Pai trebuia sa o lungesti, ca e lipsit de coerenta cum sari de la ideea de transformare la cea de nemurire a sufletului, prima nu o implica pe a doua, cu atat mai putin a doua, daca exista la oameni, sa implice ca e musai sa existe si la animale.

E ca si cand ai spune ca pornesti de la axioma ca omul are suflet nemuritor, si daca are trup si ala putrezeste, la fel ca la animale, e musai ca animalele sa aiba si ele suflet nemuritor.

E o eroare de logica evidenta.

Pacat ca se studiaza atata romana si matematica de care se alege praful cu timpul si nu se studiaza mai multa logica si mai degraba logica la modul practic util in viata de zi cu zi.

Uite că puzzelul se finalizează ușor.Eu nu am menționat nemurirea sufletului,nici măcar ideea de suflet.Coerența a ceea ce am spus,ar rezida în faptul că transformarea nu are o finalitate,de aici ideea de etern.

Aha, am inteles "eterna transformare", cum ar fi si cea de la viata la cadavru si din cadavru in materiale organice simple pana la anorganice, deci pe langa subiect in care e vorba de "viata dupa moarte" a subiectului decedat.

Bine ai venit!
Te rog sa citesti acest topic de la inceput si abia apoi sa intrebi daca mai ai neclaritati.



P.S. De ce ai deschis acest subiect la rubrica Biserica Ortodoxa Romana? Ce legatura vezi tu intre BOR si animale?

o fi auzit pe surse, ca BOR vrea sa deschida si o gradina zoologica!

Porunca a doua, ce sa zic. Asta era problema! Sa facem legatura intre un biet animal, suflet si el, si porunca a doua. Porunca a doua poate ca se refera si la alte fome de idolatrizari: mandria, faptul ca ne credem superiori desi nu avem niciun merit, faptul ca judecam desi nu avem acest drept. De cand omul, fiinta superioara, a ajuns sa si măsoare forțele cu fragiliatea si dependenta unui animalut fata de acest sperior om? Ca si omul, animalul vrea si el să trăiască,sa mănânce, sa bea apa, sa i fie bine, totul din instinct nu?Așa si omul! Dumnezeu înseamnă dragoste,dragoste pentru orice fiinta vie! Si nu mai dati exemple din vechiul testament, Isus a rasturnat totul cu dragostea si sacrificiul sau! Ortodoxia, catolicismul!? ...O frază de dânșii inventată! Dumnezeu este iubire , iubire care vine din suflet, nu de frica nici unei forme de religii! Nu mi spuneti mie ca un om bun cu adevarat la inima nu va iubi orice suflet neajutorat ,ca e om sau animal . Lasa ti ma cu idolatrizarea in acest caz, deoarece cred ca ne idolatrizam pe noi de fapt, înțelegeți?

Marire Tie, Doamne, marire Tie!

de fapt, ce ai vrut sa spui in postarea ta?

Aveti mare dreptate!

In Evanghelia de azi, pilda cu demonii din cei doi posedati care I-au cerut lui Iisus sa-i lase sa treaca in turma cea mare de porci, mie imi demonstreaza ca si porcii aceia au suflet, ca altfel duhurile nu voiau sa lase "prada" fara sa aiba si ei un "folos".

Ne ghidam dupa ce spune crestinismul si invatatura ortodoxa, nu dupa cum interpretam noi sau cum credem noi.

Profit de postul tau ca sa ofer un foarte scurt si sugestiv link referitor la sufletele animalelor:
https://www.facebook.com/EpochTimesC...2NzU3OTAxNjA3/

Au animalele suflet nemuritor?
 

Până la urmă, au animalele suflet nemuritor?
Stim că oamenii au, există nenumărate mărturii ale celor întorși din moarte clinică, am simțit cu toții atingerile sufletelor dragi trecute dincolo... Dar, animalutele noastre iubite ce se întâmplă cu sufletele lor? Am văzut ca au conștiință, știu și simt că urmează moartea, o acceptă, dar, iubirea lăsată de Dumnezeu, ne unește, indiferent ca este suflet de animaluț sau om.
Are cineva o explicație, vi s-a întâmplat ceva deosebit, care sa marcheze faptul că animaluțul este încă alături de voi și nu a dispărut complet?
Un animal de companie, o dată intrat in viața noastră, devine un membru al familiei. Este foarte greu sa ii accepți moartea. Mai ales când este eutanasie, în urma unei boli incurabile. Întrebările te macină, remușcările ca poate se mai putea face ceva și nu ai făcut. Faptul ca ai dus la moarte animaluțul pe care îl iubeai ca pe sufletul tău, iar el avea încredere în tine 200%.
Singura alinare ar fi sa știm ca și ele au un suflet nemuritor și ca ne vor întâmpina cândva, așa cum o fac rudele noastre umane, care ne întâmpină în momentul morții, pentru a ne fi ghizi spirituali dincolo.

Doamne ajută, bine ai venit pe forum !

Am editat aici postarea - se pare că există în Facere câteva citate în care la suflet viu sunt incluse orice vietăți, dar nu se detaliază mai mult, majoritatea citatelor în care se referă la suflete sunt despre oameni, nu știm ce va fi cu ele după moarte.


Animalul nu are conștiință, rațiune, are niște instincte, suflet de animăluț e mai mult o expresie populară.


Nu, nici nu cred că astfel de vise sau întâmplări ar fi bazate pe altceva decât pe proiecția subconștientului, nu ar fi realități din lumea nevăzută.


Nu aș zice asta, pe un membru al familiei nu-l castrezi, nu-l porți în lesă, zgardă, animalul nu va echivala cu un om, oricât de dureros ar fi pentru atașamentul cuiva.


Remușcările de acest fel pot fi ispite de la potrivnic pentru un suflet sensibil, nu trebuie să-ți cheltui toată averea pt rmn-uri, proteze pt animal.

Nu avem voie să ne lipim sufletește față de animal, mai mult decât îi dăm slavă lui Dumnezeu, pentru că altfel animalul va deveni un fel de idol, e dureros ce spun, dar mai bine să pun în ordine lucrurile.

Oamenii se atașează de animale pentru că nu se mai suportă între ei, nu pot relaționa, nu au dispoziție să învețe gestiunea conflictelor, nu mai au încredere, se înșeală între ei, animalul e un supus care dă din cap la toate toanele, omul -nu face asta, are personalitate, te provoacă, dar înveți mult mai mult din relaționarea asta, decât de la un animal care îți aprobă toate crizele de personalitate.


Dacă oamenii ar avea familii sudate și ar face toți copiii pe care-i dă Dumnezeu, atunci atenția și purtarea de grijă s-ar muta dinspre animale spre oameni, ai tremura mult mai mult când un copil ar avea febră decât că animăluțul face scaun moale, ti-ar umple sufletul de bucurie mai mult de realizările și evoluția unui om în devenire decât că animăluțul face aport ar fi o restabilire a priorităților.

Iar la bătrânețe nu te-ai mai lipi de animale pentru că nu are cine să-ți mai deschidă ușa și să-ți aline singurătatea.

Cu toate astea nici familia, nici animalele nu trebuie să ia locul Lui Dumnezeu, pt că ar fi o idolatrie atașamentul sufocant față de ei.

Cum aș putea să te cred dacă Abel și Noe și poporul Domnului jertfea animalele cele mai bune și mai curate pentru iertarea oamenilor de păcate și fărădelegi, Domnul, Mântuitorul cu Crucea, a venit în chip de Miel fără de păcate care prin jertfa Lui ridică păcatele lumii, Duhul Sfânt s-a pogorât peste El la botez în chip de porumbel și a rămas peste El și peste creștini în chip de vânt și de foc la Rusalii așa ca rugul care ardea și vorbea lui Moise, Credința e simbolizată prin câinii luptători care slujesc ca niște viteji credincioși regelui David luptând în contra câinilor impământeniți ai popoarelor păgâne, noi credincioșii suntem văzuți ca fiind oile cerești ale Domnului în timp ce necredincioșii sunt șerpi, lupi, porci, draci cu coarne sau caprele iadului, fiului risipitor i se dă de mâncare când se întoarce acasă vițelul cel îngrășat, e jertfit pentru masa festivă, chiar peștii sunt simbolul creștinătății, ei trebuiesc pescuiți din marea păcatelor lumii de către apostoli și de către biserică, cu untdelemnul se ungeau trimișii sau judecătorii, pîinea și vinul sunt trupul și sâmgele Domnului deci pline de suflet viu dăruit de Dumnezeu prin rugăciune și eu ar trebui să te cred că totul în afară de om și de Dumnezeu e fără conștiință, fără credință, fără ascultare și fără suflet?.. ca să nu mai spun de exemple de parabole și de povestiri în care sufletele sunt niște porumbițe, căprioare, leviatanul legendar e un animal puternic invincibil cu suflet viu arzător, bufnițele, iepurii, pelicanii, aricii și altele le găsești cu duiumul în textele sacre și în psalmi.

Scripturile și chiar Filocaliile sunt pline de texte și de proorocii in care se prezintă comunitatea și unitatea de suflet și de Credință și de trezvie, de conștiință în ascultare conștientă de Dumnezeu și aflată în Dumnezeu încă din Rai și până azi afară de cei căzuți, răi, vicleni, spurcați și desfrânați. Dumnezeu e prezentat ca un vânt blând și ușor, heruvimii și serafimii au multe aripi ca păsaările, Domnul vorbește despre slava crinilor câmpului, despre ascultarea smochinului care se usucă crezând, despre vrăbiile care cad și că știe Domnul de ele, chiar firele de păr sunt numărate, Israel e simbolizat prin asinul tânăr pe care intră Domnul în Ierusalim, apostolii sunt asemănați cu niște cai ce poartă mesajul și vestea cea bună a învierii ca pe un călăreț, Cuvântul vine pe un căluț alb la sfârșit de timp să plinească Apocalipsa, la prooroci găsești că Iona este salvat și purtat de un chit ca de un taxi și aruncat pe țărm, pe cer apar ca în vedenie cele 4 făpturi vii înaripate cu cap de vultur, de bour, de leu și de om simbolizând puterea cerească cea verde a Credinței și între ele ca un Fiu al omului încins și multe multe altele.

Eu citind astea pricep și cred că toate ființele au suflet, chiar plantele, pâinea și băuturile trecute prin procesul de coacere, fermentare și alcoolizare, au un fel de suflet bun și hrănitor dăruit de Dumnezeu și care e restaurat, curățit și îndreptat de Mântuitor, sf. Ioan Botezătorul vorbește despre roadele pocăinței ca despre o plantă ce dă roade, biserica e numită via pe care o desăvârșește Domnul, acolo unde credincioșii sunt niște strugurei dulci care stau ca întrun ciorchine când se predică, Domnul mustră cetățile de parcă ar avea un suflet neascultător. Animalele au vorbit cu limbaj uman, norii sunt luminoși și grăiesc în numele Tatălui, soarele se oprește pe cer până luptă Israel cu amaleciții ca să-i poată birui, luminătorii stau în eclipsă și se opresc în loc ore în șir și plâng la vederea Domnului răstignit pe Golgota, furtuna și trăznetele apar din senin când apostolii se îndoiesc pe mare în lipsa Mântuitorului, pitrele și lemnele uscate e scris că vor striga la noi dacă nu vom Crede și nu ne vom pocăi de slujirea la idoli și de fărădelegi, animalele sălbaticele și fiarele înfometate se opresc din sălbăticiunille lor și devin blânde în prezența sfinților, lăcustele, broaștele, devin războinicii Domnului în lupta cu faraon chiar bacteriile și virușii, lepra și toate bolile se supun lui Dumnezeu doar auzind Cuvântul Mântuitorului, morții și trupurile aflate în putrefacție învie la starea lor bună auzind porunca sfântă și sufletul omului se poate întoarce în trup și dumneata spui că creația făcută prin Cuvânt n-are suflet și că ele nu aud și că nu ascultă de Dumnezeu?

Ce scripturi citești și propovăduiești dumneata? În scripturile pe care le-am citit toate cele create și rânduite au suflet și dau slavă lui Dumnezeu ziua și noaptea însă numai omului i s-a suflat Duh Sfânt în pământul din care e plămădit și a devenit omul un suflet viu, restul s-au însuflețit de la Dumnezeu prin Cuvânt și prin om și pentru omul cel viu în Hristos iar Dumnezeu după lucrare găsindu-le bune și frumoase se odihnea în toate cele create la început. După păcătuirea și căderea omului Domnul s-a retras din păcat și din fărădelegi și din răutăți căci Domnul nu locuiește în comuniune cu necredința și mândria eurilor ce nu vor să asculte și de aia poate că ai impresia că animalele sau oamenii sunt fără suflet. Dar dacă sufletele rătăcite și pierdute se pocăiesc Domnul le primește pocăința și revine în iubire și comuniune cu ele.

Deci animalele nu sunt fără suflet ca niște morți mișcați doar de instinctele firii sau de pornirile păcătoase ci sunt sub ascultare de Dumnezeu sau sub ascultare de stăpânii lor, de oameni sau de părinții și de mai marii lor, mai puternici, mai buni, așa că îi poți socoti pe toți ca pe niște frați, ca pe niște prieteni a căror suflete ajung de multe ori întrun rai superior față de cel în care ajung unele suflete rele ale oamenilor.

Prin aproape se poate înțelege orice aproape ascultător inclusiv insectele așa că poți să-L iubești pe Dumnezeu și animalele cu sufletul lor fără să-ți fie frică de moartea și ”dispariția” lor căci are Dumnezeu grijă de toate sufletele dacă după ce le-a creat pentru om le hrănește și le păstorește. La Rai și la bine, la fericire le va duce pe toate cele ascultătoare. Drepții din credință vor moștenii toate cele create încă de la întemeierea lumii și acolo vor intra și sufletele cele drepte ale îngerilor, oamenilor, animalelor, plantelor, apelor, văzduhurilor și mineralelor.

Petru7, mulțumesc foarte mult.

Nu am scris aici sa fiu ironizata, iar textul spulberat frază cu frază. Am cerut ajutor și un sprijin prin niște răspunsuri, pe un forum, care, credeam ca iubește animalele și care - din moment ce are deschisă această dezbatere - Nu le considera doar hrană de consum în slujba omului.

Nu suntem la Inchizitie, unde este valabil un singur adevăr, absolut, al unui om, care crede ca știe totul.

Sa nu uitam ca Biblia este o esența a esenței, în care sunt incorporate adevăruri ascunse, "cine are urechi de auzit, sa audă", adică să fie pregătit sa învețe și sa afle dincolo de cuvinte.
Biblia este o carte a înțelepciunii, scrisa de apostoli și completată ulterior de preoți.

Sa nu uităm că Iisus, cât a trăit pe pământ a iubit foarte mult animalele și copiii. Pentru ca sunt suflete nevinovate.

Nu am scris aici sa intru în polemici relegioase, pe teme de animale și nici sa fiu pândită de un cerber, care sa îmi dea cu Scriptura în cap (nu am citit toate postările, dar cred ca pândește orice postare a unei persoane care iubește un animaluț, ca să îl desființeze cu argumentele lui).
Și i_as mai spune, ca dragostea pentru un animaluț, nu eclipsează cu nimic pe cea pentru un copil. Orice familie care are copii, are și un animaluț în casă.

Și apropo de asta, înainte de a mai scrie ceva, pe forumul acesta, pentru că m-am lămurit unde am nimerit, vreau sa ii recomand primului răspuns, (nu i-am reținut numele de scenă) cartea "Din tainele vieții și ale universului" prof. Scarlat Demetrescu.

Nici eu nu am scris ca să te ironizez, am arătat foarte clar de ce animalele nu echivalează cu oamenii, în plus a castra un animal e tot o formă de cruzime, a-l scoate din habitatul lui și a-l domestici pentru placul și încântarea egoistă a cuiva e tot o exagerare, atunci toate animalele ar trebui să fie libere în habitatul natural și omul să le lase spațiu să nu le intre în mediu.

Dacă animalele aveau suflet li se făcea slujbă de prohodire la înmormântare, se spune cu sfinții/drepții odihnește Hristoase sufletele adormiților robilor tăi referitor la oameni.

Întreabă te rog un preot dacă animalele au suflet sau nu, sau un episcop și vezi ce zice nu trebuie să mă crezi pe mine.

Nici nu am avea voie să mâncăm animale, dacă ar avea suflet, animalele nu sunt doar pentru hrană, sunt și resurse, dar pot fi și pentru a-i sluji ca animale de povară de ex, au varii întrebuințări, n-am spus nicăieri că sunt doar pentru hrană.

Se pare că tu îmi vânezi cuvintele din moment ce știi ce am scris pe la alte topice, deși ești user nou și extragi trunchiat din ce am zis eu, eu am zis că sunt date spre a sluji și au varii întrebuințări asta reieșea din ansamblu.

Te-ai supărat cam rău pt un singur mesaj, de ce nu întrebi mai mulți preoți ca să te lămurești.


Unde scrie treaba asta că Biblia a fost completată ulterior de preoți, tot oamenii au scris-o sub inspirație divină, n-a căzut din cer.


Expres n-a zis niciodată Iisus că animalele au suflet, în schimb de copii a zis că au un înger păzitor, animalele ar avea înger păzitor dacă ar avea suflet, că la fiecare suflet e dat un înger păzitor.


Eu nu pândesc pe nimeni, am răspuns cu bună credință unui user pe care l-am crezut a fi nou, nu trebuie să mă creadă pe mine să întrebe preoții și episcopii.

Dacă nu vă confirm versiunea de viață sunt un ticălos ?


Stimată doamnă, îmi cer scuze dacă v-am tulburat în post nu aceasta a fost intenția mea, am văzut că oamenii în epoca în care trăim valorizează mai mult animalele decât oamenii, un animal are valoare mai mare decât un om în ochii tot mai multora, și omul urban se refugiază din responsabilitățile vieții de familie în creșterea animalelor.

N-am vorbit de pâine și de vin, ele devin sfințite doar prin Liturghie.
N-am scris cu duh de ceartă, nu vreau tulburări, m-am referit la faptul că animalele nu au partea rațională a sufletului, acel NOUS de care vorbesc sfinții părinți, nu pot coborâ cu mintea în inimă, nu pot răspunde prin cuvânt la credință, nu se botează, nu se prohodesc, nu se țin parastase pentru ele, e păcat să le pui nume de sfinți pentru că aduci o impietate sfântului.

Dacă animalele aveau suflet puteau trece în cetele drepților, sfinților, puteau intra în sinaxar, or ele sunt venerate în culturile Indiene ca întruchipări ale unor divinități, nu ai avea voie să le sacrifici precum în cultura indiană vitele sunt considerate divine, șobolanii, maimuțele, elefantul.

Vițelul de aur la care s-au închinat cei scăpați din robia egipteană era un semn de cădere, pentru Dumnezeu un fiu risipitor și desfrânat care se întoarce e mai important decât un vițel sacrificat pentru bucuria întoarcerii fiului.

Animalele au într-adevăr suflare de viață de la Dumnezeu, ca și plantele și lăcustele, dar nu au partea rațională a sufletului, nu primesc nume decât la modul general, în funcție de regn nu ca personalități, au cicluri de viață, rosturi și instincte puse de Dumnezeu în ele.

Ca atare dacă o vulpe fură din găinile cuiva, nu are păcatul furtului sau al distrugerii, pentru că face lucruri instinctuale, dacă un uliu vânează găini nu are păcat, animalul nu are conștiință când se înmulțește într-un post sfințit, deci teoretic nu ar putea răspunde pentru ceva ce face.
Dacă ar avea suflet rațional ar răspunde pentru tot ce face, ca și omul.

Într-adevăr animalele se supun oamenilor înduhovniciți și Lui Dumnezeu, dar o fac tot din instinct și din rosturile care s-au pus la creație în ele.

Există și cazuri de posedări demonice asupra animalelor, sau îngeri fie de lumină fie căzuți care pot lua chip de animale, sau care vorbesc prin gura lor, cum și casele pot fi locuite de duhuri.

Dacă luăm situația șarpelui din grădina Eden, practic tot regnul animal și vegetal a suferit până la întruparea lui Hristos din participarea om-șarpe fără să aibă vreo vină, iar șarpele nu e exclusiv portretizat ca un rău, apare un episod în care oamenii care priveau spre un șarpe înălțat se vindecau.

Heruvimii și Serafimii sunt superiori animalelor, sunt ființe cu rațiune, nu sunt din aceeași categorie.

Vulturul, leul, sunt simbolurile evangheliștilor așa am citit.

Unde scrie treaba aceasta că suflete animalelor ajung într-un rai superior față de cele ale oamenilor, eu de la un preot am auzit că animalele nu au suflet rațional, voi mai cerceta într-adevăr pe subiect, nu am notat conferința în care am auzit, era pe net.

Cât privește comportamentul față de animale să nu fie bătute, înfometate, aruncate în frig, e ceva logic și de bun simț să nu tratezi prost creația Lui Dumnezeu, niciodată nu m-am îndoit că nu ar fi păcat dacă ai face rău unui animal pașnic, cuminte, blând, dar te poți și apăra de un animal care a luat-o razna, e turbat, rațiunea ar fi să aperi tot viața omului.

Când ai de ales între viața omului și cea a animalului scăpat din control, sau între a te hrăni din resursă animală sau a muri de foame, primează protecția vieții omului.

Există sfinți prin sinaxare care îngrijeau de animale cu dăruire care sunt dați ca exemplu în Patericul Atohnit.

Animalele nu au partea rațională a sufletului- nous, nu se pot coborâ cu mintea în inimă, nu știm cum vor fi judecate, dacă vor fi judecate.

Ce se întâmplă cu animalele după moarte, ni s-a lăsat vreo tâlcuire despre asta ?

Geneza: Capitolul 9
3. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde.
4. Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi.

Leviticul - cartea a treia a lui Moise Capitolul 17

13.Oricine dintre fiii lui Israel şi dintre străinii ce locuiesc la voi va vâna fiară sau pasăre, care se mănâncă, acela să scurgă sângele ei şi să-l acopere cu pământ, căci viaţa oricărui trup este în sângele lui.

Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise Cap 12
23. Dar ia bine seama să nu mănânci sânge, pentru că sângele are în el viaţă şi să nu mănânci viaţa laolaltă cu carnea.


Li se spune suflet viu acolo la Facere pentru că au viață în ele, li se mai spune într-un alt loc când se împarte prada de război, să iei din suflete atâtea animale.., sângele fiind viața după cum se spune în cărțile lui Moise, dar nu știm ce e cu animalele în viața de după moarte.

Ni s-ar fi lăsat detaliat ce e cu ele, când scrie că a crezut împreună cu toată casa sa în Noul Testament nu se referea și la animale:

8. Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa sa; şi mulţi dintre corinteni, auzind, credeau şi se botezau.

Vorbește despre botez aici Iisus Hristos cu Nicodim:

Sfânta Evanghelie după Ioan Capitolul 3
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

Faptele Sfinţilor Apostoli cap. 17.
24. Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini,
25. Nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate.


Totuși ar fi interesant ce s-a întâmplat cu speciile care au dispărut și vor dispărea în 20-30 de ani ?

Ce spui dumneata sunt mistificări ale unor eretici preluate și de ortodoxie. De când are sufletul parte rațională? Sufletul are parte vie emoțională, parte de trăire și de cunoaștere intuitiv empatică participativă așa ca și cum ai intra în poveste, în cântec, în poezie, în film, în artă, în tradiție. Iar mintea nu are rațiune ci înțelepciune dacă are, rațiunea și raționalitatea e promovată de ereticii catolici care se supun socotelilor egoismului mândriei șefului așa ca pe vremea lui ceaușescu când toți am fost trecuți la rația de orice pe care ne-a dat-o dictatorul și așa și la ereticii care susțin că trebuie să fi rațional, adică rece, lipsit de emoții și de suflet ca să se facă așa o dreptate rațională lipsită de iubire, să se îndeplinească voile și interesele șefului mai bine și apoi împărțirea bunurilor materiale ca să ajungă la toți cei care primesc cu rația porția de hrană, de libertate, de rațiune și de indulgență de la pașă căci raționalitatea e specifică materialismului minții și nu trăirii minții în Duh.
Tot ce are omul au și animalele doar că limba, literele și cuvintele lor sunt mult mai puține și dacă omul nu le înțelege și animalele nu-l ascultă și nu-l înțeleg căci nu le știe limba asta nu înseamnă că sunt cu ceva inferioare omului, că ar fi dobitoace în sensul de proaste, de neroade. Au și ele minte și în minte au duh bun de înțelepciune căci își duc viața murind de bătrânețe și în tot acest timp au o activitate specifică fiecărui tip de animal. Se înmulțesc, cresc pui, caută hrană, se păzesc împreună sau singure de vrăjmași, se adună și își găsesc locuri de locuit ca să rabde frigul sau căldura iar când simt că sunt bolnave sau că mor se retrag în locuri ascunse. Dacă sunt domesticite de om se îmblânzesc și participă la sarcinile date de om. Dacă Dumnezeu le păstorește atunci ele ascultând și omul văzând ascultarea lor neverosimilă numește ca minuni astfel de întâmplări așa cum a fost o mare minune să vină toate animalele și să intre în Arcă, atâtea cât era necesar, la chemarea lui Noe făcută prin Toacă. Î

Cine spune că nu pot trece în lumea drepților sau a sfinților și că nu pot fi pomeniți în sinaxar? Eu cred și cred că e drept să cred că dacă un animal e mai bun sau mai drept sau mai sfânt decât un om poate fi pomenit animalul mai înaintea omului respectiv. Păi culturile păgâne idolizează atât animalele curate sau spurcate, bune sau rele, îngerii sau demonii cât și oamenii drepți sau necredincioși socotindu-i sfinți sau dumnezei doar prin natura lor, prin facerea lor de către Dumnezeu sau prin nașterea lor firească, păcătoasă, deci nu recunosc păcătuirea, luptă cu răul negînd evidențat de parcă răul sau fapta rea ar dispare dacă le-ai socoti bune și nedreptățesc prin idolizmul ăsta pe adevărații sfinți și dumnezei care sunt Dumnezei prin darul Adevărului și Credinței în Dumnezeu, prin iubire, prin curățire, prin faptele ascultării cu înțelepciune. Păgânii idolizând și divinizând așa engross nedreptățesc virtuțile și desăvârșirea în Dumnezeu. Nu tot omul sau animalul are aureolă, har sau haină curată, sfântă decât cel ce lucrează și nu greșește, se păzește și nu se murdărește. Animalele la fel ca oamenii se pot curăți, îmbunătății, căpăta haruri și virtuți, pot deveni ascultătoare și credincioase, cuminți, bune, slujitoare și astfel devin vrednice de iubire și de venerat singure, în familie sau în grup, în turmă, cu Dumnezeu sau împreună cu stăpânul lor care le-a îndumnezeit dacă era în Dumnezeu. Turma de oi a Domnului oare nu se îndumnezeiește ea de la Păstor? Nu înseamnă că oile sunt dumnezei doar pentru faptul că sunt oi indiferent ce ar face ci ele se sfințesc prin faptul că sunt oi care cunosc și ascultă de glasul Păstorului.

Idolul de aur care discrimina și nedreptățea vițeii și vitele mature fiind socotit ca bun doar pentru că era tânăr și de aur nu era rău prin faptul că era o statuie de aur ci prin minciuna și credința celor ce credeau că-i va ajuta și apăra și că le va aduce noroc idolizându-l și socotindu-l sfânt pe vițelul de aur pe nedrept. Vițelul viu de acasă îngrășat de tatăl tocmai că era mai bun și mai ascultător și hrănitor decât fiul risipitor din moment ce s-a jertfit și s-a dat de mâncare căci altfel prin carena de vițel Dumnezeu ar fi dat de mâncare o hrană mai rea și mai amară decât era carnea din fiul risipitor deci se comitea o otrăvire dacă e așa cum susți dumneata. Tocmai asta dovedește importanța, e important ca toate sufletele să vină în Dumnezeu și o viață de om ce se întoarce e mai importantă decât orice înclusiv față de o turmă întreagă de drepți rămasă acasă în staul în timp ce Domnul merge s-o caute și s-o ridice pe oaia pierdută.

Dacă spui tu că au atunci precis au și dacă spui tu că n-au atunci n-au că așa ai priceput tu de la eresurile înfiltrate în ortodoxie. ”Numai” noi-omul suntem fiii lui Avraam, restul n-au cum să fie. Păi ”Dumnezeu poate ridica și din pietrele acestea fii ai Împărăției Cerurilor” sf. Ioan Botezătorul vorbind despre ucenici sau despre pietrele de pe margine și din apa Iordanului.

Dacă greșesc și păcătuiesc animalele nu înseamnă că dacă sunt animale atunci sunt fără de păcat. Sunt păcătoase, se spurcă și răspund înaintea Domnului pentru ceea ce fac rău. Dacă n-ar avea păcate orice ar face ar fi idoli care deși fac rele sunt sfinți pentru că unii le neagă relele pe care le fac pilindu-i și alintându-i. Poți să ierți animalele așa cum le iartă Domnul și nu să le socotești nepăcătoase sau negreșitoare doar pentru că sunt animale purtate de instincte, pentru că-s ale tale sau pentru că sunt de aur.

Dacă se supun atunci se supun pentru că ascultă și cred și ele că așa e bine ca să se supună lui Dumnezeu deci nu o fac întâmplător, instinctual ci ca ființe vii, capabile de supunere și ascultare.

Așa este însă există animale care vorbesc cu limbaj uman, papagalii, ciorile, sau cum este scris în scripturi nefiind posedate de nimic decât primind har de la Dumnezeu. Nu tot cel ce grăiește cu limbaj uman e posedat de un duh, sau de un duh rău.

Nu poți socoti că doar scânteia și cauza are toată vina. După cădere, deși se puteau îndrepta niciunele nu au cerut asta deci sunt toate vinovate de păcatele lor proprii și personale și nu poți să-i dezvinovățești aruncând toată vina pe părintele Adam. Exact, sunt șerpi răi și șerpi buni. De exemplu, toiagul lui Moise se preschimba într-un șarpe bun, slujitor, credincios, înțelept pe când șerpii vrăjitoriilor egiptenilor erau răi, vicleni, cruzi.

continuarea mai jos.

continuare
 

Nu sunt din aceșiași categorie cu animalele deși au aripi ca orice păsări înaripate? Au și fețe și trupuri ca de oameni deci și cu oamenii sunt în aceiași categorie.


Posibil, cele 4 evanghelii sunt cele 4 făpturi vii văzute în vedenie pe cer de Ezechiel în duh de proorocie și în mijlocul lor așa ca un Fiu al Omului.

Nu am zis că animalele ajung întrun rai superior doar pentru că sunt animale ci dacă sunt mai credincioase ca oamnii e drept să ajungă după moarte mai sus în Împărăția Lui Dumnezeu, sufletul lor.
Noi ortodocșii nu vorbim de rațiuni ci de duhul iubirii și de mintea ce ascultă cu înțelepciune. Rațiunile sunt niște ideologii, niște socoteli, programe mai mult materialiste.

Nu înainte să ne fi dat Domnul acest drept, milă. Nu-ți poți permite să ucizi pe cine vrei tu de foame. Trebuie să respecți stăpânul sau dacă iei din cele fără de stăpân trebuie să ceri de la Dumnezeu. A ucide pentru a mânca și a nu muri tu e un păcat. Ai putea mânca iarbă sau te-ai putea ruga și poate că ar trece foamea.

Oare animalele crescute și îngrijite de sfinți care nu huleau și nu desfrânau nu erau mai sfinte ca cele ale păcătoșilor care-și bat și-și înjură animalele sau pe Dumnezeu când le îngrijesc și le cresc? Nu aud, nu văd, nu simt și nu înțeleg oare ele ce faci și la ce le dedai pervertindu-le să accepte pentru că n-au încotro și pentru că le crești și le ceri să ți se supună? Precum pot prin har prelua din Harul divin așa pot prelua și duhul păcătos căci sunt ființe vii care se schimbă după stăpân și după cum le îndreaptă păstorul lor.

Ideea e că animalele nu prea au nevoie de nimic, are grijă Dumnezeu de ele și de aia e o deșertăciune să-ți faci griji lumești pentru ele sau pentru sufletul lor după moarte, dar dacă boul sau oaia ta cade în zi de Sabat în groapă sau moare de sete, oare nu mergi să-i dai apă sau s-o scoți din groapă? E voie deci de Sabat să slujești, nu e voie să ceri să fi slujit, să vrei să ți se slujească căci e odihna Domnului și nu a ta, iar Domnul se odihnește și se odihnește și lucrând, slujind, inclusiv animalelor.

Nu sunt din aceeași categorie sfântul Dionisie Areopagitul chiar a făcut o descriere a cetelor îngerești, scrie ceva despre animale acolo ?

Îngerii sunt creați chiar înaintea omului și a animalelor, cum pot cădea animalele în neascultare de poruncă, ce poruncă li s-a dat lor dacă sunt denumite în multe locuri din biblie cu titlul generic dobitoace (care nu e peiorativ în acest caz) ?

Se poate pune semnul egal între Arhanghelul Mihail și cel mai puternic animal, evident că nu ?

Și cum pot fi mai credincioase decât oamenii, au o înțelegere a lucrurilor la fel ca oamenii și îngerii ?


Rațiuni, adică rosturi, tâlcuri, sensuri, funcționarea și ființarea lor făcută cu un anumit scop lăsat în creație.

Acum nu mai e nevoie să fie vânate animale, s-a depășit acea perioadă, dar la foamete, război se mânca și se va mânca din vânat.
Nu trebuie confundate situațiile de urgență militare din vechime și ce trăim acum.

Și a nu mânca și a muri e păcat, mai ales dacă se face dintr-o încăpățânare forțată, fără binecuvântare și rânduială.

Nu știu cine-și dresează animalele prin supunere, bătaie, înjurătură, etc, eu sigur nu, nu sunt de acord nici cu circurile cu animale, cu grădinile zoologice spre amuzamentul tâmp al curioșilor, nu sunt de acord ca un animal să fie îngrădit într-un spațiu mic de bloc.
Nu cred că animalele sunt date spre amuzament.

Supunerea de care vorbeam eu era în alte domenii, animale folosite la curierat - porumbei voiajori cum și Noe a folosit un porumbel să cerceteze uscatul, câini însoțitori pt orbi, boi și alte animale de tracțiune folosite în trecut la arat și la cărăușie, câini de pază la stână dar crescuți în aer liber nu într-un spațiu restrâns la bloc, delfini nedresați care salvau de la înec, elefanți pe care călătoreau oameni.

Dar principial poate așa e lângă sfinți orice se sfințește.


Așa e sunt în grija lui Dumnezeu, nu trebuie insistat cu asta, dar principiul cine nu se naște din apă și din Duh e clar că dacă s-ar aplica animalelor, ele nu ar avea cum să intre în Împărăția Cerurilor, acolo versetul e clar.

Cine spune că n-au? Ereticii, științificii, păcătoșii, cei mândrii ce s-au socotit pe ei înșiși mai îndreptățiți să fie privilegiați, piliți, idolizați. Nu Hristos, nu apostolii, nu sfinții și n-aveau cum să spună că n-au căci dacă cer de la Dumnezeu cu credință pot primi, deci chiar dacă n-au pe moment ar putea avea prin rugăciunea lor sau a aparținătorilor și stăpânilor, fraților și prietenilor lor. N-au nevoie animalele de raționalitate sufletească eretică doarece au înțelepciunea minții lor scrisă în inimile lor sau dacă n-au minte sau inimă atunci înțelepciunea vieții lor e scrisă în duhul vieții lor ca dar.

Tâlcul e să nu ne facem griji lumești deșarte căci are grijă Dumnezeu de toate, le îmbracă și le hrănește însă e normal și drept și creștinește să ne rugăm pentru sufletele păcătoase care au trecut la cele veșnice și să cinstim sufletele bune și drept, credincioase.

viaţa oricărui trup este în sângele lui.
Cred că acolo e vorba nu de viață în sensul ei complet ci de viața trupului care se află în sîngele trupului și dacă mânci sângele e ca și cum ai ucide și mânca viața trupului respectiv și practic ai călca legea care spune să nu ucizi! (Să nu ucizi-stingi Credința adică viața Duhului și abea apoi să nu mânci sângele adică viața trupului. Oamenii și animalele și creația prin cădere au ajuns doar trupuri cu viața lor doar în sânge însă odată ce au ascultat, au crezut și s-au îndreptat din credință au recăpătat prin Hristos viață Duhovnicească nu numai trupească.)

Sângele fiind viața trupului așa cum Credința e viața Duhului. După cele 7 zile ale Facerii toate cele făcute în care se odihnea Dumnezeu erau suflete vii bune și frumoase cu rost și cu viață Duhovnicească și trupească sau rânduită, structurată, în ascultare, omul, animale, insecte, plante, ceruri, luminători, stele, ape, minerale, gaze, fumuri etc.

Probabil că n-avea animale dar dacă zice casă, cu toată casa sa a crezut, acolo sunt cuprinse nu numai familia și slujitorii ci și zidurile și tot ce se găsește fizic în casa aceea așa ca un tot unitar.

E vorba de viața Duhovnicească. Acest botez de pocăință, de curățire, de Credință și de sfințire necesar ne spune foarte clar că dacă ești animal, plantă sau om nu ești în Împărăție și nu intri în Împărăție doar așa că ai fost creat om, plantă sau animal sau că ești fiu urmaș al lui Avraam căci ar fi însemnat să nu-ți recunoști căderea, păcătuirea, s-o negi idolizându-te adică să minți. Prin botezul unora nu sunt excluși cei nebotezați dar care Cred și ascultă și se îndreaptă și ei din Credință căci ne spune sf. Pavel că Botezul înseamnă defapt nu atât de mult că ești tăiat împrejur ca toți ceilalți botezați sau ca și păgânii tăiați împrejur sau că ai fost cufundat de 3 ori în numele Domnului în apă ci botezul înseamnă făptura cea nouă în Hristos, schimbată, duhovnicească, care Crede și urmează Lui Hristos. Cu atât mai mult cu cât ai și fost botezat prin tăiere împrejur sau prin cufundare de 3 ori în numle sfintei Treimi cu atât mai mult ar trebui să te afli ca om no, om schimbat, om drept care Crezi și asculți de Dumnezeu. Cei ce cred se vor boteza căci n-au niciun motiv să nu se boteze și o vor face ca să nu dea naștere la îndoieli, la dezbinări dar cei nebotezați nu sunt excluși de la moștenirea împărăției căci nu atât botezul contează cât Credința și Duhul Sfânt și schimbarea vieții în făpura cea nouă trăitoare în Duh. Casa lui Cornelie sutașul nu era botezat și Duhul Sfânt la cinzecime s-a pogorât și peste casa lui cea plină de idoli în care apostolii și sf. Petru nu voia să intre până ce la luminat Domnul deși a fost chemat. De ce s-a pogărât Duhul și peste casa lui? Pentru că deși nu era botezat el nu credea în idoli ci Credea și-L iubea pe Domnul Hristos vrând să-l urmeze și el împrecună cu toată casa lui.

Sigur că da și nimeni nu poate să spună cui are voie, cui poate Dumnezeu și cui nu poate să dea. Iar dacă dă, de ce n-ar putea da și animalelor decât oamenilor? Suntem cumva idoli? Suntem cumva infailibili? Nu e asta mândrie să crezi că numai ție sau nouă ni se cuvine ceea ce ar putea da Dumnezeu?

Dacă Domnul iubește un câine sau un pui de pisică și-i dă un pic de lapte de ce să te superi că pe tine te pune să ți post crezând că pe tine te iubește mai puțin? Nu cumva crezi că toate ți se cuvin numai ție? Iar asta e mândrie, autoidolizare și discriminare.

Au dispărut și vor dispare însă sufletele lor au trecut la cele veșnice.

Păi dacă cetele îngerești au aripi unele 4 și altele 6 sau 8 sau mai multe, cine poate ști exact, și dacă păsările și fluturii și insectele au și ele aripi nu sunt oare toate în categoria înaripatelor? Iar dacă chiar unele fructe de copac par a fi aripi de elicopter rotindu-se în cădere sau semințele de păpădie au un fel de parașută care le poartă în vânt, nu sunt ele înrudite prin zborul lor prin Cer purtate de vânt? Nu le poți plasa pe toate în larga categorie a zburătoarelor prin cer? Ce înseamnă pentru tine a fi înger? Oare nu este scris că oamenii vor fi ca îngerii? Oare nu sunt pictați unii sfinți cu aripi îngerești? Oare Hristos nu este numit și Emanuel ca fiind și Fiu al Lui Dumnezeu și Dumnezeu Adevărat dar și Înger și animal și plantă și piatra din capul unghiului (a Credinței) căci este numit Via sau Mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatele lumii? Iată deci că nu poți să discriminezi și nici să idolizezi nici plantele, nici animalele, nici îngerii, nici oamenii și nici pe fiii lui Dumnezeu. Oricine poate primi și poate avea din toate cele date de Dumnezeu iar Dumnezeu poate să dea Dumnezeire, Adevăr, dreptate, viață, fericire, milă, iubire, Credință, Har, Cuvânt, Binecuvântare etc. cui voiește, unui fir de praf, unui pui de pui.

Orice poruncă dată de Dumnezeu este pentru toată zidirea, făptura, nimeni nu este exclus de la lucrarea binelui. Ce este dat unora pot să împlinească și ceilalți căci nu te strică ci te zidește și nu greșești dacă Crezi și plinești. Sigur că ar fi normal să plinești sarcinile tale căci pe celelalte le fac cei cărora li s-a poruncit. Deci orice porunca ce s-a dat de către Dumnezeu s-a dat tuturor sufletelor: Să vă iubiți unii pe alții precum v-am iubit Eu, Domnul și așa să vadă lumea că sunteți ai Mei că aveți iubire și că vă iubiți unii pe alții încât cei ce văd iubirea și Credința voastră să dea slavă lui Dumnezeu. Așa ceva este poruncit pentru toți.

Ce înseamnă semnul egal pentru domnia ta? Identitate? Păi doar Domnul se poate identifica cu cine crede El că-L iubește și-L ascultă și așa mai departe de la El până la ultima făptură și până la ultima celulă vie sau structură minerală. O identitate dintre orice alte ființe dacă nu se face întru Dumnezeu e complet absurdă și inutilă și nu dovedește nimic, nici identitatea și nici lipsa identității și nici că unii ar fi cu moț față de alții. Păi îngerii căzuți sunt îngeri-demoni și sunt mai jos decât orice căci nu se pocăiesc și degeaba se cred mai superiori ca animalele, faptul că sunt îngeri și altfel decât animalele nu înseamnă nimic bun doar prin faptul că sunt îngeri, adică dintro categorie superioară. Dacă fac mai multe rele ca un porc sau un leu sau o râmă sunt mai jos.

Păi un câine credincios care moare lângă stăpânul său în luptă cu dușmanii stăpânului nu e mai credincios decât un copil trădător care fuge de greu sau ca un înger căzut care se luptă în contra stapânului? Uite așa pot avea o iubire, o înțelegere și o credință credincioasă multe animale sau plante sau minerale mai mare ca a multora dintre ”fiii” lui Avraam.

Nu există motive îndreptățite pentru a călca poruncile. De aia sunt porunci pentru a fi respectate întotdeauna și în orice condiții. Când nu le respecți întotdeauna înseamnă că ești un om ce lucrează fărădelegea, viclenia, interesul, nedreptatea, minciuna, înșelarea, amăgirea, NECREDINȚA.

Bineînțeles că a a face rău altora sau ție e păcat. Omul trebuie să moară prin lepădare de sine ca să asculte de Dumnezeu și nu pilindu-se prin diferite metode de evitare a răspunderii și a lucrului.
Păi mulți din cei ce au animale și cresc animale sunt păcătoși care înjură și blastămă și fac lucruri rele cu animalele sau înaintea animalelor și ele văd, aud, simt și se depune păcatul în ele și păcatul intră în omul care le mîncă trupul sau sângele, viața trupului lor călcând legea. Pe când animalele sfinților nu au parte de astfel de răutăți și în ei se depune curățenia și sfințenia și dacă mânci carnea lor te sfințești preluând din Harul sfinților și din rugăciunile lor.

Ai dreptate, dacă se pot supune oamenilor care sunt răi cu atât mai mult ele se supun Lui Dumnezeu care e bun și le poate și răsplăti mai bine ca orice om.

Nu doar în principiu ci și în realitate. Animalele crescute și dresate de sfinți sunt mai bune ca cele din lume la fel cum creștinii crescuți de sfinți sunt mai buni ca cei din lume căci seamănă mai mult cu sfinții față de cei din lume care seamănă mai mult cu lumea decât cu creștinismul.

Această naștere din nou din apă și din Duh, din Cuvânt, nu e neapărat un botez cum pricepem noi ci e o viață nouă în Hristos, în Credință. Iar asta pot face și animalele și plantele și îngerii și orice făptură zidită care prin Credință și Duh Sfânt poate să intre în Împărăția Cerurilor. Botezul nu este unul exclusivist ci este o eliminare de îndoială și dezbinare dar prin botez nu devi un idol exclusivist ci asiguri pe toată lumea că în mod liberi alegi să te și botezi dacă Crezi pentru a se încredința toată lumea că nu ai nimic de ascuns și că nu ai nimic împotrivă și că crezi că e bine și Adevărat ce și în cine Crezi. Cei nebotezați nu sunt răi dacă și ei cred doar pentru faptul că nu sunt botezați ci sunt împreună credincioși cu cei botezați iar dacă se botează sau nu e strict alegerea lor sau a părinților lor. Nu poți face discriminare pe tema asta, că cică dacă te botezi intri sigur în împărăție orice faci și dacă nu te botezi nu intri orice crezi și orice faci. Botezul nu este o lucrare idolizantă ci este exact pe dos, este o lucrare ce te scoate din idolizare, din discriminare în sensul că dacă ești botezat, numai dacă ești și om nou în Hristos, abea atunci intri în împărăție. Lipsa botezului și nu botezul te face să te crezi un idol care intră în Împărăție orice și oricâte păcate ar face. Dacă ești botezat e garanția că crezi în Hristos și că trebuie toată viața să asculți și să fii iubitor și credincios așa ca El și nu invers că dacă ești botezat înseamnă că toată viața nu mai ai nimic de făcut, poți să nu asculți, să nu crezi, să păcătuiești cât vrei, să nu semeni cu sfinții, cu Hristos, că odată cu botezul ți-ai asugurat Raiul și orice faci acolo sus ajungi sigur. Nașterea din nou are sensul că nimic din lumea asta de jos nu va intra în Împărăția cerurilor decât cei ce se leapădă de toate cele ale lumii și se pocăiesc, se curăță și ascultă de Dumnezeu prin Hristos, prin Duhul ca oameni noi, complet schimbați prin Credință. Sigur că fără botez e greu să susți că ai crezut atunci când vei fi tras la răspundere la judecată. Dar nu numai botezul certifică Credința ta ci toată viața ta, cu sau fără botez, cu sau fără cununie. Pecetea Harului Credinței și a Duhului Sfânt, aia va mărturisi depre tine și despre credința ta.