa faca inportant e ca si ei sunt oameni ca si noi si ei au aspirat la nevoiina dar macar trebuie sai apreciem ca incearca sa aspire la ceva divin dar uni reusec alti nu ,si eu cred ca daca vreun calugar ar pocainta regelui David care ii zice lui Dumnezeu sai zideasca o alta inima pt ca el e prea pacatos pt ce a facu cu Urie...........!l

eu am spus din EXPERIENTA ce se intampla cu cineva care si-a dorit MANASTIREA si a parasit-o... ca daca s-a dus doar cu scop material sau de slava desarta (ranguri ierarhice, stareti, etc) nu vor sta in Mre! Altii merg sa "incerce" si stau o peroada, sa vada de este sau nu pt Mre! Aci unii raman, altii se retrag, si se castatoresc! Depinde de fiecare... dar e IMPORTANT SA FIE SINCER CU DOMNUL HRISTOS SI CU SINE!!!

oare ...?
 

Iertare!
Un dizertir din armata este judecat si osindit de insasi mai marii armatei.
Ma intreb oare nu este ceva similar si in cazul calugarilor ce parasesc manastirea; cu siguranta nu au invoire de la mai Marii lor, odata ce sunt calugari, sa primeasca o noua alegere.
Si ....... nu as zice ca Biserica ii marginalizeaza, ii marginalizeaza oameni asemenea lor, care ca in cazul lor aveau sa procedeze similar, care nu inteleg corect unele legi a omeniei si a duhovniciei, care continua sa priveasca in jur si nu la starea lor proprie, si care ..., si care ...
V-ati pus intrebarea voi; de ce oare monahii parasesc cimpul de lupta, care e cauza?
E o intrebare la care nici macar nu astept si nici nu voiesc ca sa aflu de la cineva raspuns. Chestia e ca pina nu esti monah lucrurile sunt straine.
Iar pe cei ce parasesc manastirile s-ai umbreasca Dumnezeu oriunde ar fi ei, iar ei sa auda glasul Parintelui care mereu ii cheama spre pocainta.
Iertare!

Tu te căsătoreşti cu Dumnezeu şi divorţezi de El. Ce îţi mai trebuie să te uneşti cu El?

Sunt mai mulţi paşi pentru a deveni călugăr. La început eşti frate începător când poţi renunţa liniştit la mănăstire. Apoi eşti frate rasofor când ajungi într-un fel de logodnă cu Hristos şi dacă renunţi şi te căsătoreşti ţi se face slujba de la a doua nuntă. Călugăria e nunta cu Mirele Hristos. Divorţurile nu sunt binecuvântate de Biserică ci sunt acceptate ca nişte pogorăminte şi în cazuri de excepţii ( adulter, trecerea partenerei/ului la eretici etc. ). Mirele Hristos cu ce ţi-a greşit ? Te-a înşelat cu altcineva? A trecut la eretici? NU. Sunt nişte jurăminte pe care le faci când te călugăreşti, nu e joacă.

Părerea mea este că cineva care renunţă la călugărie ( mă refer la cei care au făcut jurămintele ) ori priveşte lucrurile foarte superficial ( ceea ce e foarte grav şi arată cât de departe e de Dumnezeu spunându-şi că Dumnezeu îl iartă oricum ), ori a ajuns într-un loc foarte smintitor ( care ar putea să fie privit de Hristos cu înţelegere dar nu cred că acel om va face scandal că nu are nu ştiu ce drepturi ci îşi va plânge tot restul vieţii neputinţa ).

Înţeleg că s-au făcut unele prostii dar vai de stareţii care au acceptat prostiile celor ce au depus voturilor şi celor care renunţă.

renuntarea la calugarie
 

Nu vad scris ca Mintuitorul ar fi indreptat pe apostoli la calugarie. Ci din potriva, le spune;ducetiva in toata lumea si propavaduiti imparatia cerului.Cind a fost sus pe munte cu cei doi apostoli nu au ramas acolo, cu toate ca sf Petru a sugerat ca este bine acolo.Nu Mintuitorul ii vrea sa coboare jos depe munte intre oameni. Retragerea este lucrare lui satan ca oamenii sa niu auda Evangelia care tradus din greaca inseamna veste buna. Veste salvari pe care Mintuitorul a aduso.

Fie ca intelegerea noastra sa se bazeze pe cuvintele Mintuitoruli

Casatorit cu Christos
 

As face o remarca si anume; Nu este vorba de casatoria fizica. Scriptura ne arata ca este vorba de o unitate a duhului.Este rau daca nu discernem ce este fizic, material de ce este spiritual.Daca ma fac calugar asta presupune ca a abandonez intreaga activitate necesara egzistentei mele si chiar a celor din jurul meu.Si Preotii si calugarii astazi ii vezi cu celulare. Ei bine, ce sar fi ntimplat daca toti se calugareau? iata dece spunea Mintuitorul ca nu tuturor le este dat sa fie nazireni.

Dacă eşti împotriva călugăriei iartă-mă că îţi cam contest ortodoxia.

Problema nu e despre a se căsători toată lumea ci de ce cei care au depus voturile monahale iar apoi au renunţat la ele nu sunt primiţi cu braţele deschise de Biserică până ce se pocăiesc.

dar cu pogoramintele cum este? de ce atata inflexibilitate aici?

stii ce-nseamna la ei aceasta pocainta("pana ce se pocaiesc")?Inseamna sa lase familie,sa lase copii pe mana unor straini si sa revina in manastire..."pentru pocainta".Eu nu stiu ce fel de pocainta ar fi aceasta,nu stiu ce fel de credinta este aceasta,sa-ti responsabilitattile in mainile altcuiva si sa fugi,practic de ele.cand desavarsirea pocaintei trebuie sa vina mai intai din atitudinea noastra fata de semeni.Asta nu este credinta,aceasta nu este un lucru moral,ci mai degraba o demagogie,un non sens,o atitudine incerta dpdv spiritual...un lucru demn de insensibilitate si neomenie.
Iar treaba cu legamintele,spun eu cum sta,daca familia respectiva are destui bani,se poate trece cu vederea si se face cununia,sau daca este nepotul Preasfintitului,de asemenea.Cunosc cazuri concrete.
Dar,nu asta conteaza,conteaza sa-ti coordonezi singur mintea,sa judeci singur despre cum consideri ca trebuie sa-ti duci viata,altfel risti ca toata viata sa te manipuleze altii,pe principii mai mult sau mai putin veridice.
Este strigator la cer cum se admite o a doua,sau chiar si a treia casatorie,dar dupa calugarie nu se mai admite nimic...si stii de ce?,pentru ca "mirele Hristos"oricum este fictiv si nu are ce spune...tot oamenii spun.

Ţi-am numerotat puţin la ce ai scris ca să pot să îţi dau răspuns la fiecare punct. :1:

1. În primul rând cum ai ajuns să faci copii din moment ce nimeni nu te cunună dacă ai fost călugăr? Înseamnă că încalci şi mai tare Sf. Canoane şi îţi adaugi păcate şi mai mari. Aşa că în cazul tău ( mă refer la cel imaginat de tine ) e normal să nu se poată rezolva simplu lucrurile după atâtea păcate ( lepădare de cinul monahal, cununie nebinecuvântată de Dumnezeu - făcută de nişte păstori mai eretici sau nefăcută la biserică, copii în afara cununiei etc. ). Dar dacă omul se pocăieşte cu adevărat Dumnezeu îl ajută. În astfel de cazuri ar trebui multă rugăciune şi să se vorbească cu duhovnici înţelepţi aşa că nu sunt în măsură să dau sfaturi. Dar oricum nu cred că topicul era vorba despre cazul în care câţiva ani întregi ai făcut păcate aşa mari ( deşi ţi-aş povesti ceva. Când am fost la primul meu pelerinaj din viaţa mea la Rarău mi-a povestit o femeie un caz interesant. Era vorba despre un călugăr care s-a lepădat de jurăminte şi s-a dus în lume s-a căsătorit şi a avut copii. La un moment dat copilul călugărului îl întreabă de ce are schimă pe piept. Atunci respectivul om realizează că harul nu l-a părăsit şi se pocăieşte şi se întoarce la mănăstire. Deci Dumnezeu lucrează ).

2. Să ne înţelegem puţin: eu nu vorbesc de ceea ce se întâmplă ci de ce ar trebui să se întâmple. Puţin îmi pasă că episcopul nu ştiu care sau preotul nu ştiu care face cum îi taie capul. Va răspunde în faţa lui Hristos. Dar nu înseamnă atunci că nu mai ascultăm de Biserică, de Sf Canoane din cauză că majoritatea greşesc. Hristos când te va judeca nu prea va ţine cont că nu ştiu câţi au făcut ca tine. Adică poţi să ajungi şi tu în iad şi cei după care te-ai luat.

3. Sunt perfect de acord cu tine dar totuşi... Vezi că e pericolul mare la ce ai spus tu să cazi ori în ceva sentimentalism ori într-o anumită împlinire a voii proprii care amândouă sunt departe de duhul duhovniciei ortodoxe. Adică pe de o parte până când găseşti un duhovnic bun ar trebui să nu te laşi în mâinile oricui deşi dacă o faci cu smerenie totală Dumnezeu te apără ( dar în lumea asta îmbibată în mândrie greu vezi smerenie fără un pic de mândrie ).

4. Nu pricep ce e aşa greu de înţeles.:1: De ce există a doua şi a treia căsătorie? Ce spun Sf. Canoane? Poate să facă aşa ceva Hristos ca să poţi divorţa de El? Călugăria este nunta cu Hristos dacă nu ştiai iar dacă nu eşti de acord cu astea atunci îţi contest şi ţie ortodoxia. :22:

Doamne ajută!

E foarte greu şi riscant să faci pogorăminte în unele cazuri că se pot sminti şi alţii şi ar fi o sminteală foarte mare. Să îţi dau un exemplu: povestea păr Paisie Aghioritul despre o fată de ţăran simplă. A pierdut oile tatălui său şi i-a zis asta. Acesta i-a spus copilei să găsească oile dacă nu poate să îşi pună ştreangul la gât. Fata nu a găsit oile şi şi-a pus ştreangul la gât. Continua păr Paisie că Biserica nu putea să îi facă slujbă de înmormântare că s-a sinucis dar sigur Dumnezeu a văzut că a făcut asta ca o ascultare şi nu o va lăsa. Dacă i s-ar fi făcut înmormântare îţi dai seama ce s-ar întâmpla? Fata asta s-a sinucis din ascultare, adică nu s-a gândit că tatăl ei nu vorbea serios. Alţii ar putea totuşi băga astfel de scuze şi mult mai mulţi s-ar sinucide. Sper că înţelegi unde bat :1: Citeşte şi la punctul 1 la ce am spus la ory că am pus o povestioară în care se arată că totuşi Dumnezeu lucrează.

Exemplu de sminteală: Era întrebat păr Rafail Noica: "Poţi avea relaţii trupeşti cu o fată dacă nu eşti căsătorit dar ai binecuvântarea duhovnicului?" Păr Rafail Noica a fost foarte întristat de întrebarea asta zicând că de aceea Sf. Părinţi cu păcatele trupeşti erau aşa categorici şi spunea "nu fă asta" şi restul ( dar la început a răspuns clar la întrebare ca Sf. Taină a Cununiei e binecuvântarea duhovnicului. Şi totuşi nu cred că nu s-ar găsi duhovnici care să dea binecuvântare fără cununie şi atunci legalizăm curvia? ).

Sauriam,chiar nu are rost sa ma apuc cu tine de polemici.Eu am pus punctul punctul pe i,pe realitate,tu nu ai facut decat sa o iei de la inceput....cu teoriile,bine-nteles,cele citite...bine-nteles.Chiar nu are rost!

Cum adica, citez: < "mirele Hristos" oricum e fictiv>?
Aici chiar ai dat-o in bara! Asta numesti tu a pune punctul pe I??? Asta se cheama realitate? E doar necredinta crasa.
Doamne fereste, apara si pazeste!

Am spus ca ;"Mirele Hristos este oricum fictiv",in sensul ca astfel este El perceput de cei care stau in manastire,dar fac cu totul si cu totul alte lucruri,in sensul ca nu le pasa de Mirele lor,asa cum ar trebui sa ne pese de sotul,sau sotia intr-o canicie,unde nu poti trai anapoda,nu poti trai fara un echilibru,fara un crezamant,fara iubire,incredere si respect.
Deci,a fost mai mult o teorie dedusa din nepasare,si nu conceputa ca adevarata in perceptia mea.
Doamne fereste!

Bine ar fi, sa tinem si noi cont ca oameni sunt calugarii, ca si noi, si sa nu-i mai ispitim in fel si chip. Mai mult; pe ei ii ispitesc si diavolii; mare lupta au de dus. Daca tot stim acest lucru, sa ii intelegem si sa ii ajutam, pastrand distanta si respectul cuvenit, caci ei sunt cei care se roaga pentru noi cand avem probleme.
Si cand, dintr-un numar are de vietuitori la manastire se cristalizeaza cate un parinte Cleopa sau Pr. Arsenie si altii, repede alergam la ei sa se roage pentru noi pacatosii. Dar daca i-am fi ispitit si pe acestia, si ar fi gresit din cauza noastra, atunci cine s-ar mai ruga azi pentru noi.
Sunt de acord, ory, ca si calugarii au pacatele lor, dar oare noi nu le avem pe ale noastre?!?
Ba, avem si inca destule. Ei, acum in Post e timpul ideal de a ne preocupa de pacatele noastre, sa scapam de ele pe vecie! Si sa ne rugam si pentru iertarea pacatelor celorlalti, fie calugari, fie mireni. Roaga-te, rogu-te si pentru mine!
Doamne ajuta!

Iar sunt inteleasa gresit!Eu nu-i judec,ci din contra imi pare rau de sistemul care-o obliga printr-o doctrina controversata,sa nu stea nici in car si nici in caruta.Pe ei chiar nu-i judec,intotdeauna i-am considerat doar oameni...si nu ingeri,cum spune cartea,sunt doar oameni,si-nca unii fragili si atat de derutati,si namanui nu le poate spune adevaratul pas,fiindca nimanui nu-i pasa de ei,decat sa fie ingeri si-atat.
Nu are rost sa mai comentez,fiindca o iau de la inceput...stiu eu ce vreau sa spun,iar voi stiti ce "ati citit".

Inteleg eu ca vorbesti despre lucruri practice, dar ceea ce nu ai inteles e urmatorul: din capul locului calugaria e drum intr-o singura directie. Te urci in acel tren, nu mai ai voie sa te dai jos.
Ori tu le iei apararea tocmai celor, care s-au dat jos; deci au deviat de la drumul pe care au pornit, pe care si l-au dorit si pentru care au optat, stiind ca nu exista cale de intoarcere.
Saurian a explicat mai mult decat clar mai sus.
Tu ce propui, ory, sa se poata intra si iesi in si din manastire, oricand? Fara urmari? Diar aratandu-i mila si toleranta celui in cauza?

deci,exact cum am spus....nu mai conteaza!
orice vad din partea credintei,numai profunzime nu!Imi pare rau,superficialitatea nu este punctul pe care-l agreez.

Mi-e atat de sila cand citesc astfel de conceptii....care suna evident a bigotism si ura.Mi-e sila de astfel de conceptii,mai ales cand ele sunt prezentate alaturi de o ...aaltfel de "semnatura".Poate nu-ti dai seama,poate pentru ca esti prea "citita",dar semnatura ta nu confirma considerentele exprimate in opinia data.Stiu ca nu-ti dai seama,fiindca aceasta ar insemna sa fii profunda,sa te gandesti macar pentru o clipa la toate argumentele erorilor pe care le-am exprimat fata de aceasta tagma,inca de la integrarea in manastire...etc,din varsta copilariei si nu numai.Dar pentru a intelege,nu-ti trebuie literatura,ci si suflet,de mama,de frate,de crestin...numai suflet sa fie.

ory, scuza-ma daca o sa fiu necioplit, dar acum urmeaza sa il acuzi pe Dumnezeu de superficialitate pentru ca l-a izgonit pe Adam din Eden? Ca doar l-a izgonit doar pentru o greseala. L-a izgonit pentru ca Adam a considerat ca vrea sa faca o pauza din viata traita in comuniune cu Dumnezeu.

La fel e si cu calugaria. E o responsabilitate foarte mare si e normal sa existe consecinte. Noi suntem niste milogi, stam si cersim bunatatea lui Dumnezeu, dar monahii sunt cei care se implica cu intreaga lor fiinta in mantuirea oamenilor. Odata ce ii intorc spatele lui Dumnezeu e normal sa apara consecinte, iar consecintele sunt intotdeauna pe masura responsabilitatii asumate.

Daca pedeapsa e corecta sau nu, nu ma pot exprima. Mie mi se pare corecta pentru ca sustragerea de la un angajament atat de mare nu trebuie trecuta cu vederea, dar asta e doar parerea mea. Sunt convins ca sfintii parinti stiu mai bine de ce pedepsele sunt atat de aspre in unele situatii. Noi sa ne batem capul de mantuirea noastra pentru ca momentan suntem niste pacatosi care nu isi merita nici macar viata asta scurta, darmite viata vesnica.

Dumnezeu sa ne lumineze mintile!

interpretari se pot face in fel si chip,eu am apelat la constiinta unui suflet invaluit in iubire....DAR,STIU CA NU SE POATE!Lasati-o balta,nu ma intereseaza interpretarile si nici "literatura"formala.ASTA E!
Daca doriti sa dezbateti intre voi,este ok,pe mine nu ma convingeti...decat prin miscare launtrica si intelegerea acesteia.

Agkelos,am vazut ca abia ce te-ai logat pe acest forum,inseamna ca nu ma cunosti,si nici argumentele aduse de-a lungul timpului la acest subiect,care sunt foarte importante,daca este sa nu judecam lucrurile doar superficial.
Asa ca,nu are rost sa-ti mai spun povestea caprioarei,tu crede ceea ce vrei,dar mai ales...ceea ce ai "citit".