Asta e din ciclul "prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul".

Dar, noi vorbim despre post, nu despre prost. Hai, ca mai e putin. Postul, vreau sa spun.

Da,desigur aveti dreptate!
Am decis sa inchei discutia aici.

Este poate si o tara de invidie, ca uite ..au facut mereu ce au vrut fara sa tina cont de nimic si aparent le merge atat de bine...

Ei bine, aparentele inseala si cred ca in general cei care simt nevoia sa se expuna social, in public, mai ales "electronic" nu au o viata atat de roz cat pare.
Eu as zice ca sunt mai degraba vrednici de plans.

Si pana la bilantul final mai este, un copil e ca "leverage" -ul de la bursa, daca mergi pe un drum castigator, iti inmulteste nespus rasplata insa daca mergi pe unul pierzator, te trimite pana in fundul Iadului.

Am sa spun ceva care pe multi poate va soca!Din punct de vedere crestin casatoria este lasata pt nastere de prunci.ca atare activittea sexuala pt asta a fost lasata omului,in afara casatoriei fiind pacat!Placerea este ceva secundar pt recompensa!dar omul vrea doar placerea fara nastere si crestere de prunci!Adica inverseaza scopul pt care sexul afost creat!Adica se cred mai destepti decat Creatorul.La fel cum hrana este pt sanatatea corpului iar placera gustului ceva secundar!Dar multi dintre noi manaca pt placerea de a manca.Asta se cheama hedonism.Daca medicul este de folos mamei si pruncului trebuie chemat oricand este nevoie fie ca ne place fie ca nu!

Femeia care este insarcinata va manca ce va putea pt ca crestinismul nu este ugigas sau ranitor de trupuri!

pt Sophia
 

Îmi pare rau ca te- au supărat cele scrise aici. La fiecare postare mă gândeam ca altul e subiectul topicului, dar sa stii ca pentru mine sunt foarte importante părerile si sfaturile de la cei de aici, oameni apropiati de biserica. Intr- adevăr sunt o sumedenie de forumuri pentru părinți și copii, dar mie nu- mi plac deloc discuțiile de acolo. Ce folos sa gasesti daca Hristos nu este luat in calcul?
Stii ce întrebare primesc eu cel mai des acum.cand se afla ca sunt însărcinată si mai am acasa un copil de 1 an si 10 luni? A fost o greseala sau v- ati dorit copilul? Asa s- a întâmplat sau chiar vroiati doi copii unul dupa altul? Si cu banii cum.o sa va descurcati daca tu intri iar in CIC?...... S.a. S.a
Tocmai de asta am preferat abordarea subiectului aici pe crestinortodox. As mai scrie, dar mi- e atât de rau ca abia pot tine telefonul in mâna.
Numai bine si post cu liniste in suflet!

Nu m-am suparat. Tu nu.
Te inteleg acum.
Sunt surprinsa de comentariile de care spui. Daca tie iti spun asa, ce
se spune altora cu mai multi copii.
Desi pot sa-i inteleg si pe cei pe care ii deranjeaza multi copii.
Totusi acolo, pe desprecopii, gasesti si ajutor real. Sunt inimosi. Eu
doar citesc cateodata.
Ai grija de voi si de familie.
Sarcina si nastere usoara.

Imi inchipui ce ar fi zis sa afli ca esti insarcinata cu o pereche de gemeni de 3 luni acasa..
:)

Ce ai patit??

E doar rau de sarcină, dar un rau continuu: Stare de greata permanentă evident însoțită de varsaturi, ameteli, lipsa de vlagă si un tremur de parca vrea sa- mi iasa sufletul. In afara de mirosul de lamaie nu prea este altul care sa nu ma deranjeze. Si mirosul apei ( de la robinet) îmi întoarce stomacul. Mă simt la capătul puterilor. :((

Nu mi se pare a fi doar "rau de sarcina".

Sa nu fie o problema mai serioasa, poate in cazuri de genul asta ar trebui totusi sa vedeti un medic si chiar repede.
De cate zile dureaza asta? Banuiesc ca nici n-ai mai mancat tot de atata timp...

In ultimele 3 săptămâni cred ca au fost cel mult 2-3 zile in care m- am simtit om...de fapt nu o zi întreagă, ci câteva ore pe zi am fost in stare sa mă ridic din pat fără prea mult efort si fără sa am nevoie de ajutor.
De mâncat mănânc in fiecare zi cate ceva doar ca nu prea rămâne în stomac mult timp. Astăzi nu am putut manca nimic, mă deranja si.mirosul de pâine prăjită cu care m-am împăcat foarte bine ultima perioada. Acum cred ca sunt si putin deshidratata pt ca nici apa nu o tolerez...in timpul noptii mai beau câteva guri desi starea de greata este prezentă și atunci, dar parca tolerez mai usor lichidele.

Nu stiu cum poti sta asa si totusi sa fii linistita..
Asa a fost si la sarcina precedenta?

Ai incercat sa vezi un doctor in perioada asta?

Hidratoarea e FOARTE importanta. Daca nu reusesti sa bei apa suficienta, trebuie macar o perfuzie.

Fiecare om trebuie sa bea apa zilnic. 8 pahare de apa, nu altceva, pe zi.

Asta cam asa e, dar atunci, de ce ti se da canon daca cumva pierzi sarcina ??? Pentru ca nu i-ai purtat degrija, pe de o parte, sau pentru ca ai facut alte pacate pt care Dumnezeu a considerat ca nu ai putea fi o mama buna?
Ce poti face tu ca sa nu pierzi o sarcina ? Sa nu faci efort, mai ales daca ai colul scurt si predispus la incontinenta, sa nu ai relatii sexuale in acelasi context sau daca exista risc de infectii, sa tratezi eventualele infectii preexistente, sa eviti pe cat posibil contactul cu oameni sau animale cu anumite boli periculoase pt sarcina, daca nu ai anticorpi, sa ai grija ce mananci ca sa nu te contaminezi cu asa ceva sau sa nu te sub/supraalimentezi, mai ales cu porcarii, si cam atat. Din pacate,daca Doamne fereste ai sau contactezi o astfel de boala cu potential abortigen sau teratogen ( care se transmite la fat si da malformatii sau mortalitate neonatala), rezultatul cam tot ala e :(...( daca o depistezi si iei masuri, sau daca o lasi sa evolueze pana se opreste singura :(...e adevarat ca multi ii pun capat inante sa stie sigur daca are vreo sansa sau nu, desi unele malformatii se pot vedea destul de devreme; daca se observa tarziu, in trim 2 sau 3, si sunt incompatibile cu supravietuirea, anencefalie, micro/hidrocefalie, etc, trauma e la fel de mare pt parinti indiferent ce fac, ca asteapta deznodamantul firesc sau nu; singurul si cel mai mare avantaj ar putea fi, daca un astfel de copil se naste totusi viu, ca ar putea fi botezat...acum depinde la ce riscuri se expune si mama, si cum sunt evaluate de la caz la caz...poate in unele cazuri este iminenta moartea fatului in utero, urmata de retentie si de soc septic, inainte sa-si dea cineva seama...dar desigur pentru o femeie crestina e un risc asumabil, pentru medicul care o urmareste insa nu prea e, mai ales ca si famiile mai mult sau mai putin crestine sunt avide de bani si de razbunare..,)

Ca sa previi spanzurarea, cred eu ca ar trebui, daca exista acest risc ( datorita unei topografii anormale a cordonului) si il depistezi undeva pe la 30 si ceva saptamani, ori sa te internezi , daca esti mai aproape de termen, ori sa stai " prin preajma" ( nu mai mergi la serviciu, ori la mare, la tara, la nunti, etc ) si sa mergi cam saptamanal sa te vada, sa fii atenta daca misca mai mult sau mai putin, etc...teoretic, asistenta medicala e inca gratuita, mai putin se pare ecografiile 3d si 4d, celelalte in schimb...ecografele din spitale nu-s luate pe banii personali ai cuiva, adica ai vreunui medic anume, stau in priza tot timpul, asa ca nu-i costa nimic sa te monitorizeze; mai nou insa se pare ca nici casa de asigurari nu mai suporta oricui si oricat...mai ales celorneasigurati, care insa si ei au dreptul la asistenta medicala de urgenta..

Mai pot fi si rautati asupra celor din jur...daca in loc sa avem o atitudine luminoasa, deschisa, ii judecam, ii osandim, purtam (subconstient) o ura si frustrare generala - mai degraba astea fac rau, chiar in baza unui mecanism pur biologic, nu are nici o legatura cu vreo judecata/osanda emisa de Dumnezeu.

Mai degraba noi ne plasam in afara Lui prin atitudinea noastra.

Si acolo, "afara", orice se poate intampla, biologia isi poate spune cuvantul, si altele poate nu atat de dramatice spiritual dar pur si simplu se intampla atunci cand ne asezam increderea mai degraba pe ambitia si socotelile noastre meschine decat pe rugaciunea catre Dumnezeu.

Pana acum vad ca te grabesti sa ma acuzi ca vreau sa fac avort sau ca vreau sa-i cheltui banii barbatului ca sa ma razbun, pe el ca nu vrea casa si copii ( cum sa nu vrea casa, o vrea sa stea in strada???)

Sau banii cui ziceai ca i-as fi luat banii daca m-as fi priceput, lu' al meu sau celor cu pisoiu ??? Pai ce sa le iau, daca nici ei n-aveau? Care au de dat, le poti lua, care nu au, incerci sa ii ajuti cu cat se poate, le faci ce e omeneste posibil ....cu toate ca unii chiar nu inteleg de ce serviciilein general se platesc ( de parca prestatorii ar trai din mila cerului) si de ce pravaliile percep adaos comercial si cauta sa aiba profit...de parca n-ar avea si cheltuieli...

Pe deasupra mai consideri si ca ce fac eu e imoral, ca le vand oamenilor mancare pt animale cand mai bine si-ar cheltui banii ajutandu-i pe cei saraci...parca e treaba mea ce vrea sa faca fiecare cu banii lui; si-apoi sa stiti ca nu doar oamenii fara copii au animale, ci si cei cu, iar unii e cresc nu neaparat de pkacere ci ca sa aiba oua, lapte, carne, etc...

Si mie mi se pare xa e prea multa pizma, de la o vreme, pe forumul asta, poate de cand e post , oare ??? Adica daca e vreunul care nu isi vedeposibilele greseli, hai sa i le aratam noi.... . Stiu ca ar trebui sa si le vada fiecare pe ale lui, dar uite ca nu functioneaza asa usor, mai degraba le vedem noi pe ale celorlalti si ei pe ale noastre...sau cel putin asa li se pare :)

Pe de o parte ai perfecta dreptate. Pana si oamenii egoisti isi iubesc copiii, dar ca pe propriile realizari personale, obtinute exclusiv ca urmare a trudei lor, si nu ca pe persoane diferite, independente, deosebite in felul lor, si aparute in viata lor ca un dar al naturii sau al divinitatii...astfel de oameeni obisnuiesc sa se exprime, intrebate fiind sau nu ce au realizat in viata, " am facut o casa si un copil"...( la copil m-a ajutat putin ai nevasta, eventual :D, adica l-a tinut la ea in burta 9 luni, si acum ii da sa manance si are grija de el, dar practic, eu ii tin pe amandoi...)

Pe de alta parte, riscam sa judecam gresit pe ceilalti. Daca cineva a desfranat in tinerete exista si posibilitatea sa isi dea seama la un moment dat ca a gresit si sa incerce sa se reorienteze spre o viata curata, de familie. Pana si noi cele care avem sau poate vom avea, daca da Dumnezeu norocul sa avem copii acum la batranete, riscam sa fim judecate de lume in acelasi fel, ca ne-am distrat la tinerete si abia acum ne gandim la familie....dar poate ca am fost in situatia ca la vremea tineretii sa fim in dificultati si sa nu avem posibilitatea intemeierii unei familii, atat noi personal cat si partenerii nostri de viata. Sau poate credeti ca io si cu al meu pna anu' trecut ne distram prin cluburi si prin vacante, si abia acum am hotarat sa ne asezam la casa noastra, si nu ca de 8 ani muncim pe branci in acest scop, si am muncit si inainte doar ca eu personal n-am reusit sa strang nimic pt ca atrebuit sa ii ajut si pe ai mei ( si el ma judeca pe mine ca pana l-am cunoscut pe el nu am agonisit si nici realizat nimic pt ca fie am lenevit, fie am risipit, dar nu e adevarat).

Cat priveste postul, se pare ca nu mi-a fost de mare folos ca am primit dezlagare, ba din contra,'m-a invrajbit peste masura, grijile si temerile s-au inmultit, nu am reusit sa fiu mai toleranta cu cei care imi fac rau, tocmai pt ca am acuta impresie ca cine vrea sa-mi faca mie rau ii poate face si copilului si ca e datoria mea sa impiedic acest lucru....ceea ce poate nu e intocmai advarat pt ca poate persoana care ii face cel mai mult rau sau singura care ar putea face asta sunt doar eu....sau cel putin asa o sa mi se spuna... ( ei ma ameninta si imi inmultesc sarcinile, dar pe de alta parte stiu sa imi ceara sa nu ma supar, sa nu ma enetvez, si sa am grija sa nu ma imbolnavesc...adica cu alte cuvinte sa tac si sa inghit cu zambetul pe buze toate nedreptatile si toate chinurile fizice si psihice la care ma supun....si am acuta impresie ca atat la munca cat si in familie sunt doar un obiect de care ei se folosesc, inclusiv pt a le furniza o progenitura...dar acum iar o sa zica unii si altii ca am vreo tulburare de personalitate sau ca sufar de narcisism si as vrea ca toata lumea sa ma iubeasca si sa ma aprecieze pt mine insami si pt ceea ce sunt, si nu doar pt ceea ce fac bine si de folos pt ei....). Dar singurul lucru bun la care pot sa mai sper este daca s-ar putea ca datorita stresului si rautatilor prin care trecem, copilul sa devina imun la stres si la amenintari, si sa ajunga sa nu se teama si sa nu-i pese de nimeni si de nimic....
( adevarul e ca nimeni, afara de parintii nostri si de Dumnezeu, nu e obligat si nu poate sa ne iubeasca atunci cand nu facem bine ci facem rau; asa cum nici noi la randul nostru nu reusim sa iubim pe cei care ne fac rau, decat poate pe proprii copii...)

Pai puteai sa tii post pe alta latura, ce e drept, mai dificil decat a manca strict vegan dar trebuia si asta oricum.

Mergi si tu si vezi "Cinderella" ..macar ca si pilda morala ca beneficiile clar nu vor fi aceleasi, nu in viata asta nu cu alegerile care le-ai facut deja...

Si nu, nu o sa devina imun la stres ca l-ai hranit tu cu asta, ci dimpotriva.

Pai as putea s-o fac pe cenusareasa, din proprie initiativa, adica sarefuz drepturile care mi se cuvin si sa ii servesc pe ceilalti....dar chestia e ca ei deja ma considera cenusereasa, si deja nu le ajunge cate fac ...ar vrea mai mult...dar atata pot sa masacrific, mai mult n-am ce, decat sa-mi dau si viata, sau vreun organ vital...lucru care nu pot sa-l fac acum fara sa risc sa fac rau copilului, ceea ce poate starinilor putin le pasa ( ar putea spune ca si Dumnezei si-a sacrificat propriul fiu pt ei...), dar familiei ii pasa mai mult de copil decat de mine si ar fi grav daca ar pati ceva..ma exact ar fi vai si amar de mine, chiar daca au contribuit si ei..vor zice ca fost numai vina mea ca probabil am facut ceva ce nu trebuia la servici, am carat, am fumat, m-am enervat, etc, si nu ca au contribuit si ei ca au tipat la mine si m-au stresat, si nu m-au inteles ca am probleme la servici ...
Asa ca de servit, sunt nevoita sa servesc si sa ma umilesc, insa nu de buna voie, cum ar trebui, ca sa fie mucenicia completa...
Iar pt ca nu tac , nu-mi tin gura, si nu ascult, mi-o iau aproape in fiecare zi, si mi se mai si spune ca e numai vina mea si ca ei ( el) are dreptate....

Apropo, ce ti-au facut? Te-au pus la post de paine si apa? Batai?
Daca sunt discutii care nu le agreezi ignora-le, nu te implica ce au sa faca? Au sa te dea afara?

Au urcat ei in lift cu bagaje, pe mine m-au lasat jos cu restul, am urcat si eu cu liftul urmator si cu ce mai era, si cand au ajuns au tipat pe mine ca de ce i-am asteptat sus...m-a trimis la dracu si a zis ca ma calca in picioare ( daca nu tac), si ma-sa a zis ca are dreptate, insa nici unu dinei nu mi-a zis sa urc inaintea lor....iar eu din pacate nu pot sa-i iert pt asta :(...( daca as ajunge eu amenint sau sa ranesc pe cineva si apoi as spune ca a fost vina lui...sunt curioasa daca judecatorul mi-ar da dreptate...)

Iar astia la munca si-au propus si ei sa ma desfinteze, sa imi dea ultimatumuri sa rezolv situatii care nu depind de mine, sau care ma depasesc, sa-mi arate greselile care le-am facut in trecut, eventual ca sa vad si eu cat de incompetenta am fost si voi fi ca eventuala mama, parca natura intreaga conlucreaza ca copilul meu sa nu ajunga sa se mai nasca....macar de-ar avea si ei rabdare sa-l fac sanatos, sa i-l dau in grija lui taica-su si soacra-mii, si apoi mie poa'- sa-mi faca ce vor, sa ma faca si bucati...
Cu siguranta ea va fi iubita si ii va fi bine cu ei, pt ca au dorit-o si s-au spetit pt ea, sa-i faca o casa, si daca voi ramane si eu in ecuatie cred ca ar trebui sa o invat sa-i respecte si sa ii asculte, ca sa fie iubita si sa-i fie bine, sa nu fraternizeze cu mine, ci cu ei, si sa nu faca aceleasi greseli ca mine...
Cu toate ca mai frica ar trebui sa-mi fie, si-mi este pe deasupra si de Dumnezeu, pt ca s-ar putea ca acest copil sa-mi fie incredintat mie de catre El, si nu a aparut caurmare a trudei exclusive a lui barbatu'meu, asa cum sustine el....( dar poate Dumnezeu artrebui sa i-l ncredinteze lui si sa-i ceara sa faca ce n-am fost eu in stare, adica sa-l creasca si sa-l educe cum trebuie...si poate se va descurca mai bine ca mine...)

intrebare p mamici
 

Fetelor,voi cand ati fost insarcinate, si cand ati alaptat, nu ati intampinat dificultati cu postirea ( abtinerea de la mancare si apa, mai ales, pe caldura), in zilele cand ati vrut sa va impartasiti ?
(Eu am vut noroc de sf Petru & Pavel ca plecam la servici inca si m-a impartasit la 8 dimineata..)

Eu cel putin ma trezesc sa beau apa si de 3-4 ori penoapte, mai alez decand e asa cald; ar trebui sa n iau nici anafura/aghiazma, insa mi s-a dat dezlegare. De fapt daca ma trezesc si e inca intuneric, beau apa si maculc la loc, iar dc s-a lluminat de zi, ma duc si iau anafura si aghiazma, chiar daca mai apoi ma culc la loc si mai dorm putin ( 7-8 maxim ca pe urma bate soarele in geam si se fac 30°)..

Insa vedeam mereu la biserica un cuplu cu o bebelusa mica, de cateva luni ( acum e mare, deja merge, desi nu are inca 1 an), dupa ce impartaseau fata luau si ei anafura, si tarziu la sf slujbei...si ma gandesc doar la mama, cum alapta toata noaptea si in cursul diminetii fara sa se hidrateze macar cu apa???

SI oamenii fara Dumnezeu fac copii.

Am crezut ca iar raspunzi din perspectiva femeii insarcinate sau care alapteaza, insa e interesanta si afirmatia ta : asa e, am remarcat si eu, dar nu pot sa nu ma intreb ai cu sunt acei copii, sunt tot ai lui Dumnezeu sau nu sunt ???

Poate are şi el o soţie, surori, verişoare, vecine, prietene care au fost sau sunt însărcinate. Din ce cunosc şi am văzut, pentru o femeie însărcinată credincioasă, postul este post, la fel şi mersul la biserică şi împărtăşania des.

Nu exista notiunea de "copii ai lui Dumnezeu/ne-a-lui-Dumnezeu".

Astea sunt niste scheme mentale ale tale, pentru a te elibera de sentientul de vinovatie ca urmare a unor decizii gresite.

Si eu am vazut la fel, dar ma interesa cum a reusit sa ajunga la aceste performante. Voua barbatilor vi se pare intotdeauna ca " nu a fost chiar asa greu"..( ba chiar unii mai au tupeul sa zica ca ei ar fi facut.o ( ar fi dus sarcina) mult mai bine si mai in siguranta :D....de chiar nu nteleg de ce nu a dat Dumnezeu acesta misiune barbatilor, daca tot sunt atat de mandri...)

Pt ca nu barbatul a vorbit cu sarpele.Barbatul ca boul a ascultat de femeie. =))

O plastica descriere a greselii stramosului nostru. De unde rezulta, pe cale de consecinta, ca interactiunea dintre curiozitatea feminina si siretenie are drept rezultat incadrarea masculina in categoria bovinelor. In mod ciudat simpaticul forumist nu o incadreaza si pe Eva in categoria animala a consoartelor boului :) Alas, ce nedreapta este memoria doamnei istorie :)

Si uite asa Adam si-a luat plata pentru prostie, si Eva plata pt viclenie.
De aceea Domnul i-a spus lui Adam sa-si castige painea cu sudoarea fruntii
(adica sa traga ca boul la jug).Cu alte cuvinte: bou ai fost in gradina
Eden-ului , bou sa fie in continuare si pe pamant .=))

Dar ai observat o chestie:
La mormantul Domnului primele care s-au dus au fost femei, nu barbati.
Deci o femeie este prima care intalneste minunea Invierii .Oare de ce ?
Pai femeia este izvorul vietii pamantesti, iar Hristos este izvorul vietii
Vesnice.Deci izvorul vietii pamantesti s-a dus la izvorul vietii Vesnice.

Si ce facea barbatul in timpul asta ? Pai tremura de frica intr-o casa ...ca boul =))

M_ai convins: eternul bovin persevereaza in erorile comise in timp ce pt eternul si fascinantul feminin mai exista speranta. Ma retrag sa pasc filosofic in liniste :)

Simplu, cu ajutorul Domnului. Şi nu sunt performanţe, a fi însărcinată nu este ceva anormal. Numai că noi din prea multă comoditate vedem lucrurile invers.

Nu mi se pare un lucru uşor să duci o sarcină. În acest caz, greul apasă pe umerii mamei şi nu pe umerii soţului care ar trebui să facă tot ce-i stă în putinţă să o sprijine, atât moral cât şi fizic. Un bărbat care nu ştie să aprecieze şi să recunoască efortul depus de mamă în timpul sarcinii şi apoi cu creşterea copilului, acela nu este bărbat, ci mai degrabă un laş.

Pentru că Dumnezeu a dat acest canon femeii pentru neascultare şi a transformat acest canon într-un mare dar, acela de a da viaţă. Şi nu înţeleg de ce nu te bucură acest fapt.

De unde veniti fratilor cu asa idei? Cine vi le spune? Poate ca la tara asa or spune preotii, desi nu cred.
Pe unde circul la biserica preotii nu recomanda postul la femei gravide si copii mici. Nu cer, dau dezlegare, chiar interzic.
Ca si la bolnavi.
Femeile gravide au nevoie de o anumita alimentatie. Punct.
Or sti si preotii ce spun.

Mai veniti putin pe pamant si mai ganditi-va si la oameni.

O sarcina nu este ceva anormal sau boala, dar depinde cum decurge. Multe femei se simt foarte rau, sau au complicatii. Sarcina nu este ceva usor.

La începutul sarcinii cu al doilea copil, ce s-a suprapus cu începutul postului Adormirii Maicii Domnului, nu aveam nici cea mai mică îndoială că voi ţine acel post, fără probleme. Eram într-o etapă a vieţii în care îmi spuneam (şi cred că uneori mai subliniam asta şi celor nepostitori, din jur), că a ţine post este în primul rând o chestiune de voinţă. Astfel, având în vedere şi experienţa sarcinii anterioare pe care o luam ca reper, mi-am pregătit voioasă salată de vinete (cu multă ceapă), fasole bătută (cu ceapă prăjită) şi alte delicatese. Sora mea era şi ea însărcinată, dar avea un avans de 6 luni şi postea fără probleme, fiind un bun exemplu pentru mine. Doar că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Am experimentat în câteva zile de post arsuri stomacale (cumplite, nu credeam că există aşa ceva), greaţă, pofte (nici asta nu mai experimentasem, şi credeam că ştiu cum se duce o sarcină!!)...în fine...cam aşa. Pe 3 august deja mi se părea că 6 august, când aş putea mânca peşte, va fi cam peste jumătate de an. Îmi amintesc cum stăteam în parc, supraveghindu-mi primul copil şi salivam (la propriu) cu ochii la un prichindel ce mânca fornetti.
Nu am reuşit să ţin acel post, duhovnicul mi-a dat dezlegare şi am mâncat într-un final de dulce.
Dar, în urma acelei experienţe, am reţinut că nu pot ţine post de una singură, e în primul rând un dar de la Dumnezeu şi deasemenea, am mai multă înţelegere pentru cei care, din motive de ei ştiute, nu postesc.

Şi, înviorînd tema topicului (postul, asceza) cu filosofia (în înţelesul din vechime, anume praxisul celor ce duc o viaţă duhovnicească), uite ce zice Vasile al Ancirei:
"Trebuie să avem grijă de trup, nu din iubire faţă de el, ci ca să-l avem drept ajutor pentru filosofie, fie pentru a-i putea citi pe filosofi, fie pentru a aduna cum se cuvine la rugăciune mintea care lâncezeşte în cele trupeşti, fie, în general, pentru a împlini toate cele care ţin de filosofie)" (din Larchet - Terapeutica bolilor spirituale - Nevoinţa trupească, pag. 460-461)

Ei, aş filosofa şi eu cu tine, dar pe aici "seceta a ucis orice boare de vânt", vorba poetului...:)

P.S. Legat de topic, mai zice un Părinte (Grigorie de Nyssa) în acelaşi capitol:
"...să se ferească (nevoitorul - n.m.) în mod egal de lipsa de măsură de-o parte şi de alta, veghind ca bunăstarea trupului să nu ducă la moartea duhului şi, invers, istovirea lui fără rost să nu-l slăbănogească şi să-l facă pământesc, preocupat de suferinţele trupeşti. Bine ar fi să ne amintim cuvântul înţelept care porunceşte să nu ne abatem nici la dreapta, nici la stânga (cf. Pilde 4,27)"

Ioan multumiri pt ca ai induhovnicit mica mea postare mundana. Per aspera ad astra :)

Biserica dezleagă de la post pe femeile însărcinate, dar nu am auzit să interzică femeilor să nu ţină post (bineînţeles celor care pot să ţină post). Sarcina nu este o boală, ci normalitate.

Obligatoriu fiind ce? Păi hai să vedem: din ce se asimilează mai bine calciul, din lapte sau din cereale/leguminoase/fructe/seminţe/legume? Dar celelalte vitamine şi minerale?

Or şti când îţi dă libertatea de alege, a ţine sau nu post ca femeie însărcinată.

Greţuri sau ce?
Chiar şi greţurile sunt o normalitate. Prin acea stare de greţuri de la începutul sarcinii corpul mamei se curăţă, se detoxifică pentru a fi pregătit pentru sarcină.

De acord cu tine.

Frumoasă mărturisire, cu precizarea că nu ai recurs la cea mai bună alegere (vinete cu multă ceapă, fasole bătută cu ceapă prăjită), mâncare care, de fapt, ţi-a provocat acele arsuri stomacale. :)

[quote=ovidiu b.;5 nu ai recurs la cea mai bună alegere (vinete cu multă ceapă, fasole bătută cu ceapă prăjită), mâncare care, de fapt, ţi-a provocat acele arsuri stomacale. :)[/QUOTE]

Cu siguranta alimentatia a contribuit din plin si am mentionat vinetele si fasolea pentru a sublinia entuziasmul si mai ales increderea in fortele proprii pe care le aveam in legatura cu acel post. Mie mi-a folosit acea experienta.

Nu-ti plac vinetele si fasolea ?

Ba da, foarte mult! Nu-mi fac rau in mod obisnuit.Dealtfel, cea mai gustoasa mancare mi se pare cea de post.