Psyhologia superstiţiilor foarte mari, a deznădejdii blestemelor în curs de-mplinire şi a lăcomiei sminţeniei sminţişorului ispititor foarte 'deştept' şi foarte 'ştiutor' vine din necreatul necunoscut care nu se poate cunoaşte, căci n-a fost, nu este şi nu va fi niciodată din moment ce nu a fost creat, şi vine să-ţi ofere ascunziş şi capişte blestemată ca să slujeşti unui nou 'dumnezeu' necunoscut, vorba sf.ap. Pavel... foarte mare, pe care-l adoraţi fără să-l luaţi în seamă, rătăcit printre mulţimea idolilor cărora vă închinaţi şi pe care-i slujiţi în zadar ca sisisf cel blestemat să urce la nesfârşit şi să pună pe dulap bolovanul de sare spurcat să stea acolo sus ameninţând să cadă direct în capul copilului pus în leagăn, exact sub el... tot aşa şi voi sunteţi foarte 'mari' ori de câte ori deznădăjduiţi cu piatra-n mână privind îndărăt ca îndărătnicii!.. îndărăt după idoli, după idolul păcatelor, ca mândrindu-vă să vă ispitiţi că cică nu contează.

Înfrânarea e bună doar când v-aţi inversat calea, direcţia, când în loc să urcaţi coborâţi, când în loc să vă desăvârşiţi vreţi să păcătuiţi şi atunci ar fi bine să puneţi tot mai des piciorul pe frână până ce vă opriţi ca să nu mai des-frânaţi şi abea atunci, când v-aţi oprit şi staţi pe loc are sens cumpătarea, echilibrul, măsura, înfrânarea ca antonim la desfrânare deşi mai simplu ar fi să vă schimbaţi cu 180 de grade direcţia de mers şi să porniţi din nou la deal, deci în loc să coborâţi ar fi mai simplu să încercaţi să suiţi pe munte, pe muntele nepăcătuirii, pe muntele credinţei, pe muntele szionului cel nou.

Fiind însă voi prea mari ca să auziţi, şi plăcându-vă foarte poleimica dezbinărilor ca să mâncaţi din blestem şi nu din binecuvântare, din deznădejde şi nu din încrederea nădejdii în Dumnezeu vi se pare mai simplu să daţi cu pietre atunci când simţiţi cum alunecaţi pe polei... căci Adevărul n-are cum fi de partea voastră... oricâtă poleimică învârtiţi prin faţa tuturor fraierilor pe care reuşiţi să-i duceţi de nas... în jos.

Hey, Ggipsy, ai priceput unde bat sau ai nevoie de coroană... adică de funcţie.. de împărat împăiat....... ca să crezi?

El, năravul, este chiar bârna căpiţei şi-l doare paiul din ochiul aproapelui... îl doare că nu-i al lui... deşi dacă-l vede la altul e clar că e mai dinainte şi-n ochiul lui căci altfel nu l-ar vedea şi nu l-ar fi văzut dacă nu şi l-ar fi iubit şi înălţat în ochiul lui propriu ca pe o funcţie înaltă.. de rege... crezând sărmanul că cică-l mântuie funcţia pe care o va deţine.. prin pai.

Şi toată păcălirea închipuirii credulului se face prin logica egoismului deznădejdii care nu vrea să fie păgubit la sporul şi creşterea averii păcatelor cu care se mândreştie şi pe care o acoperă cu ascunziş şi făţărnicie ca a curăţenie şi o cuviinţă şi o politeţe de foartă înaltă ţinută morală şi demnitate foarte jignibilă de tip vrerex neascultat când ea defapt fiind doar de faţadă, îmbracă doar la exterior rădăcina păcatului şi năravurile, pe tatăl minciunii ascuns în om care este corupt spurcăcios şi violator cu fetele şi mamele sale... prin logica vicleană şi perversă... folosindu-se inclusiv de scriptură, şi care îl ispiteşte pe om să crească şi să se mărească după chipul şi asemănarea sa spurcată de mare sminţişor, iubitor de 'bani' păcătoşi adică năravuri şi obijnuinţe criminale de duh sfânt, de har (-v-est), şi de iubire de Dumnezeu şi de trup, însă crima se face mai ales asupra fericirii din veşnicie, comuniunii binecuvântate cu Dumnezeu, prin indemnurile corupătoare ale lui toaty cel ticălos sub sloganul 'nu contează'.

Sfaturi pentru credincioşii mai proşti..
 

Sfaturile astea sunt de la un prost păţit care încă nu s-a lămurit deci şi mie îmi sună:

-întâi vine ispita sporeului cu care vă ispitiţi iar apoi urmează prin simţuri dansul şi glasul şi cântecul şi mişcările potrivite şi ademenitoare ale animatoarelor care vă sârneşte foarte urât la tupeu ca să născociţi, să visaţi scenarii, să jucaţi roluri, să pipăiţi din priviri şi ca obraznicii făptuind în inchipuire să vă programaţi la răpirea dreptului... aproapelui de a fi pe placul Domnului.

-nu vă transformaţi prietena, iubita sau soţia în capră... în capră de tăiat lemne, ca în loc de lemne să puneţi fete, fete tinere şi frumoase asemănându-vă cu toaty cel mare care a schimbat coada de topor cu drujba şi să îndrăzniţi să le puneţi pe capră. Iar dacă ajungeţi să plătiţi pentru plăceri celor ce fac trotuarul atunci întrebaţi-vă bine defapt cine este fraierul şi prostul şi păcătosul la faza asta: cel ce plăteşte pentru plăceri sau cel ce-şi vinde sfinţenia pe bani pentru plăceri? Cine dă sau cine ia?

-nu amestecaţi şi nu încurcaţi dreptatea şi averea şi evidenţa, căci atunci când veţi fi păgubiţi la ceva nu veţi ştii cum să reacţionaţi şi va reacţiona în locul vostru putoarea uitucă şi nerepetoare de foarte mare valoare. Deci nu vă asociaţi cu răutatea şi pisma atunci cînd e păgubit în voi păcatul şi iubirea lui de sine foarte egoistă şi foarte altruistă de ochii gLumii, ca nu cumva să vă păcălească să vă răzbunaţi voi pentru el, să nu cumva să vă paseze cârâiala lui şi voi ca fraierii să faceţi scandal orgolios, demn şi eroic pentru el, pentru mândria iubirii de păcat bucurându-vă că v-aţi răzbunat... pentru păcat.

-nu vă uitaţi după fetele voastre, după mame, după sore, după călugăriţe, după sfinte, şi nici după fripturile dezgolite care vă ispitesc cu banii lor, deci nu vă înşelaţi ca să nădăjduiţi în afaceri cu banii lor, şi nu vă duceţi după ele, cu ele, ca să vă arate... banii lor.

-nu poftiţi şi nu vreţi şi nu doriţi să mâncaţi carne, sfere de carne roşie, salam negru, crenvurşti rozalii, cârnaţi afumaţi sau fripţi, şuncă de praga, pariszer şi nu salivaţi la grăsimile şi unsoarea şi la safturile şi sosurile ce ies din carne, lapte şi ouă ca să nu cumva să săriţi ca peştii răpitori şi fraieri la viermele şi râma şi musca din cârligul cu trei bbbraţe al s-a ta ne-i.

-nu vă încântaţi, nu vă entuziasmaţi, nu vă felicitaţi, nu vă bucuraţi, nu vă visaţi, nu vă măriţi, nu vă creşteţi, nu vă creaţi... adică nu vă asemănaţi mâncând păcat în timp ce slujiţi mai marilor gLumii ca să scăpaţi mai uşor, ci nădpăjduiţi în sfinţenia Creatorului şi în El cu creaţia Lui şi nu vă încăpăţânaţi ca să vă credeţi voi mai mari artişti, mai deştepţi, mai buni ca El căci voi nu vă mântuiţi şi nu vă îndreptaţi..privirea ci voi vă mituiţi ca să păcătuiţi pentru slavă de la oameni care nui este decât un egoism al iubirii de sine foarte altruistă pentru ca nu cumva să fie păgubit păcatul aproapelui.

-nu creşteţi în voi vopseaua neghinei vopsite căci ea abea aşteaptă să iasă la suprafaţă prin împrăştierea neghinei vopsite şi apărarea miezului păcătos ascuns ca nişte câini poliţişti foarte bănuitori că cineva destăinuieşte locul unde a fost îngropată comoara păcatelor, amestecând tainele sfinte cu seifurile şi băncile pline de bani.. murdari.

-nu luptaţi voi ci rugaţi pe Domnul să lupte şi să biruie în voi ispita sulimenizată şi foarte vicleană şi bine potrivită cu gustul şi talentul şi părerea, apoi iubirea de păcate, apoi mândria şi lăudăroşenia şi faima şi grozăvia împlinirii lor, şi la final să biruie făţărnicia ascunderii lor în voi înşivă, în ascuns, în schimbarea macazelor pentru răzbunarea păgubirii păgubossului.

-pe scurt nu vă închipuiţi că o să reuşiţi să vă trataţi handicapul, ştiu că sunteţi handicapaţi, folosindu-vă de fete şi copii şi tot felul de crudităţi sperând că puteţi să vă ascundeţi mai bine înaintea naivităţii lor.

În locul lor puneţi un singur lucru, iubiţi-L pe Dumnezeu ascultându-L şi împlinind în taină tot ceea ce ştiţi, umilindu-vă ştiinţa, vieţuirea, adevărul, cunoaşterea, şi îmblânzindu-vă inima şi smerindu-vă duhul ca să vă fie sfios în orice îndrăznire sfântă ca nu cumva să-i păcătuiţi fratelui mai deştept ca voi şi să iasă judecată şi ceartă. Iar dacă se ajunge la ceea ce e mai urât, la judecată, atunci măcar căutaţi şi rugaţi-vă să nu fie voia voastră ci voia Sfintei Treimi, cum vrea ea, cât vrea ea, când vrea ea, cu ce forţă şi insistenţă vrea ea şi aşa să vă supuneţi ei. Deci fiţi copii nevinovaţi la inimă şi şerpi-porumbei la minte ca să împliniţi dreptatea şi nu invers!

Bune sfaturi venite de sus...
 

Dacă vă plac fetele, fecioarele, virginele, copilele, de vi se pare că pe toate le iubiţi uitându-vă după ele, atunci vă întreb aşa: Dar ştiţi voi oare care este deosebirea dintre Haremanuel şi Haremamona?.. căci ambele au prescurtarea în HAREM.

Mamona este format din contompirea nefirească a cuvintelor: mama, onan, solomon, amor, monah, mana, moloh... iar la păgâni era o 'zeitate' reprezentată printr-un idol ce aducea noroc superstiţios, câştig... financiar, material, sexual, războinic...

NU GUSTA şi nu te măguli că eşti gustat..
 

''...gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul... (ps.33)

Deci nu vă luaţi după monahii sau călugării sau mirenii care pe toate le gustă căci nu e bine a gusta altceva decât bunătatea lui Dumnezeu... ca să-L vedeţi pe Adevărul.. Lui.

Altceva nu v'ed'ea şi nu gusta şi nu v'id'ia şi nu-ţi închipui că te vrea, că-ţi face avansuri sau că-i place de tine... adică NU VREA şi NU GUSTA cu salivochiul tău închipuindu-ţi că...... ai fi fericit dacă te-ar gusta una sau alta sau mai multe griji deodată.

Fiukoa e după asemănarea lu' tanti grijania şi a slavei deşarte a lu' toaty-tatuleo..
 

Adică cum vine asta? Coruperea cu grijile vieţii gLumeşti?

Păi aşa vine, că omul copil la minte, adică foarte prost, şi rău la inimă, adică foarte încrezut şi de bani gata, bani corupţi, bani murdari, se încântă cu lepădarea de Dumnezeu şi cu iubirea s-a_ta_n-ei, direct în iubire, şi lepădându-se permanent de Dumnezeu fără să-şi dea seama, el caută 'slava', lăudăroşenia de a fi şi el bărbat, neobservând că bărbatul ăla după care se ia el e tacsu' toty şi măsa mamona care l-au copiat pe luxifer, adică el preia în ascuns şi fără să ştie, 'fericirea' de a se corupe în ascuns, de a fi corupt şi a corupe, nu numai cu banu' murdar şi cu răsfăţul şi fărădelegea ce vin de acolo ci corupe cu păcatul şi mândria şi necredinţa... deci e vorba de slava corupătorului, a ispititorului corupător, a părbatului ispititor şi corupător din suflet care-ţi inoculează aventuara tainică a coruperii ca ceva de dorit şi ca ceva faimos şi extraordinar de plăcut şi măreţ, adică jmecher semeţ... insistând mereu de deasuprdă şi din tine însuţi, din suflet şi din mintea păcălită, până aplici vorba prostească: 'cel mai deştept cedează' şi laşi după el căci te crezi sminţişor deştept, adică te învoieşti ca întorcându-te la gLume să fii şi tu ca ea, că cică nu contează cât şi cum şi dacă păcătuieşti că cică Domnul nu o să zică nimica şi că nu o să facă nimica şi că cică nu se întâmplă nimica dacă guşti, exeprimentezi, şi te obijnuieşti aşa... îndemnându-te să accepţi căderea în groapă, căderea repetată în păcat, în ispită, că cică ar fi o smerenie şi că în mod normal trebuie să începi de jos, de pe fundul prăpastiei, dacă are fund iar dacă nu atunci să cazi mereu până dai de el şi abea apoi să începi să stai şi eventual să urci.

Păi cine e nebun să se arunce în fundul mării, în groapa Marianelor ca Iona proorocul şi văzând cât de cumplit e acolo să te rogi şi să crezi abea atunci sau să încerci singur să ieşi la lumină în ideea că de aia ai sărit că nu erai suficient de bine lămurit?

Domnul se milostiveşte şi poate-ţi trimite şi ţie un s-chit să te înghită şi să te scuipe pe mal, acolo unde ai fost trimis de Dumnezeu să plineşti voia Lui. Lui Iona nu i-a convenit să se milostivească împreună cu Domnul de vrăjmaşii lui Dumnezeu şi să le dea 3 zile de pocăinţă şi apoi iertare dacă au postit, fiindcă le cunoştea năravul, ştia ce oameni răi şi necredincioşi locuiau acolo şi ce fapte groaznice au făcut asupra oamenilor lui Dumnezeu, deci poate şi de frică nu l-a ascultat Iona din prima pe Dumnezeu, ştiind că toţi trimişii Lui au sfârşit-o rău... trupeşte, au fost lăsaţi pe stradă după ce au fost ucişi interzicându-se îngroparea lor ca să vadă toţi ce păţesc cei ce slujesc Domnului.

Deci insistenţa asta care te face să laşi după s-a_ta_na ca să te învoieşti să primeşti slava corupătoare a corupţilor corupători foarte părbaţi şi să iubeşti duhul pismaş şi rău fără niciun motiv ci doar aşa ca o excentricitate de parcă ai drege busuiocul ca un bonom sau ai descoperii reţeta lenei perfecte care nu trebuie să se mai revolte, nici să se înfurie şi nici să se supere păzind să-ţi apere voia păcatului din voia ta oarbă şi pătimaşă... insistenţa asta plină de minciuni care te lămureşte că Dumnezeu minte şi că cică El ar fi cel rău şi egoist şi nu păcatul nărvit şi îmbrăcat în haină de Dumnezeu, de om, de creştin, şi care împreună cu tine intră deodată prin mai multe părţi chiar în momentele culminante, prin mai multe atenţii deodată pe care nu le poţi stăpâni căci se ştie că eşti handicapat şi neputincios şi adormit şi neatent, neputând să-ţi dai seama şi să te opui sau să-i spui un nu sigur şi hotărât fiindcă nu te lasă politeţea şi cuviinţa de faţadă şi evenimentul şi manifestaţia solemnă la care tocmai iei parte şi te faci de râs ca nebunul dacă reacţionezi ciudat şi ieşi din banca ta... ei bine insistenţa asta care nu bate la uşa inimii tale ci se preface în timp ce tu nu observi cum te violează mereu împreună cu tine însuţi căci tu te autoispiteşti şi te automăguleşti şi ca un sadic foarte crud te hăituieşti şi te execuţi cu minciuni şi închipuiri şi judecăţi sadice foarte 'drepte' şi autoîndreptăţite ca să te autolinişteşti mulţumit de sine consolându-te că mai ai... ea insistenţa asta nu e altceva decât inversarea tainei, învârtoşarea tainei, ispita de a te mândri cu învârtoşarea tainei şi ascultarea cu făţărnicie a poruncilor divine, de formă, cu scârbă şi dispreţ şi minimizare de Dumnezeu. Şi asta, melodrama asta tragicomică se petrece direct în iubire, acest egoism atroce se inoculează şi se dezvoltă direct în iubire inversându-i sensul şi Calea firească, rezultând o fire păcătoasă ce păcătuieşte 'firesc'!.. şi se aseamănă mereu cu 'slava' coupătorului cel corupt care te ademeneşte în taină la aventuri tainice, la furtul meritelor şi la comoara din ascunziş, comoară păcatelor şi fărădelegilor perverse. Aşa păţesc toţi sminţişorii!.. le pare rău după păcat şi mândrie şi după aventura năravului ascuns în adâncimi de întuneric... vorba poetului... ''eu cu 'lumina' mea sporesc...'' adică fraieru' crede-n împlinitoru' de blestem, fiindcă vede... vede ca prostu'.

''Toată-nchipuirea omului, încă din tinereţile lui, este spre rău: spre viclenie, superstiţii, şi idoli... idolii făţărniciei, păcătuirii în ascuns: răpire, desfrânare, mâncare, spurcare şi multă răzbunare... slugile rejegului numit blestem învârtoşat.

Porcul şi ursul furnicar sunt simboluri şi pilde naturale care biruie satana din om..
 

Oare aţi văzut cum arată un ursuleţ furnicar? E atât de drăgălaş şi cuminte, şi el însuşi este un simbol al biruinţei asupra satanei din omul hipopotam, pentru cine-l priveşte cu ochii minţii şi are milă şi de el fără să se revolte pe Dumnezeu că cică nu l-a făcut bine la gură, la bot, de parcă n-a avut milă şi de el.

Iar omul care vrea şi el să fie biruitor asupra păcatelor e simbolizat foarte frumos prin porcool furnicar chel... cu râtuţ şi cu urechi lungi ca de iepure meloman ce cântă la pian cu 4 degete. După cum se observă porcul furnicar seamănă cu ursul furnicar dar are pielea ca de om... hipopotam.

Toate aceste animale se hrănesc cu furnici... şi sunt simboluri şi pilde foarte pline de înţelepciune, sădite de Dumnezeu în creaţie pentru ca omul drept credincios să ia bine aminte.

Îîîî??? Nu am știut că există așa un animal!

Aici la grădina zoologică :60: din Huachipa am văzut un furnicar și a fost o apariție cam ciudată pentru mine. Interesante arătări pe planeta Pămînt și cît de puține am văzut!

Roadele toleranţei: corceala.
 

Atâta insistă în a te convinge ispisălogicool mare artist corupt şi plin de plăudăroşenie vopsită cu dreptate şi corectitudine şi milă... nu de mântuire ci de păcat ca să fie aplicat până cedezi şi te bucuri că cedezi ca fraierul şi din superstiţie naivă-credulă şi fatalistă te corceşti... şi corceala binelui cu păcatool dă roade din sămânţa aia, iese ceva şi creşte până se face un pom al cunoştinţei bineului şi a răului şi în ramurile lui îşi fac cuib toate iroticurile păsări ale văzduhului, ereţi, lilieci, pelicancani şi tot felul de orătănii domestice şi ciugule ele din roadele acestui pom spurcat care ai devenit.

Practic năravul satanic înscris în miezul din sâmburi este: sfatul vicleneş ispisălogic, aruncarea vinei pe Dumnezeu ca să te dezvinovăţeşti şi să te crezi sminţişor şi apoi dacă păcătuieşti din greşală (că pofteşti, că vrei, că-ţi place, că mai doreşti, că ai visat colorat, că ai văzut la alţii, că ai răbdat destul, că ai plănuit viclean...) atunci e musai să păcătuieşti acelaşi păcat mai cu forţă şi îndrăzneală şi pe faţă ca să-ţi demonstrezi ţie şi altora că defapt nu-i păcat după formula 'cui cu cui se scoate' adică-l bagă pe al doilea prin partea aialaltă, invers şi susţine că nu-i păcat şi se crede vrednic, înţelept, medic şi mântuit.

Problema este că sfatul viclean şi satanic a fost împlinit de un oarecare prost cu mult înaintea ta iar tu acuma nu-l mai auzi şi nu-l mai vezi ci tu trăieşti ca orbul în obijnuinţa lui tradiţională de parcă te-ai bălăcii în plăcerile fericirii... acolo unde orice păcat se consideră ca fiind defapt o virtute a puterii de a-ţi dovedi că nu eşti handicapat ci dobândind astfel prin exersare o bogată experienţă cu care merită să te mândreşti, vai ţie, ai luat numele şi locul şi l-ai cedat apoi şi răului... ca să-l tooooot cunoşti la nesfârşit până la sfârşit.

Te ispiteşte practic obijnuinţa tradiţiei la a fi un martor ascuns din ascuns coruptibil... căci toţi se corup mai devreme sau mai târziu de frica superstiţiei ca nu cumva să-i dea lumea afară din.. biserică.

Iar dacă te-ai corcit cu gLumea nu te mira că ţi-e frică pentru ca să-ţi fie frică şi pentru ca să faci pe placul tuturor celor ce vor să te vadă păcătuind din criză superstiţioasă de... timp.

Iar corceala asta nu e la vedere, pe faţă ca în filmuleţul ăsta fiindcă atunci ai ştii să te păzeşti ce e musai ascunsă în interior ca un viermişor în măr, ca un lup îmbrăcat în blană de oaie şi în haină de biserică... ortodoxă, aşa că nu mă mai miră că nu eşti în stare să creti Adevărul şi să faci deosebire între negină şi grâu ca să scoţi neghina din inima ta lăsînd-o pe aia din lume pentru ca nu cumva să smulgând neghina din gLume să smulgi şi grâul cu rădăcină firavă... dar aia din inimă, neghina obijnuinţelor şi sfaturilor păcătoase scoate-o afară urgent exact aşa cum ursul furnicar curăţă pământul de toate fur-ni-ci-le care-ţi adună idoli şi spurcăciuni din tot pământul.

Cui nu-i place.. fetele?.. să arunce primul cu piatra!
 

Copilul, tânărul şi bărbatul văzând fetele îşi crează dorinţa de a fi el ca idolul fetelor, şi aşa îşi născoceşte şi-şi crează acest idol în el la care se uită ca un martor coruptibil şi care ajunge până la urmă să trăiască în el în locul lui.

Acela pro-mite fetelor că o să-şi crească averea cu ajutorul lor pentru ele şi aşa le păcăleşte arătându-se mare, frumos, bun... in viitorul fericit şi ele îl cred că le iubeşte când colo el doar le foloseşte pentru ca să se arate mare în ochii lui şi ai tuturor pentru ca să fie apreciat că poate... poate păcătui susţinând că nu-i păcat ci răzbunare crudă pe proşti şi handicapaţi şi ispisălogii făţarnici.. că cică o merită din plin.

Această obijnuinţă, acest nărav, această poftă 'bună' prin care omul se fetişizează în sine fiindcă-i plac fetele şi fiindcă-i place adularea de sine, adică duhul minciunii măririi de sine prin trădare şi amestecare, nu este luată în seamă ci e trăită la nesfârşit ca un fel de îndrăgostire perpetuă... de sine.. folosind fetele, păcălindu-le şi păcălindu-se că le iubeşte.. ca să-i fie neveste sau slujitoare sau ţiitoare... o să-l ţie de.. stăpân.

Practic acest mod spurcăcios de viaţă este întreţinut prin scursura ochilor după fete, prin arta creativă de a le dezgoli şi îmbrăca, de a le poza şi desena şi picta şi sulimeniza tot mai perfect pentru placul ispitei... şi mai este întreţinut prin pomenirea îndrăzneaţă, obraznică şi sadic-omică a lucrurilor ruşinoase, a faptelor şi basmelor trădărilor... care nu e bine ci e ruşinos a fi pomenite sau povestite şi tocmai de aia sunt pomenite de viclenii naivi şi adormiţi, tocmai pentru a produce efecte molipsitoare şi contaminatoare de parcă aşa s-ar trezi ca să păcătuiască, pomensc spurcăciunile tocmai pentru a stârni în ei înşişi poftele cele mai rele şi smintelile cele tulburătoare: furii, mânii, judecăţi, denigrări, ispite şi căderi... în sine, în deznădejde, în ură, în invidie, în pismuire, în răutate şi viclenie şi răzbunare scrâşnitoare căci tot circul este spre a te vindeca de neputinţă şi de foame şi de dorul păcatului şi de coşuri... lovind fără milă în dragostea curată şi în dorul şi iubirea de Dumnezeu, de parcă ar merita.

Deci trebuie postit engros şi nonstop la fetişizarea ce apare în tine când te priveşti ca un martor coruptibil privind şi adulmecând mulţimile te fete care te întâmpină peste tot ca să-ţi dea... rânjetul lor naiv şi credul cu vocea lor colorată făcându-te să-ţi închipui că vor.. să spună: ''hai ia s-a_ta_na''; Ele sărmanele, sunt fete cuminţi şi cred că o să le iubeşti curat şi adevărat oferindu-le plăceri frumoase şi bune şi credincioase neştiind săracele că tu ca vicleanul doar o să le iei 'banii' lor şi o să le foloseşti ca pe proaste minţind că te îndrăgosteşti.. numai de ea, scârbindu-te defapt de ele mai devreme sau mai târziu ca de nişte păpuşi stricate şi floricele ofilite călcate în picioare de tot ceea ce-i place: porcului, boului, câinelui, râmei, omiziilor, muştelor, şi fireşte dracoolului.

Iubitul tuturor fetelor este Iisus, iar tu ca să le iubeşti şi tu pe toate fetele aşa ca El trebuie să ajungi tot aşa de incoruptibil ca El... deci pocăiţi-vă şi iubiţi-le pe toate.... căci altfel faci fărădelege şi favoritisme luând mită, mita minciunii măririi de sine prin lepădare de Dumnezeu pe poarta cea ascunsă, prin spărtură ca să-ţi slujeşti idolul fetişizant la care priveşti ca un martor coruptibil având impresia că trăieşti tu în locul lui şi el în locul tău.

Off-topic: Eheeei, era asa frumos inainte de potop, cind traiau numitii Pyrotherium, Megatherium si Megatapirus. Daca traiau in zilele noastre, aia priveliste: tapir cit autobuzul...lenes terestru, cit un elefant actual...si pseudo-elefantul ala de pyrother, cu o mecla tare haioasa. Cred cu tarie ca megafauna si primitivismul tehnologic, combinat cu o natura practic neatinsa in general, au fost puternice unelte divine de smerire a trufasei fiinte umane cazute. Totul s-a prabusit cind blestematii de ingeri cazuti au fugit din ceruri pe pamnint, facind legamint intre ei (prima blestematie masonica, atunci a aparut cloaca numita "Fratia Sarpelui") si dind oamenilor tehnologie inalta, cu care cretinii aia orgoliosi si fraieriti care au fost stramosi nostrii cei mai indepartati au exterminat megafauna, schimbat clima si ridicat porcariile alea cica misterioase de piramide si megaliti, in toata lumea, din Egipt, pina in Tiahuanaco (extrapolez si eu pe baza Cartii lui Enoch).
On-topic: ce bine ar fi daca asprele rinduieli de postire de la athoniti, rusi si gruzini ar fi normative in toate autocefaliile ortodoxe!
Florin-Ionut, iti cer un sfat: subsemnatul, chiar acum bea a nu stiu cita suta de cana mare de 2 litri cu compot de prune fara zahar. De cam o luna, aproape doar asta beau/maninc. Ce parere ai? Multumesc.

:)
 

Singurul mancator de furnici pe care l-am vazut vreodata la Zoo, a fost frumuselul asta din poza.
Dar nu stiu care este numele lui correspondent in lb.romana.

Nu vad clar, dar cred ca e Myrmecopahaga sp. Furnicarul mare. Rar, saracul, da se pare ca populatiile se refac lent. Tare tiscos si asta. E blind, dar daca se simte amenintat, poate eviscera si o puma cu ghearele. Ehei, ruda lui defuncta, Megatherium, nimicea clanuri intregi de Smilodon, daca avea chef sa guste din vinatul lor. Cam greu sa vinezi asa o splendoare a maimii si fortei fizice.

Salut,

Aruncă o privire aici: romaniaraw.freeforums.org/viewtopic.php?f=11&t=493

Cred că dacă era compot fără prune, adică apă chioară, te-ai fi cîștigat mai mult - conform citatelor postate de cei de pe romaniaraw (citește doar prima pagină de sus pînă jos, merită). Însă a ține post cu apă o lună implică multe condiții prielnice, pregătire și documentare temeinică înainte.

Acum sînt eu curios: senzațiile sporadice de foame au dispărut după trei zile? Cred că nu... Ai lucrat / studiat / avut activitate solicitantă în răstimp? Ce înseamnă ”aproape doar asta”, ce ai mai consumat? Cît vrei să continui și... de ce faci așa ceva?

Varza cruda, prune crude, mere si struguri. Fac asta pentru a mai arunca din toxine, si ca sa mai imi spal rinichii. Activitatea: lucrul la computer la o distributie linux romineasca. Mi-era foame, dar senzatii sporadice, ca niste fiori. Ce parere ai?

Cu regimul asta ai putea sa te si ingrasi.
Mai ales strugurii sunt hipercalorici dar nici prunele nu sunt mai prejos.

De curiozitate, ai slabit in perioada asta? Cat?

Era un topic fain, pacat ca s-a umplut cu gunoaie postate sistematic de la stim noi cine.

De fiecare data cand il vad la topicuri actualizate ma gandesc ca poate a mai aparut ceva interesant aici, dar cand vad cine a postat ultima data (si inca sistematic, obsesiv) ma las pagubas.

Asta e prima discutie de natura sa mai invioreze subiectul (si la subiect).

Salut,

E bine, demonstrezi că ai voință, dar se poate și mai bine. Prin dieta fructivoră beneficiezi de zahăruri la greu și de carbohidrați - elemente care nu-s văzute cu ochi buni în cantități mari... Pe cînd prin postul cu apă, pe lîngă detoxifierea celulelor / spațiilor intercelulare apar nenumărate avantaje: odihna organelor ce se ocupă cu digestia, purificarea sîngelui, repararea țesuturilor avariate, îndepărtarea celor moarte, înfometarea tumorilor / țesuturilor canceroase pînă la dispariție (care se hrănesc cu glucide din cîte am înțeles), autovindecarea unui lung șir de boli din cele mai diverse (efectele vizibile imediate se văd la nivelul pielii), claritatea sporită a minții, absența foamei după a treia zi șamd.

În post foamea e înlocuită cu niște senzații vagi, ca fiorii cum zici tu, care semnalează micșorarea stomacului. De aia nu e bine să bei multă apă dintr-o dată.

Implementați și diacriticele noastre dacă tot va fi un produs românesc.

Cearta pe idoli şi asemănarea.. cu furnicarul cel mare!
 

Mă bucur că nu-s int-eres-ant..
Iar dacă am păgubit pe cineva din avere, din năravul lui cel urât: curiozitatea de finalul acela.. de cum se termină cearta aia pe idoli şi pe asemănarea cu ei, atunci pot să cred că nu am scris dejabba the hut... şi atunci chiar că mă bucur şi eu pentru înviorarea acestui fir plictisitor de discuţie!
:71:

Postul cu apă e o mare prostie.. un fel de poşircă ce se termină prin multă pişoarcă!.. vorba lu' dezbrăcatu'.

Făţarnicool dracoolui e crud prin păcate şi e mândru de asta: mare curbar bătăuş.
 

Ipocritul se laudă că este victima cea mai grozavă a crizei de timp... rezolvând mereu singur toate problemele cu o grijă foarte disperată şi serioasă însă e simulare, prefăcătorie, furând astfel meritul şi aprecierea celorlalţi de parcă toată nădejdea lumii este numai în el eroul şi apoi, după rezolvarea problemei, de către alţii bineînţeles, suge şi speculează meritele în favoarea sa spre slava deşartă. Se ştie preface perfect că nu se preface deloc când se arată văzut şi toată ziua lucrează numai făţărnicia şi credibilizarea goală de conţinut visând la atractivitatea şi superioritatea totală prin viclenia lucrului la faţada născocită ca model de artă şi înţelepciune şi astfel prin toate cele ce ţi le arată şi ţi le expune se dă plin de socotinţă şi de dreptate de parcă ar trebui urmat numai el şi lecţiile lui pe care le dă cu altruism la modul cel mai exchibiţionist cu putinţă sperând că prin ceea ce se vede sau se deduce la el va scăpa neobservată trăirea lui cea interioară, lucrarea lui cea laşă şi plină de spurcare şi răutate vicleană rodind numai păcatul, şi sperând el că nu contează şi că nu va conta cîtă neghină vopsită împrăştie în jur din moment ce scopul general pare bun: poleirea şi lustruirea tuturor căilor ce duc în iad de parcă ar duce în Rai.

E vorba deci de cruzime!.. de cea mai crudă cruzime, cruzimea perfectă şi ideală, cruzimea totală, prima şi ultima vamă.

Acesta poftează mereu după păcerea păcatelor ascunse în pofte şi după trădările ascunse în fericirile înşelării şi libertăţile făţărniciei. Asta e plăcerea lui: ridicare cârtirii şi revoltei maselor ce vine din minciună şi din aruncarea vinei pe aproape, pe Dumnezeu, prin pomenirea sinceră şi ironică şi semeaţă a spurcăciunilor spre stârnirea planurilor rele şi îndrăznirea împlinirii lor ca distracţie a cruzimii şi vicleniei.

Asta e toată distracţia şi gLumea, asta e răutatea: mita minciunii măririi de sine şi plăcerea eului egoist ascuns în toate.

Asta îi place fariseului şi asta îl încântă: aprinderea foarte rapidă a certei pe idoli şi a ameninţării cu răzbunarea necruţătoare, din credulitate făţarnică în minciuni şi pentru funcţii închipuite de pe poziţia de mare apărător al furăciunilor bogaţilor corupţi şi pentru supunere la idoli ca importantă lucrare de plinere a îndoielii spre înfumurarea lăcomiei necredincioase şi nesătule a omului prost şi credul şi naiv care nu vrea să creadă niciodată exact aşa ca dracool decât în superstiţii şi blestem... din toată nădejdea în deznădejde, adică iubind dezbinarea de umilinţă.

Şi ce este pofta altceva decât pismă şi invidie pentru semeţia răutăţii?.. şi ce este plăcerea altceva decât mita minciunii măririi de sine ca plăcere de sine, ca iubire de sine, ca mare mândrie şi lăudăroşenie ascunsă în prefăcătorie şi făţărnicie?

Eul omului gLumeţ ca mare prooroc mincinos.
 

Când îi vine pofta nătângă a ochilor şi te priveşte întâmplător ca dus în somn cu ochii pe tine, se arată semeţ şi sminţişor nevinovat îngurgitând desfrânat şi înşelător chiar în momentul acela pe calea înghiţirii mucilor din ochii plini de urdori până în pofta vicleană şi crudă a inimii trădătoare pe calea nas, limbă, gât, esofag, stomac şi cele de sub el... plăcerea iubirii şi minciunii măririi de sine ca viitor fericit (trufia 'vieţii' deznădăjduite), de parcă el ar fi şi va fi raiul desfătărilor şi mîngâierilor proorocitoare, el deznădăjduitul, el omul gLumeţ (eţ de la semeţ).

Şi face ca exemplu de încredere ispita şi păcatul în ideea de a nega şi a credibiliza că cică păcatul cu cât îl faci mai mult, mai tare, mai sigur, se preschimbă în virtute şi deci nu mai este păcat ci ştiinţă, şi apoi face deznădejdea, face speculaţia cu o cruzime neobservabilă, speculează lucind şi demonstrând absurd atotputernicia morţii şi a blestemului şi a chinului veşnic ca şi cum ar face o lucrare de mare căinţă şi mare responsabilitate când defapt lui fiindu-i frică de răspundere se arată mereu foarte copleşit de criza de timp cu care se laudă ca o victimă eroică de atâta vrednicitate şi responsabilitate frăţească şi altruistă. Defapt făţarnicool prooroc mincinos se ascunde în criza de timp sperând să scape de răspundere înaintea şefilor cu această mască: Fă-te că lucrezi cu răspundere şi îngrijorare, şi cu găsirea la nesfârşit a piedicilor şi a chichiţelor cu care te lupţi să izbuteşti!

Păcatul din el este pismaş pe Dumnezeu fiindcă-i fură din timpul împlinirii prilejurilor de cădere în ispită şi de preocupare cu păcatul toată ziua şi imediat se aprinde nemulţumit ca intrat în criză de timp!.. că nu-i minteresul lui, că te face să-l vezi ca un fel de mare avere şi să-l aperi ca avocatool.

El se dă exemplu de căi păcătoase sulimenizate care cică nu contează din moment ce scopul salvării idolilor scuză mijloacele, se promite pe el însuşi ca viitor veşnic şi fericit pe căile cele spurcăioase şi deşarte pe care le arată şi le răspândeşte exact ca pe neghina vopsită care-i iese din gură necontenit ca lucrarea de foarte mare valoare şi de înaltă ţinută morală: ''seamănă''.

El defapt a furat trecutul de 7500 de ani al Domnului Hristos Iisus şi scriptura şi împlinirea în prezent şi viitor a Cuvântului lui Dumnezeu şi după ce a furat se crede el însuşi merituosul de parcă prin strădania lui face şi e ceva important şi foarte mare şi plasându-se pe sine în viitor ca fericire şi împlinire se lasă în mituirea cu minciuna măririi de sine ca prin plăcerea asta să păcălească fetele sau pe oricine îndemnând la părerile şi socotelile lui deşarte.

El este defapt trecutul cel urât şi rău şi se dă şi se ţine pe sine de sine cu încăpăţânare că cică el ar fi prezentul şi viitorul când defapt numai Hristos este prezentul şi viitorul: Cuvântul lui Dumnezeu, numele cel nou al Domnului Iisus.

Ca să ieşi din starea asta semeaţă de mare teolog şi prooroc mincinos poţi să faci ceva simplu, căci Domnul îţi dă putere: ia jugul şi sarcina cea uşoară a Domnului şi păzeşte purtarea crucii şi răstignirii tale până la sfârşit în urma Domnului, ''vino după Mine fiule... mergi în urma Mea omule... înapoia Mea satană şi prooroc mincinos...

Deci cine voieşte să iasă din blestemul lui însuşi să se lepede de sine căci el însuşi este trecutul, să vină după Mine şi să intre în binecuvântare căci Hristos este prezentul şi viitorul.

Asta este lepădarea de sine: socotindu-te trecutul cel rău şi urât să vrei să fii Dumnezeu şi ca Dumnezeu mergând pe Calea lui Dumnezeu în urma lui Dumnezeu ca un Fiu căci fiul este asemenea părinţilor lui.. pe căile îndreptate de toţi proorocii lui Dumnezeu: ''Pregătiţi căile Domnului, drepte faceţi-I cărările cele înclinate şi întortocheate ca să nu alunecaţi pe ele în iadeul vostru cel viclean cu judecăţi mituite, sentinţele iubirii egoiste... căci Împărăţia Cerurilor, Ţara Norilor plini de heruvimi şi serafimi s-a apropiat.. Vine Domnul Împărăţind împreună cu toţi sfinţii Săi...

Lepădaţi-vă de sine simplu şi eficient: eu sunt trecutul care-l socoteam prezent văzîndu-l viitor iar Domnul Iisus şi Cuvântul lui Dumnezeu chiar este prezentul şi viitorul cel adevărat!

''Tristă este căprioara rătăcită printre scai dar mai trist este mieluţul printre iezii ce vor bai... lupii cruzi şi răi... ascunşi sub făţărnicia crizelor de timp.''

Grăbiţi-vă să vă pocăiţi şi să intraţi înapoi pe Cale, căci cei de pe lângă drum fac trotuarul şi se scurg prin canale, cei în pământ prea subţire şi pietros sunt credincioşii făţărniciei, cei căzuţi între scai şi spini şi mărăcini sunt înăbuşitorii grâului cu toate grijile şi plăcerilor glumeşti ale tuturor ştiinţelor superstiţioase şi vrăjitoreşti ce se cred savante şi a tot explicaţioniste şi ştiutoare iar cei cu pământ 'bun' şi adânc şi plini de 'umezeală' la rădăcini sunt cei ce rodesc numai păcate spurcate... unii 30, alţii 60 şi alţii 100 de 'arginţi' deodată... defapt în ascuns se vede că e vorba de 6 şi 66 şi 666 şi invers 999 adică un fel de cârlige cu 3 harpoane ca să te scoată din apă, din cer!.. ca să nu mai fii tu peşte ceresc ci pământesc şi să te faci mare... rechin. Iar în cârlig ca momeală eşti tu însuţi cu născoceala ta cea artistico-ştiinţifică şi sminţitoare carele vei fi!

''Eu sunt pământul cel bun, pământul făgăduinţei şi Cuvântul Meu este apa Vieţii care vă răcoreşte cu umezeala cea sfântă, din belşug la rădăcină... Eu sunt Viţa şi rodul şi ciorchinele frăţesc al fiecărei bisericuţe din loc în loc... Fiiţi voi mlădiţele Mele... cele dragi şi scumpe cu preţ mare şi fărădepreţ.

Cam aşa ceva se interpretează pilda semănătorului!

Mişcarea combinată cu aerul bine oxigenat (mişcarea pe munte în special) calcifiază oasele de asemenea.

http://www.soilandhealth.org/02/0201...020127.toc.htm

Fasting In Special Periods and Conditions of Life - FASTING IN INFANCY AND CHILDHOOD

http://www.soilandhealth.org/02/0201...20127.ch26.htm

http://www.soilandhealth.org/02/0201....III/p.278.jpg

The above pictures of little Michael de Bellis of New York State, were taken during and after a fast of 47 days taken in February and March, 1941 for what was thought to be poliomyelitis. His last meal was taken February 15 (age 2 years, 3 months and 1 week), and he did not again taste food until noon of the 47th day. He was first able to move (slightly) the paralyzed left leg on the 30th day of the fast. No enemas were employed; he had a bowel movement on each of the 28th and 30th days. The above photograph taken on the 30th day shows he was then able to sit up without support. He was still able to sit up on the bed and play with his toys on the 35th day. Weight before he became ill was 32 lbs.; at completion of the fast 15 lbs. He has been kept on uncooked foods since. Sun baths were given during and after the fast.

http://www.soilandhealth.org/02/0201....III/p.279.jpg

Master Michael de Bellis at the age of ten. This picture of Michael de Bellis was taken November 1, 1948, in California, where he and his parents are now living. He has been reared Hygienically following his fast

Eu nu prea cred ca (numai) din nemancare s-a vindecat. Lipsesc anumite explicatii.
E vorba de poliomelita, care este data de un virus. Sau la vremea aceea nu stia inca.
Si copilul si era numai piele si os. Cum a trait? Din ce?
Da, soarele, aerul curat sunt bune pentru oase. Fixeaza calciul.
Dar in rest nu stiu ce sa spun.
Mai ales un copil, care este in crestere si are nevoie de hrana. Dumnezeule mare!

Atunci hai sa punem copiii la foame. Si noi la fel. Ce ne mai trebuie sa mancam?
Stam la pat si gata, sau umblam scheleti ambulanti.

Iar in ceea ce priveste pe monahi. Nu stiu, numai Dumnezeu ii ocroteste.
Si probabil ca trebuie totusi sa fie sanatosi genetic si nu numai cand se duc la manastire. Nu oricine poate si rezista.

Ah si regimul ala cu varza, prune si struguri. Numai alea si in rest nimic? Si atunci esti stapan pe WC 24 ore din 24. Iti isi si PC-ul acolo, dormi acolo.
Dar poate ca unii au asa burti sanatoase, sau sunt foarte constipati. Cine stie?

Inca ceva: voi ati auzit/vazut oameni cu anorexie?
Si stiti ca ajung sa moara daca nu se iau masuri?
Acolo care este explicatia? Ca nici ei nu mananca.
Care este diferenta?

Si asta de mai sus nu este post, este doar lipsa de alimentatie. Post inseamna si rugaciune.
Pana si Iisus si Sf. Ioan Botezatorul si tot se mai alimentau cu ceva.

Am incercat sa rasfoiesc putin lucrarea din link. Foarte ciudat.
Totusi exista o utilitate.
Peroanele care au un metabolism mai slab si care sunt supraponderale (mult), pot sa slabeasca in acest fel.
Dar in spital, sub supravegherea medicului. Si eventual chiar in coma indusa. Ca asa rezisti si la foame si nu te doare nici stomacul si nu-ti este rau.
In plus stai la pat si nu faci efort.
Si esti alimentat cu perfuzii (deci lichide).

In lucrare scrie ca totusi se administreaza lichide (sucuri, supe etc.).

Sophia,

Diferența dintre postul cu apă și orice dietă în care ceva-ceva consumi din cînd în cînd constă în faptul că după 2-3 zile ți se schimbă metabolismul și nu-ți mai este foame. De aceea postul nu este o înfometare continuă cum le pare la prima vedere celor ce aud prima oară de așa ceva. Eu am încercat de patru ori și voi mai posti, deoarece m-am bucurat de beneficiile acestui tratament natural.

Cei cu anorexie încearcă să mănînce și nu pot procesa hrana, dar ideea e că mănîncă puțin, ceva acolo. De aia ei nu intră în ketoză în a treia zi și probabil că sistemul lor digestiv s-ar repara dacă l-ar pune pe pauză o vreme. Merită de cercetat dacă știți persoane ce suferă de problema asta, Internetul e la dispoziție.

Nici eu nu știam că și copiii pot posti de la mîncare. Dar e logic și firesc, altfel în regim de supraviețuire copiii ar muri primii după cîteva zile de nemîncare. Evident că se hrănesc cu resursele proprii, mai întîi cu grăsimi, apoi cu țesuturile neesențiale și la urmă de tot cu mușchii. Tot în cartea asta autorul zice undeva că și nou-născuții pot trăi mai mult de 18 zile fără hrană - probabil se referă la situații concrete. Dar nu putem generaliza pentru toți copiii o anumită limită, doar sînt diferiți de la caz la caz.

Cît despre acel copil ce a scăpat de poliomielită prin post - pentru mine este foarte plauzibil. El a ajuns la faza de piele și os după multă vreme de nemîncare, cred că a fost supravegheat de profesioniști care au știut cum să facă tranziția la post, cînd să-l întrerupă și cum să revină la mîncare. Oricum, știu că pentru cineva care nu a postit niciodată, prima sesiune nu are voie să depășească 10 zile, parcă din cauza eliminării prea bruște a toxinelor. Dar în cazul unui copil probabil că sistemul lui nu e atît de otrăvit ca al unui adult și atunci poate că reușește din prima mai mult de 10 zile.

Pentru orice om exista un prag peste care postul negru devine autodistructiv si anume, acela in care corpul nu mai poate consuma tesut gras/muscular pentru auto-sustinere si incepe sa consume din organele vitale.
Dar asta nu inseamna ca nu poate ceda si mai repede daca exista deja carente serioase (vitamine, minerale) sau boli incompatibile cu postul negru.

La o cautare rapida n-am gasit nimic nici pro nici contra in sensul de a confirma/infirma realitatea acestui caz.

Este destul de incredibil, chiar si pentru cineva care a tinut post negru pe o perioada mai indelungata si a beneficiat de pe urma efectelor lui de ordin medical.

Nu cred ca in ziua de azi experimentul se poate repeta fara a trebui sa se confrunte cu rigorile legii.

Pacat ca prostii ca homeopatia au o atat de mare audienta si lucruri atat de simple cum e postul negru care pot ajuta cel putin in cazurile deloc rare de supra-ponderabilitate pentru care se apeleaza uneori la proceduri f. costisitoare si chiar riscante si cu rezultate nu neaparat certe cum e bypass -ul gastric sunt ignorate de mediul medical.

Dar probabil, ca de obicei, banii vorbesc desi la o adica si din asta se poate face bani, monitorizarea pacientilor cu riscuri de sanatate in timpul postului negru poate fi destul de banoasa dar probabil nu aduc asa multi bani si asa repede cu investitii minime cum o fac homeopatia sau interventiile chirurgicale de mai sus, de altele ce sa mai vorbim.

Deschidem o clinică privată? Am înţeles că astfel de sanatorii sînt superscumpe şi totuşi au clienţi...

Riscant.
In timp ce escrocheria numita homeopatie defileaza cu acte in regula, postul negru s-ar putea sa intre in colimatorul legii.
Nu stiu in ce masura cei cu bani ar recurge la asa ceva, dar oricum poate fi o idee buna.

Totusi nu m-am lamurit: de ce mor anorexici?
Am inteles ca totusi nu mananca nimic. La un moment dat trebuie pusi (cu forta) perfuzii.

La fel ma intreb cu cei care fac greva foamei. Cate zile rezista? Nu prea multe.
La fel cei care rezista la diverse calamitati (cutremur de ex.) si sunt gasiti peste zile fara apa si hrana. Cat rezista?

Pe urma cum poti sa spui ca dieta asta (eu nu o numesc post, ca Dumnezeu nu a lasat asa ceva) nu este infometare. Chiar asta este. Lipsa hranei.

Alta nelamurire - se spune ca organismul consuma rezervele lui. Si daca nu are, sau ii lipsesc lucruri vitale?
Eu cred ca trebuie vazut mai intai organismul, verificat bine. Sunt oameni care au probleme in metabolizarea unor substante: zahar, fier, calciu, magneziu etc. si in stare de alimentatie normala.
La aia din ce se mai hraneste organismul? Cum si le procura?
Cred ca depinde mult si de metabolismul organsimului. Unii au arderi puternice (sis sunt mereu slabi), altii slabe (si sunt mereu grasi).

Organsimul are niste mecanisme, o functionare. Am citit un pic in lucrarea din link sa vad ce fac celelalte organe: cica totusi mai functioneaza din cand in cand (mai ai scaun, la rinichi nu m-am uitat).

Dar mie cel mai greu mi se pare cu stomacul. Ca atunci cand nu mananci, simti primul lucru durerea/usturimea stomacului care freaca in gol. Si nu-mi inchipui cum isi opresc organele functionarea. Asta nu inteleg.

Si cum rezista creierul nealimentat? Lui ii trebuie niste substante si hrana.

In fine, o groaza de intrebari.

Din ce am auzit si eu exista deja doua posibilitati:

1. Centre/sectii in spitale unde oamenii se interneaza pe perioada dietei, ca sa fie supravegheati. Dar ei consuma totusi lichide: sucuri, ceaiuri, supe.

2. Centre/sectii in spitale unde oamenii obezi tin dieta stricta. Aici insa nu am informatii. Cred ca sunt alimentati numai artificial (prin perfuzii).
Cum face stomacul, cum fac organele? Nu stiu.

Îngeromul... şi bolile lui.
 

Îngeromul are 3 trupuri: duhovnicesc, sufletesc şi trupesc... şi a fost făcut să stea liniştit şi să fie veşnic viu şi dacă iubeşte curat şi vrea cu adevărat să se şi desăvârşească atunci să lucreze cu înţelepciune asemenea Domnului, căci cu cine te asemeni pe acela iubeşti şi copil al aceluia devii, iar dacă mai şi asculţi porunca Lui cu supunere totală devi un fiu bun, un Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

Trupul se îmbolnăveşte când îngeromul păcătuieşte şi ascunde apoi cu frică şi viclenie şi la urmă se făţărniceşte de tot şi devine exact ca un pom al binelui.. şi al răului... şi dacă nu mai vrea să se schimbe ci doar deznădăjduieşte speculând cu un ochi la neputinţa schimbării şi cu un ochi la prostia de care a dat dovadă slujind blestemul şi idolii şi superstiţiile blestemului satanicesc, atunci el nu-şi mai oferă nicio şansă şi cu mare cruzime se sinucide grozăvindu-se fără să ştie ce face sperând să-i fie socotit gestul egoist ca o eroică împlinire a mândriei şi demnităţii stăpânirii sale.

Şi aşa îngeromul vrând să stăpânească pe alţii ca să fie stăpânit de păcat ajunge jumătate bun şi jumătate rău şi egoist... şi devine astfel o ispită ambulantă bănuitoare şi sipismaşe ce se aprinde uşor la răzbunare şi la ameninţări fiind gata să moară cu tine de gât cu nepăsare, căci cine poate mânca un sfruct jumătate stricat şi cu vierme şi jumătate sănătos şi dulce? Doar sabia te mai poate mânca, săbiţa, cuţitul şi bisturiul... fie el cu laser sau cu microscop atomic şi nuclear.

Iar dacă merge el la doctorul de duh, de suflet sau de trup, ce să facă cu el? Să-l taie în două? Ce să facă medicul?

Şi dacă moare pe drum şi cheamă pe Domnul la judecată... ce să facă cu el Dumnezeu, unde să-l pună: în rai sau în iad? Ce să facă Dumnezeu?.. să-l taie în două?

Deci atunci când posteşti duhovniceşte (la mândria blestemului, la slavă deşartă şi la aruncarea vinei ca să scapi de judecată), sufleteşte (la ispitele făţărniciei şi la mituirile plăcerilor cruzimii, iar trupeşte (la poftele rele şi pătimaşe şi la munca în zadar pentru a stăpânii pe alţii în timp ce te stăpâneşte păcatul şi apoi satana gLumii) se întâmplă o minune dăruită de Dumnezeu astfel că nemai având virusul, demonul, dracul, năravul, satana ce să pape, nemai având sursa de blestem la cherem ca să se distreze batjocurind ce să facă?.. cu siguranţă se usucă mai repede decât partea bună care a mai rămas în tine şi care se hrăneşte cu binecuvântarea Tatălui Ceresc... şi dacă se usucă partea rea, partea aia bolnavă, atunci puterea binecuvântării ajută cu siguranţă partea bolnavă ca să se vindece, să-şi revină, şi să trăiască din nou fericită în Lumină.

Postul negru presupune pocăinţă sinceră şi să stai neclintit în dragoste tainică, umilă şi credincioasă... iar rugăciunea este pentru ca nu cumva să te păcălească ispititorul şi să te desparţi de binefăcătorul tău ceresc credulizând în minciuni şi bănuiel ca să poţi să te tămăduieşti prin credinţa necredincioasă sau prin superstiţia în blestem ca un încremenit în lepădare şi nepăsare... lepădare de nevinovatul care este ispitit peste puterile lui ca să cadă în păcat, în inversarea minciunilor şi tainelor, în sminteală, în rătăcire, în pierzanie.

Rugăciunea, oricât de săracă şi proastă ar fi ea, este totuşi cea mai simplă şi umilă cale de a fi permanent împreună cu Dumnezeu.

Mai vsovivivi, te rog frumos, nu mai polua topicul asta.

Nu mai polua... Ce spui tu dragă colega e un mit! (Oare pe cine mituieşti?)
 

Dacă ceri cuiva să... trebuie mai întâi ca tu să faci în mod obijnuit ceea ce ceri altora, căci altfel se cheamă făţărnicie, iar dacă n-ai dreptate în ceea ce ceri se cheamă obrăznicie sau chiar prostie.

Mergând pe prezumţia de nevinovăţie nu te bănui de nimic rău şi mă supun cererii tale, căci se pare că şi tu te-ai cam săturat de mine, de egoismul credul, şi închei deocamdată spunând tuturor doar atât:

Post negru la lăcomia deşartă de fete!.. şi la încântările minciunii măririi de sine ce te mituie cu milă revoltată ca să calci în picioare dragostea... de Dumnezeu.

''Mlădiţele care se rup şi se dezbină de Viţă se usucă şi aruncându-se în foc ele ard!''

Pace şi odihnă sfântă!

(Nimeni nu te poluEază mai tare decât propria ta prietenie cu gândul, cu năravul poftochiului limbut, cu lăcomia fetişizantă, cu păcatul pervers şi inversat la minciuni ce te ispitzeşte mereu ca să-i cazi lui făcându-l.)

Dacă auziţi Cuvântul şi credeţi fiţi credincioşi!.. nu ca mine ci ca Dumnezeu, fiţi credincioşi luptându-vă cu toate miturile gLumii: nişte minciuni susţinute de bârfe şi de tradiţiile omeneşti.

Bun si asa.

Mi-ai scris mai înainte că sunt fără de speranţă... şi ai şters, lăsând scris altceva: Bun şi aşa!

Ce ai păţit? Ţi-ai dat seama că dacă susţii aşa ceva defapt tu eşti cel fără de speranţă care şi-a pierdut credinţa din pricina că mă priveşti viceversa după mitul format în sufletul comerţului? Sau de cine şi de ce ţi-a fost frică aşa de tare?.. până acolo încât judecându-mă nedrept ca pe o satană ce speră viceversa ai făcut un pogorământ până acolo încât să susţii acum că e bine şi aşa? Păi ţie ţi-a stricat calea căci nu pe mine m-ai primit ci pe satana pe care ai judecat-o. Tu crezi că te-ai smerit însă defapt pogorământul tău absurd nu e pentru mie ci e dăruit minciunii căci BUN nu poate fi şi aşa şi altfel, strâmb şi invers, aşa cum ai judecat tu mereu la adresa mea dar nu pe mine căutând voia lui Dumnezeu ci închipuirea şi părerea ta despre mine ai judecat-o, iluzia pe care ţi-ai făcut-o necitind şi neînţelegând ce am scris pentru mine şi pentru toţi... căci eşti sătul de mine şi de textul meu şi ştiu eu de ce anume eşti aşa de sătul din moment ce nu ai citit, din auto ispisălogeală cu aruncarea vinei pe alţii până pe Dumnezeu....... şi nu poate fi Bun un altfel de drum decât Acela ce este scris pe Calea cea Dreaptă, aşa cum scrie şi la tine în semnătură, şi altă cale nu e bună cu siguranţă căci e cale păgână!.. calea necredincioşilor.

Tu nu ştii însă cum e calea păgână ca să te fereşti de ea şi de aia de frică faci pe dos.

Păi e foarte simplu dragul meu rătăcit:

E bine doar aşa:
-să-ţi fie ruşine şi frică de Dumnezeu pentru viitor ca să nu păcătuieşti fiindcă Îl ştii din trecut că e sfânt şi bun şi drept şi credincios,
-să nu-ţi fie frică de El şi nici ruşine deşartă dacă ai căzut şi ai făcut păcatul ci să te duci să-I ceri iertare şi să te ajute să te schimbi în bine răbdând până la sfârşit toate fricile ce te ispitesc să scapi de toate consecinţele dureroase ale păcatelor tale inclusiv boala, moartea, bătaia, chinul, pedeapsa, urâţenia, neputinţa... care vin asupra ta din lipsa dragostei de Dumnezeu şi a necunoaşterii Adevărului de Taină, adică din lipsă de înţelepciune umilă căci înţelepciunea te îndeamnă să fii umil şi curat şi altruist nedeşert ci tainic aşa ca Dumnezeu căci înţelepciunea lucrează împreună cu Domnul făcând şi născând fii după cum este şi trăieşte Dumnezeu.

Într-un Cuvânt: nu te împrieteni cu pă-gândul.. egoist, vorba lui Marcu ascetul, adică nu te împrieteni cu prietenia căci omul nu e ca Dumnezeu şi el se împrieteneşte cu tine doar pentru cruzime şi prăduire după formula vrăjitorească şi jmecheră a mitului că poţi drege busuiocul cu viclenie şi ascunziş şi făţărnicie... că cică nu se va cunoaşte răutatea în veci. Se va ştii căci tot ce s-a făcut rău la întuneric şi este rău la întuneric va ieşi la lumină şi se va vedea.

Iar ca măsură practică pentru ieşire din păgânismul mortodox cred că ar fi bine să ieşim din pofta lacomă de a îndopa şi îmbulzi... cu privirea trufiei.. pe Aproapele.... spre Lumină cu dor de Dumnezeu luptând cu eul puturos şi egoist care se laudă cu cruzime în întuneric, în minciuni, în neobservare, în ne luare aminte, în seamă, în timp ce tu faci binele. Se va vedea şi jumătatea cea goală a paHarului în care stai în neobservare.

''-Doamne, mulţimile te îmbulzesc şi tu vrei să ştii cine te-a atins?
+Păi, cine m-a atins a crezut!.. în Cel Carele M-a trimis pe Mine.''

Pe scurt... ca să nu cazi în deznădejde speculând lipsa oricărei speranţe.
 

Nu e bine şi aşa căci este scris la sfântul Marcu Ascetul: ''nu te împrieteni cu gândul'' adică cu prietenia pă-gândului ce-i mare stă-pân..tec, unde ''tec'' vine de la formula aia vrăjitorească ce se bolboroseşte printre bârfe, formula aia complicată care drege busuiocul şi tămăduieşte orice.. cu cântec. Ştii tu, tot ceea ce nu funcţionează bine funcţionează cu cântec... când mere scârţâie, plescăie, zdruncină, sâcâie, ispisălogeşte cu toate gândurile căci el e pă-gândul suprem, funcţionarul corupt cu cea mai mare funcţie din minte ce te încântă.

Doamne Iisuse Hristose numai tu ai iubit funcţia primită de la Tatăl cu Adevărat încât ai lăsat pentru ea tot haremamonul gLumii şi toate poftele şi plăcerile cele deşarte şi toată averea păcatelor şi a necredincioşilor... ca să vii acuma şi să îndumnezeieşti iar ceea ce a stricat şi strică omul făţarnic şi foarte prefăcut care îmbrăcându-se în hainele tale şi luând chipul tău se preface perfect că nu se preface deloc ca să-ţi piară oile tale şi mieii tăi Doamne.

Scapă-ne de prostia de a sluji păgândului stăpântec cu iluzia ca mituindu-l cu prietenia crudă şi de interes materialist vom stăpâni şi noi alţi foameni.

Poftochiul limbilor tale măi prietene ar fi bine să fie curat şi neîncurcat în limbi şi ispite!.. ca să nu dai lecţii vicioase, căci încurcarea limbilor vine de la delăsare să faci păcatul cu nepăsare, fiindcă fiecare organ are o limbă şi o poftă proprie, cele duhovniceşti, cele sufelteşti şi cele ale inimii, fiecare organ al celor trei trupuri are limbă şi poftă şi dacă se-ncurcă ele şi te păcălesc seducându-te atunci musai vei ajunge mercenar în armata păgândului aprins de nemulţumire şi revoltă că altul nu face voia Domnului de parcă tu ai face-o mereu!

Ok, recunosc, am avut asteptari exagerate.

Anorexicii au o problema de ordin psihic, nu stiu cand sa se opreasca.
anorexia <> post negru.

Desi sunt persoane care se apuca de post negru si pot avea problema asta - ca nu stiu unde sa se opreasca, nici cand apar simptome severe, dorind sa slabeasca mai mult sau "sa se dezintoxice" confundand semnalele unui stres maxim al organismului, impins peste limite, cu "simptomele dezintoxicarii".

Depinde, am inteles ca recordul este in jur de 90 zile.
Depinde de cate rezerve de grasime au, ce probleme de sanatate mai au daca au.

Cum nu? Postul negru este in traditia Bisericii.
Dar tu nu poti sa-l tii nici pe cel vegan, asa ca iti inteleg dificultatea de a-l intelege pe asta ...

Apar problemele.
De asta postul negru ar trebui monitorizat medical sau in orice caz, facut cu cap.

Asta e un mit de la babutele cu burtica care in viata lor n-au tinut macar o zi de post negru. La barbati am vazut mai mica opozitie fata de ideea de post negru, asta nu ca n-ar fi femei care sa tina zeci de zile de post negru.

Stomacul nu "se freaca in gol" niciodata. Muschii actioneaza doar in masura in care primeste in care primeste hrana cat de cat solida.
Secretii gastrice se produc insa si fara harana solida (dar in cantitate mica) in masura in care are un "program" sau exista un stimulent gustativ, olfactiv sau chiar imaginatia intr-o anumita masura.
Dupa 2-3 zile de nealimentare isi opreste cvasi-complet functionalitatea si incepe sa isi reduca dimensiunile (se strange).

Foloseste in majoritate cetonele rezultate din procesarea rezervelor de grasime si o mica parte de glucoza rezultata din procesarea tesutului muscular.

Pot sa consume si doar apa.
Exista si o dieta bazata exclusiv pe sucuri de legume, radacinoase (exclus fructe care contin zaharuri).

Nu exista asa ceva.

In cazul obezilor ori sunt trecuti la dieta severa - shake -uri proteice + vitamine, saruri care asigura doar un minim de calorii + nutrienti strict necesari ori se recurge la operatii asupra stomacului: este redus in dimensiune sau este umplut cu un balon (si ramane putin spatiu pentru mancare) sau este strans cu un inel (si iarasi, incape mai putina mancare).
Insa nu e o solutie sigura 100%, poti slabi rapid (si pielea se lasa) si te poti ingrasa ulterior la loc sau mai mult (chiar mancand putin dar cu multe calorii gen bauturi cu zahar, dulciuri, grasimi).

Din cîte am înțeles, deși prin calendare nu mai apar ca zile de post negru, avem:

5 ianuarie - Ajunul Bobotezei
primele 5 zile din Postul Paștilor
Vinerea și Sîmbăta dinainte de Înviere
29 iunie - ajunul Tăierii capului Sfîntului Ioan Botezătorul
14 septembrie - Înălțarea Sfintei Cruci
24 decembrie - ajunul Nașterii Domnului

Măcar atît și tot ar fi vreo 10 zile pe an.

Sunt primele 2 zile si jumatate din Postul Pastelui.
Miercuri seara se poate manca.

Ps.52 ''Acolo unde nu este frică le e teamă de frică pentru că Domnul a risipit oa...
 

Post negru şi tainic însemană ''unire ca îngerii, dragoste ca sfinţii şi hrană ca pustnicii'' adică slujire fără păcat, dragoste fără mândriegoism şi dor fără gLume.

Calea spre postul negru este postul negru adică priceperea scopului postului negru.

Scopul este chiar mijlocul, mijloacele!.. şi abea atunci scopul nu mai scuză mijloacele iar acest Adevăr rezultă din Cuvântul lui Dumnezeu : ''Eu sunt Calea, A.. şi V...a''

Pentru a ajunge să poţi folosi postul negru la altceva decât la sporul satanicesc şi la creşterea mîndriei prin post e nevoie de lepădarea de sine când faci orice bine, de lepădarea de încântarea de sine că poţi să faci... păcatul, de lepădarea de prieteşugul şi fericirea că folosindu-te de orice inclusiv de Dumnezeu poţi să faci orice... orice dezbinare a ta de umilinţa smerită şi de răbdarea de a ajunge şi a rămâne întru ele până la sfârşit, căci asta însemană paza locului lui Dumnezeu în om: umilinţa smerită şi răbdarea pentru ele.

Ca să fii umil trebuie să păstrezi taina şi să nu dai lecţii de valoare, valoarea mea, valoarea mea: hoţia şi dovada spurcată, mărturia blestemată.. lăudăroşenia arătată şi prezentată cu mare fast, cu mare pompă, cu promiscuitatea exchibiţionistă a stăpânirii altora pentru păcate, pentru că tu eşti stăpânit de păcate prin patimi.

Deci postul negru nu trebuie să sperie pe nimeni căci nu moartea sperie ci 'fericirea' de a rămâne încremenit în ea ca un idol naiv, asta îngrozeşte. Calea până la înviere trece prin orice, inclusiv prin moarte.

''Fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără de răutate ca porumbeii.. căci dacă sunteţi naivi atunci sigur credulitatea şi prostia o să vă flateze orgoliul şi o să vă mituie funcţiile cu multă corupere... foarte simplu:

Vi-se încântă că veţi putea face... păcatul.. cu mândrie superstiţioasă plină de superstiţii osoase speculative.

Şi minciuna asta a măririi de sine merge în paralel prin întuneric orice aţi face ca lucrare de ascultare... şi nu vezi, nu-ţi dai seama, nu iei în seamă, nu iei aminte, nu te-nfricoşezi, dar de la o vreme începe să te doară ceva în tine şi te lepezi treptat de Dumnezeu crezând că te scapă nerăspunderea şi muţenia lenei de răspundere.

Adevărata cale spre fericire este aceea care te îndeamnă să vrei mereu să răspunzi Domnului pentru toate ale tale cerând cuvios îndreptare fără să te făţărniceşti deznădăjduind cu viclenie prefăcută şi speculantă de frica oaselor risipite de Dumnezeu căci dacă Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor ei s-au ruşinat. Păi a risipit oasele lor după ce ei înşişi s-au risipit ispitindu-se la nesfârşit ca incoruptibilii care se cred sfinţi nevăzând că mereu cad în păcate chiar în mijlocul lor făcându-le fără să ştie şi fără să-şi dea seama cît de mult caută mereu să se îndoiască de singurul bun sigur: de Dumnezeu şi de sfinţenia Lui.

Cine oare este (bun sau mai bun) ca Dumnezeu?
 

În psalmul 52 se arată ce nebunie a gândit omul în inima sa, căci omul este o fiinţă nebună dacă-şi lasă privirea ciuntită şi îngustată de satana ca să se concentreze doar la o parte din realitate... şi să se revolte pe Dumnezeu şi pe cei ce vorbesc despre Dumnezeu.

Apoi Domnul a privit din Cer să vadă dacă nebunul are dreptate şi a văzut că din păcate are dreptate nebunul căci toţi s-au stricat şi toţi urâţi s-au făcut întru fărădelegi, toţi până la unul... unde UNUL se traduce prin Prima Poruncă a Legii din cele 10, sau până la Dumnezeu... adică până la toţi cei întru Iisus Hristos, unul Domn căci doar ei înţelg, ei caută pe Dumnezeu, ei se leapădă de sine.

Mai spre final se arată clar cine sunt cei vinovaţi de această nebunie lucrată la nesfârşit pe pământ: cei ce s-au temut de frică acolo unde nu este frică pentru că Domnul a risipit oasele celor ce plac oamenilor, lumii, iar ei văzând ce a făcut Domnul s-au ruşinat de Dumnezeu.

Aceste crude adevăruri despre nebunia omului şi despre cei ce o lucrează în oameni: făţărnicia şi laşitatea şi trădarea şi răutatea şi nebunia adică cruzimea lăcomiei necredinţei, se pot pricepe mai bine dacă se citeşte şi psalmul 53 şi 54.

Din acestea 3 reiese clar că unealta satanei în om este sentimentul absurd din om care îl face pe om după ce a fost alintat de Dumnezeu sau de prietenia sfinţilor să se creadă el pe drept mai bun, mai înţelept, mai drept, mai sfânt decât Dumnezeu... şi asta pentru ca să facă el ale sale: păcatul şi plăcerea voilor sale conduse de egoism sau de altruimul deşertificator, căci omului după ce se crede mai sus îi vine să dea lecţii şi să facă reţete gastronomice şi vindecătoare care nu sunt altceva decât superstiţii vrăjitoreşti ce ies din om, din inima omului, din groaza ce iese din oasele cele risipite de Dumnezeu... căci omul încăpăţânat vrea să-i facă în ciudă lui Dumnezeu... din 'milă'.

Deci ''Cine este oaare (mai bun) ca Dumnezeu?''... este oare satana şi îngeromul lui mai bun ca Dumnezeu? Este mai bună stăpânirea păcatelor decât stăpânirea lui Dumnezeu în om? Este mai bună libertatea morţii şi libertatea fără Dumnezeu decât răspunderea înaintea Domnului pentru ceea ce ai făcut rău şi ascuns şi făţarnic? Cine poate da răspuns la întrebarea îngerilor sfinţi Mihil şi Gavril: '' Cine oare este ca Dumnezeu? '' ... în răbdare şi umilinţă smerită.

Numai cine este ca Dumnezeu poate să se vadă pe sine că nu este ca Dumnezeu ci mai rău!

V,

Lăsînd la o parte vorbarbăreala multă și degeaba, ai ținut vreodată post negru?