Foarte corect! Si eu cred ca trebuie tinut tot postul, nu jumatati de masura! Cu exceptia cazurilor cand este vorba de o suferinta fizica, pentru care duhovnicul da dezlegare la anumite categorii de produse (anumite lactate, sau ulei...)

Sofia,ai aşa o inocenţă şi o lipsă totală de răutate în postările tale care pe mine mă cucereşte de aceia citesc toate postările tale care deşi lungi mi se par a fi gânduri ale unui om normal care îşi pune întrebări fireşti.
Încerc să duc mai departe firul discuţiei la fel de firesc.

Postul are trepte şi fiecare îl face după puterile sale.Unii postesc cu multă uşurinţă alţii nu pot sau nu au suficientă voinţă pentru a posti.Dumnezeu îi iubeste şi îi primeşte deopotrivă pe toţi!

Cănd nu mânânc produse de origine animală şi dulciuri (pe care de altfel le ador) mă simt mult mai bine sunt mai veselă ,mai optimistă,dorm mai bine,slăbesc câteva kg (asta nu înseamnă că nu-mi place să mânânc şi carne deşi aş dori să renunţa definitiv la ea dar...nu renunţ căci sunt lumească).
Cel mai bun exemplu (pe care îl am lângă mine) că postul este bun e mama mea de 85 ani care toată viaţa a ţinut posturile şi vinerea a ajunat şi care este sănătoasă la aceşti ani iar după ce se împărtăşeşte parcă întinereşte cu câţiva ani.

Căt despre relaţiile intime orice duhovnic recomandă dreaptă socotelă.Pentru mireni regulile nu sunt chiar atât de srtricte.
Unii pot fi sfinţi şi în lume dar sunt puţini,poate sunt şi printre noi cei de pe forum...
Noi cei mulţi facem totul după a noastră putere voinţă şi credinţă.
Important este să rămânem în credinţa în care ne-am născut şi să o trăim corect după puterea noastră căci"omul este măsura tuturor lucrurilor"(nu-mi amintesc cine a spus aceasta).

Iisus Hristos prin Legea Nouă a dăruit oamenilor posibilitatea de a se mântui adică de a fi din nou Fii ai Luminii prin Legea Iubirii care este greu de împlinit dar prin care păcatul originar poate fi iertat tuturor oamenilor.
Poate unii vor merge în Rai ,poate alţii nu dar misiunea noastră aici pe pământ este ca acei ce sunt născuţi de noi să fie mai buni decât noi şi pentru aceasta naşterea de copii şi viaţa de familie este binecuvântată de către Dumnezeu.

În viaţa fiecărui om este ceva care nu merge, un blocaj.Nu ştiu de ce este aceasta dar să mulţumim lui Dumnezeu că ne-a deschis puţin ochii inimii pentru a ne dori şi altceva în afară de a ne hrăni patimile pe care trupul nostru păcătos le iubeşte nespus.

Sophia, asta e norma, insa duhovnicul fiecaruia da si dezlegari! Uite, spre exemplu, pana sa imi gasesc unul, eu si ai mei tineam numai prima si ultima sapatamana din posturi (nu dati cu pietre, va rog!) Ei, parintele meu a zis ceva de genul ori tinem tot postul, ori ne gasim alt duhovnic! :46:In cele din urma, s-a ajuns la o solutie de compromis, adica, in postul Pastilor, ne-a spus sa tinem complet prima, a treia si ultima saptamana, iar in rest, sa tinem numai lunea, miercurea si vinerea, iar martea, joia, sambata si duminica aveam voie si lactate, dar nu carne. Si asta asa, pentru a ne obisnui sa tinem tot postul cap-coada altadata. A fost bine, asa am tinut toti si spre marea stupefactie a bunicii, nu am slabit nici macar un kilogram! :24:
Despre postul conjugal nu as putea sa ma pronunt, ca nu sunt pusa in situatia asta. depinde foarte de mult si de ce barbat ai si de duhovnic. Ca daca ai unul care nu pricepe nimic din toate astea, risti sa iti pierzi si casnicia! Eu una admir foarte tare cuplurile de care am auzit pe forum ca isi fac pana si rugaciunea impreuna, dar cred ca sunt rarae aves. Oricum, e si casnicia o cruce, insa ea trebuie dusa in 2, ca daca unul trage hais si altul cea, nimic nu rodeste. Insa nimic duhovnicesc nu se face fara aprobarea duhovnicului.

"miercuri = ziua vanzarii
vineri = ziua rastignirii
Sambata = ziua inaintea Liturghiei (este firesc sa te pregatesti)
Duminica = ziua Liturghiei"

Pardon: duminica este ziua Invierii Domnului, iar Sambata - A murit si a fost inmormantat. Nu pentru slujba liturghiei se cere abstinenta, ci pentru semnificatia profunda.
Asa este, dar aceste zile au fost scoase din Saptamana Mare pana la urma si era o saptamana. Deci si celelalte zile au o importanta in acea saptamana, daca dupa asta ne luam cand stabilim zilele de post.
Unde este lunea? Si la ce corespunde? Ca si lunea trebuie sa postim. Sau nu?
Si a fost si Joia mare, in care a fost Cina cea de Taina.
Si marti o fi fost ceva?
Mie mi se pare de ex. ca miercuri nu ar trebui sa fie de post, caci este de fapt ziua lui Iuda!
Si Liturghii se mai tin si in alte zile ale saptamanii.

In rest nu va contrazic. Fiecare spune ceva corect in felul lui. Dar nu inteleg de ce toti ne aflam in aceeasi oala.
Renuntari facem toti, si unii poate chiar mari. Si astea trebuie sa fie trecute tot la post, as psune eu.
Si am sa va spun ceva:
cand un om un an intreg nu-si permite o friptura sau un snitel de porc, de vita , de curcan, si intr-o zi este invitat la masa undeva si i se ofera asa ceva, chiar daca (nu stiu cum ca numai in post se intampla), accepti cu bucurie si il mananci cu lacrimi in ochi, ca altul nu mai capeti pana...cine stie cand.
Daca asta nu este post, atunci nu mai stiu. Eu nu va doresc sa simtiti asta pe pielea voastra.

Acum dragă Dorina, chestia cu exemplu dat de tine, poate fi contrazis cu uşurinţă de orice ateu, agnostic , sau mai ştiu eu ce ! Foarte uşor găsim exemple de împătimiţi ai tutunului sau de carnivori , ce poate au nu 85 , ci , 95 de ani ! Este destul de şubred argumentul dat până la urmă . Dumnezeu dă lumgime de zile fiecăruia , după complet alte criterii. Sf. Vasile cel Mare , a plecat la Domnul la 50 de ani , şi numai Domnul ştie de ce ! Asta ca un exemplu luat la întâmplare . Cei ce mănâncă prin gunoaie, au de multe ori o sănătate şi o imunitate de "invidiat". Dar, nu acesta este SCOPUL postului , lungimea de zile şi sănătatea trupească , şi asta o şti foarte bine ! Sofia este întradevăr de-o inocenţă ieşită din comun , dar inocenţa nu-i suficientă sau ea însăşi poate deveni un obstacol pe drumul acesta îngust şi greu al pocăinţei. Am mai spus şi o repet , marele ei avantaj este TINEREŢEA ! La noi , cel puţin la mine şi la tine, greşeala ne poate fi "fatală". Amândoi însumăm 109 ani ! Mai avem noi suficient timp la dispoziţie ? . . .
:25:

off-topic: Dar cu inima tot copilasi sunteti..........

Apăi , draga mea Sofia , te rog să mă crezi , că pe timpul răposatului Ceauşescu , am avut perioade f. f. lungi când nu prindeam 1kg de carne pe lună ! Vorbesc extrem de serios , şi nu am crăpat , ci m-am menţinut rotunjor şi bucălat . Pe deasupra ne mai oprea şi curentul sistematic de la ora 21 la 23 şi ne luminam cu lumânarea . Acum în aste timpuri , crăpăm fără carne , lumânarea afumă pereţii şi este producătoare de incendii , etc , etc. S-au schimbat vremurile , ne-am schimbat şi noi ! ! ! Cum fără şniţel , grătar ? ? ? Fără Tv ? ? ? . . .Uf . . .

E chiar of , dar nu off topic, e un mare OF al meu ! Da , eu recunosc , copilul din mine refuză să plece ! E un of şi nu e of, dar , e ! . . .
:25:

Pai tocmai, e foarte bine, mai tine-l, nu-l alungaaaaaa..........

Să trăiţi am înţeles ! Acum fug la Psaltiră , am tot amânat din cauza "caruselului"ăsta al forumului din care nu pot a mă opri . Pe curând - Doamne ajută !
:25:

Roaga-te si pentru noi, fratior drag...
Doamne ajuta!!!

"pentru un timp"
 

Exact asa zice in versetul 5, "pentru un timp" sa se invoiasca la infranare ! Acest timp este cel in care "se indeletnicesc cu postul si cu rugaciunea"! Vezi ca este exact ce a stabilit in timp Biserica, adica in perioada de post si rugaciune, sotul si sotia "se invoiesc" si la infranare. Cum ar merge postul si rugaciunea, dar infranarea trupeasca ar lipsi in acest timp ? Ar fi un post ridicol, lipsit de sens. Adica ziua ne rugam si postim de mancare, iar seara ne impreunam ?
"Pentru un timp" inseamna exact in perioadele de post. Dupa aceea e normal sa se impreuneze, din cand in cand, asa recomanda si Parintele Arsenie. Niciodata nu ne-a cerut sa fim calugari, celor care suntem casatoriti. Insa de aici si pana a sustine ca poti sa te impreunezi oricand, "din dragoste", e exagerat.
Nu are importanta ce faci tu sau eu, totusi vreau sa fiu obiectiv si nu discut despre felul tau de a aplica aceasta infranare totala in timpul posturilor, insa asta se poate observa din remarcule tale, nu te supara. Eu nu am insa nici o jena sa marturisesc ca atunci cand e post, pai post e atunci, total, intelegi ? Da, recunosc, nu am ajuns decat treptat la intelegerea acestei infranari. Orice om are un anume nivel de intelegere a lucrurilor. Sunt convins ca si tu vei intelege si vei accepta odata acest sens al infranarii totale.
Era o vreme cand si eu gandeam si voiam sa fie asa cum crezi tu, adica, o fi post, dar numai ce mananci e important. Gresit ! Asa ca eu marturisesc, fara mandrie, ca pot sa ma infranez cum trebuie in post. Poti sa mai cazi, dar sa constientizezi asta, sa marturisesti greseala (caci a fost cu voie), insa nu poti sa-ti faci o regula din asta, ci poate doar o exceptie, mai ales in posturile lungi.
Asadar sa nu rastalmacim cuvintele Apostolului asa cum ne place, ci sa-l intelegem in contextul in care a fost rostit. Nu are rost sa ne mai controversam, nu voi mai interveni, insa am vrut sa iti subliniez un singur lucru: tu fa cum vrei, nu vreau sa-ti spun eu cum sa faci, insa daca eu si cei care intelegem postul ca infranare totala (si te asigur ca asa este, ti-am spus, intreaba pe orice preot si vezi daca iti da vre-unul dreptate in interpretarea ta), te rugam sa nu smintesti pe cei care sunt pe alt nivel duhovnicesc cu aceste interpretari, ca nu cumva "mica sa te numesti intru Imparatia lui Dumnezeu", invatand asa.
Deci e problema ta cum si cat te infranezi, dar nu da lectii celor care inteleg si aplica infranarea in cadrul casatoriei asa cum ar trebui. Iti doresc nastere usoara si numai ganduri bune sa calauzeasca pe copilasul pe care il porti in pantece, precum si pe cel pe care il ai. Totusi, pe viitor nevoieste-te sa nu zamislesti in post si vei fi cu adevarat binecuvantata. Iarta-ma si mediteaza la asta si nu ne judeca gresit. Noi asa intelegem infranarea, poate om fim habotnici, insa daca e infranare, atunci infranare totala sa fie, nu sincopata.

@cotoracia - cu cine vorbesti (cine are copilas in burta)?
@ Cristiboss - stii care ste culmea? Pe alte vremuri, aveai serviciu, salariu si tot mai faceai rost de carne.
Acum daca n-ai serviciu, n-ai bani...e carne, dar nu poti cumpara.
Crede-ma.

@sofia
 

Cu Fani, nu am specificat, dar ea a inteles, urmareste-i ideile de la inceput. Iarta-ma.

Pai eu tocmai asta nu inteleg. De ce nu se poate? De ce sa nu se poata in acelasi timp? De ce sa fie pacat impreunarea celor casatoriti?
Si ai numarat cat inseamna acel "pentru un timp"? Ia si numara pe calendar.
Ba, chiar ne-a cerut sa fim calugari, cei casatoriti.
Asta ma doare.
Eu vreau sa fiu doar credincioasa buna, nu insa calugarita.
Nu m-am dus la manastire tocmai pentru ca mi-am dorit sot, familie, copii, viata normala.
Si totusi ma duc si la biserica si nu uit nici un moment de Dumnezeu si ma rog.
Si iti spun eu ca se poate. Zece minute merita si sotul meu.

Mi-au dat lacrimile cand ai venit cu acest exemplu. Si habar n-am daca este bine sau nu, Dumnezeu stie.
Aceasta este doar o situatie particulara. Cati oameni se regasesc in ceea ce descrii tu?
Regula generala este postul.

Si eu pot aduce exemple in care incalcarea postului s-ar putea justifica in ochii unora. De ex. un cuplu care trece printr-o criza, discuta pana si posibilitatea divortului.. el o invita pe ea la restaurant. Sa zica ea: scuza-ma, dar eu azi postesc? Convingerile ei religioase sunt motiv de nemultumire pt el. El ar fi jignit daca ea ar manca doar niste paine. Este indreptatita sa incalce postul in aceasta situatie?
Si daca ea incalca postul in aceasta situatie, putem concluziona de aici ca daca sotul invita sotia la restaurant, postul poate fi incalcat?
Nu stiu daca ma fac inteleasa:
1. nu stiu in ce masura este justificata relativizarea postului si a infranarii in anumite situatii particulare
2. nu putem generaliza pe baza unor exemple foarte particulare (chiar daca ele ar fi justificate)

Si Sophia, nu te amagi ca daca ai relatii intime de dragul sotului totul va merge bine. Vorbesc, poate, ca o baba.. dar eu nu mi-as pune mari sperante in iubirea oamenilor. Azi este, maine dispare ca fumul si nimic nu ramane. (Indiferent cat iubesti, indiferent ce faci.)
Am cunoscut cupluri care stateau despartite (tari diferite), dar pastrau si posturile atunci cand se intalneau.
Am cunoscut si cupluri neinfranate care s-au separat...

Dar cupluri neinfrinate care nu s-au despartit ai cunoscut? Eu am cunoscut!
..si am cunoscut si cupluri care s-au despartit de atita infrinare..iar cei care stateau in tari diferite(cu post sau fara) dupa un timp si-au prezentat iubitii unul altuia. de asta ai auzit probabil nu?

Tu oare poti citi Cintarea Cintarilor in 10 minute?
Oare 10 minute este suficient? Pare o bataie de joc in fata binecuvintarii Impreunarii data de Mintuitor. Oare El a facut referire la citeva minute? :((

Anna, cred ca aici intra in functiune "postul dragostei"... eu asa stiu, cand esti in vizita sau nu ai incotro, mananci ce ti se pune, nu te lauzi ca tii post. Bine, in familie sau intre prieteni, cand te stiu toti ca postesti, e altfel. A fost ziua unui coleg intr-o zi de post si ne-a invitat la restaurant pe mine si pe inca un baiat si era putin mahnit cand a auzit ca amandoi tinem post, pentru ca el voia sa comande mancaruri de dulce. Celalalt coleg insa, fiu de preot, care tinea toate posturile, i-a zis ca va face o exceptie la masa de dragul lui. Am facut si eu la fel, nu puteam sa ma arat a fi o mai buna crestina decat acela care tinea toate posturile. Si apoi, stiam din start, de cand am acceptat invitatia, ca asa se va pune problema. Omul de langa tine e mai important decat tine mereu.


A spus odata un crestin: - Nu se poate ca sotul sa aiba grija numai de sporirea sa duhovniceasca si sa nu se preocupe si de sporirea sotiei sale si a copiilor sai. Cine se ocupa numai de sine, in loc sa urce, coboara. Iar cine se ocupa de familie, in loc sa coboare, urca.
Zicea avva Ioan Colov: "Nu este cu putinta sa zideasca cineva casa de sus in jos, ci de la temelie in sus". I-au zis lui: "Ce este cuvintul acesta?". Le-a zis lor: "Temelia, aproapele este, ca sa-l cistig si sa-l folosesc intii. Ca de el sunt atirnate toate poruncile lui Hristos". (39-104)

Pentru Andreicozia: de ce o necajesti mereu pe Anna? Are destule greutati pe cap ca sa mai suporte si ironiile tale.

postul
 

Cotoracia, vad ca la controversa in legatura cu neimpunerea postului parterului nu mai raspunzi ;-) Sper ca nu vrei sa il contrazici pe sfantul Ioan Gura de Aur.
Am vorbit cu preoti, si preotii pe care ii cunosc eu au conceptia despre post pe care am expus-o mai sus. De la ei am invatat-o (cu completarile aduse poate din lecturile si din mintea mea). Asa ca.. exista preoti si preoti.

Eu nu am spus sa traim oricum si sa nu tinem seama de post, repet si iarasi repet, am spus ca regulile de post sunt date ca propunere, ca orientare, nu ca lege. Am spus si ca se aplica la om. Postul este bun, este necesar, este chiar indispensabil, insa forma lui poate diferi.

In privinta postului conjugal, eu mai am si parerea (luata iarasi de la unii parinti pe care ii urmez) ca s-a ajuns la niste reguli prea aspre, care nu tin seama de ce inseamna de fapt relatia conjugala, pentru ca sunt facute de calugari, care au importat in gandirea Bisericii o gandire partial anti-trup, o gandire in care sexualitatea este mai degraba tolerata pentru ca de, trebuie sa facem copii (nu este asa in dogme! numai in disciplina care s-a fixat la un moment dat). Aici Sophia are dreptate: daca pui toate zilele cand 'nu e voie' cap ca cap, iti raman foaaaarte putine cand 'e voie'. In medie, odata la doua saptamani, daca nu si mai putin.
Adica, unirea conjugala devine o exceptie.
Or, atat sfantul Pavel cat si sfantul Ioan care il comenteaza spun exact invers, sa se infraneze pentru o vreme iar apoi iar sa se impreuneze - deci invers: exceptia este infranarea. Reciteste textul pe care l-am postat.
Este ceva anormal aici. Ceva care arata ca s-a exagerat.

De exemplu, chestia cu lunea - cica 'ziua ingerilor' (ei si ce, sunt gelosi ingerii pe noi ca ei nu au trupuri?); sau cu duminicile si sarbatorile - cand mancam carne, deci nu postim niam, ne bucuram si in trup de sarbatoare - pai atunci de ce sa nu ne bucuram si unul de altul, sotul si sotia? Postul conjugal este mult mai aspru decat cel alimentar. Este clar ca de fapt calugarii care l-au facut asa considerau sexul ca ceva in principiu ne-cuser.

Nu am de gand sa vorbesc despre (ne)postul si (ne)nevointele mele, pentru ca ar insemna sa povestesc niste lucruri personale pe care nu vreau sa le dezvalui in public.

NB Nu uita ca unii parinti cunoscuti in Romania, ca parintele Teofil Paraian, au pareri asemanatoare cu ale mele. Am postat asta parca mai sus, sau este in alta parte.

Nu vom fi de aceeasi parere, insa iti doresc o seara buna si sa fie fara suparare! Tot respectul pentru postul tau, insa sper ca este facut si cu voia sotiei si cu bucurie ;-)

Sophia draga, sufletzel amarat ce esti tu...am citit si recitit postarile tale...
...daca nu ma insel, nelinistea ta vine din nesiguranta zilei de maine si din prea multele lipsuri prin care treceti deja de o vreme incoace...si fiindca sunteti asa de amarati si descurajati, va gasiti refugiu unul in bratele altuia, unde sunteti la adapostul inimii celuilalt, (unde altundeva?) ... o manifestare, o expresie a acestei sigurante pe care o intalnim numai in casatorie este tocmai apropierea fizica...(dar, atentie, este doar una dintre manifestari)...in acelasi timp, exista in inima ta si nevoia de a sti ca faci voia Domnului - in cazul de fata, postul cerut de practica ortodoxa... si de-aici conflictul - la ce sa renunti, ce anume are acum prioritate? - siguranta casniciei, care se bazeaza acum exclusiv pe dragostea si intelegerea dintre voi, sau curatia sufletului prin post? Voi deja mancati prost, sunteti prea stresati, poate chiar la capatul puterilor... dar, din nefericire, nimeni de pe acest forum nu te va putea sfatui altfel decat sa tineti postul... stiu ca nu intelegi ce iti spunem, pur si simplu pentru ca nu ai cum, nu pentru ca nu vrei, noi toti gandim prin prisma experientei noastre de viata, si cel putin in ceea ce ma priveste, trebuie sa recunosc ca am trecut printr-o metamorfoza care a durat ani de zile...
Asadar, eu zic asa: mergi si discuta cu un preot de mir, cu experienta, cu viata de familie in spate, cu blandete...nici el nu va putea sa-ti spuna altfel, dar sunt sigura ca va avea mai multa intelegere si poate chiar vei gasi, chiar si partial, raspunsurile pe care le cauti...

Mi-au placut textele astea! Multumesc glykys!

"ei si ce, sunt gelosi ingerii pe noi ca ei nu au trupuri?"
 

Am zis ca nu mai intervin, caci cu tine si cu cei carora le place ce spui tu, nu se poate iesi la capat. O tii una si buna ca tu asa crezi, asa ti se pare, etc. Dar sa vii cu asemenea argumente si interpretari, cu calugari, ingeri, etc., este ridicol. Oricine orice ti-ar spune, tu esti mai desteapta, ai un alt citat, o intorci cum iti convine. Ma bucur ca ti-ai gasit preoti care sa-ti dea apa la moara, intr-adevar, sunt preoti si preoti. Insa randuiala infranarii e numai una, chiar daca si ei, unii o aproba, altii o interpreteaza dupa bunul plac. Da, asta faci tu: interpretezi totul dupa bunul tau plac. Iar cei care traiesc la fel ca tine, isi gasesc justificarea in spusele tale. Va amagiti insa. Dar nu sunt eu judecatorul vostru, asa ca "postiti" cum vreti voi, dar nu va mai dati mari crestini.
Si poti fii linistita, impreuna cu sotia mea am ajuns la acest nivel al infranarii, nu ne-am fortat unul pe altul, am inteles in acelasi timp ca numai asa ne putem infrana. Cred ca nici nu ar fi cu putinta altfel. Scopul principal al casatoriei este stimularea reciproca in vederea mantuirii, nu altul. Dar vai de Ortodoxia noastra cu astfel de intelegere, de care dai dovada.
Foarte bine, fie cum zici tu, insa te asigur ca intr-o zi vei ajunge sa intelegi ca e asa cum iti spun. Daca nu vei ajunge, atunci inseamna ca nu ai progresat spiritual deloc.
Chiar daca tu ma iei peste picior, eu vreau sa fiu totusi politicos, fara a ma considera mai bun. Oricum, tu vei avea o replica mai buna, sunt absolut convins.

:24: Bunica mea spunea ca lunea se posteste pentru "jiti" adica vite, sau animalele din gospodarie in general, ca sa nu se imbolnaveasca. Sau era joia? Oricum, n-am vazut-o niciodata postind lunea, n-avea decat gaini si pisici in batatura, si un caine, si dupa parerea ei oricum pisicile nu meritau prea mult, in afara daca prindeau soareci, apoi gainilor le dadea pastile cu vitamine primavara si toamna, iar cainele era in general sanatos, vaccinat.. :) Asta ca sa mai destindem atmosfera...

Stiu ca la manastire intr-adevar se posteste si lunea, daca pentru ingeri (de ce?) sau nu, nu stiu.Poate doar este asceza in plus pentru ei, fiind la manastire, si dandu-si toata viata lucrului asta. Dar nu se cere nicaieri mirenilor sa faca asa ceva.

Cat despre natura ascezei, cred ca problema unii o pun gresit. Mie de exemplu imi este destul de usor sa tin post alimentar. Pot sa traiesc mult si bine fara carne. In schimb, daca mi-ai lua laptopul sau internetul cred ca m-as urca pe pereti de frustrare, cel putin la inceput, probabil mai tarziu as fi foarte fericita si linistita. Ar fi un sacrificiu muuult mai mare decat renuntarea la carne sau la lapte. In casa unei prietene de ale mele, fata de preot, in prima si ultima saptamana din post, nu se deschidea televizorul (pe atunci nu aveam calculatoare) deloc. Si imi spunea ca nu e usor, totul in casa devine prea linistit, parca mormantal, trebuie sa gasesti altceva de facut, dar in final se simtea foarte bine, citea mai mult, avea timp pentru gandurile ei mai mult. Sigur, tineau si post alimentar in timpul asta, dar lipsa televizorului si a muzicii era cea semnificativa. Si nu, nici ea, nici eu, nici alti colegi de atunci, nu tineam post foarte strict, doar prima, ultima saptamana din post, plus inca o saptamana in care te impartasesti daca nu ai facut-o in prima, plus miercurea si vinerea, si fara carne tot postul. Si ce buna era ciocolata dupa o saptamana de post (tatal ei, fiind protopop, tot timpul aveau tot felul de ciocolata care mai de care in casa pe care el o primea plocon de la diversi :D)

Asta era cand eram la liceu, eram inca adolescente...si o spun fiindca spuneau unii ca ori tii post cum trebuie strict dupa tipic, ori nu tii deloc, ca nu alegi cand si cum. Dar noi ne bucuram de venirea Domnului din toata inima, faptul ca mai beam niste lapte din cand in cand, si asa eram inca in crestere, nu insemna ca nu eram constiente de importanta si minunatia sarbatorii care venea. Postul Craciunului si sarbatoarea era chiar o bucurie sincera si incercam sa ne pregatim pentru ea.

Iar marea majoritate a oamnilor nu postesc cum spuneti voi, fie nu pot din cauza sanatatii, fie nu au destula vointa, fie sunt intr-o familie in care postul nu este la loc de cinste. Asta inseamna ca nu trebuie sa incerce? Ca refuza Hristos jertfa lor? Asa mica si plapanda cum este? Dar este! Citeam undeva ca daca faci un singur pas spre Hristos, Hristos face o mie spre tine, dar trebuie sa faci acel pas, chiar si sovaielnic. ca de unde sa stie El ca tu ai intentia reala de a te apropia de El? Si cred ca este adevarat.

Reciproca este valabila, nu crezi? Nu, sigur nu crezi.. Intotdeauna ni se pare ca avem noi dreptate si celalalt n-are.

1) Te rugasem sa nu o dam le linia personala. Am mai spus ca nu am vorbit despre mine in postarile mele.
2) Cine s-a dat mare crestin pe aici? Eu nu prea cred, in orice caz nu ma consider asa. Am multe lipsuri si usnt depaaarte de a fi mare crestina.

Bravo voua, si sa va rasplateasca Dumnezeu.

Vad ca te-ai suparat tare rau. Poate ai vrut sa fii politicos, insa nu prea ai reusit, cel putin eu altfel imi imaginez politetea, ea nu include expresii de genul 'nu va dati mari crestini', 'tu oricum te crezi cea mai desteapta si o intorci cum iti convine' etc. Oi fi zis si eu ceva care te-a suparat, nu stiu...
Imi pare rau, am fost iroica dar face un pic parte din stilul meu, nu a fost impotriva ta si nu a fost intentia mea sa te iau peste picior.

Sa nu mai discutam atunci. Pace buna si nu as vrea sa ramai suparat pe mine. Ar fi trist, acum inainte de Craciun. Postul inseamna mai ales sa ne infranam de la suparari si vorbe grele.
Este un forum de discutie. Ne-am spus parerea, si fiecare va alege ce i se va parea mai adevarat.

final
 

Fani, nu mai discutam, nu are rost, nu sunt suparat, ca atunci as posti degeaba. Am intervenit in discutia asta vazand cum emiti niste idei cu iz protestant, neortodoxe, despre infranare, atata tot. Si vad ca nu intelegi ca aceste idei ale tale amagesc pe cei care cauta sa se desavarseasca infranandu-se si intelegand ca postul trebuie sa fie total, dar ascultandu-te isi gasesc justificare pentru a face si ei cum propui tu, cu pauze. Asta este problema, gresesti dandu-ti parerea in acest sens, iar cei care te asculta negresit si ei vor renunta la dorinta desavarsirii. Caci una e sa te infranezi asa cum zici tu si alta e sa o faci asa cum trebuie. Ca tu faci asa, e problema ta, insa sa emiti norme, e alta. "Vai celui prin care vine sminteala !"
Eu nu fac pe desavarsitul, ca nu sunt. Insa lupt sa ma desavarsesc. Cei care nu pot, dar vor, vor renunta zicand:"e mai bine cum zice Fani", desi te asigur ca nu este. Ma vor considera pe mine un exaltat, un exagerat sau cum vor crede. Nu am o problema cu asta, eu vreau sa le spun insa ca toti vom da seama lui Hristos, nu unora sau altora. Asa ca pot sa ma considere cum vor, insa le spun tuturor ca daca vor sa se nevoiasca intr-adevar, sa se infraneze cu adevarat. Daca nu, atunci sa mai ia cate o pauza, cum le sugerezi tu, dar sa nu aiba pretentia ca asa trebuie sa se faca, pentru ca au auzit justificarea prin argumentele tale. Doar asta am vrut sa iti mai spun. In rest zii ce vrei si fa ce vrei, dar atentie, una e sa faci tu ce faci si alta e sa indemni si pe altii, smintindu-i. Chiar daca nu esti de acord cu mine. Sa fii iubita (cum vrei tu) !

ca sa revenim la subiectul topicului
 

As vrea sa dau aici traducerea textului de Leon Bloy pe care l-am postat mai sus in franceza. (cam rapida, cam aproximativa.. va rog sa ma iertati, sper ca este inteligibila)

"Libertatea noastra este solidara cu echlibrul lumii.. Fiecare om care face un act liber isi proiecteaza personalitatea spre infinit. Daca ii da unui sarac un ban cu inima incrancenata, acest ban gaureste mana saracului, cade, gaureste pamantul, face gauri in sori, traverseaza firmamentul si corupe universul.
Daca face o fapta necurata, intuneca poate mii de inimi pe care nu le cunoaste, care insa ii corespund in chip tainic lui, si care au nevoie ca acest om sa fie pur, asa cum un calator care moare de sete are nevoie de paharul de apa din Evanghelie. O fapta caritabila, un gest de mila adevarata ii canta laudele dumnezeiesti, incepand cu Adam si pana la sfarsitul veacurilor; ea ii insanatoseste pe cei bolnavi, ii consoleaza pe cei disperati, linisteste furtunile, ii elibereaza pe cei ce sunt prizonieri, ii converteste pe credinciosi si protejeaza toata umanitatea.
Toata filozofia crestina sta in importanta inexprimabila a actului liber si in notiunea unei invaluitoare si indestructibile solidaritati."

Imi place acest text (citat de un teolog intr-un text despre problema raului in lume) si il citez aici pentru a repune consecintele actelor noastre intr-un context mai larg, nu al celui 'de sange'.
Imi palce ca vorbeste de actul liber, pe care il opune actului necurat (impur, pacatos). Deci, fapta buna, pura, este fapta libera! Fapta adevaratei libertati! Atunci cand iesim din determinarile naturii umane si ale familiei pentru a face ceva intr-adevar bun, ceva ce poate schimba lumea.

„Nu iubesc pe nimeni şi de aceea cred că Îl iubesc pe Dumnezeu" (Léon Bloy); ...

"Any Christian who is not a hero is a pig." (acelasi)

.. Iar in legatura cu ce postase anna in alt tropic, necazurile si bolice pe care le avem pot sa fie si pentru intarirea noastra, crucea de purtat, nu neaparat o urmare directa a pacatelor altcuiva.

Fanny ,sfantul Teofan Zavoratul spunea ca sfantul Pavel a zis ceva despre cei care nu postesc ,dar asta nu inseamna ca postul nu trebuie tinut ,ci a spus asta (sfantul Pavel) ca sa nu ii smintesca pe cei care nu tin post in speranta ca vor posti si ei candva.
Tot sfantul Teofan a zis mai apoi ca cine nu posteste nici nu va participa la slujbele bisericii mereu ,nici nu va avea o pravila de rugaciune,postul te disciplineaza .Postul aduce o disciplina interioara care te ajuta sa sporesti ,te ajuta ,subliniez .
Dai vointa ,iei putere.Si asa suntem pacatosi in fapte ,postul ar fi o mica jertfa .Pentru un crestin postul nu trebuie sa fie o corvoada ,altfel nu ii mai vad rostul.
Vad ca dai citate din autori occidentali.Sa fie la ei acasa .Libertatea a nu se confunda cu libertinajul.

Referitor la ce spunea Leon Bloy in legatura cu faptele bune ,ce folos daca fac fapte bune daca pe de alta parte fac destule rele.
Un batran awa din Pateric ducea in spinare o galeata gaurita din care curgea apa.Erau faptele bune care se pierdeau din cauza multimii pacatelor.
Sa nu ne amagim ca daca facem fapte bune e suficient.
Doamne ajuta-ne sa ne indreptam !

Poti umple un ocean cu o galeata gaurita

Sunt ultimul om din lume care ar trebui sa scrie ceva despre post dar parerea mea (pe care am luat-o si eu de la altii care stiau mai bine) e ca modelul pe care ar trebui sa il urmam, pentru a ne desavarsi pentru Dumnezeu, este cel al lui Iisus Christos, care si El a postit in timpul sederii sale pe pamant.

Nu vad postul ca pe o perioada de restrictii, ci de "detoxifiere" de cele lumesti, atat in ceea ce priveste alimentatia, sexul, cat si sufletul. Ar trebui sa fie o perioada de bucurie, e o izbanda si o detasare fata de natura noastra materiala, dar sa si intelegem ca nu e izbanda noastra, ca nu am izbuti nici un pai sa miscam fara ajutorul lui Dumnezeu, cu atat mai putin sa postim.

Daca lumea ar intelege lucrurile din perspectiva asta, nu ar mai avea impresia ca sunt _obligati_ sa posteasca - in fond cine te obliga, te ameninta cineva cu moartea daca nu o faci impotriva vointei si firii lor. E ceva ce facem cu si pentru Dumnezeu, o mica jertfa, un exercitiu de vointa si infranare. Si daca ne-am uita la cei care, chiar si in boli si neputinta trupeasca, postesc, cu atat mai mult ne-am rusina ca noi suntem sanatosi si nu depunem putin efort sa ne randuim alimentatia si obiceiurile.

Dar singurul in masura sa ne judece ca postim trei zile, doua sau o viata intreaga, tot Dumnezeu este, pentru ca El ne stie masura fiecaruia, cata putere avem si cat de mult dorim sa ne lipsim de cateva mici placeri, fie ca reusim sau nu. Important e ca incercam si sa fie si putinul acela pe care il facem spre slava Sa.

L-am citat pe Leon Bloy pentru ca ce spune el se potriveste in discutia noastra despre urmarile pacatului. Daca nu este nimic neortodox in ceea ce spune, care sa fie problema? Si sf. Pavel spune sa cercetam totul si sa alegem ce este bun.
De altfel ce mai inseamna in zilele presei, ale televiziunii si internetului 'la el acasa'? Daca ar fi pe asa nici noi n-am mai comunica aici.
De altfel este la mine acasa, fiindca stau in spatiul francofon ;-)
Si Anna21, care pune la interese 'antiecumenism', l-a citat...
Despre post mai incolo.. vad ca facem ce facem si tot la asta ajungem, desi nu asta e subiectul. ;-)

Sigur, libertatea NU e acelasi lucru cu libertinajul! Problema e ca am impresia ca multi dintre cei care le confunda sunt impotriva amandorura, tocmai din aceasta cauza.
Cei care le deosebesc sunt pentru libertate si nu pentru libertinaj. Printre acestia ma numai si eu.

Si eu ! Poate te mira , dar asa este .:4:

iarasi despre post
 

Anita, sunt de acord cu ce spui despre post.
Nu stiu de ce nu reusesc sa ma fac inteleasa, poate nu ma exprim clar sau poate ce incerc eu sa zic nu se spune de obicei in felul asta. Eu am spus mai sus ca postul este nu numai necesar, ci chiar indispensabil.
Insa: nu insa si forma lui.

Cum spune sfantul Teofan, forma este necesara pentru ca noua oamenilor ne trebuie o disciplina, altfel nu facem nimic, cel putin la inceputun drumului nostru duhovnicesc. (parintii din Pateric nu aveau nevoie de reguli ca sa posteasca, si posteau mai aspru ca noi! a fi liber nu inseamna deci neaparat a fi lax)

Sunt cred doua tipuri de situatii in care respectarea regulilor nu este posibila sau necesara:
1) Impedimente cum ar fi: boala, sarcina, alaptatul, conditii grele de munca, obligatia de a manca impreuna cu altii care ne gatesc, alte conditii personale dificile etc
2) Un nivel mai inalt de traire duhovniceasca - chiar si numai putin peste primul nivel, al incepatorului, iti sa mai multa libertate de a manca pentru a nu sminti pe cineva, pentru a nu iesi in evidenta etc. (parintele meu imi spunea ca in astfel de ocazii sa mananc de dulce dar sa mananc mai putin de exemplu) Nu inseamna ca aceasta persoana ar fi neaparat mai sfanta, insa ea s-a disciplinat destul ca sa isi poata gasi si forme personale de postire si a putea face exceptii din dragoste .

Eu ma gasesc in momentul de fata in prima categorie: de vreo doi ani nu am mai putut tine postul dupa reguli, pentru ca am fost ori insarcinata ori am alaptat. Inseamna ca nu am postit? Nu cred. A fi insarcinata presupune o alta asceza: sa suporti durerile, greturile, oboselile, starile emotive ciudate, nelinistile, si sunt si lucruri pe care nu ai voie sau nu poti sa le mananci sau bei din cauza sarcinii. Iti pui trupul jertfa pentru a da viata, de fapt.
Trebuie sa recunosc ca nu sunt destul de inaintata duhovniceste ca sa nu-mi lipseasca totusi postul dupa reguli. Imi placea foarte mult si imi facea bine. Simteam mai mult sarbatorile, parca. Am incercat sa imi amintesc de sensul postului, de aspectul duhovnicesc - abtinerea de la fapte si vorbe rele, faptele bune, rugaciunea.. insa nu cred ca am reusit prea bine.

Lucrul care mi se pare mie fals este un fel de intoarcere pe dos a datelor problemei. Uitam ca postul nu este un scop ci un mijloc, chiar cand afirmam contrariul. Facem din el o Lege, iar incalcarea regulilor lui, pur si simplu, devine un pacat. Pacatul consta insa nu in nerespectarea regulilor, ci in lipsa ascezei (adica a exercitiului duhovnicesc, a nevointei, de un fel sau altul), si in relatia noastra deviata cu faptura. In loc sa avem o relatie de tip euharistic, avem una de tip posesiv, idolatru. Asta este pacatul. Uneori, putem face acest pacat si respectand toate regulile, daca facem din ele un idol si il judecam pe aproapele. Amintiti-va de pilda vamesului si a fariseului. 'Eu postesc' , 'Multumesc ca nu sunt ca nenorocitul asta de langa mine'. (culmea, este o maimutareala euharistica aici, pt ca zice 'multumesc' ca sa se laude)

Despre postul conjugal se pot spune cam aceleasi lucruri, insa cum spuneam mai sus, este mai delicat pentru ca se face in doi, pentru ca relatia trupeasca cere si spontaneitate, si pentru ca regulile pentru el au fost facute de oameni care nu cunosteau viata conjugala dinnauntru, si pentru ca s-a ajuns sa se ceara post si de sarbatori.
Si pentru postul conjugal exista situatii cand avem alte asceze de purtat: de ex. boala, stresul, suferintele de alte feluri.


Cred ca este simptomatic faptul ca, intr-un topic despre pacat si urmarile lui, se ajunge iarasi si iarasi sa se vorbeasca despre pacat ca incalcarea postului, nu ca: cruzime, rautate, invidie, lene, mandrie, nepasare, nesimtire, curvie etc. Asta arata o anumita preocupare a ortodocsilor pentru o conceptie cam legaista a pacatului, poate.

V-am convins ca nu sunt impotriva postului? :40:

Fani draga, vorbeste-ne te rog si despre forma de postire, caci altfel nu inteleg unde vrei sa ajungi.

Fiecare dintre noi este altfel format: unuia ii place sa respecte o regula, atunci cand ea exista, iar altuia ii place sa o ocoleasca, pentru ca ea exista. Cum eu fac parte dein grupa celor bucurosi sa respecte o regula, sunt foarte sensibila la cele pe care le citesc, mai ales cand e vorba de viata unui sfant. Citesc acum Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev, o carte minunata si la fiecare pagina citesc atentionarile Sf. Teodosie de a fi respectat postul, el respectandu-l in primul rand, dar ascuzandu-si nevointa cu rugaciunea in timpul noptii fata de altii. Rezultatul vietii duse cu post si rugaciune este unul exceptional, iar sufletul meu se bucura la citirea atator si atator minuni ale sfantului in timpul vietii si dupa plecarea sa la Domnul, incat imi e greu sa accept postul tinut pe jumatate, sau cu intermitente, sau dupa legi proprii. Nu spun ca eu nu am scaderi, atunci cand tin post, caci sunt si eu ispitita in fel si chip; deci nu vorbesc de exemplul personal, ci de ideea de post: ideea trebuie sa fie perfecta, asa cum Domnul nostru a tinut post 40 zile si a flamanzit pentru noi, pentru a tine piept ispitelor satanei. Daca diminuam ideea de post, o diluam si o facem ineficienta; exact ce asteapta diavolul de la noi, sa devenim slabi si atacabili.
Noi stim ca oameni fiind, suntem slabi si influentabili; stim ca puterile ne mai lasa si ne gasim tot felul de scuze pentru a face treaba noastra pe jumatate; dar daca nici stacheta nu e la nivelul cerut, atunci prestatia noastra va fi si mai scazuta, tinzand spre zero. Stacheta trebuie sa fie la cota corecta, indicata de sfinti si chiar de Domnul, prin faptele Lui, casa ne putem vedea scaderile si sa putem tinde spre mai bine. Altfel, vom face toate dupa capul nostru si vom crede ca am facut tot ce s-a putut, asigurandu-ne probabil un loc confortabil in... iad.

Va recomand din suflet "PATERICUL Lavrei Pesterilor de la Kiev"; o lectura cat se poate de potrivita pentru aceasta perioada de Post. Avem aici exemple de viata daruita lui Hristos, cu care, daca ne comparam, ne putem declara repetenti, dar cu dorinta fierbinte de indreptare. Acesta este si rolul citirii vietii sfintilor...

Nu stiu daca ai inteles, draga Anca, ce am vrut eu sa spun.
Eu nu am vrut sa spun sa tinem postul pe jumatate daca asa ne convine.
Am spus ca sa il tinem, insa ca nu tinerea regulii este importanta, ci duhul in care este facuta.
De aceea, atunci cand nu putem tine regulile, putem transpune acest duh pe alt fel de asceza.
Exemplul cu sarcina nu a fost poate destul de clar?
Ar trebui ca o femeie insarcinata sa tina post, ca asa scrie la carte, punand in pericol sanatatea copilului si a sa proprie?
Pentru o femeie insarcinata, este valabila o alta forma de postire: sarcina insasi! Si, bineinteles, tot aspectul duhovnicesc al postului, si renuntarea la ceva ce o 'tine in lanturi' dar nu este necesar (televizorul, ciocolata, ... discutiile pe forumuri ;-))).
Sau cineva care are un regim strict de boala, sau o boala la care se recomansa sa manance de dulce, ar trebui sa isi distruga sanatatea postind?
Pentru un bolnav, postul este suportarea bolii cu incredere si dragoste de Dumnezeu.

Greseala mea ca nu m-am facut inteleasa. Uneori oamenii se prezinta f bine prin ceea ce afirma (cazul lui Leon Bloy), asa ca am considerat orice comentariu de prisos.
Reiau citatul: Any Christian who is not a hero is a pig.

Acum il voi comenta ca sa nu existe confuzii. Leon Bloy a scris impotriva injustitiei sociale si a ipocriziei. Probabil ca in proprii lui ochi el este chiar acel erou crestin care se detaseaza de porci. Nu cred ca este chiar un punct de vedere crestin.